MANAGEMENT INTEGRAT CALITATE- SECURITATE-MEDIU

INTRODUCERE
Pentru întreaga lume, dar mai ales pentru Europa, etapa actuală suferă
transformări profunde, de aşezare într-o direcţie cu noi coordonate politice, sociale şi
economice. Astfel, putem accepta schimbările sau nu, problema importantă este de a
ne adapta lor atunci când este benefic pentru toate părţile interesate.

În contextul actual, pentru creşterea afirmării în cercetare prin managementul

calităţii, organizaţiile sunt conştiente din ce în ce mai mult de necesitatea de a
satisface toate părţile interesate, altfel spus nu numai clienţii lor, dar şi însăşi
personalul lor, proprietarii sau acţionarii lor, furnizorii, partenerii şi mediul social.
Această nouă abordare în relaţiile dintre părţile participante reanalizează conceptul
de dezvoltare durabilă, vizând perenitatea.

Protecţia mediului devine, in mod rapid, o problemă globală, tot mai strict
reglementată. Astfel, importanţa ei în previzionarea strategiilor de dezvoltare este
prioritar. Această realitate menţine asupra organizaţiilor şi a managerilor acestora o
presiune care, negestionată la timp şi eficient, poate deveni sufocantă şi în final,
chiar letală. Din acest punct de vedere, implementarea de către organizaţiile sau
companiile care interacţionează semnificativ cu mediul a unor sisteme de
management de mediu performante şi recunoscute devine stringentă. Pentru a
supravieţui şi a construi ceva durabil, managerii trebuie să accepte acest lucru.

Prioritatea pentru organizaţii este buna lor mobilizare şi dinamizarea

ansamblului de actori în aplicarea unor sisteme de management din ce în ce mai
evoluat. Pentru această nouă abordare organizaţiile utilizează un număr considerabil
de norme publicate cu referire la diverse domenii: calitate, mediu, sănătate şi
securitatea muncii, evaluarea riscurilor, etica etc.

Multitudinea de schimbări, asupra modului de tratare(atenţie) a tuturor părţilor

organizaţiei au dus la necesitatea de a ne referi la un sistem de management din ce
în ce mai diversificat, dar care poate fi integrat sau armonizat în cadrul cererii globale
de management, către concepte comune, care duc în final la satisfacerea
ansamblului de actori ai lanţului de creatori de valoare:
- În domeniul calităţii, norma ISO 9001/2000, utilizată pentru certificare,
asigură satisfacerea clienţilor în cadrul unei politici de ameliorare continuă;
ISO 9004- fără certificare- se referă la satisfacerea altei părţi de parteneri.

- În domeniul mediului, norma ISO 14001/1996, utilizată pentru certificare,

răspunde în principal cu respectarea reglementărilor şi recomandă
personalului organizaţiei şi publicului modul de prevenirea poluării în cadrul
unei politici de ameliorare continuă.

- În domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, norma engleză BS 8800/1996,

cu specificarea OHSAS 18001/1999 pentru certificare, vizează respectarea
reglementării şi prevenirii riscurilor în domeniul sănătăţii şi securităţii
muncii; ele răspund cerinţelor personalului şi de asemeni publicului.

- în sfârşit, nu se pot omite alte domenii ce contribuie la calitatea

managementului: celui de etică, prin consultarea unei părţi din public, care
 se traduce prin conduita în muncă privitor la principiile Organizaţiei
Internaţionale a Muncii (OIT) şi normele sociale SA 8000, şi celui de
managementul resurselor umane, managementul aspectelor financiare….

EVOLUŢIA CĂTRE UN SISTEM GLOBAL DE MANAGEMENT PORNIND DE LA

CONCEPTUL ÎNTRE CALITATE, MEDIU ŞI SECURITATE

Înainte de a construi un sistem de management integrat calitate, sănătate şi

securitate în muncă, protecţia mediului, consideraţiile de etică şi de dezvoltare
durabilă etc., este obligatoriu să cunoaştem experienţa dobândită în aceste domenii,
în diferite ramuri industriale şi economice, şi de asemenea, cunoaşterea tendinţei de
evoluţie paralelă a reglementărilor naţionale şi internaţionale, semnalarea tuturor
accidentelor constatate (Seveso..).

S-a constatat că aspectele economice ale sistemelor de management au

numeroase puncte comune şi că normele şi referenţialele de management au
evoluat în privinţa liniilor conceptuale între calitate, securitate şi mediu, ceea ce
recomandă demararea unui management comun privind:
- identificarea sistematică a nevoilor şi riscurilor;
- planificarea şi prevenirea disfuncţionalităţilor;
- procese apropiate (erudite, similare);
- revizuire pentru o ameliorare continuă a sistemului.
Pornind de la aceste principii, prin prezentarea diferenţelor şi analogiilor dintre
aceste sisteme, prin luarea în considerare a organizaţiei,- în totalitatea ei - ca
reprezentând o sumă de procese ce trebuie identificate, implementate, ţinute sub
control, monitorizate etc., se speră că va constitui punctul de pornire a unei politici
voluntare spre construirea unui sistem integrat sau global, care sa facă apel la toate
valorile şi bunele practici umane.

1. Evoluţii privind calitate, securitate, mediu

1.1.Calitate
Termenul calitate, ce provine de la qualitas din latină, şi înseamnă după unii
autori (Petit Robert) ,,un mod de a fi, mai mult sau mai puţin caracteristic”.
Pentru stabilirea caracteristicilor bunurilor materiale în vederea aprecierii
calităţii acestora, este necesar ca mai întâi să se identifice subiecţii pentru care
produsul prezintă semnificaţie. Aceştia sunt beneficiarul (clientul), producătorul
(furnizorul) şi societatea. Ei sunt referenţii, fiind cei care îşi expun punctele de vedere
cu privire la produs. Dar calitatea nu se manifestă numai în perioada de utilizare a
produsului. Analiza calităţii nu se poate rezuma doar la această etapă şi trebuie
extinsă şi la celelalte etape din ciclul unui produs:
- etapa de concepere şi de fabricare (industrială), unde caracteristica de
apreciere este cantitatea de resurse înglobată în produs (costul);
- etapa de realizare prin vânzarea produsului (comercială), unde
caracteristica esenţială este competitivitatea;
- etapa de utilizare, care concretizează efectiv utilitatea produsului,
caracterizată prin atingerea parametrilor proiectaţi şi fiabilitate.
Standardul EN ISO 9000/2005, în care se prezintă terminologia calităţii,
defineşte calitatea ca ,, o mulţime de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau
serviciu, care îi conferă capacitatea de a satisface exigenţe explicite şi implicite”.
Desigur, exigenţele provin, în primul rând, din partea beneficiarului, dar acestea
trebuie să exprime şi interesele producătorului.

Extinderea noţiunii de calitate

Dar prin calitatea unui produs nu trebuie să se înţeleagă doar nivelul tehnic al
acestuia, ci şi caracteristicile care îi asigură funcţionarea corespunzător cerinţelor
legate de eficienţă şi de competitivitate ale producătorului, precum şi de impactul
asupra mediului. Astfel, se consideră utilă o extindere a noţiunii de calitate în
economie implicând în definirea acesteia trei coordonate: eficienţă, mediu,
funcţionalitate.
Altfel spus, calitatea este o imagine caracterizată de elemente economice,
ecologice şi funcţionale. Această abordare integratoare se impune deoarece în
prezent există tendinţa de a lega calitatea doar de utilizarea produsului, eficienţa
analizându-se separat. Desigur această abordare nu poate fi acceptată, întrucât nu
are capabilitatea de a defini calitatea bunului sub toate coordonatele sale, aşa cum
este considerată în managementul calităţii şi în standardul ISO 9000/2005. De altfel,
de cele mai multe ori, în aprecierea calităţii nu este inclus şi impactul de mediu al
produsului atât în perioada de utilizare, cât şi după scoaterea din uz.
În prezent, calitatea este considerată un element de educaţie, de cultură, ceea
ce a permis atât înţelegerea necesităţii acesteia, cât şi cunoaşterea a ce este mai
bun în lume. Calitatea a devenit, de asemenea, o atitudine comportamentală la
majoritatea oamenilor care implică insistenţă în activitate, reluare, revenire,
tenacitate.

Orientări actale în definirea calităţii

- Orientarea spre produs
Calitatea, în acest caz, reprezintă ansamblul caracteristicilor de calitate ale
produsului. Caracteristicile sunt exprimate prin indicatorii tehnico-funcţionali ai
produsului, ale căror niveluri fac posibilă diferenţierea calitativă dintre acestea.
- Orientarea spre procesele de producţie
Calitatea este privită aici din perspectiva producătorului. Produsele aflate în fabricaţie
sunt executate astfel încât să corespundă caracteristicilor stabilite prin proiect. Dacă
produsul finit îndeplineşte aceste caracteristici, este socotit un produs de calitate. Şi
această orientare are limite, practica dovedind că pentru cei mai mulţi consumatori
aprecierea calitativă a produsului este legată şi de reputaţia firmei care l-a fabricat.
- Orientarea spre costuri
Calitatea produselor, în acest caz este definită prin intermediul costurilor şi, implicit, a
preţurilor de vânzare. Un produs este considerat de calitate atunci când conferă
anumite performanţe la nivel acceptabil al preţului. Cel mai important criteriu folosit
este cost/calitate.
- Orientarea spre utilizator
Potrivit acestei orientări, calitatea bunului reprezintă aptitudinea de a răspunde
cerinţelor utilizatorului, acesta fiind în măsură să facă aprecierea asupra calităţii
bunului. Din acest punct de vedere, calitatea reprezintă corespondenţa cu cerinţele
consumatorului referitoare la funcţionalitate, preţ, termen de livrare, siguranţă,
fiabilitate, compatibilitate cu mediul, service etc. astfel, una din trăsăturile cele mai
importante care defineşte managementul calităţii totale derivă tocmai din relaţia
client-furnizor, care este generalizată, cuprinzând şi salariaţii organizaţiei (fiecare
salariat deţine rolul de furnizor şi de beneficiar pentru activităţile pe care le
desfăşoară în cadrul procesului de fabricaţie a produsului). Această situaţie este
confirmată şi de definiţia calităţii prezentată în standardul ISO 9000/2000, unde prin
clienţi se înţelege atât clienţi externi cât şi clienţi interni.
 Ipostazele calităţii
Ipostazele calităţii unui produs sau serviciu reflectă modul în care sunt percepute şi
realizate cerinţele clienţilor referitoare la calitatea acestora. Două ipostaze ale calităţii
au un rol hotărâtor în satisfacerea cerinţelor clienţilor:
- calitatea de concepţie-proiectare şi
- calitatea de conformitate.
Există însă şi alte puncte de vedere. În practică, calitatea produsului este exprimată
adesea prin calitatea tehnică şi calitatea comercială a bunului. Calitatea tehnică este
definită ca reprezentând conformitatea produsului cu documentele tehnice normative,
cum sunt standardele, fişa tehnică etc., în timp ce calitatea comercială este
determinată de factori ca: fiabilitate, mentenabilitate, termen de garanţie, costuri de
întreţinere, service acordat în perioada de funcţionare.
Standardul ISO 9000/2006, defineşte patru ipostaze ale calităţii produsului:
- calitatea rezultând din definirea nevoilor referitoare la produs
- calitatea concepţiei
- calitatea conformităţii cu concepţia
- calitatea care rezultă din susţinerea produsului pe durata ciclului de viaţă.
Deşi unele ipostaze pot fi mai importante la un moment dat, se consideră că toate
contribuie la asigurarea calităţii produsului în ansamblu.