Binecuvintat fie Internetul!

Citind pe diverse site-uri despre cum creştinii ortodocşi nu ar

prea trebui sa pună botul la Valentine’s Day, mi-am amintit de un
site de întâlniri on-line. Dar ce zic eu “întalniri”… Este un site
pentru a-ţi găsi nevasta sau sotul şi poţi căuta în funcţie de
frecvenţa cu care respectivul merge la slujbe, in functie de ce
părere are despre toleranţa altor religii, dacă ascultă manele sau
nu… Ba există chiar şi un criteriu de căuare după inalţime: mică,
medie sau mare… şi mi se pare o ipocrizie totală: pe de o parte să
fii împotriva unei sărbotori adusă în Românai de procesul
globalizării, dar pe de alta parte să tolerezi un site matrimonial on-
line, lucru posibil tot datorită aceleiasi globalizari.
Primul lucru care îţi sare în faţă odată ce ai intrat pe un astfel
de site, sunt pozele care mai de care cu bărbaţi care au trecut de o
vîrstă sau femei cât mai sumar îmbrăcate, căci cine ştie cine le
poate vedea. Fiecare are câte o mică descriere sub poză, unde îşi
expun of-urile. Sunt oameni care în viaţa reală nu au reuşit în
dragoste, dar care cred într-o dragoste virtuală şi speră prin ea că v-
a deveni reală.
Am o cunoştinţă care a încercat să îşi facă un prieten pe un
astfel de site. Dezamagirea ei a fost şi mai mare când şi-a dat

1
seama că „nu tot ce zboară se mânăcă”. Omul era însurat şi cu doi
copii acasă. E clar ce-i trebuia. Nu spun că pe site-urile astea
întălnim doar astfel de oameni, dar sunt destui care nu au un scoc
tocmai ortodox pentru care se înscriu la matrimoniale.
Deci tot viaţa reală e mai interesantă.