A primit-o vrednica de pomenire stareţă de atunci, maica Eustochia Ciucanu,

căreia, după spusele maicii Maria, îi plăcea să aşeze omul potrivit la locul po-
trivit, să le folosească darurile, chiar dacă îi proba la început; şi aşa a făcut şi
cu maica Maria, pe care a apreciat-o că era om cu carte. „Maica Eustochia a
fost un om aparte, era exact ca o mamă. Când te vedea că ajungeai istovit de
la muncă, te lua deoparte şi te încuraja cum ştia ea mai bine. Îţi arăta o rându-
nică, o floare, îţi spunea că, uite, vin sărbătorile şi te vei odihni, te lua a doua
zi la Agapia Veche... Făcea ce făcea şi te scotea dintr-o stare dificilă prin care
treceai“, descrie maica Maria Bălan.