Eu nu aveam experienţă şi rămăsesem la urmă. Meditam, mă mai rugam...

Deodată văd în faţa mea rândul prăşit. O fată de o parte, alta de cealaltă îmi
veniseră în ajutor. Şi se petreceau deseori astfel de fapte ale dragostei creşti-
neşti. Iarna, ne trezeam pe la două dimineaţa şi mergeam la maicile bătrâne
să le facem cărări ca să poată ieşi la biserică. Alte dăţi mergeam să luăm
cuvânt de zidire sufletească, cuvânt cu putere multă; erau multe maici bătrâne
şi cu trăire. Le mai întorceam pe cele care erau la pat, le frecţionam, le
cântam cântările Paştilor sau ale Crăciunului. Dar atunci eram multe şi voinice
maicile, sănătoase, învăţate cu greul; acum suntem cu toate firave. Vedeai
atunci o maică la 70 de ani cum despica o căruţă cu lemne“, relatează maica
Maria.