Eduard de York s-a născut pe 28 aprilie 1442, la Rouen în Franța ca al doilea fiu al

lui Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de Yorkși al Ceciliei Neville. El a fost cel mai
mare fiu din cei patru fii care a supraviețuit maturității. Pretinderea dreptului la coroană
a Ducelui de York în 1460 a fost escaladarea conflictului cunoscut sub numele
de Războiul celor Două Roze. Când tatăl său a fost ucis în Bătălia de la Wakefield,
Eduard a moștenit revendicările sale.
Cu sprijinul vărului său, Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick, Eduard a învins
pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii. Și în timp ce Henric al VI-lea și regina
lui, Margareta de Anjou, erau în campanie în nordul Angliei, Warwick a dobândit
controlul asupra capitalei și l-a declarat rege pe Eduard la Londra în 1461. Eduard și-a
consolidat puterea cu o victorie decisivă în bătălia de la Towton în același an, în cursul
căreia armata Lancastrilor a fost practic ștearsă.