Sunteți pe pagina 1din 41
Pe masura indepartarii pe verticala de locul vyatimat, reactia arborilor slabeste, cambiul generind ‘un numar de canale rezinifere traumatice din ce in ce mai mic, deoarece alimentarea cu apa si cu substante nutritive se imbunatajeste, pe seama afluxului din zonele laterale invecinate. De exemplu, la pinul silvestru, numarul de canale rezinifere traumatice la 10 m deasupra locului vatémat este de 10 ori mai mic decit imediat deasupra acestuia. Fig, 2.58, Canal reinifer Canalele rezinifere traumatice sunt localizate —raumaric ransversal la molid mai cu seama in lemnul térziu, independent de momentul vatémarii ele formandu-se in cea de a doua parte a perioadei de vegetatie, ca sicanalele rezinifere normale. Cunostinfele privind canalele rezinifere traumatice pot servi la fundamentarea stiintificd a tehnologiei Iucrarilor de rezinaj organizat, intrucdt inciziile special practicate in album conduc la aparitia acestor formatii anatomice si concomitent, la intensificarea bioproductiei de balsam a arborilor. Prin alegerea unui sistem geometric corespunzator de incizii, prin colectarea rasinii in mai multe reprize in perioada de vegetatie i prin rizuirea, in fiecare repriza, a crustei de rigind de pe suprafaja inciziilor, se poate provoca cresterea intensitaii reactici de aparare a arborilor si mirirea numarului de canale rezinifere traumatice generate, asigurdndu-se astfel majorarea cantittii de produs recoltat, Numarul maxim de canale rezinifere traumatice in cuprinsul unui inel anual se inregistreaza in al doilea an al lucratilor de rezinaj 2.5.3.2.2. PUNGI REZINIFERE. Pungi rezinifere (balsamifere, de rdsind), in raport cu functiile pe care le indeplinesc gi respectiv cu nivelul de organizare ce le caracterizeaza, se impart in doud categori ~ pungi rezinifere cu functie de inmagazinare si de secretie a oleorezinelor; + pungi rezinifere cu functie numi de inmagazinare a oleorezinelor; Pungile rezinifere sunt considerate etape distinete in procesul de evolutie inregistrat de speciile rasinoase pe parcursul formarii aparatului de protectie a lor ‘impotriva vatimarilor cauzate de factorii mediului inconjurator, proces care a avut ca punet culminant aparitia canalelor rezinifere normale. Pungile rezinifere cu functie de inmagazinare si de secretie a oleorezinelor (fig. 2.59) sunt formafii anatomice asemandtoare prin rolul pe care il indeplinese cu canalele rezinifere taumatice, dar care au, caracteristic, un nivel de organizare inferior acestora din urma. Ele prezinté 0 cavitate intercelulard generaté schizogen, usor alungitd, eu forma in sectiunea transversald destul de regulatd, circulard sau poligonala. in jurul cavitajii exist un strat, incomplet, de celule secretoare, cu pereti grosi, Provenite din celulele de parenchim. Gradul mai redus de complexitate a acestor formatii este dat de slaba specializare a celulelor secretoare (peretii lor sunt grosi), de absenta celulelor moarte, cu rol de sustinere, de participarea celulelor de parenchim la delimitarea cavitatii cu balsam, de lungimea relativ micd a lor fata de canalele rezinifere, Se precizeaz& ca desi sunt putin alungite, pungile rezinifere in spefi permit totusi deplasarea balsamului de la un punct la altul in lemn, Pungile rezinifere cu functie de inmagazinare si de secretie a oleorezinelor sunt, de regula, longitudinale, dar la genurile Cedrus si Sequoia exista si astfel de pungi transversale. Fig. 2.59, Pungi rezinifere cu Pungile rezinifere cu functie de inmagazinare si de funcjie de ee de secrete a oleorezinelor se intlnesc la toate speciile Coo ls er ld risnoase, Formajii anatomice de acest tip msi transversalé: perfectionate sunt ins prezente la specii din familiile 1 - pungl rezinifera verticala ; Pinaceae, Cupressaceae si Taxodiaceae. La genurile Abies, 2-pungl reziniferd orizootall. — Prewdoesuga, Tsuga si Cedrus, din familia Pinaceae, ele se apropie mai mult ca forma de canalele rezinifere traumatice, dat fiind faptul c& au o cavitate cu balsam mai bine conturata gi sunt mai lungi. Pungile rezinifere cu functie numai de inmagazinare a oleorezinelor (Gig. 2.60) sunt formatii anatomice primitive (mai curind, simple spatiiintercelulére), ce au precedat aparitia celorlalte formafii rezinifere si care nu au celule secretoare, oleorezinele pe care le contin fiind provenite din celulele de parenchim invecinate. in raport cu modul in care se formeazA, se disting: - pungi rezinifere schizogene (formate prin indepartarea, unele de altele, a 3-4 celule invecinate) (fig. 2.60,.); = pungi rezinifere schizolizigene (formate att prin indepértarea unor celule, cit si prin dizolvarea unor pereti celulari) (fig. 2.60.2); = pungi rezinifer lizigene (formate prin dizolvarea perejlor celular) (fig. 2.60,3). Primele doud tipuri de pungi sunt foarte mici. Pungile rezinifere lizigene sunt mari, avand de la cativa milimetri pana la céteva zeci de centimetr, 2 3 Fig. 2.60, Pungi recinifore cu functie numai de inmagazinare a ‘oleorezinelor: 1 = pungh reziniferd schizogen (4Bies firma 2 - pungh rezinifers schizolizigent (Merasequoia glyprostroboides) 3 - pungA reiniferd lizigend Larix sibirica); T- seciune transversal; J - secfiune longitudinal 2.6. STRUCTURA MACROSCOPICA $I INFATISAREA. FIZICA A LEMNULUI. 2.6.1, CARACTERE MACROSCOPICE ALE STRUCTURIT LEMNULUI 2.6.1.1, ALBURN, LEMN MATUR, DURAMEN. Prin alburn se infelege zona periferica a lemnului din trunchi si ramuri, constituita din cresterile ultimilor ani si caracterizata printr-o culoare in general deschisa. Imediat dupa dobordrea arborelui, alburnul se poate de asemenea diferentia printr-un plus de umiditate fayé de restul lemnului, ca urmare a faptului c& aceasta parte a arborelui este activa fiziologic i serveste la circulatia ascendenta a sevei brute, ¢a si la depozitarea unor substante de rezerva. Lemnul matur este zona interioara de pe sectiunea transversala a trunchiului si ramutilor, inactiva din punct de vedere fiziologic, cu rol in asigurarea rezistentei arbotilor Ja diversele solicitari mecanice gi avand o umiditate mai redus& decdt alburnul. Cénd zona interioaré a sectiunii transversale a lemnului are alt culoare decat alburnul, aceasta poarta denumirea de duramen. Altfel spus. duramenul este leninul matur colorat diferit de alburn. De rejinut c&, imediat dup’ doborérea arborilor, culoarea duramenului nu difera totusi intotdeauna semnificativ de cea a alburnului. Prin expunere la aer gi uscare, acesta se inchide insa repede la culoare. | Speciile forestiere cu album si lemn matur au o culoare uniforma pe intréaga sectiune transversald a lemnului, iar cele cu album si duramen prezinta diferente de culoare ‘mai mari sau mai mici intre zona periferiea si zona interioard a sectiunii respective. | Dintre speciile cu duramen se mentioneaza pinii, laricele, duglasul verde, tisa, frasinul, salcémul, ciresul paduret, plopul alb, plopul negru, plopii negri hibrizi, salcia alba. Nu au duramen (prezinté lemn matur) molidul, bradul, fagul. carpenul, aninii, teii, paltinii, plopul tremurator. Duramenul este clar distinct de alburn la specii ca pinul silvestru, laricele, duglasul verde, plopul alb, salcia alba, cerul, gorunul, ulmul de munte, salcdmul si este putin distinct la alte speci, ca de exemplu la pinul negru, stejarul rogu, frasinul, plapul negru, plopii negri hibrizi. Trecerea de la culoarea alburnului la cea a duramenului poate fi brusca (Ia tis, larice, saledm, ulm de munte) sau treptatd (la nuc), iar linia de limita dintre cele dowd zone poate si nu urmeze conturul unui anumit inel anual La punerea in evidenfa a duramenului trebuie evitate confuziile posibile, legate de eventualele abateri de la normalitate ale culorii lemnului. Modificarile cromatice| de pilda inima rosie a fagului, se pot recunoaste datorit8 neuniformitatii accentuat> a culorii in zona respectiva, precum gi datorita Jiniei marginale, cu devieri fara) de conturul inelelor anuale ale acestei zone. Proportia de duramen se determina in functie de diametrul zonei de duramen d ; de diametrul sectiunii transversale D in em a trunchiului, cu ajutorul relatiei ad Py =—100 [%]. (2.1 Claw’ (%] Qa) inem $i Duramenificarea este considerata de 1a tenk o-Hmelevskii, A.A. (1971) ca un factor de supraviefuire a speciilor, autorul subliniind astfel importanta acesteia. Formarea duramenului este apreciata de catre Bos sh ar d, HH. (1966) un proces de rmaturizare extrem de complex, care se desfasoara la arborele in picioare. Locul unde se produce duramenificarea este zona ingusta dintre album si duramen. in procesul de guramenificare se desfasoara transformari chimice in care ins4 nu sunt antrenate modificdri cantitative privind celuloza si lignina. Dispare in schimb amidonul, iar zaharurile, prezente si cle in album, in duramen ramAn in cantitaji foarte mici. Totodati, peretii celulari se impregneazA cu o serie de substanfe organice (taninuri oleorezine, gume, fenoli, alealoizi 5.2.) si saruri minerale. intregul duramen (inclusiv celulele de parenchim si elementele anatomice din cuprinsul razelor) este lipsit de viata, ar, ca urmare a substanfelor pe care le contine, acesta este foarte rezistent la diversele alterdri, Lemnul duramenificat nu mai conduce apa, la speciile rasinoase punctuatiile find inchise, iar la speciile foioase vasele find obturate cu tile. La unele specii, substanjele de duramenificare, initial nepigmentate, se pigmenteaza, astfel c& duramenul este colorat. Existind insa gi specii la care duramenul nu se coloreazé si duramenificarea consideréndu-se un proces intotdeauna prezent, chiar daca uneori doar schitat, in cazul acestora, in locul denumirii de lemn matur, unii autori folosesc denumirea de duramen necolorat. Se considera, totusi, finand cont de cerinjele identificarii speciilor dupa aspectul exterior al lemnului doborét, c& actuala impartire in speci cu duramen (avand Juramenul colorat permanent) si specii ffra duramen (la care culoarea, diferita, mai inchis’, din partea central a sectiunii transversale, poate s& apara doar uneori, de exemply, in cazul duramenului fals), este indicat sa se pastreze in continuare. in ramuri, procesul de formare a duramenului se desfagoara la fel ca in trunchi. Duramenificarea unui inel anual necesité un an sau chiar mai mult; la pinul silvestru aceasta perioada de timp masoara 2,5 ani. La plopii curamericani, duramenificarea este influenjati pozitiv de elagajul antficial, S ach s s e, H. (1965), citat de S uci u, P., constatand ca, in dreptul $i deasupra punctelor de unde ramurile sunt indepartate, se mareste proportia de duramen pe suprafata seefiunii transversale a trunchiului arborilor gi creste intensitatea culorii acestuia. Dupa cercetari efectuate de Harti g, R. (1894), Burge r, H. (1947) si Pechmann, H, (1957), citai de S uc iu, P, Ia stejar si gorun duramenul s-a dovedit a avea o densitate mai mare decét alburnul, valorile find in cazul celui dintai 0.68 si respectiv 0.61 g/cm’, iar in cazul celui de al doilea 0,66 si respectiv 0,59 g/om’, faptal datorindu-se depunerilor de substanje in perefii si golurile celulare in timpul duramenificdrii, Duramenul este totodata mai dur si prezintd o trainicie naturala mult ‘mai mare decat alburaul (dupa unele date, de 5 - 10 ori). Investigatii urmarind s& scoat invrelief, la stejar, influenja duramenificarii asupra proprietatilor mecanice nu au dus la rezultate concludente. Albumul, comparativ cu duramenul, este mai elastic, mai permeabil (mai ugor de impregnat), mai sarac in compusi chimici secundari (confine, de exemplu, doar circa 1% substanfe tanante, fata de circa 9% in duramen). Lemnului de duramen, mai ‘greu, ii corespund valori ale umflari si contragerii mai mici decét celui de album. Litimea alburnului depinde de varsta la care se formeaza duramenul, tespectiy Jemnul matur, care la randul lor variazd cu specia, Se considera speci cu album ingust saledmul (cu 2 - 5 inele anuale), nucul negru (7), ulmul de cmp (8 - 10), tisa. Specii cu album lat sunt plopul alb (18 - 20), ulmul de munte (20 - 25), pinul silvestru (30 - 35), frasinul (18 - 20, dupa unii 50 - 70). inceputul formarii duramenului se apreciazii ca are loc, in general, intre 10 si 20 ani. Se observa c&, la pinul silvestru, latimea alburnului este de circa 10 ori mai mare ca la salcdm. Cercetari intreprinse in Franja la gorun, pe un numar de 82 exemplare mature, provenite din cinci regiuni diferite sub raportul climatului, araté ci numaral de inele anuale din album este uniform pe 10 - 70 % din tulpina, cifrandu-se in medie la 17. Se inregistreazé o usoara sporire a acestuia cdtre baza trunchiului (pénd la 19 inele anuale) si respectiv, in coroand (pana la 23) (Dh 6 te, J-F.,Hatseh,E,Rittié, D., 1997). Latimea alburnului este de asemenea influenfata de condifiile stationale. Dupa Stanescu, V. (1979), lemnul de pin silvestru produs in stafiuni de mic& altitudine, pe soluri bogate sau argiloase, unde arborii sunt expusi la rupturi de zépada, are mult alburn, flind considerat de calitate mai slaba. in Franfa, s-au semnalat (V ene t, J. 1986) deosebiri intre pinul silvestru din zona montana si cel din zona de cémpie, ultimul cu o duramenificare mai tarzie si cu 0 proportie de alburn mai mare ca primul Tot Vent, J. observa si faptul ¢& Pinus nigra ssp. laricio, rispandit in zona montana din Corsica, are duramenul brun inchis, in timp ce acela plantat in regiunea parizian’ sau pe Valea Loarei este lipsit de duramen, fiind alcatuit complet numai din album. Si la stejar s-a remarcat o crestere a lafimii alburnului datorita formarii cu intarzjere a duramenului, faptul fiind pus in legaturd cu umiditatea mai scazutd a solu Duramenul aparind numai dupa un anumit numar de ani, initial, arboril sunt alcatuifi in intregime doar din album. Cu timpul ins& proportia acestuia creste si scade in schimb proporfia alburnului. La arborii varstnici, sunt constituite exclusiv din alburn doar ramurile cele mai subtiri de la extremitatile coroanei, La stejar si gorun, Savill, PS.,Kanowski,PJ.,Gourlay, ID. si Jarvis, AR, (1993) stabilesc cd exist un puternic control genetic al numarului de inele anuale in alburn, dar c& exista si o variabilitate intraindividuala a acestui indice Masuratorile efectuate asupra carotclor de sondaj extrase de la inaljimea de 1,30 m au demonstrat ca, in comparafie cu arborii cu crestere inceata, arborii cu 0 vigoote de crestere sporita aparjindnd speciilor respective au un numar de inele anuale in alburn ‘mai mic, procesul de duramenificare avénd deci, la acestia din urma, un inceput mai de timpuriu. in consecinfa, selectia arborilor repede crescitori ar putea permite objinerea de lemn cu o proportie mai mare de duramen gi respectiv, cu o valoare comercial superioara. De refinut ins c& lafimea zonei de album era in ambele cazuri aceeasil fapt explicabil daca se are in vedere cA, la prima categorie de arbor, inelele anuale erat; mai inguste si, la cea de a doua categorie, mai late Dup& acciagi autori, la speciile menfionate, pe primii 10 m ai trunchiului pumarul de inele anuale din album rimane aproximativ constant, Pe ansamblu insa, spre partea superioard a trunchiului, numarul de inele anuale din albura inregistreaza o destresire trepiata, dinamica sa fiind aseménatoare aceleia puse in evidenta la duglasul verde (Es pinosa-Bancalari 3.2, 1987), in eadrul alton cercetari. Un alt factor de influenta este varsta. Numarul de inele anuale din alburn reste odati cu vaisia arborilor, desereseand insi daca este raportat la numarul total de inele din cuprinsul sectiunii transversale. Diferenlerea zonei de lemn matur de cea de alburn, sau identificarea duramenului, operaii necesare in unelesituai, ca de plds in cazul pieselor mici, care nu se ste din ee parte a sectiuni transversale a trunchiului provin, se pot efectua prin diferite metode. Foarte rispdndité este metoda colordrii. Spre exemplu, albastral de bromfenol Goluie 0.3% fn apa) coloreaza, Ia brad, albumul in brun si lemnul mate in albastru Verdele de bromeresol coloreazA albumul in verde, in timp ce duramenal rméne la culoarea naturald (la pin silvestru, gorun, stejar, salem) sau capata o culoare galben-bruna (i laviee) Alli colorangi utilizai sunt: amestecul format dintr-o soluie de $ g benzidin $i 25 g acid clorhidric 25% in 970 mi apa cu 1000 ml solute de azotat de sodiu 10% solutia de metiloranj 1:500 in apa, soluta de rosu de metil 0,1-0,2% in alcool elie 60% 2.6.1.2, LEMN JUVENIL, LEMN ADULT Lemnul juvenil (lemmul ténir) (Gg. 2.68) este zona de lemn din jurul axei ‘munchiului si ramurilor, generaté de cambiul tandr, cu caracteristici structurale si proprietati fcice,chimice si tehnotogice diferite de restul lemnului, de regula infeioare, Prin contrast, lemnul rezultat din activitateaulterioara @ cambiului este denumit lemn adult, Usor de delimitat pe cale macroscopica la unele speeii tropicale si subtropicale, delimitarea lemnului juvenil la speciile din zona temperata, indeosebi le foioase, se face mai greu. in cazul arborilor Proveniti din arborete echiene sau izolati, zona de temn juvenil se poate pune in evidenja dupa inelele anuale late, textura grosiera gi Suprafata aspra, fir’ luciu, care le sunt caracteristice in partea centrala a sectiunii fransversale, pe toatd indltimea trunchiului, in acest Scop, se pot avea in vedere si curbele cresterilor radiale cu varsta, care, aga dup cum se cunoaste din auxologie, prezinta o asimetrie accentuatai de stnga. Durata de formare de citre cambiul tindr a zonei de lemn juvenil este variabilé, Gepinaind de specie si de conditile de vegetajie. Dumitriu-Tataras UL si Solectivul (1983) dau ca exemple, in acest sens, un arboret echien de molid gio cultura a parativl de specti exotice, din care rezult c& durata de formare a lemnului juvenil 8 ridicat in primul caz la 15-20 ani, iar in cel de al doilea la 3-4 ant Pentru cultura cle soaraivl a fost necesara o perioada tranzitorie de la caracteristcile lemnului juvenil la ale celui adult de 10-12 ani La Pinus elliowii zona de lemn juvenil cuprinde 3. 8 inele anuale, respectiv un cilindru in jurul midure, Gu diametrul de peste 12 em en ningss, 8G, 1957) n, timp ce la Pinus taeda aceasta cuprinde 7 - {1 inele (Zobel BI,McEIlwe ©, RL. 1958). in cazul sPeciilor rasinoase australiene sunt menfionate 12\. 1+ incle (Dads well, HE. Wardrop, AB. 1960), Limita intre lemnul juvenit si lemnul adult nu este intordeauna brusc8, uneori fiind marcati de o zona de ‘ranzitie, cu inele anuale avand caracteristici intermediare La arborii din arboretele pluriene, delimitarca onei de lemn juvenil este mai dificila. Duramenifigarea jena Se, Posie Jemmiy lemnului juvenil in cazul speciilor cu durames ue ‘race Linentl sa lemnului adul in asemandtor lemnului obignuit big teers Pol ge, H. (1964) scoate in evidenta faptul oa in PE eae bia Primul inel anual, situat in imediata vecinatate a maduves, fa nivelul sectiunii de la 1,30 m inalfime, densitatea comprtionalf, a si proportia de lemn térziu au de regula, valon superioare, aharabite (cu ale unor inele din temnul adult, Explicajia conste- tn aceea) ca traheidele, a edror dispunere pe sectiunea transversald a fuculul ove aici lipsita| de regul ingrosati atét pe directie radiala cat si Pe directie tangentiala. La aproape toate speciile analizate de autor, in zona lemnului juvenil densitatea lemnutui din cuprinsul unui inel anual are valor medi redube. trecdind printr-un minim, dups care creste, ajungénd, in zona lemmului adult, la valori Superioare. Cresterea valorilor acestui parametru precede reducerea latimii inelelor anuale inregistrata in timpul trecerii la zona de lemn adult, | La molidul de Sitka (Picea sitchensis Bong.), dupa cercetarile lui G wil b auld L. (1991), la Latimi egale ale inelelor anuale, densitatea lemnului juvenil ar \f Superioara celei a lemnuluj adult. in cazul general al Jemnului juvenil cu inele anuale ‘mai late decat cele ale lemnului adult, densitatea rimane insdinferioard, | {a lemnul juvenil de molid din areatul romanesc, -au determinat valor ale lungimii medii a traheidelor cu circa 29% mai mici decat in restil Secfitnii transversale a lemnului, {a pinut silvestru cu 5,6%, iar la pinul negru cu 6% (D u mitriu-Tataranyl gi Solab, 1975, 1976). Vaiafii asemantioare au fost determinate gi la plop si salcie. A reiesit totodata cA pe Langa traheidele mai scurte, care influenteaza in mod negatiy diversele caracteristici papetare, mai cu seama rezistenta la sfisiere, lemnul juvenit Prezinté si un randament mai redus in pasta papetara, Comparativ cu lemnul adult, temnul juvenil are un continut de substanje extracibile mai mare (Milea, 1, 1979), Cu prvire la contagerea axial, K 0h le 1, A. semnaleazd ined din tag) 1938 cay la Pinus taeda si P. elliottii, fat de 0 valoare consideraté normala pentru aceste specii, de} aproximativ 0,12 %, in cazul lemnului juvenil se ajunge la valoarea de 2%. Datorita, diferentei sub raportul contrageri, piesele contindnd atét lemn juvenil eat $i lemn adult) sufera deformatii mari, fiind afectate de torsiune. es La Pinus radiata D. Don., specie introdusa in Noua Zeelanda in culturi cu ciclu seur de productic (25 - 30 ani), sa remareat c& lemnul juvenl,prezent ine roportie ridictt in piesele de lemn de sarpantédebitate din busteni de dlameme mic, manifesta 0 putemick tendinid de a se deforma prin torsiune in timpul useari, O contributie important a aoes mod de deformare are fbra tors prezenth de regu in lemnul juvenil (CownD}-Haslett AN, Kimberley,MO,MeConchie 1996), P 0 1 8 ¢ H. (1964) considera cd opiniile referitoare la calitatea inferioara lemnului cu inele anuale late trebuie in general circumscrse la cazul onei de lemn juveni, Temnul adult cu astel de inele saiscdnd cernjele proprietatile fiz La fag, el Permite reducerea proportiei de lem juvenil (GerschersiDe Viller, 1963, citai de Pol ge Hy19¢0) Lem juvenil forméndu-se la inceputul vet arborior, ponderea sain volumul acestora este mare in tinerefe si descreste odaté cu inaintarea in varsta Spre exemplu, la un exemplar de larice din clasa a Ill-a de produce, s-au determine urmatoarele valori ale proportiei de lemn juvenil: 42% la 25 ani, 15% la 85 ani si 13% la 110 ani Dum teins Tatdran wl. $i colab,1983), Reiese, in acelagl timp, c& lemnul raise inainlate, Ca urmare, punerea in valoare a acestor categori de ‘material lemnos face necesard, pe de o parte, luarea in considerare in productia industrials « nei calitagi ceva mai slabe a materi prime disponibile si, pe de altA pate, abordarea de cercetiri pe lina ameliorii arborilor avind ca obiectivdiminuarea proportei de lem Jjuvenil si ‘imbundtatirea caracteristicilor acestuia i arborilor forestieri, acesta reprezenténd un slement eu care se poate lucra in testele comparative de duraea subliniaza c& eritabilitatea densitafii lemmul Poate servi la testarea precoce a materi caracteristici px 3. INELE ANUALE, LEMN TIMPURIU, LEMN TARZIU ‘nelele aruale (inelele de crestere) sunt pari componente, relativ concentrice, Ge pe sectiunea transversald a trunchiului, Tamurilor sau radicinii arborilor, ce joesPund straturilor de temn generate anual (cresterilor anuale), in cazul speciilor lemnoase din zona temperaté, ca urmare a activitaqii petiodice @ cambiului, Pe verannca radials straturile de lemn depuse anual se prezinta ea benci longitudinale La unele speci tropicale cu cresteri continui, din regiuni cu petioade de Yegetatie mai active si mai putin active, se intdinesc formatii de lemn asemanatoare inelelor anuale, ce cuprind zone generate in anotimpul ploios si anotimpul secetos, deschisa la culoare ‘$1 mai putin dens. Zona de lemn tir: tu (de vara), formata in a doua Pani a perioadei de vegetaic, este mai inchisi la culoare si mai dened Detectarea limitei dinire lem timpurtu $i lemmul tarsia se oate face prin maj multe metode: {analiza duritati lemnului in cuprinsul inelului anual, determinasce efectuandu. S¢ Prin apAsarea unui ac, a suprafata acestuia, cu o forts Cunoscuta si inregistrarea pe o diagrama a variatiei adancimii de Patrundere (Bu s gen, M., 1904 5.2.); ~ masurarea absorbtiei de raze B, cunoscdnd ca lemnul are proprietatea de q absorbi astfel de raze si cd intensitatea Procesului depinde de densitatea absorbantului (Cameron, J FBerr PF. Phillips, E.WJ., 1959); ~ masurarea variatiei luminozitafii in cuprinsul inelului anual, la examjnarea microscopica a sectiunilor subfiri de lemn realizate la microtom; ~ determinarea fortei necesare pentru pltrunderea in lemn @ unui poknson ;xecutarea de miisuritori, in cazul speciilorr8ginoase, asupra traheidelor, limita dintre lemnul timpuriu si lemnul tarziu fiind considerata locul, pe directie radiala, in care Srosimea peretilor comuni apartinénd la doua celule invecinate, multiplicata cu 2, este inet mare Sau egal cu grosimea lumenului acestora (M ork, E., 1928), Trecerea de ta lemmul timpuriu la lemnul tarziu este caracteristica ce se apreciaza in functie de distributia difertelor elemente gi formafii structurale, ca gi de trecere brusca (latice, pini, stejari, ulmi). La brad, trecerea de la lemnul timpuriu la Temnul tarziu este mai putin brusca decat la molid. Anceputul formérii inelelor anuale are loc de regula in zona superioaré a ‘coroanei si, treptat, coboara ‘pre baza arborelui, La specii cu pori asezati inelar - cazul Stejarilor, inele anuale incep sa se formeze inainte de infrunzire, fiind necesara Benerarea de vase noi care si inlocuiascé vasele vechi, ajunse inactive. Dupa Popescu-ZeletinL $a. (citati de Giurgiu, Vv, 1979), pragul termic pentru ‘inceputul activitatii cambiului la rasinoase i fag corespunde momentului cahd temperatura medie decadica in crestere, atinge 8 - 10°C. Perioada de timp necesard formarit inelelor anuale dureaca 3.5 = 4,5 tun Assmann, E, (citat de Giurgiu, V., 1979) considera ed in oon din Europa Centrala aceasta perioada este ial dureaza, dupa cel mult doud luni pe an, desfagurandu-se, cu fluctuatii in functie de starea vremii, in intervalul mai - iulie. Gradul de distinctie a inelelor anuale, la examinarea macroscopica a lemnului, lemnoasi consideratd. La unele specii forestiere, inelele saledm), cele dows zone se diferentiaz8 datorits unui intreg ansamblu de clemente si formajii structurale, La ciregul paduret, distinctia inelelor anuale se mmm $i indeosebi de peste 3 mm, are o proportie mare de lemn tirzu, find apreciat pentru utilizri in care se cer proprietiji mecanice superioare. Un caz aparte il reprezinta fresinul cu inele late, de a 4 mm in sus, al cfrui lemn térziu, aflat in proportie mare, are totusi|o densitate moderata si proprietati mecanice foarte bune, care fi ofer& o mare flexibilitate 2.6.1.4. PORT Orificiile de pe sectiunea transversal a lemnului de foioase, ce reprezints lumenul vaselor perfeete (traheclor), sunt denumite in mod conventional, in literatura Stinfificd de specialitate, pori. Avand in vedere aceasta definiie, reaulta ca prin Sxpresiile specii cu pori si specit fara port se ingeleg speciile foioase si respectiv, speciile raginoase. Se precizeaza cé pe sectiunile longitudinale ale lemnului, vasele, mai ales cele cu lumen mare, sunt vizibile ca striajiuni fine, intrerupte din loc in loc, din eauza abaterii directiei lor de la planul de taiere, Impresia de porozitare a lemnului pe sectiunea transversal se explicd, la speciile foloase, tocmai prin prezenta in numér mare a porilor, in timp ce la speciile rsinoase aceasta se referd indeosebi la lumenul mare al traheidelor din lemnul timpuriu in caracterizarea lemnului speciilor forestiere, referitor la pori, in afard de prezenja acestors, intereseara de asemenea marimea, forma, pradul de individualizare, distributia gi numarul acestora in cuprinsul inelului anual, precum si prezenta tilelon, Marimea poritor se poate analiza sub mai multe aspecte: ~ In functie de posibilitaten ca acestia s fie distnsi cu ochiul liber, se deosebese ori mari, vicibili cu ochiul liber (cu diametrul d 2 0,2 mm), cum sunt cei din lemaul timpuriu de la stejari ulmi, frasin, salcdm i cei de la nucul comun $i pori mici, visbi cu lupa (4~ 0,05...0.2 mm), cum sunt cei de la paltini, anini, carpen, mestencan Fenty o mai bund graduare a marimii porilor, pe lang aceste doua categori Principale se mai semnaleaza existenta si a unor pori abia vizibili eu ochit liber (d= 0,1..0.2 mm) la catind alba, ca si a unor pori abia vizibili sau greu de distins cn Iupa (d $ 0,05 mm) la par p&duret, mar padure, Prezenfa porilor mici, nevizibili in mod direct cu ochiul liber, se poate sesiza fara sjutorul pei, cn acestia sunt grupat in zone, zonele respective remaredndi-se rint-o culoare mai deschisa gi contribuind la accentuarea impresiei de porozitate a lemnului. Porii mici sunt de asemenea mai usor detectabili cand au peretii celular ingrosafi, cum sunt cei din lemnul tarziu de la cer ~ In finoyie de raportul dintre dimensiunile lor in lemnul timpuriu si in lemnul tiriu, se deasebesc dows cazuri: unul eu pori mari, viibili cu ochiul liber in lemma Linpuri $ ert mick vcibili pnd la nevizibil cu lupa tn lemmd tdrzu (Ia cer, stejer) sia) Galle eu pori mari, vsibili cu ochiul liber tn lemmul timpuriu $i pori aproape la fel de mari in lemnul tdrziu (la saleam), + In functie de modul de trecere de la o marime la alta a porilor, in cuprinsul inelulul anual, se remarea o trecere brused de la porii mari din lemnul timpuria la porii inci din Temul tarsi (Ia cet, stejar) $i o descresteretrepnatd a mérimii porilor spre limita exterioard a inelului anual (la fag), ~ in functie de raportul dintre marimea porilor si lajimea razelor se deosebesc: fori ou deschiderea mai mare decdt ldjimea razelor (la mesteacdn) si port en deschiderea mai mica sau cel mult egalé cu layimea razelor (la tei, mir paduret si par Paduret, paltin de camp, scorus de munte), Forma poritor, usor de examinat cu lupa pe sectiunea transversala a Jemnului, inal ales cénd porii sunt mari, poate si fie difeita. Se intdlnese: pori cireulari (porii din lemnul timpuriu de la cer, steer), port oval! - eu axa mare erientata e pe directie ‘adiald(pori din lemnul timpuriu de la resin) si pori poligonali- eu coljurile rotunjite (Porii din lemnul timpuriu de la ulmul de munte), Gradul de individuatizare este un element |e) important de caracterizare a porilor. Existi: | | unitari (izolayi, individuali, singular’), vi oO | | a | (izolan igulari), it ca uunitafi distincte (fig. 2.70, a) (porii din lemnul timpuriu de la cer, stejar, ulm de munte si 'majoritatea porilor de la paltini, mesteacdin) si port Fig. 2.20. Gy sp nonmunien Mls Fespectiv grupe de cdte 2,3 ori mai rout por unitar:B- por multi Pori, separati in zona de contact prin pereti de obicei lati, pereyii dinspre eXtetiog rimanand curbi (fig. 2.70,b). Cel mai des, aldturarea se face sub forma de laniy; radiate (la plop alb, plop tremurator, anini), iar uneori sub forma de cuba: (© pane din porii de la ciregul paduret). Distributia porilor in cuprinsut inelului anual (fig. 2.71 ) & Categorii $1 grupe de specii distinse in functie de distributia poritor in cuprinsul inelului anual. in functie de distributia porilor in cuprinsul inelului anual, speciile foioase se impart in urmatoarele categorii principale: a > e Fig. 2.71. Distributia porilor in cuprinsul inelubui anual: @ = pori asezatitipie inelar; b ~ pori imprastiagi; ¢ = pori agezati semiinelar greet Cu Port ajezafl inelar, care prezint& 0 zona distinet& de por, de reguls compact, la limita interioard a inelului anual, ce formeaz4 lemnul timpuriu; _peeil¢u port imprdstiagi (ig. 2.70, 6), la care porli, de métime aproape egald, | faut Taspanditirelatv uniform in intregul ine! anual (nue comun, nue negra, peti, fag, carpen, anini, plopi).. Speciile cu pori asezati ineler se impart in dowd grupe, in raport de marimea Porilor si respectiv, de frecvenja acestora in zonele de lemn timpuriu gi tarzi gi anume {speci eu port ayeza tiple inelar (ig. 2.70, a), in eazl edrora zona inelarade por care formeazi emu! timpuriu se remarca prin mleimea superioard a porilor compatativ cu mmérimea acelora din emnul térziu (stear,fasin, sam, ulmi, castan bun); | ~ Specti cu pori agezati semiinelar (fig. 2.70, c), la care marimea porilor din lemnul timpuriu nu deri cu mult de marimea porilor din lemnul térzi, in dchinis numérul porilor din lemnul timpuriu este mai ridicat (cites paduret, malin) { b. Aspectul macroscopic al lemmului, determinat de modul de distributic a | Porilor in cuprinsul inelului anual, prezinti o serie de Particularitasi care interesesza in| lucrarile de identificare a Jemnului: | b.1. La speciile cu pori asezaf tipicinelar, care au pori mari in Jemnul timputiu, pe | Secfiunea transversal sunt bine vizibile cu ochiul liber zonele circulare concentrice poroase | de lemn timpuriu, in general mai deschise a culoare. Porii din aceste zone sunt dispugi atat regulat, pe unul, dou’, sau mai multe randuri tangenfiale, c4t si neregulat, in functie de specie. in lemnul tarziu se intélnesc Pori, de reguld mici, asezati dupa cum urmeazi: zone cu aspect de flacdrri (fig, 2.72), la stejari; - in benzi eangentiale ondulate, mai mult sau mai putin intrerupte (fig. 2.73), la ulmi: in benzi radiale, radial-oblice, la castan bun: - imprastiagi, la frasin, la saleam, Zone de Zonede Vase fibre parenchi Raze Fig. 2.72. Ayezare in zone cw aspect de fldciri a Fig. 2.73. Asezare in benzi tangentiale a porllr din lemma tarziu la star prior din lemma tarsi, a ulmi Se precizeazA ca, la salcdm, porii din lemnul tarziu nu sunt eu mult mai mici decat cei din din lemnul timpuriu. Pe sectiunile longitudinale, benzile de lemn timpuriu se vad cu ochiu! liber sub forma de striatiuni axiale in general stréns alipite si din loc in loc intrerupte, datorita shaterii lor de la planul de tdiere. Pe sectiunea radiala, aceste benzi se intind pe “iweaga lungime a lemnului gi sunt relativ paralele, in timp ce pe sectiunea tangentiala cle formeazi zone cu contur curb, bine delimitate. in zonele de Jemn tarziu, pe “ectlunile longitudinale se aflé striatiuni in general fine, vizibile pind la nevizibile ex lupa, grupate sau dispersate, in functie de specie, La salcém, striafiunile din lemnol tarziu sunt vizibile cu ochiul liber. Ca urmare @ altemanfei zonelor de lemn timpuriu, accentuat poroase pe Sectiunea transversal gi intens striate pe sectiunile longitudinale, cu zonele de lemn Larziu relativ netede datorit& porozitatii mai reduse si a striatiunilor in general rare gi fine, lemnul speciilor cu pori asezati tipic inelar este neomogen, puternic vargat. 5.2. La speciile eu pori agezafi semiinelar, cu pori in general mici, aproximativ dc o singura marime in intregul inel anual, pe sectiumea transversala zonele de lemn impuriu sunt relativ bine distincte, deoarece in zonele respective acestia au o freeventa sporita. Pe secfiunile longitudinale, zonele de lemn timpuriu sunt vizibile datorita Stratiunilor fine, paralele, ceva mai dese decat pe restul lemnului. Lemnul este omogen, slab virgat. ©.3. La speciile cu pori imprastiati, la care porii de marime relativ asemanatoare sunt distribuiti aproape uniform in intregul ine! anual, zonele de lemn timpuriu $1 de Jemn tarziu nu sunt evidente nici pe sectiunea transversalé si nici pe sectivnile longitudinale, Lemnul este omogen, nevargat. Numérul porilor, apreciat prin examinarea sectiunii transversale, se reda prin expresiile: pori numerosi (abundengi); pori putin numerosi. | Caracterizarea speciilor se poate face gi sub raportul distantei dintre pori, din acest punet de vedere deosebindu-se specii cu pori numerosi (mar pAduret, par paduret, scorus de munte) si specii cu pori relativ rari (paltin de munte, carpen, mesteacdn), Prezenja tilelor. Tilele sunt excrescenfe ale celulelor de parenchim din jurul traheelor, patrunse in interiorul acestora din urma si au aspectul unor placufe mici, de culoare alba, argintie, verzuie sau violacee. Ele pot fi lucioase (salcdm), sau mate (frasin) si pot obtura toti porii, incepand de la un anumit inel anual (salcam), sau numai © parte din pori (cer). in raport de prezenta tilelor, se deosebese speci hue negru, ulmi, salcie alba) si specii cu pori flira tile (mesteacan, paltini). Corelatii intre proportia de pori si proprietaqite lemnului. Dup& Venet, J. (1986), in cazul stejarului, lemnul cu 0 proporjie ridicata de vase prezinta o buna Prelucrabilitate. De asemenea, lemnul de fag cu porii avand lumenul mare, bine vizibil cu lupa 10 X, se caracterizeazd printr-o bund aptitudine pentru derulaj. La nutul comun s-a pus in evident o legatura directa intre porozitatea ridicata si usurinta cu care lemnul speciei respective se poate sculpta. Dispunerea porilor in lemnul tarziu in benzi radiale, radial-oblice, la castapul bun si in zone cu aspect de flacari, la stejari, face ca lemnul acestor specii si fie mai usor expus craparii decat cel de ulmi, la care acestia sunt agezati in benzi tangentiale cu pori cu tile (nue comub si 2.6.1.5. RAZE Razele (fig. 2.74) sunt formatiuni anatomice vizibile pe sectiunea transversal trunchiului, ramurilor i radacinilor ca linii radiale, in general drepte, de culoare ki luciu de regula diferite faja de restul lemnului inconjurator. Ele pot porni din maduya Gin cazul razelor primare sau medulare) ori dintr-un inel anual oarecare (in cazbl razelor secundare), dar intotdeauna se continua péna in scoar{a. Uneori apar intrerupte datoritd nesuprapunerii planului de taiere cu directia acestora. Pe sectiunea radiala, razele se observa ca benzi perpendiculare pe direotia inelelor anuale, avénd inaljime variabilé si luciu mai pronunjat decét lemnul inconjuritor. Benzile respective pot fi intrerupte, ca si pe sectiunea transversald, cauza fiind aceeasi. Razele inalte gi lucioase, ca de exemplu cele de la stejari, paltini, ulmi, Sunt denumite og/inzi. Razele joase, des intrerupte, apar pe sectiunea radial sub forma de solzi, de marime diferita, luciosi. Aspectul razelor pe sectiunea radial este important indeosebi din punet de vedere estetic, avand 0 valoare relativ redus’ ib are a lemnului. lucrarile de identi Pe secfiuhea tangenjiala, Pete medulere razele se prezinta ca linii verticale, de lungime variabilé si cu latimea uneori uniforma, Razele a caror Inyime este mai mare spre mijlocul indlfimii se numesc ficiforme sau lenticulare. Cele lenticulare, cand sunt miei, poarté denumirea de lenticele (la fag). La unele speci (specii rasinoase, plopi, sali), razele nu sunt vizibile pe sectiunea tangential, De altfel, in general, pe aceasta sectiune razele sunt mai pufin distincte gi nu dau desene deosebite. Importanta razelor, ca formatii anatomice constitutive ale lemnului, rezida in aceea cA defin © pondere insemnati tn volumul total al acestuia, reprezinta o caracteristic& variabila att pe plan microscopic (sub raportul tipurilor de celule componente), eat si pe plan macroscopic, constituind 0 componenta masurabild de interes deosebit pentru adancirea cunostinfelor privind structura, contribuie in mod semnificatiy la realizarea aspectului estetic, influenfeaz& proprietatile fizice, mecanice sitehnologice Forma razelor pe sectiunea tangential a lemnului, poate fi caracterizata cu Fig. 2.74. Aspectul razelor si al petelor medulare pe Sectiunile transversald radial’ si tangengiala ajutorl raportlui * . Sa remarcat cf, la fag, forma razslor pe secfiunea tangentiala g difera mai mult de fa un arbore la altul, decat in interiorul unuia gi aceluiagi arbore (Pellerup, £1953), Relevand importanja razelor ca material de studiu pentru adéincirea cunostingelor Privind structura si proprietaile lemnului, K eller, R. 5i Thiercelin, F. (1975) au imaginat o metod’ de numarare si masurare automata a acestora, aplicabild la Geterminari multiple, de serii mari. Se folosesc esantioane reprezentative, confectionate din epruvetele normalizate utilizate anterior la efectuarea incercailor fizico-mecanice, Esantioanele alese se fotografiaza impreunS, objindndu-se o imagine a sectiunii lor tangenfiale, Placa fotograficd rezultat& se examineaza la un microscop, previzut cu Cameri video cuplati la un ecran de televizor. Pentru analiza se foloseste un aparat Microvideomat Zeiss, capabil de a tia si insuma elemente disparate, din imagines de ansamblu vizibild pe ecran, evidentiate prin diferenje de culoare si strilucire. in locul pldciifotogratice se poate utiliza o radiografie, eénd se obfin si date privind densitatea in acest scop, esantioanele, in grosime de 3 mm, se expun la un flux de raze X, care le strabat pe directie radiala, La examinarea lemnului se au in vedere urmitoarele elemente privind razele- mérimea, structura razelor late, gradul de uniformitate a lafimii, asocierea razelor late si ‘nguste, culoarea si luciul, desimes, gradul de rectitudine, Marimea razelor. Ca sin cazul porilor, marimea razelor poate fi analizata din ‘mai multe puncte de vedere - In functie de posibilitatea ca razele sa fie distinse cu ochiul liber pe sectiunea fansversalé a lemnului, se remarea: raze distincte cu ochiu! liber (mai mati de 0.1 mm ) (stejar, gorun, cer, fag, paltin de munte) si raze nedistincte cu ochiul liber (mesteacin, plop negru) Caracteristcile dimensionale privind razele sunt (fig, 2.75): lafimea sau srosimed (pe sectiunea tangentiala) si inditimea (pe sectiunile radiala si tangenfiala), Ambele caracteristii se determing eu cea mai mare precizie pe secjiumea tangential ~ fn functie de laqime, se disting urmdtoarele categorii de raze: raze late, vizibile eu ochiul liber pe Fe toate sectiunile (la stejar, gorun, cer, fag); raze inguste | sau fine, vizibile cel putin pe sectiunile transvetsala gi " radial (la frasin, cires, paltin de cémp); raze foarte inguste, vizibile pe sectiunea radial&, in rest nevizibile Cu ochiul liber, distinete cu lupa (la plop tremiurator, 2.75. Caractersticle plop negra). imersionale ale vacelor Nepveu, GsiGuilley, E. (1997) men sau grosimea; time menjioneazé urmatoarele clase de grosimi (talii) ale razelor : talia 00 - grosime mult sub 0,05 mm, razele Sind dificil de numarat; zlia 0 - grosime apropiata si inclusiv de 0,05 mm: tatia 7 rosime intre 0.05 si 0,1 mm ralia 11 - grosime inte 0,1 si 0,2 mm; talia III - grosime {ntee 0.2 $1 0,3 mm y.a.m.d, Stejarul are raze de grosimi variate, mergind pana Ia faite \V si chiar VI. ~ fn functie de inaltime, razele se pot imparti in urmatoarele categorii: raze Joave, cu indltimea mai mica de 2 mm (la ulm de munte, ulm de cmp, nue comun si Bue negr paltin de munte); raze potrivt de inalte, cu inalyimea de 2 - 5 mm (la\fag): ‘raze inalte, cu inaltimea mai mare de 5 mm (la stejar, gorun, cer), BoureauE. si Moreau, R, (1989) fac referiri privind urmatoarcle tlese de inaltimi ale razelor: clasa I - raze inalte (peste 1 cm, la stejar); clasa Il - raze destul de Inalte Cntre 2 mm gi em, la fag); elasa II - raze joase (intre | si 2 mim, la prun) clasa IV - raze foarte joase (sub 0,5 mm, la frasin, rasinoase), Razele joase, des intrerupte, apar pe sectiunea radial sub forma de solzi lutiosi (ulm de munte). Mirimea razelor se poate de asemenea reda prin comparatie cu marimea tnor clemente anatomice, de exemplu cu lafimea porilor, mai ales din lemnul timpuriu, vare Structura razelor tate. Asa dup cum s-a ar8tat anterior (v. 2.5.3.1), la unele Specii (carpen, anini), razele vizibile cu ochiul liber sunt numai aparent late. ele ‘tind de fapt alcdtuite din grupari de raze inguste, strins alipite, din care cauzd se numiese raze late false sau compuse. Spre deosebire de acestea, existi gi raze late normale. care se prezinta ca structuri compacte (fag). Gradul de uniformitate a lafimii razelor. in raport cu aceasta caracteristica a razelor pe seciunes transversalA, se disting: raze uniforme ca lijime pe toata langimea (paltin de munte) $i raze neuniforme ca latime, prezentind ingrosari in dreptul inelelor anuale (fag, stejar). Asocierea razelor late si inguste. Privitor la posibilitatea de a prezenta raze de diterite lami, aléturate, speciile lemnoase se impart in doug categorii: specii cu raze de 0 singurd marine, avind aproximativ aceeasiljime (mesteacdn, plop alb, plop negru, seeie ald; spect eu raze de dowd mari, une late, foarte bine vizbile cu ochiul liber si uncle inguste or foarte Inguste,distincte sau nedistincte cu lupa (fg, stejar, gorun, cer), Culoarea $1 luclulrazetor, caracteristice diferitelor speci, se pun in evident pe seetiunea radial, indeosebi cénd aveasta din urma rezult& prin despicare longitudinala Proaspité. Culoarea si luciul, adesea deosebite de restul lemnului inconjurator, fac a razele sa fie bine vizibile pe toate sectiunile. in legatura cu raportul intre culoarea razelor si culoarea lemnului inconjurstor pe sectiunea transversalA, se intdlnese: raze de euloare mai deschisd ca a lem (stejari, carpen, saledm, frasin); raze de cufoare mai inchisit ca a lemmului (nue eomun si nue negru, fag, ulmi, cires p&duret, scorus de munte); race de aceeai culoare ow Jemnului (paltini). De reguls, razele sunt mai lucioase decdt lemnul inconjurétor, de unde si denumirea de oglinzi, care li se da ednd sunt examinate pe secfiunea radiala, Dupa aspect, Se deosebese: glint sidefti(stejari, asin); ogtinei reyiatice (ulmi, fag, par iduret, cites paduret); oglinzi galben-brun deschis (salcdm), Razele false sunt mate. Desimea (frecventa, densitated, abundenta) razelor se pune in evidenta pe “estlunes wansversalé sau pe secjiunea tangentila, prin determinarea mumdrului lor pe ¢ amid distanjd (de regul $ mm), intotdeauna in sens tangential. Clasamentul, Infoemit de Laboratorul de Produse Forestiee Princes Risborough (Marea Britanie), aloptt side specialisi fancezi, cuprinde 5 clase: clasa A - mai putin de 25 raze pe $ mm; Slasa B - inte 25 si 50 raze; clasa C - intte 50 si 80 raze; clasa D - peste 80 rare, numirabile cu lupe G » 10; clasa X ~ mult peste 80, nevizibile cu lupa Gx 10, {n cazul speciilor care prezint& atét raze late cét si raze inguste, alfturi de “Mmin total de raze se poate determina de asemenea, separat si numarul de raze late, ack razele sunt foarte lat, se poate adopta pentru distanja pe direcfe tangentiala lungines se ime superioars, de exemplu 10 cm, rezultatul recalculindu-se penira funsimes de S mm. Ne pv eu, G. Guile y, E.(1997) determing maton de raze ‘sea gonun considerdndo distana pe direciatangenfiala de $ em (fig. 2 76). Cénd sunt raze att late cat si inguste, precum si raze att normale cat gi false, se por determina abundente diferite, cate una pentru fiecare categorie in parte, Desimea poate fi indicat& si prin mérimea depdrtdrit dine doud raze cremplan ig ate 18 Fandul ei se stabileste prin comparatie cu deschiderea porilor, de descr a lt tei, razele sunt rare, find agezate Ia distanfe egale cu de mat eulte cn deschiderea porilor. Gradul de rectitudine a razelyp Se apreciaza pe sectiunea transversala Se deosebese: raze rectilinii (stejay fag, ulmi); raze areuite (carpen); race sinuoase, ocolind porii, vizibile (uy lupa (plop tremurator, frasin), Corelayii intre prezenta razeloy $1 proprietijile lemnului. Prezenta in numar mare a razelor in cazul unor Fig 276, Duerminarca muniruui de race la © specii (ulm, cies paduret, paltin) specie cu raze late (gorun) constituie un important factor de calitate, intrucat prin alegerea unor solufii adecvate de debitare a furnirulul oe oats asigura punerea in valoare a aspectuluiestetic al oglinzilor pe care acestea le formmeaes Pe sectiunea radialé. Uneori, insd, ca de exemplu in cazul stejarului si al fagulus abundenfa razelor si respectiv a oglinzilor poate constitui un inconvenient, deosreee datoritd cresterii duritasii, este mult ingreunata debitarea furnirului Datorité duritii mari, lemnul de fag, provenit de la exemplare cu raze ‘umeroase (bogate in oglinzi) este mai putin apreciat pentru fabricarea furnirulai tehnic Prin derulare (si chiar pentru alte genuri de prelucrare folosind utilaje cu mare vitesa a taiere), necesitand tratarea termicd adecvati in prealabil. Din acelasi motiv este ma pilin recomandat in lucrarile de tamplaie find (Ven e t, J. 5iK elle r, R., 1986). De ‘efinut 68, in urma cercetisilor intreprinse, K elle r,R. $i Thierce lin, F.(1975) ‘au determinat valori ale densitayi razelor late la fag cuprinse intre 0,735 si 1,080 gem Razele contribuie la cresterea modulului de clasticitate radiald (K en ne a y KW. 1968), iar proportia volumica ce le revine in aleStuirea lemnului ar reprezente factor de influenta privind variabititatea anizotropiei elastcitajii lemnului (G ui a 2 P. si E 1 A mri, F..1987). Ele conduc in acelagi timp la cresterea rezistenjelor lg ncovolere static’ si compresiune. De asemenea, constituie unul din factorli arc explicd anizotropia contragerii, datortd lor contragerea radialé fiind, asa dupt cur oc Stnoaste, mai mic& decat contragerea tangential (B os sh ar d, HH., 1974), in Particular, 1a stejarul rosu, prezenja razelor foarte late conduce Ia o accentuare a diminuarii contragerii radiale (Mc Into sh, D.C., 1955) Exemplarele de stejar cu raze foarte late sunt intr-o masurd mai mare expuse gelivurilor (R 0 1, E., 1986 $i Cin otti, B., 1989) Se apreciaza 4, cel pujin in cazul anumitor specii, cum este spre exemplu Stejarul, caracteristicile razelor par si prezinte o variabilitae considerabila, influentand in mod apreciabil proprietatile chimice, fizice si mecanice ale lemnului, Dupi Ne pve u, G. si Guile y, E. (1997), 1a gorun grosimea medi Tavslor late are tendinta generala de a creste dinspre maduva cdtre periferia sectiuni transversale. lienita inetatai 7 2.6.2. INFATISAREA FIZICA A LEMNULUI {a examinarea lemnului, datorita numerosilor componenti chimici pe care acesta fi contine in peretii celulari, ca gi in goturile celulare, pe retina ochiului ajung radiatiiluminoase cu lungimi de unda diferite, pereepute ca un ansamblu de nuanfe de culori,intre care unele dominante, Definize pe cale organoleptica a eulorilemmuluiunei speci se face de regula prin Tai multe tribute, dinte care primul se refer la uanga dominant, numiti si cloare de bacd, iar celelalte privese restul muanjelor importante observate. La lemmul vargat, indeosebi de risinoase, la care exist o difereja pronunfata intre aspectul zonei de Jemn timpuriu si cel al zonei de lemn tirziu, aprecierea se face avand in vedere impresia data de ambele zone, nuana dominant fiind cea corespunzatoare zonei mai late. Celuloza, substanta principala din care este alcduit lemnul, are culoarea aproape alba, deosebirile de lao specie la alta fiind cauzate de celelalte substante prezente in Peretii celulari ori depozitate in golurile celulare, Speciile din fara noastrd si in general cele din zona temperati au culori in Seneral mai deschise, mergind de la alb (paltin de munte) pan la cenusiu-negricios (Guramenul de nue comun), in timp ce specie tropicale au culori mai varive si mai vii, Spre exemplu, duramenul de pernambuc (Cesalpinia sp.) care initial are o culoare vie, Poniocalie, prin expunere la aer devine rogu; duramenul de abanos (Diospyros sp) este negru, wu Prin culoare normald a lemnului se injelege culoarea lemnului sandtos, netrata Provenit de Ja arbori maturi, din parti ale trunchiului fara defecte si proaspat doborat Datorith actiunii unor factor fizici, chimici si biologic in principal din cauza oxidari Fi & actiunii radiatilor solare, culoarea lemnului se modificd in timp. De acest fapt se tine cont la diagnosticarea speciilor, impundndu-se ca in cazul in care esantionul examina, este mai vechi, suprafata lui si fie reimprospatata prin rindeluire. De asemenea, de ‘multe ori, prin udare, lemnul uscat isi poate recépata culoarea avuta in stare verde in functie de absenja sau prezenfa duramenului, se deosebese speci cw lemp unicolor, la care nu exist duramen (brad, molid, fag, paltini, mesteacan, anini, tei, carpen) si specii cu lemn bicolor, care au duramen (pini, larice, tisd, stejari, ulmi, frasin). In cazul in care la speciile cu lemn bicolor se face o singurai referire 1a aspectul cromatic, aceasta priveste duramenul. Culoarea este considerata de citre utilizatori un parametru calitativ esentil Pentru determinarea valorii comerciale a lemnului unui arbore, mai ales cand, in rapon Gu forma si dimensiunile avute, acesta urmeaza a fi destinat pentru obfinerea furninil, Gar ‘si Pentru numeroase alte produse, ca lambriuri, parchet, panouri Hecorative témplarie find, marchetarie (J a n i n, G. si Maze t, LF.,1987). Se precizeaza ci, i, funetie de aspectul final al produsului fabricat, preful pe m? al lemnului de dimensivn; egale si lipsit de defecte variaza, dupa autorii citati, intre limitele 1 - 5. in literatura stiinjficé de specialitate intalnim mentiuni privind existenta la noi s unor forme ale speciilor forestiere cu lemn mai deschis la culoare decdt formele obisnuite, Se semnaleaza astfel prezenta in patile vestice ale f&tii a doua forme de cer cerul al’ si cerul rosu, primul avand lemnul mai deschis la culoare si mai valoros deci, cel de al doilea (St Ane s ¢ u, V.,1979). De asemenea, se menfioneazi existenta unui brad rosu, cu lemn trandafiriu, greu fizibil si a unui brad alb, cu lemn de culoare deschisa, mai fin si mai usor de preluerat (St Ane s.cu, V., $0 flete a, N.1998). La Be Georgeseu,CC sDumitriu-Tataranu, Ly I, (citayi de St4nescu, V., 1979) au descris forma Fagus sylvatica f. leucodermis, eu lemn al, ‘omogen, cu inele anuale inguste, de Iatime egalé si cu 0 proporjie redusd de inima rosie. Metode de determinare cantitativa a culorii lemnului. Avandu-se in vedere caracterul subjectiv al definirii culorii pe cale organoleptica, se cautd s& sé punt la Punct noi metode de efectuare a determinatilor. Ja nin, G. si Maze t, LF. (1987) au claborat © metoda de determinare cantitativa a culorii lemnului arborilor in picioare, folosind probe de crestere, de 5 respectiv 10 mm grosime, extrase cu burghiul Pressler. Un numar de astfel de probe, dupa ce se condifionaza, aducdndu-se la umiditatea de 12 %, se fixeaza cu ajutorul unui adeziv, in pocitie paralela, distanfat una fafa de alta, intr-un suport din lemn (de forma unui bloe, din lamele de fag, ct sanfur Pentru agezarea probelor) (fig. 2.80). Dupa ce a avut loc priza adezivului, suportul se secfioneaz, obfindndu-se foi miniaturale de furnir, de 0,6 mm grosime, avand inglobate in cuprinsul lor fasii din probele de crestere, in numar de 4-5 in cazul Probelor de crestere cu diametrul de 10 mm, sau de 8 - 10 in cazul probelor de erestere ca diametrul de ® mun. Determinares propru-zsd a culori se efeetuea cu ajutoral unui] specrofotocolorimetra tip Colorquest, Hiunterlab, cuplat Ia un calculator electronic, Masuritorile permit cunoasterea pe baze obiective a culorilor lemnului arborilr forestier $i fe posibildrealizarea de comparaii si clasamente, in baza unor date de ordin canttativ, folosind scdtle de eulori CIELAB sau HUNTER. Culorile probelor sunt definite cu ajutorul a trei indici si anume: L (marimea tuminangei sau swrdlucrit: 0 pentru negra $i 100 pentru alb), a (masimea nuanjei de rogu sau verde valori pozitve in directiarosu si negative in drectia verde) gi b (marimea nuanjei de galben sau albasiru: valor pozitive in directia galben si negative in directia bleu) Metoda are aplicati in silvicultura, dar intereseaza si in industrie, in domeniul culturit pidurilor, in virtutea caracterului obiectiv asigurat determindrilor, metoda ta spelt Face posibilé adncirea cunostinelor privind variabilitatea culort lemmulu; txborilor forestier datelestabilite prin mAsuritori urmnd a fi luate tn considerare in lucrdrile de ameliorare a arborilor. Fig. 280. Pregatirea probelor de crestere pentru determinarea culoriélemnului dupes metoda Ja nin G.si Maze t LF. 4 lameld cu sanpri pentru agezarea probelor de crestere; 3 - suport u probe de cestere;¢ - foaie de furir minatualé avind inglobate fii de probe de crestere Chantre, G. (1995), in cercetiile sale privind culoarea lemnutui de plop, folosese un spectrofotocolorimetru mobil MINOLTA, componentele cromatice ‘sprimndu-seinsistemul Hunterlab L, a, 6. Probele examinate sunt constitute din furnir. O altd metoda, desctisa de U g o ev, BN, (1986), recurge la define culorit folosind trei parametti: ronalitatea (tenta) respectiv Tungimea de undi a culori ‘oectale pure In om, saturaia respectiv diferenja relat faté de lumina alba in si Sralucirea respectiv diferenjarelativa dint energia relectat de lemn comparativ cu sre reflectata de corpurilenegre, in %, Determinarea valorilor numerice ale acestor Parametri, intr-un caz dat, se efectueazd prin compararea culori suprafefei lemnului Fauna’ et imaginile unui album, special intocmit, euprinzind diversele tonalitay, fiecare cu diferte saturati si stralucri. ey SP SERU Factori de influenta privind culoarea lemnului. Cercetdei efectuate ch ajutoruy spectrocolorimetrului (K 1um pers, J,Janin,G.Beeker M.Lévy.G, 1993) au seos in evidenta faptul 8, la'stejar si gormn, euloaree duramenului este influenfata atét de varsta arborelui cat si de vista lemmulu (sau varsta ¢ambiala, indicat de numarul inelului anual dat de cambiu). Arborit tine aU 0 duloare g Dintre caracteristicile solului, cea mai mare infenja asupra culorit Temnului la speciile respective 0 are cantitatea de apa disponibila i Dupa V ene t, J. (1986), culoarea lemnului este influenfaté atat de’ factori ereditari, ct si de factorii mediului inconjurator. Autorul precizeaz in acest Sehs cA pe Soluri formate pe calcare, in Estul Franfei, lemnul de fag are euloaee alba; pe soluti acide, cu umiditate ridicata, in statiuni montane, lemnul aceleiasi specii este rosiatic, Tot De soluri formate pe calcare, cresul padurej are o culoare rosiatiea, mai inchiss, decat pe Slur argloase. Pe solurile cu drena} defectus, insusirleestetice ale lenmulte de stejar Rink, G, Me Bride, FID. (1993) au efectuat cercctari comparative asupra lemnului unor arbori de 1S ani din speciite Quercus robur gi @. alba, A rezultat ca, in ambele cazuri, culoarea duramenului, misurata prin intermediul luminanfei (stralucitii, Presint® diferente mai mari de la un arbore la altul deat inte cele doua spect Pentru cunoasterea factorilor de influengs care isi pun amprenta asupra chica farnirufui tehnic de plop, s-au efectuat cercetdr in legatura cu variabilitatea a o serie de roprictati ale acestuia, inclusiv culoarea, in functie de pozitia in trunchi « Jemnnulu Prelucrat si de originea geneticé a arborilor (Chan tre, G,. 1995). Fumirul, cu se nse de 1 mi si umiditatea de 9 10 %, derult in condifiindustrale, era Provenit de la 22 arbori, de 19 ani, din 11 clone ale unor hibtizi euramerieani $i interamericani indltimea pe trunchi, cuprinsd intre 1 si 7 m, s-a dovedit a avea o influenta putemica, inchisa th partea centrald a trunchiului se datoreste Prezenjei duramenului_ fals. Eterogenitatea culorii, exprimati prin valoarea coeficientilor de variatie a componentelor reste ae dovedsste a fi destul de mae, oricare ar fi pozitia lemnului in tanchi, Ea creste catre baza trunchiului, precum si in partea central a sectiunii transversale, find ‘maxima in cel de al treilea sfert (considerat dinspre perifeie catre mduya), din volumul debitat. Asa dupa cum a mai rezultat, culoarea medie a fumirelor, ca $i tipul de variate a Scestela pe sectiunea transversal a tmunchiului variazi in mod fomte semnificativ, in fnetic de originea genetica a arborilor. Culoares lemnului se poate modifiea pe cale naturala sub actiunea factorilor de mediu, precum si prin mijloace artificiale. Astfel, prin invechire, lemnul se inchide la culoare, cauza ¢onstituind-o, dupa Sandermann, W.siSchlum bom, F. (eta de S uci, P, 1975), actiunes oxidanta a radiatiilor ultraviolete asupra ligninei de la suprafaja peretilor celulari, Fenomenul este bine vizibil la lemnul din constructile in aer liber, in special in zona alpind, unde intensitatea acestor radiajii este mai mare Lemmul de anin proaspat doborét, in urma oxidirii substanfelor din seva conjinuta devine portocaliu, Prin aburire, lemnul de fag igi modifies aspectul cromatic, eapatand o culoare rosiatiea relativ omogen’. Lemnul de rasinoase uscat la temperaturi inalte se brunified. Lemnul de stejar tinut in apa de rau se innegreste, ca rezultat al combinarii substantelor anante cu sdrurile de fier. Deprecietea cromatica a duramenului de stejr, pin aparitiapetelor intuneeate, pusd pe seama oxidarii substanfelor tanante in prezenta ste mentionata si de Zs chm i dt, K. (1986). Pentru ctesterea valorii estetice se pot aplica unele procedee de tratare cu diferite substante. De exemplo, prin tratarea lemnului de par p&dure cu colorant negri se poate imita lemnul de abanos. Lemnul de specii moi poate fi facut si imite lemnul de uc comun, daca se trateazi cu extracte din frunzele si coaja speciei respective invechirea lemnului de stejar poate fi realizata artificial prin tratarea cu amoniae seg introduciindu-| intr-o atmosfera de gaz metan. Coretatit intre culoarea $i catitatea lemnulit, Cildagea poate servi ia evaluarea Proprietatilor leminului, ca si la detectarea unor defecte ale acestuia Asa cum arata V € ne t, J. (1986), culoarea deschisd este cdutati in cazul teu de stejat destinat fabricdri furnirului estetic prin tiere plana, ea presupunand in general contragere si duritate mici. Din contra, lemnul de stejar de culoare galbuie silbui-bruna are densitate mai mare, este mai dur, mai rezistent la solicitari mecanic, ‘runind astfelo Serie de insusiri cerute lemnului folosit in constructii. Aceeasi culoare jeschisa se cere lemnului de fag pentru derulaj, considerat mai valoros pentru acest gen de prelucrare, datorita furnitului foarte pugin deformabil rezultat. Omogenitetea culorii constituie un important factor calitativ de care se fine cont la ‘precierea insusirilor estetice ale lemnului de pr pdure, res paduret, nue comun ¢-a © serie de defecte ale lemnului, cum sunt duramenul fas, lemnul de react, incinderea, de cate trebuie s& se find cont Ia sortare, se manifestd prin modifica; Gromatice mai mult sau mai pufin accentuate, Alte modificari ale culori, dar si ale altor caacieristici se pot datora unor cauze de ordin patologic, care produc modificari Profunde ale compozitiei chimice a lemnului (de exemplu, putregaitl, Grupe de specii forestiere din Rominia tn raport cu culoarea lemnulet, respectiv aalburnului (a) si duramenutui (A) (dupdGhe Ime ziv,NG.siSueiu PN, 1959) Culoarea de basa alba: ~alb: paltin de munte; 5:iPrsilbul: brad, eémiga (a), gorun (a), mar pldure (a), molid, paltin de cémp, pyc tOb (a). plop alb (a). plopii negri hibrizi P. regenerata’ (a), P. robusta’ (a) si fierotina’ (a), saleie alba (a), salcim (a), seorus de munte (a), stejar (a), stejar brumariu (a), tei cu frunza mica, tisa (a); apei, ~ alb-giilbuirosiatic: duglas verde (a), par paduret, tei alb, tei cu franza mare, ulm de munte ¢ ~ alb-galbui-roz: cer (a), frasin (a); | ~ alb-gilbui-cenusiu: plopii negri hibrizi P. regenerata' (a), P. robusta’ ©), si P.'serotina' (a); ~ alb-rosiatic: anin alb, anin negru, cires piduret (a), fag, mesteacdin, paltin de ‘munte, pin silvestru (a), plop alb (a), salcie alba (a); ~alb-brun deschis: castan bun (a), nue comun (a); ;, ib-cenusiu: earpen, nuc comun (a), plop negra (a), plopul negru hibrig P. ‘marilandica’ (a), plop tremurstor. Culoarea de baza galbena: ~ galbui: pin silvestru (a), 2ambru (a); + gilbui-trandafiriu: duglas verde (a); > galbui- rosiatic-roz: zimbru (d); 5 Belbuicbrun deschis: géenité (a), gorun (a), stejar (a), stejar brumariu (a), stejr rosu (a); ~ galbui-brun: pin negru (d), pin strob (d); ~ galbui- brun-rosiatic: larice (a), stejar rosu (d); ; ~ galbui-cenusiu: pin negru (a); ~ galben-auriu: saledm (4) Culoarea de bazé rosie: ~ rosiatic: salcie alba (d); ~ tosiatic-roz: frasin (d), pin silvestru (d); - fosiatie- brun: cires pAdures (A), pin silvestru (d), pin strob (d), plop alb (4) saleie alba (d), Culoarea de bazd brand: ~ bran deschis: castan bun (d), fasin (d), ulm de cmp (a), ulm de munte (a); ~ brun-galbui: gorun (4), stejar(d),tisa(d); < prun-rosiatic: gorun (a), larice (d), mar paduret (4), pin negra (a), scorus de munte (d), stejar (d),tisa (d); ~ brun-roz: duglas verde (4), nuc negru (d); ~ brun-cenusiu: garmita (4), stejar brumariu (d); ~ brun-cenusiu-rogiatic: cer (d), nue negru (d); ~ brun-ciocolatiu: gamité (d), stejar brumaiu (d), ulm de cémp (4); ~ brun-verzui: saledm (d), é Culoarea de baza cenusie: > Cenusiu, cenusiu-albicios: nue comun (d), plop negru (4), plopul negru hibrid P.'marilandica’ (d); - pcemusiu-galbui: plopii negri hibrizi P. regenerata’ (d), P.’robusta' (d) $i P.'serotina’ (dy; ~ Cenusiu-brun: plop negru (d), plopul iegru hibrid P, marilandica’ (d); ~ cenusiu-negricios: nue comun (d) & Variafia culorii lemnutui speciilor forestiere (dupa Ghelmeziu, N, G, Suciu, PLN. 1959): Specii forestiere cu doud culori = frasin (4): rosiatie-roz sau brun deschis; nue comun (a): alb-cenusiu sau alb-brun deschis; ~nuc comun (4): cenusiu sau cenusiuenegricios; nue negra (d); brun-cenusiv-roscat sau brun-r02; = paltin de munte: alb sau alb-rosiatic: pin silvestru (a): galbui sau alb-rosiatic; - pin strob (d): galbui-brun sau rosiatic-brun; + plop all (d): alb-rosiatic sau rosiatic-brun; ~ plop negru (4) si plopul negru hibrid P. marilandica’ (d): cenusiv-albicios sau ccemusit-brun; ~ Plopii negri hibrizi P. regenerata’ (a), P.'robusta' (a) $i P.'serotina’ (a): alb- glbui sau alb-galbui-cenusiu; © «saleie alba (a): alb-galbui sau alb-galbui-rosiatic; = tis (d); brun-rosiatic sau brun-galbui ‘Specii forestiere cu mai mult de dowd culori: ~ duglas verde (4): galben-trandafiriu pana la brun-roscat; ~ gorun (a): alb-galbui pand la galbui-brun deschis: ~ gorun (4): brun-gilbui pana la brun slab roscat; ~ gamit (a): alb-galbui pana la galbui-brun deschis; ~ garnitd (d): brun-cenusiu pana la brun-ciocolatiu; ~ pin negru (d): galbui-brun pana la brun-tosiatic; ~ pin silvestru (d): rosiatic-roz pani la rogiatic-bru ~ stejar (a): alb-galbui pana la galbui-brun deschis; ~ stejar (d): brun-galbui pnd la brun slab roscat; ~ Stejar brumariu (a): alb-galbui pana la galben-brun deschis; ~ stejar brumariu (d); brun-cenusiu pana la brun-ciocolatiu, Variatia culorii cu varsta arborilor: ~ saledm (4): brun-verzui la arborii tineri, galben-auriu la arborii matur. ‘Specitforestiere la care lemmul prezintt dungi sau coloratie neuniformé: S pAduret (4): rosiatic-brun cu dungi verzui-roz sau violacee; ~ samita (@): brun-cenusiu pana la brun-ciocolatiu, neuniform colorat: =e comun (d): cenusiu sau cenusivnegricios, uneori ‘cu dungi brun-negricioase; ~ ue negru (d): brun-cenusiu-roseat sau brun-roz, uneori vargat; ~ Paltin de munte:alb (rareori alb-rosiatic), uneori cu dungi anormale negre-cenusii; ~ stejar brumariu (d): brun-cénusiu pan la brun-cidcolatiu, neuniform colorat; ~tis8 db): brun-rosiatic sau brun-galbui,uneoricu dungi mai inchise (negric‘oase); ~ulm de cémp (4): brun-ciocolatiu cu nuange slab violacee, neuniform colorat. Modificarea in timp a culorti sub actiunea mediului ambiant. ~ aproape toate speciile, in contact cu aerul liber si lumina solara, isi schimbj culoarea, pe o mica adancime, inchizindu-se; ~ anin alb si anin negru: alb-rosiatic in stare verde, portocaliu intens la suprafats 1a puyin timp dupa doborare gi brun-roscat prin invechire; ~ mar paduret (a): alb-galbui initial, trandafiriu dup& expunere la soare; ~ Paltin de munte: alb (rareori alb-rosiatic), prin invechire se ingalbencste; ~ scorus de munte (4): alb-galbui initial, trandafiriu dupa expunere la soare. 2.6.2.2. LUCTUL Luciul reprezint& aspectul suprafejei lemnului, generat de reflexia regulata a {uminii la nivelul acesteia, In general dificil de definit in cazul unei specii oarecare, luciul se pune in evidenta prin iluminare laterala sub un unghi adecvat de incidenta fiind cel mai expresiv pe sectiunea radiala, despicaté sau netezit cu cutitul (slefuirea este exclusa), Gradul de intensitate a luciului lemnului depinde in principal de proportia de Participare a unor elemente si formatii anatomice, ea raze, fibre, traheide, precum si de orientarea in spafiu a acestora in raport cu suprafata examinaté. Lemnul lucios are o Suprafaté cu porozitate minima. Gradul de intesitate a luciului este de asemenea influenjat de prezenfa substantelor incrustante si de umiditatea lemnului. Sub actiunea factorilor distructivi ai mediului (oxidare, alterare cauzat& de ciuperci), luciul seade treptat in intensitate, pana dispare complet. Tuciul cel mai pronuntat este caracteristic sectiunii radiale, 0 contributie importanta in acest caz avand-o razele, formatii anatomice care de regula reflect bine lumina gi formeazi oglinzile (exceptie fac razele de Ia anini, carpen, plop tremurator, care sunt mate). Urmeaz seotiunea tangenfiala, care uneori prezinté luciu datorita indeosebi lemnului tarziu, iar Iuciul cel mai slab il are sectiunea transversals: Luciul poate constitui un criteriu foarte relevant in cazul unor specii care se Geosebese greu una de alta in raport cu alte criteri, dar care se pot diferentia usor prin aceasta insusire. Spre exemplu, lemnul de molid, care se aseamana bine cu lemnul de brad, prezinta un luciu mai pronuntat decat acesta din urma. Dupa felul luciului, apreciat prin comparafie cu luciul unor materiale mai bine Cunoscute, se deosebese: speci cu luciu matasos (pin strob, molid) si specit cu lucia dle sidef (mesteacan). Dupa gradul de intensitate a luciului, speciile forestiere se pot clasifica in trei categoril: speci cu lemn faird luciu (mat) (pat paduret, pin negra, plop alb, plop negru, te) specit cu lemn putin lucios (brad, tisa, carpen, cires paduref) $i spect? cu lem luciog (Paltini, pin strob, molid, mesteacan, stejari frasin, ulmi, saledm, plop trerturdtor) Lemnul de la noi cu tuciul cel mai pronunfat este cel al paltinilor. 16.2.3. TEXTURA Textura reprezinta 0 caracteristicd a suprafefelor lemnului, rezultatd ca impresie vigualt a naturii gi respectiv a marimii, proportiei de participare si dispocitiei celementelor si formatiilor lui anatomice Datorit{ numarului mare de clemente si formajii anatomice care intra in aledtuirep lemnului, in general, precum si ca urmare a variatiei marimii, proportiei de participate si dispozitiei acestora intre limite destul de largi, chiar ta una si aceeasi specie (sructura lemnului fiind influenjata nu numai de factorii ereditari, ci si de factorii de mediu), determinarea texturii intr-un caz dat este o operatie dificila, Ca stare, in practicd aceasta se stabileste in raport cu un numa de criterii relativ redus, dintre cele mai semnificative. Corespunzator terminologiei incetafenite in literatura stiinjifica de specialitae, teatura Igmnului se stabileste prin atributele: find - mijlocie - grosierd; omogend - eterogents uniforma - neuniforma, eirora le corespund crieri concrete, bine precizate: ~ Trxturd find au speciile risinoase cu traheide de lajime mica, diferenja reduss ‘ne lemnultimpuriu si trziu, inele anuale inguste gi grad ridicat de uniformitate (tsa, larce). preeum si specie foioase eu pori, raze, zone de fibre gi zone de parenchim de dimensiun} mici si eu distributie uniforma si avnd inele anuale slab distincte sau nedistincte cu ochiul liber (nue comun, paltin de munte, mesteacdn); ~ Texturd grosierd au specitle foioase cu raze late, zone de fibre si zone de Barenchim bine evidente, icare dintre acesteformati structurale contrastind clat faa de restul lemnului inconjurator (stejari, frasin, saledm, ulmi); ~ Texturd mijlocie au speciile cu caracteristici intermediare celor cu texturd find si lesturd grosiera (pin silvestru, castan bun), Bradul are texturd find pana la mijloce, iar duglasul verde texturd find pénd la agrosiers ~ Testurd omogend au speciile la care zonele de lemn timpuriu si de lemn térziu fu sunt delbe evidente, precum gi cele la care zona de lemn timpuriu se diferentiaza indeosebi doar ca urmare a unei freevente sporite a porilor, in rest lemnul format in Prima parte a perioadei de vegetatie avand particularitati structurale si proprietati asemandtoafe celui format ulterior. Din accasta categorie fac parte speciile cu pori imprastiafi $i cele cu pori agezati semiinelar; - Texturd eterogend au speciile la care zonele de lemn timpuriu si de lemn tarziu ronan ‘fiefate in cuprinsul inelului anual, respectiv specile risinoase si specile foioase cu pori agezati tipic inelar; ~ Testura uniforma si respectiv textura neuniforma se apreciazd mai ales in “inefie de vniformitatea inelelor anuale si mai putin in funetie de particularitayile structurale gi de proprietafile lemnului in cuprinsul inelelor anuale, Au texturi ‘niform tia, laricele, texturd mai mult sau mai pufin uniforma gorunul, stejaral si extura neuniforma duglasul verde. Uneor, textura se apreciaza examindnd suprafefelenefinisate ale lemnului pi, Piplt, sau observind comportarea acestuia la prelucarea cu diferite seule, indeoseb tierea cu cufitul, Rezultatele se consider concludente, intrucét calitatea supratejeig nefinisate, ca si modul de comportare la prelucrare depind de structura. Se Femarca jy acest sens cin lini mari, lemnul apreciat pe baza impresiei vizuale ga avand text find sau texturd omogend este fin atét dupa impresie produst la pipdit, edt si dup: ‘modul de prelucrare, In acest ca, uneori se foloseste si denumirea de texturd moale, de alt parte, lemnul cu textura grosierd sau cu texturd eterogend este aprecit ca aving ‘exturd asprd, el find aspru la pipdit si prelucrdndu-se mai greu. 2.6.2.4. DESENUL, Prin desen se intelege imaginea data de jocul de linii, dungi, pete si puncte de diferite nuanje de culoare, creata de ansamblul particularitijilor de structuré pe suprafejele produselor realizate din acest material si caracteristic& fiecdrei speci Jemnoase, Se precizeaza c& imaginea oferita de sectiunea transversala, desi considera, in literatura stiintfica de specialitate tipica pentru speciile forestiere, mu se incadreay, in sfera nofiunii de fafé, intrucdt, in practiea, sectiunea respectiva se intélneste foun rar la obiectele realizate din lemn, care prezinta aproape intotdeauna sectiun longitudinale, radiale si tangentiale, La alcatuirea desenului participa in principal unele caractere ale structurii, cum sunt inelele anuale, zonele de lemn timpuriu si de lemn tarziu, razele, vasele si fibrele In anumite cazuri, 0 contributie insemnat& au, de asemenea, nodurile, prin forma ‘marimea si gruparea lor, ca si prin buclele pe care acestea le produc, datorita devier fibrelor. Totodata, pot participa la crearea desenului uncle defecte, ca de exemplu iibra ondulats, excrescenfele, ca si ovalitatea, excentricitatea si canelura trunchiului, Alatur de toate aceste particularitaji structurale, un rol la fel de important in realizarea desenului il are pozitia planului de sectionare in raport cu inelele anuale, Print-0 directionare judicios aleasa, planul de sectionare poate asigura evidentierea acclor elemente care indeplinesc condifia de a fi reprezentative in ceea ce priveste specia si de avea, concomitent, 0 valoare esteticd ridicats. fn Iucratile de identificare macroscopic& a lemnului, desenul constituie un criteria pretios indeosebi in cazul speciilor care oferi imagini bine reliefate, cu diferentieri pregnante ale particularitafilor structurale. fn aceasta categorie intra specii foioase, cum sunt nucul comun, stejari, frasinul, ulmi si specii rasinoase ca laricele si isa. Cu ajutorul desenului se poate totodaté deosebi cu precizie grupul speciilor foioase de cel al speciilor riginoase. Exist insd si situafi cand, pe aceasta cale, poate depasi granita genului si uneori, ca de exemplu in cazul lemnului de r nu este posibild stabilirea nici chiar a genului. Speciile forestiere aviind lemnul cu structurd normalé se grupeazs sub raportul tipurilor de desen astfel: ~ Spelt fara desen caracteristic, la care particularitatie de structura nu ies in evident, ir pois razele nu se disting cu ochiul liber (sel, plopi, tei): ~ Specit cu desen simpli, din lnii longitudinale deepte, continu, denumit i desen riglat sau dhngat, la care pe sectiunea radialé se observa zonele de lemn tarzia sai ate, bine conturate, cao suecesiune de benzi paralele (brad, laice, pin); + Speci cu desen din oglinzi de diferie inatimi si forme, la care pe sectiunea radil& sunt prezente zone lucioase transversale, reprezentind razele sub form de lini, bend, solzi(paltini, ulmi, fag, stejari); + Specit cu desen din statin’ longitudinale, la care pe sectiunea radialA se remarc& benaiparalele putemic state, reprezentand vasele, ce formeaza lemnul timpuriu, allemand cu bene! mai netede de lem téziu, cu stijiuni mai rare, uneoi foarte fine (cazulspecilor cupori agezat tipi inelar stear,ulmi,fasin salem, castan bun); ~ Specit cu desen din zone curbe, mai mult sau mai putin parabolice, date de altemianfa, pe sectiunea tangential, a lemnului timpuriu mai deschis la culoare - in cazul specilorrasinoase, sau a lemnului puteric striat - in cazul specilor cu pori asezali inelr, cu cea a lemnului taziu de culoare mai inchsa, respectiv mai neted, contrstul dintre zone fiind foarte expresiv (brad, laice, pini, stejari, ulmi, frasin, saledrn); ~ Specil cu desen din lnii longitudinale intrerupte, uneoti combinat cu desen din zone curbe parabolic, la care pe seetiunes tangential se observa razele, pe de o parte si zonble de lemn timpuriu si tru, pe de alt parte, Un caz particular il consituie desennt din leniceleintlnit la fag, la aceasté specie, razele, potrvit de inate gi foarte dese, avaind pe sectiunea tangential’, forma lenticulara, ‘Specie forestere avind lemnul cu grupiri de noduri mici din muguri dorminsi sau cu anomalit de structurd se grupeaza sub raportul tipurilor de desen astfel 1 recit eu desen sub formé de ochi de pasare, urma de lup, wrma de pisia coada te pawn, labai de urs, la care pe sectiuile radialé sau tangential& ale lemnului oc ‘emarch reprezentari ca cele mengionate, datoritA grupari in diferte feluri a nodurilor mich Precum si ca urmare a buclelor rezutate prin devierea fbrelor (paltini, anin, ‘mesteatan, plopi, frasin, ulmi; j Sect ou desen ondular sau vilurat,denumite $i speci eu fbr crea, la cae pe qiitnle radiald sau tongengiala ale lemnului se observa zone cu fibre pealele si ugor Sinvoes, sub forma uno valuri lagi sau inguste, regulate sau neregulate oe ies in dena ‘tori efectelor de lumind ale parior lor convexe gi concave (pltin de mnt, frasin); 1 Seecii eu desen moarat sau cu ape, la care pe sectiunea radiala aper isi Paralele srilucitoare altemand cu fai mate, datorta devierilor combinate sialtemante ale fibrelor (par paduret, tei); ~ Specii cu desen din zone curbe mari, largi, neregulate, uneoti combinat cu desen sub forma de ochi de pasire, generat pe sectiunile radiala si tangentiala, mai ales 'e Temnul de buturugs, de excrescenfe mati si neregulate, brs incdlciie si de noduri "cl iolate sau grupate in cuiburi (nue comun, plopi, ulmi, par paduret); 4, COMPOZITIA CHIMICA A LEMNULUI Primele studi sub raportchimic privind lemnul dateaza de la inceputul secola al XlX-lea,aspectele cercetate initial fiind legate de compozita sa elementara Mul ‘Wreme dupa acest moment, lemnul a fost considerat o simpla hidrocarbura, format a carbon 5 hidrogen, in diferite proporii. Dupa anii 1916 - 1919, prin punerea lg unt lunor metode de analiza din ce in ce mai adecvate, a aspecte, date tot mai bine fundamentate asigurand de- ‘cunostinfelor in domeniu, 4.1, COMPOZITIA CHIMICA ELEMENTARA A LEMNULUI Lemmul este alcatuit dintr-o serie de substanfe organice in a cétor ‘compozit intré carbon (48 - 51%), oxigen (41 - 44%), hidrogen (6 - 7%), azot (0,04 - 0.20% brecum si din substante mineral, proportile de partcipare mentionateflind rapo Ia masa acestuia in stare absolut uscatd, Azotul, prezent in eantiiti foarte reduse, afla in compusii care se formeazi lemnul contine alcaloizi, azotul se giseste in cantiati sporite. Unele date prvi Compozitia elementard a lemnului sunt precizate in tabelul 4.1 Tabetul 4). Compozitia elementara, in procente a lemaului de alburn apartinind unor speci forestiere aries component’ [Moi [Pin | tarce | Sig Carbon | 300 30,2 | 496 49,2 Origen es | as | aa | a2 Hidrogen | 6a | sa Azo Elemente mine atest faptul c&, din acest punct de vedere, speciile forestiere difera intre ele intr-oj foarte mic& masura. Variatia cantitativa a elementelor respective suferdi insa modificati substanfiale in lemnul a cari sinatate @ avut de suferit, ca de exemplu in cazul celui atacat de putregai rogu si de putregai alb, Cenusa, reaultaté la arderea lemnului, confine drept elemente chimice caliu: potasiu, sodiu, magneziu, fier, siliciu si in cantititi mici fosfor i sulf. in proporti limitate existé de asemenea aluminiu, mangan, bor, taliu, plumb, zine, cupru, m $a Simioneseu,Cr, si colab. (1964), mentioneazd c& analizele spectrale ale cenusii de pin strob au pus in evident existenfa a 27 elemente, 4.2. COMPONENTI CHIMICI AI LEMNULUI Lpmnul este constituit din componenti chimici principali si secundari, formati in arbori 6a urmare a activittii lor fotosintetizante, dar si a transformarii substangelelor organice primare sintetizate. Cteva date cantitative privind prezenta in lemn a acestor componenfi sunt consemnate in tabelele 4.2. 514.3. Tabelul 4.2 Proportiile de participare a unor componenti chimi {in lemnul de raginoase si de foioase Componenti chimici | Speci riginoase, | Speci oloase, % % Celaloas 30-57 2-3 Hemiceluloze, din care 20-26 23-28 pentozanis 10-12 16-23 ~ hexorani; Bed : - acizipoliuronici : poet Tigain 28-34 18-27 Substanjeextractibile S10 5-10 | Cenugt 02-17 02-17 Dac& sub raportul compozitiei chimice elementare, aga cum s-a vizut, datorith