Sunteți pe pagina 1din 4

Atitudinile fundamentale ale consilierului

Gândirea pozitivă – are o foarte mare contribuție la dezvoltarea stimei de sine


Activitatea de consiliere se focalizează pe dezvoltarea respectului de sine, a
responsabilității personale etc.
Avantajele gândirii pozitive nu sunt limitate doar la notele mari de la școală sau la creșterea
performanțelor la locul de muncă. Gândirea pozitivă crește și nivelul sănătății, reduce strestul,
îmbunătățește starea de bine ți te ajută să treci peste toate problemele.
Voi prezenta câteva avantaje ale gândirii pozitivepe care le consider importante:
Șanse mai puține de a avea depresie pe termen lung
Consider că oamenii care au printre obiceiurile lor și pe cel al gândirii pozitive, vor avea
parte de mai puține depresii peste care vor trece mai repede. Aceasta și poate datorită faptului că
cei care gândesc pozitiv privesc la partea luminoasă a situației și nu cedeaza ușor în fața
evenimentelor nefavorabile.
Scade nivelul stresului și tensiunii
Nivelul stresului poate crește din cauza multor motive. Poate fi din cauze sentimentale, a
presiunii de la locul de muncă, a școlii, a provocărilor sau a altor lucruri. Oricum, există
întotdeauna soluții. Tot ce trebuie făcut este să gandești pozitiv pentru a scădea nivelul stresului.
Gândirea pozitivă ajută în lupta împotriva bolilor
Este dificil pentru a te recupera după o boală, însa dacă vei gândi pozitiv, recuperarea nu
va fi atât de lungă. Pe de altă parte, în momentul în care gândești pozitiv și îți spui că te vei vindeca
repede, corpul și mintea vor lucra în sincron pentru ca lucrurile să evolueze mai repede și mai bine.
Dacă ești pesimist și te plângi de starea sănătății tale, vei simți că nici din pat nu mai poți coborâ.
Dacă vei gândi pozitiv, îți vei lua medicamentele, vei mânca așa cum trebuie, te vei odihni și vei
ieși la plimbare, corpul tău va simți aceste schimbări și te va ajuta.
O sănătate mintală mai bună
Consider că acest concept cuprinde bunăstarea emoțională, perspectiva socială, balanța
psihologică și perspectivele de ansamblu pe care le ai despre viaăț. Știu că oamenii care gândesc
pozitiv sunt mai puțin predispuși la schimbări drastice din punct de vedere mental. Gândirea
pozitivă dă stabilitate sănătății mentale și ajută la evitarea unor boli cum ar fi anxietatea sau
schizofrenia.
O viață de calitate
Gândirea pozitivă este extrem de importantă în ceea ce privește calitatea vieții unei
persoane. O persoană cu o atitudine pozitivă va privi înainte, iar sănătatea va fi și ea una de calitate.
O persoana cu o gândire negativă va fi mai mult expusă viciilor.
Crește durata de viață
Cercetătorii și experții sugerează faptul că gândirea pozitivă are un mare impact în ceea ce
privește scăderea presiunii arteriale. Și, datorită efectului direct a scăderii nivelului de stres, reduce
și problemele cardiovasculare. Toate acestea duc la creșterea duratei de viață.
Omul trebuie înțeles ca ființă pozitivă, care poate fi ajutată să-și îmbunătățească aspectele
sale care sunt mai puțin dezvoltate.
Acceptarea necondiționată – consider că este cea mai importantă atitudine în procesul de
consiliere.
Acceptarea necondiționată este acea atitudine de recunoaștere a demnității și valorii
personale a oamenilor, în integritatea lor, fără a-i critica, judeca, controla și fără a condiționa
aprecierile și laudele către aceștia.
Acceptarea este considerată ca fiind atitudinea care are la bază următoarele principii :
- ființa umană este valoroasă și pozitivă în esența sa;
- aceasta are capacitatea sau potențialul de a face alegeri responsabile;
- aceasta are dreptul de a lua decizii asupra vieții personale și de a -și asuma propria viață.
Această formă de terapie susține că fiecare individ are motivația și capacitatea de a se
schimba și că individul este cel mai în măsură să decidă direcția pe care trebuie să o ia o astfel de
schimbare. În această abordare, clientul este personajul principal, terapeutul fiind mai degrabă un
,, rezonator,, sau o persoană ce receptează, înțelege și respectă cele spuse de client, clientul fiind
totodată cel ce trebuie să găsească și să provoace schimbarea dorită de acesta.
Acceptarea necondiționată reprezintă, premisa fundamentală a procesului de dezvoltare
personală și de optimizare a funcționării persoanei, în sensul că oamenii care vor fi apreciați de
către alte persoane așa cum sunt și fără a se simți etichetați, discriminați sau privați de laude și
aprecieri se vor simți mai încrezători în ei înșiși și se vor considera destul de capabili să-și asume
dezvoltarea personală, să găsească pe cont propriu soluții la propriile probleme, să aibă capacitatea
de a previni anumite disfuncții sau tulburări, să aibă o percepție pozitivă a sinelui, a celorlalți și a
lumii în care acesta trăiește.
Această atitudine este împărtășită de către toți consilierii și de către toți profesorii care au
adoptat o filosofie umanistă a educației, acceptarea sau prețuirea necondiționată fiind, alături de
empatie, congruență. colaborare, gândirea pozitivă, responsabilitate și respect, una din atitudinile
fundamentale pe care trebuie să le aibă un astfel de specialist.
Din punct de vedere al dezvoltării, prețuirea necondiționată satisface două nevoi necesare
pentru dezvoltarea copilului și anume : a) nevoia de dragoste și de securitate a acestuia și b) nevoia
de recunoaștere a capacităților și nevoia de a fi apreciat. Prin satisfacerea nevoii de dragoste și de
securitate, copilul se va simți mai încrezător în sine și în ceilalți în cazul în care aceste este crescut
într-o atmosferă caldă, caracterizată prin dragoste, respect și prețuire reciprocă.
Prin nevoia de recunoaștere a capacităților și nevoia de a fi apreciat înțelegem faptul că un
copil are nevoie atât de multe laude și aprecieri pentru reușitele sale, cât și de susținere și încurajări
în caz de eșec. Acceptarea necondiționată presupune în primul rând faptul că respectăm și apreciem
persoana așa cum este ea și că nu vom retrage această prețuire prin impunerea unor condiții
externe, de genul recompensei și pedepsei. Aceasta presupune, în cazul de față, susținere și
încurajări pe toată durata sarcinii și aprecierea într-un mod pozitiv a efortului depus de copil,
indiferent dacă acesta a avut parte de succes sau de eșec în rezolvarea sarcinii date. Observăm
faptul că o astfel de atitudine îi încurajează pe copii să fie cât mai rezistenți la eșecuri și să fie mai
încrezători în abilitățile lor de a rezolva anumite probleme.
Atât la copil cât și la adult, acceptarea sau prețuirea necondiționată satisface două din cele
patru nevoi de bază de tip D (deficit) din Piramida lui Maslow și anume nevoia de dragoste și de
apartenență și nevoia de stimă și de respect de sine. Acestea două fiind satisfăcute, individul nu va
mai fi dependent de părerile și de aprecierile celorlalți, va avea o stimă de sine ridicată, va lega
relații bune cu ceilalți și va fi mai motivat să execute sarcini din ce în ce mai complexe și să fie
din ce în ce mai interesat de propria dezvoltare personală și de redescoperirea și redefinirea sinelui.
În învățare, acceptarea necondiționată presupune ca profesorul să-l aprecieze pe elev ca
persoană, să aibă încredere în capacitățile lui să-l accepte șa cum este. Adoptând această atitudine
și fiind totodată o persoană autentică și empatică, profesorul îi încurajează pe elevi să se implice
mai activ la lecții, să fie deschiși la experiențe noi să aibă o mai mare încredere în sine și să fie
dornic de a fi el însuși un agent al schimbării și nu un simplu receptor pasiv de cunoștințe și teorii,
urmând ca în final elevul să fie pregătit să învețe singur, fără ajutorul celor din jur. Elevul care
învață într-un climat cald, pozitiv, binevoitor, fără a se simți amenințat sau condiționat de anumite
evaluări sau critici și fiind liber să se exprime sincer într-un grup care-l acceptă așa cum este, va fi
mai încrezător în sine i în ceilalți și se vor implica mai activ la activitățile școlare.
Menționăm totodată faptul că acceptarea necondiționată presupune acceptarea ființei
umane așa cum este și nu presupune următoarele atitudini sau comportamente :
- atitudini de neutralitate sau de indiferență ( ex : Nu ai nicio problemă!, Stai liniștit, toți
pățesc asta!) . Aceste atitudini duc la invalidarea felului în care o persoană percepe în mod diferit
o anumită situație sau un anumit eveniment. Totodată, acceptarea necondiționată presupune o
relație efectivă cu celălalt, deci nu putem vorbi de neutralitate având în vedere faptul că atitudinea
non-directivă presupune relaționarea cu celălalt, respectiv sprijinul celuilalt în a se dezvolta
personal.
- condiționarea celuilalt, prin evaluări și critici, de a se purta într-un anumit fel ( ex : băieții
nu plâng niciodată!, copii cu adevărat buni și deștepți iau numai note de 10! ). Efectul acestui
comportament este acela că indivizii, mai ales copii, se vor evalua în funcție de criteriile de
evaluare și de criticile și laudele primite și vor ajunge să fie dependenți de persoana face evaluările
respective.
- simpatie, care înseamnă atât identificare cât și părtinire cu acele persoane cu care avem
sisteme de valori sau credințe similare. În mod indirect, această atitudine duce la atitudini
discriminative față de persoane, atât pozitive (de tip părtinire cu persoanele cu care simpatizăm),
cât și negative (neutralitate sau indiferență față de persoanele cu care nu ne identificăm).
- toleranța declarativă : acceptarea necondiționată presupune o atitudine de acceptare a
felului în care se comportă și se manifestă o persoană așa cum este și a faptului că ea este o
persoană unică și care este diferită de ceilalți. Toleranța este o condiție a acceptării necondiționate,
însă numai dacă aceasta presupune atitudini și comportamente specifice. Toleranța de tipul ,, sunt
tolerant față de o persoană de o altă apartenență religioasă, dar nu o înțeleg și nu o respect,,
presupune doar o declarație de toleranță, nu și o atitudine care presupune cu adevărat acceptarea
celuilalt așa cum este.
În concluzie, putem spune că acceptarea necondiționată are, în primul rând, funcția de a-l
ajuta pe celălalt să se prețuiască mai mult pe sine, urmând ca în cele din urmă să învețe să-i
prețuiască pe ceilalți. În al doilea rând, acceptarea necondiționată presupune ca celălalt să se
aprecieze așa cum este și să fie dornic să devină o persoană mai încrezătoare în sine, independentă,
sinceră, curioasă, creativă, dornică de a crește, de a se auto-evalua constant într-un mod pozitiv și
de a se dezvolta personal.
Nu în ultimul rând, dorim să amintim tuturor că acceptarea necondiționată nu presupune
indiferență, toleranță generalizată, condiționări sau tendința de a simpatiza, ci presupune atitudinea
de apreciere a celorlalți așa cum sunt ele ca fiind persoane unice, cu anumite caracteristici,
trăsături, calități și defecte, puncte tari și puncte slabe, și nu ca fiind bune sau rele, normale sau
deviante sau ca fiind demne sau nedemne de aprecierea și încurajările celorlalți.

S-ar putea să vă placă și