Mare mângâiere a fost atunci părintele Paisie“, spune maica.

De la părintele
Paisie maica Maria a învăţat să fie liniştită, tăcută şi să mângâie sufletele
aflate în ispită. „La părintele Paisie, dragostea şi frăţia erau de căpetenie.
Avea dânsul un cuvânt, că la mănăstire vin oameni necunoscându-se, trăiesc
neiubindu-se şi mor neplângându-se, prin care deplângea tocmai aspectele
pe care dânsul le punea pe primul plan. Părintele ne învăţa să zâmbim celui
ce ne-a supărat“, îşi aminteşte maica Maria.