REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE

Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

Capitolul IX
ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE

O bară este solicitată la încovoiere când torsorul eforturilor se reduce la vectorul moment
din planul secţiunii.
După modul de încărcare al barelor, există:
- încovoiere pură dreaptă (pe o direcţie) când în secţiunea transversală există o singură
componentă a momentului încovoietor Mz sau My (fig. 9.1a); În figura 9.1a încovoierea este
produsǎ de vectorul moment Mz.
- încovoiere oblică (pe două direcţii) când în secţiunea transversală apar ambele componente
ale vectorului moment Mz şi My (fig. 9.1b)
a) b) c)

x x x

Ty
z Mz z Mz G z
G Mz G
My

y y y

fig. 9.1

În general încovoierea apare în practică însoţită de alte solicitări. Se distinge astfel

încovoierea cu tăiere denumită şi încovoiere simplă, când torsorul eforturilor se reduce la un vector
moment după una din axele de inerţie principale şi o forţă tăietoare. În figura 9.1c, s-a reprezentat
încovoierea simplă cu Mz şi Ty.
Încovoierea este solicitarea cea mai des întâlnită, este predominantă şi de aceea studiul ei se
abordează prin cazul cel mai simplu, încovoiere pură dreaptă, care se va denumi în continuare
încovoiere pură.
9.1 Încovoiere pură
9.1.1 Formula lui Navier
Studiul se efectuează pentru bare care au secţiunea transversală cu axa y de simetrie iar
momentul încovoietor are vectorul după axa z.
Pentru realizarea solicitării de încovoiere pură dreaptă, toate încărcările exterioare trebuie să
fie aplicate într-un singur plan de simetrie longitudinal numit planul foţelor (fig. 9.2).
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

Intersecţia planului forţelor cu secţiunea transversală determină o dreaptă numită linia

forţelor cuprinsă evident în planul secţiunii transversale care este în figura 9.2 axa principală de
inerţie y.

linia forţelor x

z
G
planul forţelor

y
fig. 9.2
În figura 9.3 sunt ilustrate trei cazuri de încărcare pe o grindă dreaptă care conduc pe
porţiunile în care T = 0 şi M = constant, la încovoiere pură.

x Mo Mo x
l Mo
y l
y Ty ≡ 0
Ty ≡ 0
Mz
Mz Mo
Mo +
−

a) b)
F
F
x

y a l − 2a a

Ty
F
+

−
F
Mz

Fa Fa
c)
fig. 9.3
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

Studiul distribuţiei tensiunilor se va efectua prin abordarea celor trei aspecte ale solicitării şi
sintetizarea lor.Se consideră bara cu secţiune prismatică pe care se trasează un caroiaj de linii
longitudinale şi transversale (fig. 9.4a). Se încovoaie bara ca şi în figura 9.3b şi se trag concluzii
privind modul de deformare al barei.
Se remarcă, că liniile longitudinale se curbează cele de la partea inferioară se lungesc iar
cele de la partea superioară se scurtează, dar rămân paralele între ele şi echidistante.
Trecerea de la lungire la scurtare este un proces continuu deci va exista spre mijlocul
înălţimii secţiunii o linie longitudinală a cărei lungime nu se modifică prin curbare. Acesta se
numeşte fibra neutră (fig. 9.4) Liniile verticale rămân drepte şi perpendiculare pe cele longitudinale
curbate, deci se rotesc în jurul unui punct de pe ele. Considerând că deformaţiile de pe manta rămân
valabile şi în interiorul său, rezultă că la încovoiere pură dreaptă rămâne valabilă ipoteza secţiunilor
plane şi anume, după deformaţie secţiunile transversale rămân plane şi perpendiculare pe axa barei.

A D z G
x
B C

x dx y
y
a)
D'
A D
Mo Mo A'
z Mz G
A' D' C'
B
B' C' B' C

y
b) O

fâşie neutră
dϕ C' x
ρ

z
E'

D'
A' dϕ C'
N
B' y fibră neutră
y

dx Δdx
c) d)
fig. 9.4
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

Secţiunile transversale se vor roti în jurul unei axe cuprinsă în planul lor denumită axă
neutră n-n (fig. 9.4d)
Liniile longitudinale, devin fâşii longitudinale deci în locul fibrei neutre se poate vorbi
despre o fâşie neutră (fig. 9.4d) a cărei intersecţie cu planul secţiunii transversale determină axa
neutră.
Dacă se studiază un ochi al caroiajului (ABCD fig. 9.4a) se constată că după deformare
unghiurile sale rămân drepte (A'B'C'D' fig. 9.4b, e) deci lunecările specifice în planele longitudinale
sunt nule:
γxy = 0 (9.1)
Ochiul de caroiaj ABCD s-a ales avantajos pentru studiu, din mijlocul grinzii, ca latura AB
să nu se rotească.
Pentru studiul deformaţiilor liniare se izolează un element diferenţial de lungime dx (din
motive de simplificare elementul dx s-a ales astfel ca partea stângă să nu se rotească) figura 9.4d.
Se notează cu ρ raza de curbură a fibrei longitudinale neutre şi cu y distanţa de la aceasta la
fibra curentă. Fibra curentă se va lungi cu cantitatea Δdx. Din asemănarea triunghiului OA'D' şi
C'D'N rezultă:
Δdx y
εX = = (9.2)
dx ρ

Expresia (9.2) arată că lungirea specifică εx variază liniar cu distanţa la axa neutră, este nulă
în dreptul acesteia şi are valori maxime la extremităţile secţiunii transversale. Pe lăţimea secţiunii εx
este constantă la orice nivel y, conform ipotezei secţiunilor plane (fig. 9.5a, fig. 9.5b)
εx σ x
x

εx σx

n n σ xy , ε xy x
y y

σ xy , ε xy
εxmax, σxmax y
εxmax, σxmax y
a) b)
fig. 9.5
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

Admiţând un material cu comportare ideal liniar elastică, legătura între tensiuni şi deformaţii
specifice se exprimă prin legea lui Hooke:
σx = E ⋅ εx (9.3)
τxy = G ⋅ γxy (9.4)
cu expresiile (9.1) şi (9.2) introduse în relaţiile (9.3) şi (9.4) se obţine
E
σx = y (9.5)
ρ
τxy = 0 (9.6)
Rezultă că tensiunea normală variază liniar pe înălţimea secţiunii, cu valori maxime la
extremităţi şi zero în dreptul axei neutre, iar pe lăţimea secţiunii este constantă la orice nivel y. (fig
9.5a, b)
E
Expresia tensiunii normale se introduce în relaţiile aspectului static întrucât ≠ 0, iar σx
ρ
are lege de variaţie cunoscută (fig. 9.6). Rezultă:
E
ρ A∫ ∫ ydA = 0 = Sz
N= ydA = 0 deci (9.7)
A

z G
y

σxdA dA
y
fig. 9.6

Momentul static faţă de axă este nul, deci axa neutră n-n trece prin centrul de greutate al
secţiunii transversale
E
ρ A∫
My = zydA = 0 deci ∫ zydA = Izy (9.8)
A

Momentul de inerţie centrifugal faţă de axa neutrǎ şi axa y este nul, axele respective sunt
perpendiculare. Relaţiile (9.7 şi 9.8) arată că axa neutră trece prin centrul de greutate şi coincide cu
axa z a vectorului moment.
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

De asemenea, rezultă că fibra neutră este chiar deformata axei barei, denumită fibra medie
deformată.
Momentul încovoietor Mz cu expresia lui σx din relaţia (9.5) este:
E E
Mz = ∫σ
A
x ydA =
ρA∫ y 2 dA = I z
ρ
(9.9)

∫y
2
întrucât dA = Iz reprezintă momentul de inerţie al secţiunii în raport cu axa z.
A

Deci:
1 M
= z (9.10)
ρ EI z
relaţie care dă curbura axei deformate a barei în funcţie de momentul încovoietor şi rigiditatea la
încovoiere (EIz) a barei.
Înlocuind expresia (9.10) în relaţia (9.5) rezultă:
EM z
σx = y
EI z

sau:
Mz
σx = y (9.11)
Iz

formulă cunoscută sub numele de formula lui Navier.

Relaţia (9.11) permite calculul tensiunilor normale în orice secţiune transversală a unei bare
încovoiate, dacă se cunoaşte solicitarea (Mz) şi geometria bare (Iz).Pentru bare cu secţiune constantă
variaţia tensiunilor normale în lungul unei fibre longitudinale este dată de variaţia momentului
încovoietor.

9.1.2 Modulul de rezistenţă la încovoiere

Datorită distribuţiei liniare a tensiunilor normale σx pe înălţimea secţiunii transversale, în
calculul practic se vor determina valorile extreme ale acestora care apar la marginile secţiunilor.
Pentru cazul general al unei secţiuni prismatice cu axa y axă de simetrie (fig. 9.7) tensiunile
în fibrele extreme calculate cu formula lui Navier vor fi:
Mz M
σxmax = y1 (a) şi σxmin = z y 2 (b)
Iz Iz
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

2 σmin
y2 z Mz G
x

y1
1
y σmax
y
fig. 9.7
Iz I
Notând = Wz1 şi z = Wz2 tensiunile în punctele extreme vor fi
y1 y2
Mz Mz
σxmax = (a') şi σxmin = (b')
Wz1 Wz2

unde Wz1 şi Wz2 sunt module de rezistenţă ale secţiunii pentru fibrele situate la distanţele y1 şi y2 de

axa neutră.
În valoare absolută tensiunea normală maximă se obţine în fibra cea mai depărtată de axa
neutră, deci se calculează cu modulul de rezistenţă Wz minim. Dacă materialul din care se
alcătuieşte secţiunea se comportă la fel din punctul de vedere al rezistenţei la întindere şi
compresiune, este suficient să se calculeze valoarea maximă a tensiunii normale. Astfel se poate
scrie formula lui Navier şi sub forma:

Mz
σxmax = (9.12)
Wz

Când secţiunea transversală este simetrică în raport cu axa z, Wz1 = Wz2 şi tensiunile din

fibrele extreme devin egale în valoare absolută σ x max = σ x min

9.1.3 Calculul practic la încovoiere pură

Verificarea de rezistenţă la încovoiere se face cu relaţiile
Mz M
σmax = y max = z ≤ R (9.13)
Iz Wz

în care
Mz - este momentul încovoietor cu cea mai mare valoare de pe grindă
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

Wz - modulul de rezistenţă minim calculat fără semn deci fără a lua în considerare
semnul lui ymax
R - rezistenţa de calcul la întindere şi compresiune dacă materialul se comportă la fel
la întindere şi compresiune. În caz contrar se iau în considerare ambele rezistenţe de calcul - la
întindere şi compresiune - şi se determină în consecinţă σmax şi σmin în fibrele întinse şi comprimate
extreme.
Prin trecerea la limită a relaţiei (9.13) rezultă dimensiunile secţiunii transversale şi
încărcarea maximă capabilă din încovoiere.
La dimensionare
Mz
Wznec ≥ (9.14)
R
iar după alegerea dimensiunilor se calculează Wzef şi se face verificare cu relaţia (9.13).
Încărcarea maximă capabilă rezultă din condiţia
Mzmax ≤ Wz ⋅ R (9.15)
Criteriul de deformabilitate al grinzilor încovoiate care limitează dimensiunile secţiunii şi
valoarea încărcărilor se va studia în alt capitol.

9.1.4 Secţiuni economice la încovoiere

Cunoscând legea de distribuţie a tensiunilor normale la încovoiere rezultă că materialul unei
secţiuni încovoiate este solicitat la limita de rezistenţă (R) doar în fibrele extreme ceea ce conduce
la ideea eliminării unei porţiuni de material.
Plecând de la o secţiune dreptunghiulară (fig. 9.8a) se poate alcătui o secţiune de forma I
(fig. 9.8b) eliminând porţiunile 1 de material, dar astfel încât momentul capabil al tălpilor să fie
apropiat de momentul încovoietor capabil al întregii secţiuni.
Grosimea inimii (t2) se alege astfel încât să asigure conlucrarea tălpilor şi să preia tensiunea
tangenţială din forţa tăietoare. ⏐σmin⏐= R t1

t2
z Mz G
h x z
h1 h
1
1
σmax = R y t1
y b
y
b fig.9.8
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

Notând cu A suprafaţa secţiunii şi cu h înălţimea şi cunoscând că secţiunile încovoiate sunt

cu atât mai economice cu cât modulul de rezistenţă este mai mare, se stabileşte un coeficient care
apreciază economicitatea secţiunii, notat
Wz
k= (9.16)
A⋅h
Valoarea acestui coeficient pentru câteva secţiuni este:
- secţiune dreptunghiulară
Wz bh 2 1
k= = = = 0,167
A⋅h 6⋅A⋅h 6
- secţiune circulară
πD 3
Wz 1
k= = 322 = = 0,125
A⋅h πD 8
D
4
- secţiuni de forma I - pentru gama profilelor laminate
Wz
k= ≈ 0,32
A⋅h
Se remarcă, că secţiunile în I sunt aproape de două ori mai economice decât cele
dreptunghiulare.
Secţiunile în formă de T nu sunt economice la încovoiere în domeniul elastic întrucât
valoarea maximă a tensiunii normale (σa) se atinge doar într-un singur punct iar restul secţiunii
preia tensiuni cu valori mult inferioare lui σa.

9.1.5 Încovoierea barelor cu secţiuni nesimetrice

Formula lui Navier (9.11) s-a determinat pentru cazul în care axa centrală y este de simetrie
şi s-a stabilit cǎ axa neutră coincide cu axa vectorului moment şi trece prin centrul de greutate al
secţiunii.
În cele ce urmează se va demonstra că indiferent de forma secţiunii transversale, dacă
vectorul moment acţionează după o axă centrală principală de inerţie, axa neutră va coincide cu axa
respectivă iar tensiunile se pot calcula tot cu formula lui Navier (9.11).
Se consideră secţiunea oarecare din figura 9.9 solicitată la încovoiere pură după axa z ,
având axele centrale principale yGz.
În expresia analitică a legii lui Hooke
 REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE
Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU

E
σx = y (9.5)
ρ
prin y s-a notat distanţa de la axa neutră la un punct oarecare al secţiunii. Considerând o axă neutră
n-n care face un unghi α cu axa z a vectorului moment, distanţa y devine y' şi are expresia:
y' = y cosα − z sinα (9.17)
La reducerea tensiunilor pe cale de rezistenţă s-a determinat
My = 0 (9.8)
care se aplică în acest caz cu y = y'

My= ∫ σ x zdA =
E
ρA∫ ρA
( E
ρA
)
y' zdA = ∫ zy cos α − z 2 sin α dA = ∫ (I zy cos α − I y sin α ) = 0 (9.18)
E
A

E
Cum = 0; Iy ≠ 0 şi Izy = 0 (axele z şi y sunt principale) pentru ca toată expresia să fie nulă
ρ
trebuie ca sinα = 0 deci α = 0, adică axa neutră nu este rotită cu unghiul α ci coincide cu axa
vectorului moment.

x
n

z Mz
G
α
y α

n
y'
z
dA
y
fig. 9.9

În consecinţă se poate aplica formula lui Navier şi acestor tipuri de secţiuni.

Dacă din considerente de încărcare, vectorul moment acţionează după axa y, My, axa neutră
este axa y iar distribuţia tensiunilor se determină tot cu formula lui Navier sub forma:
My
σx = z (9.19)
Iy