„De la patru oameni, câţi au fost la început, cu care Ioan Alexandru chiar a

făcut gramatica limbii ebraice, amfiteatrul s-a umplut ulterior la refuz. Venea
lume foarte diversă, însetată de cuvântul unui om inspirat. Ajungeau
întâmplător şi evrei, care veneau să vadă ce se întâmplă acolo, şi ulterior se
converteau. Ioan Alexandru avea o mare priză. Vorbea la început mai filocalic,
mai acoperit, şi după aceea tot mai deschis. Începea cu Vechiul Testament şi
termina cu Hristos. Ieşeam cântând de acolo“, îşi aduce aminte cu bucurie
maica Maria. Ioan Alexandru a avut o înrâurire extraordinară asupra tinerilor.