A fost ucenică apropiată a părintelui Dumitru Stăniloae şi a răspuns dorinţei

marelui teolog de a-şi vedea laolaltă articolele publicate în diferite periodice

ale vremii. Trăia foarte modest şi nu-şi permitea să le xerocopieze, aşa că a
făcut apel la mănăstiri care s-au înscris pe listă pentru a primi scrierile părin-
telui Stăniloae şi au trimis bani necesari fotocopierii articolelor. Şi chiar la locul
de muncă, tânăra Maria, cu o geantă grea, pe care abia o ducea, xeroxa arti-
colele părintelui Stăniloae. „Oricine se bucura în vremurile acelea grele să
facă un bănuţ în plus, după programul de lucru. Aveam câte o porţie la xerox
în fiecare zi, după cum obţineam de la biblioteci periodicele. Toată garsoniera
unde locuiam era înţesată cu exemplare fotocopiate, pentru că mai rămâneau
locuri care nu se puteau citi după xerox şi atunci le completam de mână.
Eram cuceriţi de părintele Dumitru Stăniloae, de cuvântul său viu. Mergeam
acasă la părintele cu alţi prieteni pe care îi cunoscusem la cursurile lui Ioan
Alexandru. Nişte oameni cu totul şi cu totul deosebiţi, părintele şi doamna pre-
oteasă, cu multă dragoste şi foarte smeriţi. Parcă-l văd pe Dealul Patriarhiei
cum îşi ridica pălăria şi făcea repede o prosternare înainte să apuci tu să-l
saluţi. Aşa era şi părintele Galeriu - iubea foarte mult tinerii“, îşi aminteşte
maica Maria, iar faţa i se luminează şi mai mult când vorbeşte de aceste „clipe
de frumuseţe rară“ din viaţa sa.