Autobiografie – Lopahin

M-am nascut pe 10 ianuarie. O zi inzapezita desigur, dar imi place zapada. E rece si ii alunga pe
ceilalti, iti da un fel de siguranta in singuratate. Nu imi amintesc multe din momentele din copilarie,
dar stiu doar ca la un moment dat raposatul lui Liubov l-a batut pe tata pentru ca i-a baut din nu mai
tin minte ce sticla. Si un moment in care mama mi-a zis ca "totul se va schimba intr-o zi". Ea era
menajera in casa Liubovei, iar tata rob. Lui tata ii placea sa povesteasca despre bunicul o gramada.
Statea la baute cu ceilalti colegi si cam asta facea, le vorbea despre cum bunicul planuise o razvratire
dar renuntase deoarece ceilalti robi de pe atunci erau niste lasi. Ceilalti radeau si il credeau pe tata
un nebun pentri ca niciodata nu vorbea despre altceva. Mama imi zicea ca barbatii din familia
noastra au ceva special. Au o putere pe care ea cs femeie nu prea o intelege, dar cica acel ceva o
facea sa se imdragosteasca de el in fiecare zi. Chiar si in noptile in care era batuta de el tot stia ca asa
isi exprima el dragostea fata de ea. Cica si asta venea tot din puterea aia.
In fine, eu nu intelegeam o gramada de chestii. Noroc cu Varia! Mereu lumea radea de mine ca eram
prostanac si isi bateau joc de mine, dar nu in modul rautacios ci doar ca sa se distreze. Odata am
facut pe mine chiar in fara mosiei si Liubov m-a vazut si a inceput sa rada copios. Evident ca dupa a
chemat o menajera sa ma schimbe si ... m-a pupat pe ascuns. Mama era bolnava si lui Liubov ii era
tare mila de mine. A povestit tuturor cum am facut eu pe mine, dar pupicul pe care mi l-a dat pe
frunte a ramas micul nostru secret. Mi-a luat o saptamana sa o fac pe Varia sa uite de micul incident
si sa o conving ca putem fii prieteni. Imi placea tare de ea, simteam cumva ca era ca mine. Desi stia sa
citeasca pentru ca Gaev, pasionatul de arta si carti o invatase sa scrie si sa citeasca, tot era la fel de
impiedicata ca mine si vedeam in ea dorinta de a evolua, de a deveni cineva, de a fi importanta.
Desigur la momentul ala vedeam asta intr-un mod inconstient, dar pur si simplu simteam ca trebuie
sa ne imprietenim.
Am rugat-o sa ma invete si pe mine sa citesc, nu voiam sa scriu, voiam mai mult sa pot sa citesc ce
scrie ea. In fiecare seara ma uitam pe geamul de la parter al mosiei si vedeam cum statea la o masuta
si scria de zor. Nu mi-a aratat niciodata ce scria ea acolo, desi am rugat-o de multe ori, dar mi-a
recunoscut cand ne-am facut mai mari ca scria printre altele si despre mine si de-asta nu o sa imi
arate niciodata.
Dupa ce am invatat sa citesc mama a murit. Voiam sa ii pun ceva pe mormant asa ca m-am chinuit cu
o carticica pe care Varia o furase din biblioteca lui Liubov pentru mine sa imit literele in ordinea
corecta incat sa scriu ce voiam sa scriu. Am reusit sa scriu intr-un final : "Tie iubiesc drgutzica mia".
Dupa ce am lasat biletelul pe mormant tata l-a luat si l-a ascuns in casa. Varia l-a gasit dupa ce am
adus-o in cocioaba noastra pentru prima data si i-au dat lacrimile. A vrut sa ma invete atunci sa scriu,
dar i-am zis ca nu e nevoie. Cu ajutorul cartii aleia pe care mi-a dat-o invatasem singur singurel sa
scriu cat de cat corect. Varia ma admira. Eram aici deja la punctul in care o cunosteam destul de bine
incat sa imi dau seama ca nu ar putea accepta niciodata faptul ca ma admira, dar o facea. Admiratia
ei imi dadea putere. Era puterea aceea de care spunea mama. Sunt sigur. Usor, usor lucrurile s-au
schimbat. Oricand aveam o problema mergeam la Liubov, mai ales cand venea vorba de Varia. Ne
certam din niste prostii. Am vrut sa o sarut odata de fata cu Gaev si m-a plesnit rau de tot. Nu stiam
cum sa mai fac, ii era rusine cu mine si asta ma enerva la culme. Tot ce as fi vrut de la ea era sa
recunoasca ca suntem la fel, chiar daca ea e fiica de nobil si eu nu, tot oameni eram si nu mi se parea
corect ca ea nu voia sa acceote asta. Noroc din nou cu Liubov! Cand Varvara Mihailovna a vazut
apropierea dintre mine si Liubov a inceput sa imi acorde mult mai multa incredere. Chiar m-a sarutat
ea odata de fata cu Liubov si eu m-am innrosit.
Tata a murit la putin timp dupa toate acestea lasand o micuta avere. Niciodata nu am stiut de unde a
putut el sa stranga banii aceia, dar erau destul cat sa pot merge la studii la Harkov. Liubov mi-a dat si
ea niste bani si urma sa studiez afaceri. Pentru a fi admis trebuia sa scriu un eseu si Liubov a vorbit cu
un prieten de-al ei ca sa mi-l scrie. Nu am acceptat. Am preferat sa merg eu la el si sa imi explice tot
ce ar trebui sa stiu, dar sa stiu ca eu am scris-o in modul meu. Am fost admis si timp de 3 ani am stat
la Harkov la camin studiind ceva foarte strain mie, cum sa faci bani. Eram sarguincios si nu ma lasam
niciodata mai prejos fata de colegii mei. Daca nu intelegea ceva, nu intrebam profesorul sau colegii,
mergeam la biblioteca si citeam tot ce se poate legat de subiect pana intelegeam. Mi-am dat seama
ca pot sa inteleg cam orice legat de afaceri cand am iesit din facultate.
M-am intors la mosie, unde Liubov deja plecase. Varia imi scrisese despre asta, dar credeam ca se va
fi intors pana ce voi trece eu din nou pe acolo. Macar Varia era acolo si am petrecut niste luni
grozave pana mi-am dat seama ca totusi ma tinea in loc toata povestea cu Varia. O iubeam
nebuneste, dar trebuia sa ma intorc la Harkov unde prietenul meu cel mai bun de la facultate avea
planuri sa construim impreuna o adevarata afacere cu lemne. Ideea nu era rea si lemnele erau
indispensabile deci profitul era iminent. Si asa a si fost. Ma imbogateam usor, usor. La Varia
mergeam tot mai rar, dar statea cate 2 saptamani cand ne vedeam. Firce nu zambea in general, dar
de fiecare data cand ma intorceam si ma vedea o facea. Nu prea intelegeam de ce, poate pentru ca
mi-a vazut intreaga evolutie, dar nu inteleg ce ar schimba asta in el. Oricum, am aflat ca Liubov vine
de la Paris. Vreau sa o intampin, chiar cred ca va trebui sa aranjeze ceva cu livada, e aproape inutila si
Varia se plange de cheltuieli in fiecare scrisoare. Trebuie sa o ajut cumva. Ea m-a ajutat de fiecare
data si am auzit ca livada va iesi la licitatie. Nu pot sa permit asta. Liubov, draguta mea nu o sa
pateasca asa ceva.