A lucrat într-un spaţiu securizat, a fost urmărită, dar şi-a văzut de ale ei.

Era
deosebit de conştiincioasă la locul de muncă, de unde pleca să se reculeagă
cel mai adesea la Mănăstirea Antim. „Mi-amintesc că odată am încheiat un
contract mare şi am mers împreună cu şeful de serviciu şi cu directorul
adjunct la o masă de protocol. Şi, fiind şi un evreu printre noi, şefu' m-a pro-
vocat la o discuţie care avea ca temă vedenia Sfântului Apostol Petru din
Faptele Apostolilor, cu faţa de masă cu mâncăruri necurate. Nici nu mi-am dat
seama care era scopul abordării unui astfel de subiect şi nici nu mă feream în
nici un fel. M-au ascultat o vreme, cum vorbeam cu patos, după care
directorul mi-a zis aşa, pe un ton duios: «Domnişoară, prea des vă văd la bra-
seria din Calea Rahovei...» M-am prins că se referea la Mănăstirea Antim. Şi
am răspuns atunci fără pic de şovăială: «Eh, ce să fac, domnule director,
dacă îmi place să beau». S-au amuzat şi n-au mai zis nimic“, povesteşte
maica Maria. Nu se puteau lipsi de un om capabil, iar maica aşa gândeşte şi
acum, că altceva nu aveau ce să-i facă, decât să o dea afară. Şi nu au
„incomodat-o“ în nici un alt fel, decât că nu i-au recunoscut meritele pe
măsura competenţei.
Amintiri cu părinţii Stăniloae, Galeriu, Ghiuş