Traducerea s-a facut dup’ textul grecesc, publicat in PG 48, col. 963-1054. © Editura Sophia, pentru prezenta editie Multumim doamnei Victoria D. Fecioru pentru permisiunea de a publica aceasti carte. Descrierea CIP a Bibliotecti Nationale a Romaniei IOAN GURA DE AUR, st. Despre preotie/ Sfantul Toan Gari de Aar, Sf. Grigorie din Nazianz, Sf. Efrem Siru; tra. introd. si note de Pr. Dumitru Pecioru Bucuresti: Editura Sophia; Biserica Ontodoxa, 2004 ISBN 973-8207-98-3 1. Grigorie de Naziana, st. I, Ephrem Syrus, sanctus ML, Fecioru, Dumitru (trad.; pref.) 262.14 . the “ ogo SFANTUL IOAN GURA DE AUR SFANTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ SFANTUL EFREM SIRUL Despre preotie Traducere, introducere si note de Pr. Dumitru Fecioru Tiparita cu binecuvamtarea Prea Sfintitului Parinte GALACTION, Episcopul Alexandriei si Teleormanului Zagin. Editura Biserica Ortodoxa Bucuresti, 2004 |Redactori: Marinela Bojin, Irina Floarea Coperta: Omiliile Sfantului Grigorie din Nazianz, miniatura, sec. XI-X11 Introducere Despre preotie s-a scris si s-a vorbit mult. Au scris si au vorbit si sfinfi, si teologi. S-a scris cu drag si cu dorinta de a ridica tot mai mult spre culmile sfinteniei pe slujitorii preotiei, pe preoti. Dar oricat s-ar scrie de- spre. preotie si oricat s-ar vorbi, niciodatd nu este de ajuns. Preotia are atitea indltimi, atétea adancimi, ata- tea taine, incat cu foarte multi greutate poate fi cunos- cut si descris dupa cuviinta. Preosia este intocmai ca un munte mare, ce-si inalt cu maiestate varful spre ce- ruri, cu mult dincolo de nori. Alpinistii il exploreaza, se catéra pe el. Unii ajung de cunosc vaile si adancimile de la poalele lui; altii ajung pind la jumatate; altii se catira pe inaltimile care fac coroani piscului celui mai inalt; altii reusesc de a se urca pani unde fruntea mun- telui se ingeaménd uneori cu norii; alti, rari, rari de tot, ating piscul cel mare. Dar nici unul dintre acesti alpi- nisti nu poate spune ci a strabatut toate cdrarile munte- lui, c& i-a cunoscut toate frumusetile, c& i-a admirat indltimile, ci a ascultat muzica tuturor izvoarelor lui, ci si-a dysfatat privirile cu tat dogatia florilo: lui, Toti spua.ci muntele e frumos, fiinded ¢ frumos chiar si in putinul ce I-au cunoscut; toti spun cdi muntele e gran- dios, ci e maret, fiindcd e grandios, ¢ miret chiar si la inaltimea la care au ajuns. Dupa pirerea mea si dup credinta mea, cunose un singur om, care a putut cunoaste muntele in intregime; iar acel om este un mare sfant, care, dupa marturia altui sfant, slujeste acum chiar la treptele tronului Dumne- zeirii; iar acel om este autorul Sfintei Liturghii, al Sfin- 5PR. D. FECIORU tei Liturghii care se sAvarseste de cele mai multe ori pe an. Acest om este Sfantul Ioan Gur de Aur. El singu- rul, dupa parerea mea si dupa credinta mea, urcand acest munte maiestuos al preotiei, J-a cunoscut in intre- gime. A fost un vultur, care, cu ajutorul aripilor lui, a explorat muntele in intregime, iar cu ochii lui vultu- resti, si din zbor, $i de pe piscul cel mai inalt al munte- lui, a vizut toatd frumusefea muntelui, toatd maiestatea lui, A vizut celelalte piscuri ale muntelui, care-i fac coroani muntelui celui mare; a vazut cele de jur-impre- jurul lui; si-a scAldat privirile in lacrima izvoarelor lui El singur, Sfantul Joan Gur de Aur, el singur a cunos- cut, dup’ pirerea mea si dupa credinta mea, toate inaltimile muntelui, toate adancimile lui, toate tainele lui. A cunoscut toate frumusetile lui, dar i-a vaaut si pripastiile, si strimtorile, si primejdiile. Din pricina asta, el singur a putut scrie, a putut si ne lase ghidul acestui munte frumos, grandios si maret. De acolo de sus, de la acea inZlime ametitoare a muntelui, a scris povatuitorul, indrumétorul acesta minunat: ,,Despre preotie™, care a ajutat pe multi si urce piscul muntelui. Multi, foarte multi, cu ajutorul celui intru sfinti parin- tele nostra Joan Gur de Aur, au urcat pand in varful muntelui si si-au dat seama de frumusetea si de maies- tatea muntelui, Dar nici unul, de la el si pani astizi, n-a putut si ne descrie atat de frumos, atat de exact si atat de complet, nici toate tainele muntelui, nici toate inalti- mile lui, nici toate adancimile lui. Fiecare din cei care au incercat si descrie ascensiunea faicutd de ei au de- scris numai cararea ascensiunii, numai cdrarea urcusu- lui lor. N-au putut imbratisa tot muntele; le-a lipsit per- spectiva, le-au lipsit aripile si ochii de vultur ai Sfan- tului Joan Gura de Aur. 6 :NTRODUCERE Pentru cA a fost vultur, sfantul liturghiei noastre de fiecare zi a putut si ne dea ghidul acesta complet, ghi- dul acesta desavarsit, numit Despre preotie*. Acest indrumator ne descrie grandiosul munte al preotiei in toard frumusetea lui, Sfantul Joan Guri de Aur ne ia de mana si ne duce spre piscul lui. Ne aratd toate potecile care duc sus; ne indreapti privirile, in drumul spre inaltime, spre toate frumusetile lui. $i muntele acesta al preotiei are frumuseti chiar la poalele lui ! Ne arat fru- musetile, dar ne atrage luarea-aminte si asupra primej- diilor. Poteca urci, dar e alunecoasé ! Trebuie sa ne in- figem bine piciorul in pimant; s& ne uitim si in dreapta si in sténga. in dreapta, si nu cidem in pripastie; in sténga, si nu ne vind cumva de sus o piatra sau o stanck desprins din munte. S& nu fim nici totdeauna cu ochii pe sus, dar nici numai cu ochii la picioare. Si asa, Sfantul Ioan Gur de Aur, de mani cu noi, ne arati toa- te tainele, toate inaltimile, toate adancimile preotiei. Nici unul din noi, oricat de sfanti i-ar fi viata, oricat de consumat teolog ar fi, oricat de rugator ar fi, de-ar in- cerea si scrie despre preotie, nu poate scrie niciodata complet si nici desvarsit. Lipsesc aripile de vultur si ochii vulturesti cu care harul lui Dumnezeu a inzestrat numai pe unul singur dintre toti Sfintii Parinti, dintre tofi scriitorii bisericesti, pe Sfantul loan Gur de Aur. ‘Au scris despre preotie si alti Sfinti Parinti, ca si amintesc de ei. A scris Sfantul Grigorie de Nazianz, a seris Sfantul Efrem Sirul, a scris Sfantul Ambrozie al Milanului, a scris Sfantul Grigorie Dialogul. Da, dar nici unul din ei nu se urca la inaltimea la care s-a urcat Sfantul Ioan Guri de Aur, nici unul din ei nu priveste preotia in toata indltimea ei, in toata intinderea ei, in toat frumusejea ei. Fiecare priveste numai cite 0 7PR. D. FECIORU: laturd. Fiecare descrie numai cdrarea pe care a reusit el si ajung& pana la varf. Fiecare ne impartiseste numai experienta urcusului su, a ascensiunii sale. Daca sfinti atat de mari, ca Sfantul Grigorie din Na~ zianaz, ca Sfantul Efrem Sirul, ca Sfantul Ambrozie al Milanului, ca Sfantul Grigorie Dialogul, n-au putut scrie totul despre preotie, ce pot spune eu despre mine, care incere si scriu acum despre acelasi subiect, cand nu am nici talentul poetic al Sfantului Grigorie din Nazianz, aici viata de rugiciune si de ascezi a Sfintu- lui Efrem Sirul, nici stiinta Sfantului Ambrozie si nici simtul practic al Sfantului Grigorie Dialogul. ; N-as fi incercat niciodata si vorbesc despre preotie sub toate aspectele ei, caci imi cunose puterile. De ace- ea mA voi mirgini si infatisez numai un aspect al pre- otiei: sublimitatea ei. Voi incerca adica si arat in ce sublima preotia, ce 0 face s& fie sublima. Dar si aceasta nu o voi face eu, ci il voi lua in ajutor pe Sfantul Joan Gurk de Aur; lui ma incredintez si capt curaj. Ma predau lui. imi pun mana mea in mana lui si-l rog si mA povatuiasca, s& m& conducdi pe grandiosul munte al preotiei, cunoscut atat de bine de el; il rog si-mi arate cararea care duce Ja sublimul preotiei Dar ce este sublimul ? Sublimul se manifest sub doud forme: in spectaco- lul grandorii, sub forma intinderii, a nemarginitului, si in spectacolul puterii, sub forma luptei, a luptei dintre elemente. Numim sublim marea linistitd, a cArei intindere n-o poti cuprinde cu ochii si al cdrei sfarsit nu-l poti sesiza cu simturile. Numim sublim intinsul cerului, plin de puzderia de stele dintr-o noapte senini de august, al cru spatiu astral privirea nu-l poate stribate. Numim 8 INTRODUCERE sublim tacerea adénci a unei nogti intunecoase, ale cirei taine simturile nu Je pot descifra Si in marea linistita, si in cerul instelat, si in ticerea noftii, avem sublimul in spectacolul grandorii, sub for- ma intinderii, a nemarginitului. in fata acestui sublim, simtim nimicnicia noastri, simtim neputinta noastra, neputinta in fata unor spectacole de sublim, cum este acela plin de taina si de necunoscut al ticerii unei nopti intunecoase; ne cuprinde sentimentul penibil de ne- liniste, de teama Sublimul in spectacolul puterii se manifest altfel. Nu mai static, e dinamic si se manifest sub forma luptei. Spunem ci mucenicii crestini au fost sublimi in lup- ta lor pentru credinti. Erau batuti, loviti, sfasiati, tdiati in bucati, aruncati fiarelor salbatice, intinsi pe roatd, aruncati in cazane cu plumb topit; totusi erau puternici in lupta aceasta a lor; rimaneau in picioare, erau nedo- borat, ca un stejar in lupta cu furtuna ~ alt spectacol de sublim din natura. Mucenicii erau sublimi in suferintele lor, in lupta lor, pentru c& erau constienti cd numai prin suferinta lor, prin singele varsat, prin carnea ce sfardie pe gritarele inrosite, prin carnea ce li se desprinde de trup, prin viata ce li se pierde, capaté o addugire de via- (4, 0 alt viatd, mai bund, mai frumoasa; pentru cd erau constienti c& se simt in sigurant’, ceoarece, prin muce- nicia lor, slujeau unei puteri mari, lui Dumnezeu, Caracterele sublimului ar fi deci: grandoarea si pute- rea, insotite de sentimentele respective; grandoarea in- soit de sentimentul nimicniciei, al neputintei, al fricii si chiar al groazei; puterea insotiti de constiinta unui elan, a unui adaos de viat’, a unei puteri personale do- bandite prin sentimentul sigurantei pe care-I capeti prin prezenta unei puteri in afard de tine, a lui Dumnezeu. 9PR. D. FECIORU: Are preotia caracterele acestea ale sublimului, ca si 0 putem numi sublim’, ca si putem vorbi de sublimitatea ei? Vom gisi in ea grandoarea, miretia ? Vom giisi in pre- otie, si in care moment al ei, sentimentul acesta al ni- micniciei preotului, al neputintei lui, al fricii, ba chiar al groazei in fata maretiei preotiei ? Vom gasi in preot pate- rea ? Vom gisi in ea, in slujitorul ei, constiinta unui elan, a unui adaos de viatd, a unei cresteri de viati? Vom gsi in ea sentimentul sigurantei c&patat de preot prin prezenta unei puteri in afard de el, prin prezenta lui Dumnezeu ? Este sublima preotia? Da, este sublim’, imi raspunde povatuitorul meu, acela pe care |-am luat si ma conduc prin maiestuosul munte al preotiei, acela care cunoaste toate indltimile, toate adancimile, toate tainele preotiei. Da, imi raspun- de Sfantul loan Gur de Aur, preotia este sublimé, este o mare dregatorie, este o slujba nespus de insemnat: (Despre preotie M1, 8; Il, 1; Ill, 5). Din pricina acestei maretii a preotiei, din pricina inaltimii ei, Sfantul Ioan Gur de Aur a fugit de ea cand era tanar. Din ziua aceea in care mi-ai impartisit bi- nuiala, spune Sfantul Ioan Gurd de Aur prietenului su Vasile, cA e vorba si fiu hirotonit, am fost adeseori in primejdie de a-mi amorti desavarsit trupul; atta frie’ atata tristefe mi-a cuprins sufletul. Cand ma gandeam la slava, la sfintenia, la frumusefea aceea duhovniceascd, la intelepciunea si bund-cuviinta Miresei lui Hristos si ma gandeam si la picatele mele, nu conteneam si o pling pe ea, iar pe mine si ma nefericesc, si suspin neincetat si si-mi spun plin de nedumerire asa: Al cui a fost, oare, gndul si ma hirotoneasca pe mine ? Cu ce a pacituit asa de greu Biserica lui Dumnezeu? Cu ce a maniat asa de cumplit pe Stipanul ei, si-mi fie data 10 INTRODUCERE mie, celui mai netrebnic dintre toti oamenii si si sufere o att de mare rusine ? Aceste gnduri imi treceau ade- seori prin minte; si nemaiputdnd suferi aducerea-aminte de o necuviinti att de mare, ziceam cu gura deschisi ca paralizatii, fri si pot vedea sau auzi ceva. Cand neputinta aceasta asa de cumplita ma lisa — cd uneori se depirta -, urmau lacrimi si tristete. Dupa ce ma satu- ram de lacrimi, venea in locul lor iarsi frica, care-mi tulbura, imi zipicea si-mi zguduia mintea. intr-o asa de mare tulburare si frimantare sufleteasc am trait de cand am auzit cd e vorba si fiu hirotonit™ (/bidem VI, 12). De frica si de groaza acestei miretii a preotiei, continua a-mi grii $fantul Joan Guri de Aur, am primit hirotonia tocmai tarziu, si atunci cu greu, cand eram trecut de 40 de ani.” Dac vrei si afli sublimitatea, n-o cduta nici in de- plina snitate a trupului preotului, nici in prestanta lui fi- ic; n-o cduta nici in cultura lui, in pregatirea lui literard sau stiintificd, in formatia lui intelectual’. Nu sublimitatea preotiei nici in elocinta preotului, in talentul lui oratoric. Poate mult si cultura, si elocinta, dar nu sunt sublime. N-o ciuta nici chiar in viata asceticd a preotu- lui, ci multi credinciosi, nu numai bérbati, ba chiar si fe- mei, pot posti, pot dormi pe pimantu! gol, pot face prive- gheri prelungite (/bidem II, 2), dar asta nu-i face sublimi. Nu cluta apoi sublimitatea preotiei nici in virtutea preo- tului. Virtutea il pune pe calea sfinteniei, dar nu-| inalt’i spre sublim. ,,Omul care d& bani celor nevoiasi sau omul care ajutd in alt chip pe cei nedreptatiti este si el cu ceva de ajutor celor din jurul lui, dar este cu. mult inferios preotului; deosebirea dintre unul si altul este tot atat de mare cat este si deosebirea dintre suflet si trup* (Ibidem Il, 4). Toate acestea, si sinatatea trupului, si cultura, si MlPR. D. FECIORU ormatia intelectual’ a preotului, si elocinta, si asceza, $i irtutea sunt piscuri ale maretului munte al preotiei; dar ceste piscuri nu fac sublimul preotiei. Pentru a da de ublimul ei, trebuie si mergi mai sus, tocmai pe piscul el mai mare al muntelui. Trebuie sa lasi la vale de tot cele piscuri pe care se poate urca orice credincios si si 2 sui pe varful cel mai inalt al muntelui, pe varful care rece dincolo de nori, pe varful care atinge cerul. Aici reotia apare plina de méretie, de putere, de frumusete. \ici il gasim pe preot sublim. Coplesit de maretia preo- iei, coplesit de puterea ei, preotul se simte mic, neputin- ios; se simte stipanit de frie’, iar uneori de groaz chiar. ) nimicnicie, 0 neputint’, o fricd, 0 groaz& cu alt con- inut decdt continutul obisnuit al acestor cuvinte. Preotul, ¥¢ acest pisc al sublimului preotiei, se simte 0 nimica, se imte mic, dar e mare; se simte neputincios, dar e puter- jc, tot atat de puternic ca si viata; se simte cuprins de rica, de groazi; dar frica si groaza lui sunt pline de 1 lejdi; ii dau siguranta ci se gaseste in mainile unui Sti- ,an maret, infricosator, dar iubitor, atat de iubitor cam 1-a mai intalnit pe nimeni pe pimant. Pe piscul acesta inalt, care trece dincolo de nori si itinge cerul, preotul este sublim in dou’ momente - imi ‘pune mai departe acela céruia i-am pus mana mea in mana lui, ca si m4 povatuiasc’ prin maiestuosul munte il preotiei: este sublim in scaunul duhovniciei si in fata sfantului jertfelnic. jn scaunal spovedaniei, preotul are 0 putere ,,pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus ingerilor, ci oamenilor: ,Oricdte veri lega pe namant vor fi legate si in cer $i oricdte veti lega pe pdmédnt vor fi dezlegate si in cer (Matei 18, 18). Au si stipinitorii pimantului puterea de a lega; dar leagd nu- 12 INTRODUCERE mai trupurile. Puterea de a lega a preotilor ins leag su- fletele si strabate cerurile; Dumnezeu intareste sus in ce- ruri cele fcute de preoti jos pe paimant; Stipanul intires- te hotardrea data de robi. Ce oare altceva a dat Dumne- zeu preotilor decdt puterea cereasci? Domnul a spus: «Carora veti ierta pacatele, se vor ierta si cdrora le veti tine, vor fi tinute* (Ioan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta? Domnul a spus iarisi: ,, tal a dat toa- 1d jucdecata Fiului" (loan 5, 22). Vad insi c& toata ace: ti putere a fost incredintata de Fiul preotilor. Au fost indltati 1a slujba aceasta atat de mare, ca si cum de pe acum s-ar fi mutat in ceruri, ca si cum ar fi depasit firea omeneascé, ca si cum ar fi scdpat de toate patimile ome- nesti* (Despre preotie, Ill, 5). in fata preotului, in scau- nul de duhovnicie, ingenuncheaza si cel cu diadema pe cap, de care se tem tofi, ingenuncheaz ins si sirmanul care nu are nici cimasi pe el. Urechilor preotului li se destiinuiesc adancuri si noiane de pacate. inaintea lui curg siroaie de lacrimi. Aici, in acest scaun de duhovni- cie, preotul are putere cit Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat-o. Cand preotul rosteste deasupra capului celui inge- nuncheat in fata sa: $i eu, nevrednicul preot si duhov- nic, cu puterea ce-mi este dati mie, te iert si te dezleg de toate picatele tale (Molitfelnic, Bucuresti, 1937, p. 65), iertare si dezlegare se di si sus, in ceruri. Cand preotul, in scaunul de spovedanie, iarti pZcatele, in acelasi timp, sus in ceruri, ingerii lui Dumnezeu sterg din cartile lor picatele iertate de preot. ingerii, care slujesc lui Dumane- zeu, ascultd de porunca preotului, de glasul preotului. $i nu mi minunez atata c cei mari ai piméntului se pleack si ingenuncheaza in fata preotului, cét ma spaimantez c& Impratul impiratilor, Domnul domnilor, se pleac& preo- tului si-i face voia lui.PR.D. FECIORU lata, dar, sublimitatea preotiei, iat méretia si pute- rea preotului ! Este trup, este singe, carne si oase, dar are putere mai mare decat un arhanghel. in fata mainii lui, cu degetele inchipuind semnul sfintei cruci si ficdnd semnul sfintei cruci, diavolul fuge, pacatele se sterg, lanturile cad, lacrimile se usuca, sufletele se slo- bozesc si pleaci luminate, usurate, vesele, fericite. Sublim este preotul in scaunul de duhovnic - imi spune mai departe Sfantul Joan Gura de Aur -, éar tot atat de sublim, daci nu mai sublim inc’, este in fata Sfantulu; Altar, in fata sfantului jertfelnic. ,Dacd ai pu- tea si te gdndesti ce Jucru mare este ca, om fiind si im- bricat inca in trup si sange, si te poti apropia de fericita si nemuritoarea fire a Dumnezeirii, atunci ai putea inte- lege bine cu cati cinste a invrednicit pe preoti harul Sfantului Duh" (Despre preotie, Ill, 5), atunci ai putea intelege mai bine sublimitatea preotiei. ,,Preotia se sa- varseste pe pamant, dar are randuiala cetelor ceresti. Si pe bund dreptate, ca slujba aceasta n-a randuit-o un om sau un inger sau un arhanghel sau alti putere creat de Dumnezeu, ci insusi Mangaietorul. Sfantul Duh a ran: duit ca preotii, inci pe cnd sunt in trup, s aducd lui Dumnezeu aceeasi slujbi pe care o aduc ingerii in ce- uri“ (Ibidem, Il], 4). De fiecare data cand se savarseste Sfanta Liturghie, preotul coboari cerul pe pamant. Cu mainile lui de tind si cu glasul lui de om, aduce pe Dumnezeu pe Sfanta Masi, de pe tronul siavei Sale din ceruri. Cand preotul rosteste: $i f& adica painea aceas- ta, cinstit trupul Hristosului Tu, iar ce este in potirul acesta cinstit sangele Hristosului Tau, preficdndu-le cu Duhul Tau cel Sfant* (Sfintele si dumnezeiestile litur- ghii, Bucuresti, 1937, p. 156), preotul are in fata sa infi- nitul, are in fata sa Dumnezeirea; are in fata sa pe 14 INTRODUCERE Domnul Hristos, pe Domnul Acela iubitor de oameni, Care a dat lumini orbilor, a dat grai mutilor, a deschis auzul surzilor, a inzdravenit madularele slibanogilor, a curitit trupurile leprosilor, a slobozit pe cei indraciti de demoni, a timaduit pe cei bolnavi, a inviat pe cei morti Prectul are atunci in fata sa pe Domnul, Care la Cina cea de Taina, la ultima cind cu ucenicii Sai, le-a spus wLuctti, mancati, acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Beti dintru acesta oti, acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsd spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26-28). Preotul are atunci in fata sa pe Domnul pironit pe cruce, incununat cu cunund de spini, strpuns in coast cu sulita. Preotul are atunci in faja sa pe Domnul, Care a rostit pe cruce cuvintele: wSdvarsitu-s-a!" (loan 19, 30). Mantuirea lumii s-a ficut! Preotul are atunci in fata sa dragostea nemér- ginitd a lui Dumnezeu fata de lume, ,cdci atdr de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sdu cel Unul-Néscut L-a dat, ca tot cel ce va crede in El sé nu piara, ci sé aibd viata vesnica™ (Ioan 3, 16). Preotul are atunci in fata sa, pe Sfantul Altar, dragostea lui Dum- nezeu, jertfa lui Dumnezeu, pe Dumnezeu insusi. Sentimentul nimicniciei preotului in fata Dumnezeirii de pe Sfantul Altar, adus& de preot din ceruri cu puterea Sfantului Duh, il copleseste. Frica il zdrobeste, groaza ii taie risuflarea. Mai socotesti, oare, c& mai esti printre oameni si cd mai stai pe pimént, cand vezi ca Domnul sta jertfit pe Sfanta Masi, iar pe preot sténd langa jertfa rugdndu-se ? Mai socotesti, oare, ci esti printre oameni si ca stai pe pamant ? Nu socotesti, oare, ci te-ai mutat dintr-o dati in cer, c& ai scos din suflet orice gand tru- pesc si cl privesti numai cu sufletul gol si cu mintea cu- IsPR, D. FECIORU rata cele din ceruri 2 (Despre preotie, Ill, 4). .,{nfricosa- toare si cu totul cuiremuritoare erau si preotia si slujba adusi lu, Dumnezen in timpul Legii vechi, inainte de ve- nirea herului, de pilda: clopoteii si rodiile (les. 28, 29-30), pietrele scumpe, cele de pe piept si cele de pe umir (es. 28, 9-12), mitra (les. 28, 4), chidara (Ies. 28, 3), haina lungd pani la ciledie (les. 28, 4, 27), tabla cea de aur (les. 28, 32), sfintele sfintelor, ticerea adanca din launtrul templului. Dar dacd te uiti 1a preotia si la slujba adusa lui Dumnezeu, acum, in timpul harului, vei vedea ci cele infricositoare si cele cu totul cutremuritoare ale Legii vechi sunt mici si cd in aceasti privinta sunt ade- viirate cele spuse de Pavel despre Legea veche (II Cor. 3, 10), ci Legea veche, cu toatd slava ei, era faérd de slava, fat de Legea noua, din pricina slavei covarsitoare a acesteia (Despre preotie, Il, 4). Vrei si-ti art si in alt chip — imi spune mai departe Sfantul loan Gurd de Aur — cit este de mare sfintenia preotiei, cat este de sublima preotia? ,,inchipuie-ti, spune Sfantul Ioan Guri de Aur, c& vezi pe proorocul lie si ci nenumérat popor sti in jurul lui; jertfa este asezata pe pietre si toti ceilalti stau linistiti, in ticere adanc&; numai proorocul Ilie se roagii; apoi dintr-o data vezi ci se pogoara din cer peste jertfa flacira (III Regi 18, 18-38). Minunate sunt acestea si pline de uimire. Dar muti-te acum cu mintea de la cele sivarsite de Hie la cele ce se sivargesc de preot pe Sfanta Masa. Vei ve- dea nu numai fapte minunate, ci si fapte care depasesc orice uimire. Preotul std in fata Sfintei Mese; nu pogoa- ri foc din cer, ci pe Duhul cel Sfant; se roagi vreme in- delungatd, nu ca si pogoare o flacdri de sus, spre a mistui cele puse inainte, ci ca si se pogoare harul peste jertfa, spre a aprinde cu ea sufletele tuturora si a le face 16 INTRODUCERE mai strilucitoare decat argintul inrosit in foc (Despre preotie, Ill, 4). Cand preotul savarseste Sfanta Jertfa, atunci si ingerii stau imprejurul preotului. Tot altarul si locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile ce- resti in cinstea Celui ce se afl pe jertfelnic. Cele ce se sivarsesc atunci pe Sfantul Altar sunt indestubitoare s& ne incredinteze de toate acestea. Am auzit pe cineva povestind c% un batran, barbat minunat, care avea ade- seori descoperiri, i-a spus ci a fost invrednicit odati de © vedenie ca aceasta: in timpul savarsirii Sfintei Jertfe a vizut dintr-o dati, att cat i-a fost cu putin’, multime de ingeri, imbracati in vesminte sirilucitoare, stand in jurul altarului, cu ochii plecati in jos, asa cum. stau soldatii cand imparatul este in fata lor. $i eu o cred. Un altul mi-a povestit - n-o aflase de la altul, ci el insusi fusese invrednicit si vada si si audi ~ cd dac cei care pleaca de pe lumea aceasta s-au impirtisit cu Sfintele Taine cu constiinta curati, cand tsi dau sufletul sunt insotiti de aici de ingeri, din pricina Sfintei impartasa- nii pe care au luat-o" (Despre preotie, IV, 4). Mare si infricosata taind ! Dumnezeu se lasa tinut de mainile omenesti ale preotului. Preotul se apropie de Dumnezeire. Altidati, pe timpul Legii vechi, cand Dumnezeu S-a pogorat pe Muntele Sinai spre a da lege poparului iudeu, S-a pogorat inconjurat de fulgere, de trizrete, de zgomot, de ceata, de intuneric, de groazi. Nimeni dintre iudei, afar de Moise, nu s-a putut apro- pia nici de munte, necum de Dumnezeu. Toti cei ce se apropiau de poalele muntelui piereau (Jes. 19, 16-21). Acum ins Se pogoari Dumnezeu pe altarele tuturor bi- sericilor crestine, la fiecare sfanti liturghie, de céte ori preotul isi inaltd mainile catre cer. $i Domnul din ce- uri ascultd glasul preotului si vine pe Sfanta Masa si 7PR. D. FECIORU |,se sfardma si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarima si nu se desparte, Cel ce se ménanc pururea si niciodati nu se sfarseste, ci pe cei ce se impartisesc ii sfimtesie™ (Sfintele si dumnezeiestile liturghii, Bucu- resti, 1937, p. 166). Nu Se pogoaré Domnul din ceruri cu fulgere, cu triznete, cu intuneric si cu groaz; se po- goard linistit, dulce, cu dragoste; Se pogoara cu harul ‘Su, nu cu mania Sa. ,Oare nu sti ~ spune Sfantul Ioan Guri de Aur — c& sufletul omenesc n-ar putea suporta focul acela al jertfei, ci toti am pieri pan la unul, dac& var sta in ajutorul nostru din belsug harul lui Dumne- zeu (Despre preotie, Il, 4). La glasul preotului care se roagi in timpul Sfintei Liturghii, Domnul se pogoari din ceruri spre a Se da tuturor credinciosilor Sai, Mangaietorul, Sfantul Duh, a randuit slujba Sfintei Liturghii pentru ca Domnul sa fie mpértit tuturor celor ce cred in El. Jn clipa aceasta a impirtisirii, ,,Fiul, Care sti sus cu Tatil, este tinut in clipa aceea in maini de toti si Se da pe Sinesi tuturor celor ce voiesc si-L srute si si-L primeasca. Toti fac aceasta cu ochii credintei** (Despre preotie, III, 4). Slujba Sfintei Liturghii o savargesti — imi graieste Sfantul Joan Gurd de aur — ca si pogori pe Dumnezeu din ceruri pentru sfintirea ta si pentru sfintirea tuturor credinciosilor t2i, ca toti ,saL strdnga in brate pe Dom- nul", ca oti si se inroseasc cu singele Lui", ,ca su- fletele tuturora prin impiirtisire sii se fac mai strluci toare decat argintul inrosit in foc (Despre preojie, Il, 4). Acesta este rostul tu ! Pentru aceasta Duhul cel Sfant a pus in rnduiala Sfintei Liturghii rugaciuni ca acestea: _Di-le lor, Doamne, ca totdeauna sa slujeasca Tie cu fi ca si cu dragoste si nevinovati si neosAnditi si se imp: taseascd cu Sfintele Tale Taine si sa se invredniceasca de 18 INTRODUCERE cereasca Ta impiritie" (Sfintele si dumnezeiestile litur- ghii, Bucuresti, 1937, p. 138); si alta: ,.Tu, dar, Stipane, pe cele puse inainte, tuturora spre bine le tocmeste dup trebuinta deosebiti a fieciruia: cu cei ce cAlZtorese pe uscat, pe apa si in vazduh, impreuna célatoreste; pe cei bolnavi ii timaduieste, Cel ce esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre™ (/bidem, p. 165). lar inainte de a te impartisi, tu te rogi asa: $i ne invredniceste, prin mana Ta cea putemica, a ni se da noua preacuratul Tau trup si prea cinstitul Tau sange si prin noi la tot poporul Tau (Ibidem, p. 165); si dupa ce te-ai impirtasit tu, cu sfantul potir in maini, avand in el nepretuitele si nemuritoarele Taine ale lui Hristos, din mijlocul usilor imparatesti, chemi pe toi credinciosii cu cuvintele: ,Cu fricd de Dumnezeu, cu credin{é si cu dragoste si va apropiati“ (Ibidem, p. 174). Ti chemi pe toti si se impartseasc’; iar credinciosii, dupa ce s-au impirtisit, cnt, aducdnd lauda lui Dumnezeu, asa: ,.SA se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ea si liudim slava Ta, ci ne-ai invrednicit pe noi s ne impirtisim ca sfintele, dumneze- iestile, nemuritoarele, preacuratele si de viata ficdtoarele Tale Taine (Jbidem, p. 175). Pentru aceasta, deci, sivarsesti Sfanta Liturghie. Pentru ca si aduci pe Dumnezeu din ceruri, ca sa te sfinjesti tu si s& sfintesti pe credinciosii tai. Dar te- me-te, cutremuri-te cdnd faci aceasta; si cAnd sivarsesti Sfanta Tain’ a Euharistiei si cfnd impartasesti cu trupul si singele Domnului pe credinciosii tai ! Teme-te si te infricoseazi si pentru tine si pentru ei! Esti um nou Moise. Te apropii si tu de Dumnezeu. Esti un Moise al Legii celei noi. Nu mai este nevoie si te sui, ca altidata Moise, pe Muntele Sinai, ca si-L vezi pe Dumnezeu, ca sii te apropii de Dumnezeu. Nu mai este nevoie si te 19PR. D. FECIORU sui, dar e nevoie si fii tot atat de curat ca si Moise. Tu esti pe piscul cel mai inalt al slujirii preotesti. Prin ha- rul Duhului Sfant, la rugiciunea ta Se pogoara Dumne- zeu pe Sfantul Altaz. Tu, 0 nimica, ai in fata ta nemir- ginirea. Tu, praf si pulbere, ai in fata ta Dumnezeirea. Spune-mi, te rog — intreaba Sfantul Ioan Gura de aur ~ unde-I vom pune pe preot cind cheama Duhul cel Sfant, cdnd sAvarseste prea infricosatoarea jertfa si cand atinge necontenit pe Stipanul obstesc al tuturor? Cat de mare curatie, cat de mare evlavie ii vom cere ? Gan- deste-te ce fel trebuie si fie mainile acelea care slujesc, ce fel trebuie si fie limba aceea care rosteste acele cu- vinte" (Despre preofie, IV, 4). ,,Trebuie sa fie at de curat ca si cum ar sta chiar in cer, impreund cu puterile cele ingeresti* (Despre preotie, III, 4). ,,Sufletul preo- tului trebuie si fie mai curat decat insesi razele soare- lui, pentru ca Duhul cel Sfant s& nu-l piriiseascd niciodaté si ca si poati spune: lar de acum nu mai trdiesc eu, ci Hristos trdieste in mine (Gal. 2, 20, De- spre preotie, V1, 2) Sivarseste, preote, sfanta slujba a Sfintei Liturghii cu toati curitia trupeascd si sufleteasc’. Fé-ti pravila cerutd de randuielile bisericesti, citeste rugiciunile pen- tru sfanta impirtisire. Nu le citi numai ca si le citesti, ci pentru ca siti inalti sufletul citre Dumnezeu, ca sa te pocdiesti. impaci-te cu toatd lumea; impaci-te cu cel cu care slujesti la acelasi altar. Marturiseste duhov- nicului pacatele sivarsite. Nu savarsi pacate de moarte. Nu fi-trufas, nu fii iubitor de argint, nu curvi, nu te mania, nu fi lacom, nu pizmui, nu cleveti, nu te lenevi spre fapte bune. Fereste-te de betie si de imbuibare. Posteste, roagi-te, fa milostenii. Dar posteste, roagi-te si f& milostenii fara faarie. 20 INTRODUCERE Asa curatit trupeste si sufleteste si impacat cu toata lumea, apropie-te de Sfanta Masi, pe piscul cel inalt al slujitii preotesti, pentru a primi in mainile tale trupul Dumnezeului Celui viu, trupul Dumnezeului care tine universul in palma, Aceeasi purtare de grija trebuie si ai si de curatia trupeascd si sufleteascd a credinciosilor ti, pe care-i impartasesti in timpul sAvarsirii Sfintei Liturghii. la aminte, 71 da cele sfinte cdinilor, nici nu arunca mar- garitarele inaintea porcilor, ca nu cumva sd le calce in picioare $i, intorcdndu-te, si te sfésie* (Matei 7, 6). Ia aminte c& ,oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fara de trupul si sangele Domnului, Sd se cerceteze, insd, omul pe sine si asa sd mdndnce din pdine si sd bea din pahar. Céci cel ce ménaned si bea cu nevrednicie, isi mdndncd $i isi bea osanda, nesocotind trupul Domnu- lui* (I Cor, 11, 27-29). Dumnezeu il va osandi si pe credinciosul care s-a impirtisit cu nevrednicie cu Sfin- tele Taine, dar te va osdndi si pe tine, c& nu i-ai fost un bun invatitor, c& nu L-ai povatuit cum trebuia, c& nu i-ai ardtat cit de curat trebuie si fie pentru a putea primi sfantul trup si snge al Domnului spre iertarea pacate- lor si mantuire, iar nu spre judecatd si osanda. Ta aminte, dar ! Harul lui Dumnezeu te-a suit pe pis- cul cel mai inalt al slujirii preotesti. Esti puternic. Poti lega si dezlega sufletele. Poti scoate din iad sufletele si le poti baga in rai. Ai o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Tie ti-a dat, cat esti pe pamant, puterea aceasta de a ierta picatele cre- dinciosilor tai. Esti puternic. Poti, cu farama ta de trup, in care palpaie sufletul, poti pogo pe Dumnezeu din ceruri, ca si te sfinteasci si si te mantuie si ca si tu, la 21PR. D. FECIORU randul tiu, si sfintesti si si méntui pe credinciosii tai Sfinfeste-te, indumnezeieste-te cu trupul lui Dumnezeu cAt mai des. Sfinteste si indumnezeieste la fel si pe credinciosii tai. O, poti! Toatd puterea aceasta este in mana ta. Ti-a dat-o Dumnezeu Dar, fereste-te | 1a aminte c& esti pe cel mai inalt pisc. Ia aminte si fereste-te! Esti inconjurat de ispite. Te bat furtuni mari. $tii, doar, c& piscurile cele mai inalte sunt cele mai bantuite de furtuni. Acolo, pe pis- cul ametitor de inal: pe care te gasesti, sufld vantul cel mai puternic. Acolo, pe piscul acela ametitor de inalt, tunetele se slobozese chiar in preajma ta. Acolo, pe pis- cul acela ametitor de inalt, este gheata si zipada, cand la poalele muntelui inflorese crinii, infloresc trandafirii. Esti pe loc inalt, sublim! Dar tocmai de aceea, ia aminte ! Fereste-te ! Pr. D. FECIORU SFANTUL IOAN GURA DE AUR Tratatul despre preotie si Omilia rostita cand a fost hirotonit preotTratatul despre preotie' " cTratatul despre preotie" al Sfintului Ioan Guri de Aur a apirut {ntr-o editie in colectia ,Sources chrétiennes", nr. 272: Jean Chrysostome, Sur le sacerdoce (Dialogue et Homélie) istroduction, texte critique, traduction et notes, par Anne-Marie Malingr+y, professeur honoraire & l'Université de Lille II, Paris, 1980, Aceast editie a fost folosité la traducerea de fata. Cou privire la timpul compunerii ,Tratatului despre preotie", au fost propuse mai multe date: unii socot c& Sf. loan Gur de Aur l-a scris in timpul vietuiri sale in sihdstria din muntii de lang Antiohia, adicd intre anii 322 si 378; altii pun compunerea sa in timpul digconatului stu, deci intre 381 si 386; Anne-Marie Malingrey, ultimul editor al textului grec, care foloseste pentru editia sa 86 de manuscrise, dintre care dowi sunt din secolul IX ~ Sinaiticus gr. 375 si Basileensis gt. 39 (B. Il, 15) -, accept in parte ipoteza penultimului editor J. A. Nairr ~ Tlept vepaavvg (De sa: cerdovio) of St. John Chrysostom (Cambridge Patristic Texts), Cam bridge, 1960 -, care propune o dati posterioar’ anului 386, bazindu-se pe textul din Omilia V la Osea (MG, 56, 131), in care Sf. loan Gurl de Aur, vorbind despre preotie, spune: ,.Dar despre preotie si cit este de mareati vrednisia ei, vom vorbi in alt timp". $i pe temeiul acestei marturi, care nu e concludenti pentru o lucrare de proportile ,Tratatului despre preo- tie", pune data compunerii pe timpul rostirii cuvantirilor la Osea, adicd in Pericada 386-390, mai precis, putin dup& 386 sau, mai probabil, in anul 387; Anne-Marie Malingrey, la rdndul ei, sozotind c& ,.Tratatul despre preotie" este o Iucrare care presupune o experienté pastoralé personal, schimbi data compunerii scrierii si 0 situeazi in 390, recunoscind totusi 4, in lipsa unor repere sigure, data compuneri rimane in domeniul ipote- zelor. Socotesc insi cd pentru a face dreptate si operei si omulUi, trebuie & plasim compunerea ,.Tratatului despre preotie™ in anii de sihastrie, 372-378, dacli ne gindim ck SF. Ioan Gurl de Aur a fost un om exception nal, unt om de geniu ~ iar la genii varsta si experienta personal trag putin in cumpand -, care putea vorbi fri experiente pastorale despre frumuseti- le, miretia, primejdiile si cAderile slujirii preotesti, Aceasta, mai ales dact im cu lvare-aminte propriile sale cuvinte din ,Tratatul despre preotie a SA nu se intdmple si cu mine asta, spune Sf. Toan Gur de Aur, Dum- nnezeu m-a tinut in rindul celor mai de jos membri ai Bisericii, printre care si dintru inceput am fost" (III, 10). Apoi: ,Nu te minuna, dar, drag 25SFANTUL IOAN GURA DE AUR prietene, ed'n-am multi pardsi ! Nu am multi, pentru cd am fugit de fume gi de orice legitura cu oamenii, N-ar trebui si te minunezi cd nu picituiese ! Nu picdtuese, pentru e& dorm. Nu cad, pentru cf nu lupt. Nu sunt rinit, pentru ci nu iat parte Ia “uptd, Spune-mi, te rog, cine va putea gril impo- triva mea semi va descoperi ticdlosia mea? Acoperisul acesta ? Casu aceasta ? Dar ele nu pot slobozi glas. Poate mama, care stie mai bine decat toi viaza mea? Dar ea, mai cu seam, nu se amestecd in viala mea si nu ‘m-am cettat vreodati cu ea. Dar chiar daci s-ar fi intimplat asta, nici o mama ni este atat de lipsti de dragoste de fiul ei si nu-si urdste ait fiul, ineit, fir% vreo pricind constringitoare si fird si o sileascd cineva, sil vorbeascé de rau si sil barfeasci la tot pe cel pe care Ia purtat in pantece, pe care la erescut si -a aliptat® (VI, 7). fn sfarsit- Sunt stipdnit si acum de Gragostea ce slava desart; deseori ma trezese si-mi dau seama c& am fost stipanit; uneori imi si pedepsesc sufletu-mi obit. Dorinje picitoase nivilese $i acum asupra mica, dar flacira pe cate ele 0 aprind ¢ mai slab, ci ‘ochii mei Cupesti nu pot gsi materie pentru foc. Am seat cu totul de a ‘mai vorbi de ru pe allul ide a auzi pe altul vorbind de riu, ci n-am cu cine si vorbesc; zidutle acestea nu pot slobozi glas. Dar n-a fost cu putint si seap si de minie, desi nu-i nimeni care si m& porneasca spre minie. fmi aadue amint2insé deseori de oameni stricati gi de faptele lor; iar amintitea lor face si mi se rievriteasca’ inima; dar nu pind la farsi, ed indatd fi potolese aprinderea si 0 induplec s8 se linisteasc’, spundndu-i cd nu se cade, cli cea mai mare tilosie si lagi pacatele tale gis le iscodesti pe ale altera. Daca {nsd as veni printre oameni sia§ fi prins de mii si mii de griji si de necazuri, ‘nag mai putea si-mi dau aceste sfturi si si glsesc ginduni care si-mi dea acestea indrumdri.. Daci. as intra in invalmagagul lumii, toate acest fiare silbatice - slava desart, ingamfarea, invidia, iubirea de arginti desfranarea = s-ar ndpusti cu furie asupra mea; mi-arsfasia sufletul, m-ar ingrozi si mi-ar face si mai erincen rdzboiul cu ele. Chiar aga, stind aici, cu mare greutate le voi invinge; dar le voi irvinge cu harul lui Dumnezeu si lor nu Ie va mai rimiine decit urlewl, De asta nu pirdsese casuja aceasta, nu ies nictieri, nu vorbese cu nimeni, n-am nici o legitur’ cu nimeni si indur s aud gi alte nenumirate invinuit a fl cu cele pe care Ie-arn mai auzit" (VI, 12). Dar oredind ar fi fost seris ~ in singurdtatea chiliei sau in mijlocul An- tiohiei -, ,Tratatul despre preotie" rane o carte de geniu, care s-a ris- pindit curind gi a circulat gi in Rasarit si in Apus. in 392, Ferictul lero- him il are in mand si il eiteste (De viris illustribus, 129), iar ia secolul turmator este tradus in limba lating de Anien; traducerea lui este tiparitd nu mult dupa descoperirea tiparului, la Kéln, in 1470 (A. M. Malingrey, op. cit, p.40-41). Textul grec a fost publicat pentru prima dat de Erast in 1523; apare apoi in numeroase edit, fie in editii separate, fie in editile zgreco-latire ale matilor editori: Savilius, Fronton du Duc, Bernard de ‘Montfaucon gi, in sfirst, Migne. In Patrologia greacd a lui Migne, ,Tra- 26 TRATATUL DESPRE PREOTIE tat despre preotie™ este tpi in vol. 48, 623-692. In limba romana, aceasti opera a Sfintului Toan Guri de Aur ~ pe care uni vor si o fact dependenté de ,Cuvinul de aparare pentru fuga in Pont", al Sfintlui Grigovie din Nazing ~ a vazut lomins parva in 1820, in traducerea lat losif,episcolul Argesulu: A celui intra sini parimelui nostra Toan Gur dle Aur, Cuvint sase pentru preoti, Bucuresi 1820. Numele traducito- rului nil € Dionsie .arhiepiseop si mitropolit a tot Ungroviahia, in prefta lr ,.Pentra aceasta dart nu num Arhieei, ci 31 Pret Sunt tor a le cet pre aceastea minunate side Duh Sfant insulate eu- Vite, s1 mai inainte de hirotonie si dups hirctoie, ca cunoscnd dintra aceastea datoriile Preotesti, si se sileascdi ca ebiceiurile ceale nepotrivite Preotsi si le piraseasc iar ceale cuviincioase si le imbratigeaze, Cac acest sop s-a si tlmict prin osirdiawbitortui de Dumneveu Episcop al Argesblu, iar al nostrdintew Domnal presiubitfrate Chir IOSIF, de nul din ce ce au télmacit i Theologhicon al Sfantului loan Damaschin" —Romini de peste munti av imbogatit eu ined dou noi traducer: ale acestei lucrrihteratura noastra bisericeased. Prime: Sererea S. loannu Gur de Aur Despre preovie. Tradusi in limba romani de Tosifu Baracu, Parohw la Biserice Stantului Nicolae in Bragovu Sibi, in tipografia arhidiecesana, 1865. ,Precuvintaea traducedi dataté l-ea tanuarie 1865", este serisi de mitopolitel Andrei Sagans. Din cuvintele mareli mitropolit,3§ dori sf imparisesecittoilor mai int: endurile acest deosebit organizator bisericese, cu mar iiiatve, despre lcrarea Sfanta- Iuj loan Guré de Aur: Prin urmare din acts serie a Sfantlui Hrio sostomu voru putea inelege tof restniinosi in ce chipu si aleagd ei pre Preoti si Episcopi si. Serierea aceasta ample de binecuvantare pe lumeanu ea si pe Preotu, pe junele, care se pregateste pentru Preoti, casi pe Preotulu inedrunit in Peat” (p. ILIV); apo despre geneza acest: traducent Aste de carte ne-au lipsite ncaa Rominiloru de rlegea ontodcesi orientale; celu putinu, eu au stv cf srierea aciasta a lu Joannu Hrisostomo aru esisa la noi adusé. De acces neajungindu-m, timputu spre otradce singura, am pofita pre Parohulu nostt din Bra- sovu Tosifu Baracu ca si o traduca; ceva ce asi flcut si eu censurin- du-o @ aflénduco de bund mn'amu otirtu a 0 dala lumina, adecd a0 da Preotfore Diaconilora,ciicitor stuturou crtrariloru nostri ca of clieluminitoare, spre ao intrebuinga de unu izvorunesicata de vata Ia leper de fete Bisericesti sla impliniea peli chiemar a Preotilors st Episcopilors”(IV-V), A doua: Cartea santului loan Chrisostom, Despre Preutia, Tradusi 4e loanu P. Papiv,preut gr. cat. ta Institutule Corectoiv din Gherl, ov tiparula Tipografiei Diecesane, 1869. In prefata sa, loan P. Papiv spane: “Diniraserisorile acest Parente mi am fost propusu incl de maltisiona Ga se traducu cartea despre. preutia.. inst parte prin intervenirea 27SFANTUL IOAN GURA DE AUR impregiurarilora ne prevediute, parte prin loviturile sortiei indreptate de ‘mana cea atctu poternica 2 fnaltului destinu Domnedieescu, a bene voitu Domnedieu despune ca ceea ce mi-a fostu propusu se nu se impleneasca pana acura" (p. IV-V). lar cu privire la traducerea insisi zice: .Ce se tiene de traducere m-am nesuitu dupa debilile-mi poteri ao pune in aintea P. Ven mieucetitoriu in unu stilu pre cdtu se pote de usioru sila iniielesu ~ ne urmandu onbisiu necilitere’a originalului grecescu: loannis Chrysos- tomi De sacerdotio libri sexte e recensione Io, Alberti Bengelli, neci aba- tendume tare dupa alaturatele traduceri germana si italiana, ce la avusem de indemana - ci am clutatu mai multu la firea limbei romanesci si la esenti'a lucrului ~ avendu in aintea ochiloru acrescerea binelui sufletescu si marirea lui Domnedieu” fp. VD. Dup& 13 ani, se tipireste o noua traducere: Tractarulu sfantului Toanu Gurl de Auru, Despre Preotie, radusu de Pr. St, Clinescu, Profesoru la Seminarulu Centralu din Bucuresci, Cu o disertatiune a traduedtorului despre Sf. loanu, Bucuresci, 1882. Preotul Profesor St. Calinescu dedica traducerea s3 elevilor seminaristi: Junime studiosa a seminarelor! Car- tea, cei infatigezu in traductiune, este opera unuia din sufletele cele mai curate ce a creatu crestinismulu; este opera unui spiritu care a fntelesu si practicatu principiele crestinismului mai bine decit ori-cine. Sufletulu teu Inocentu si curatu este singurulu sanctuary, ciruia se pote incredinta ingrijirea si pdstrarea acestui depositu santu gi inaliensbilu. Pentru acesta lie'ti dedicu acestd Iucrare, invitandu-te de a priimi, ao injelege, ate pa- trunde de valoarea tainei si a-i conforma viefa si activitatea pastoral cu preceptele ce vei fla aci“. Traducerea lui St. Calinescu a aparut mei inti in revista ,O-todoxul", 1881 (2), 12-19, 32-35, 89-97, 153-158, 209-212, 220-223, "257-261, 310-319, 371-376, 435-446, 467-477, 517-522, 538-542, 567-581, 614-620, 634-643. Traducerea preotului profesor St. Clineseu — castle II-VI ~ a fost publicati de profesorul Dr. D. G, Boro- ianu in: Dreptul Bisericesc, vol. I, Iasi, 1899, 487-606, iar mai tarciu de insusi traducitorul in lucrarea sa: Powdfuitor fn activtatea pastorald a preotului, Bucuresti, 1908, 123-267, Jn 1941, preotul Aristide N. Geamanul tipireste la Craiova o novi tra- ducere: Sf. loan Hrisostom, Despre preotie. Traducere dupa textul gre- ese tipirit d+ loan Albertus Bengelus la Lipsca in 1866, iar in 1957, pre~ cotul D. Fecioru publicd in: ,Biserica Oradoxé Romana", anul 75, pag nile 928-101, o alti traducere a aceleiasi opere. Si astfel, in decurs de 137 ani, opt oameni ai Bisericii Roménesti,intre care un mitropoli: si un episcop, si-au indreptat gindul si dragostea lor spre geniala sciiere a Sfaintului loan Gurd de Aur si au pus-o la indemana slujitorior altarelor noastre. Nici o altd lucrare patristicd nu s-a bucurat de o atat de mare pretuire. Este omagiul pe care Biserica Onodox Romana fl aduce serierii Sfantului loon Gur de Avr. Dar literatura teologicd romaneascl a mers 28 CARTEA iNTAI Caprrowut. 1 Dovada dragostei Marelui Vasile fata de mine Am avut multi prieteni sinceri si adevarati?, care cunosteau si pazeau cu sfintenie legile prieteniei. Dar unul dintre acestia multi ii intrecea pe toti prin dragos- tea ce mi-o purta. Ambitiona si-i lase in urmd pe prie- tenii mei tot atét de mult pe cat acestia Hisau in urma simplele mele cunostinte, A fost lang’ mine tot timpul. ‘Am urmat aceleasi studii si am avut aceiasi profesori’ mai depare: a publicattextul grec al jelaniet mamei Sfintului oan Gurd de Act-din ,Tratatul despre: preotie" St. loan Chrysostomul (Buedii alee). Text grec, publica i adnotat de luliv Valaoni, Bucuresti, 1904, p 74-77 (Ministeul cultelor si al Instructunis Publie. Din publicaile “CaseéSeoateior") 2 Fotradevar, @ avut mult prieteni omul care a scris pagini att de framoase despre pritene si i-ainlat in scree sale adevarate imine, O parte din acestepagin sunt adnate in: Stntu Toan Gurd de Avr, Despre ragoste si pretene, radvcere de Pr. D. Fecon iar despre pretenie la Sf. loan Gurd de Aur at seis: Pr. Marin Briniste, Conceptia Sfantului Ioan Gurd de Aur despre prietenie si dragoste, in: StuliiTeologic, 1957 (9), p. 689-672 si Pr. Prof. loan G. Coman, Frumuetile pretenei in conceptia lumii vechi gi a Sfimtilor Paring, iw: Glasud Biserict, 1954 (13), p. 505-511 * Dascal de retoric i-a fost celebrul retor si sofist Libaniu (314-393). Stirea ne-o daw Socrate (st. Bis, VI, 3, MG, 67, 665) si Sozomen (st. Bis, Vill, 2, MG, 67, 1513). Libaniu il prtue att de mult pe elevul Siu, cit la moartea sa, dupa relatirile lui Sozomen, find intebat de nigte prieten pe cine a dort si lase ca urmas al si, réspuns: .Pe loan, de ni ti har fi furat cretini“. Ca dascdl de filosofie 8 avut pe Miosoful Andragatie, despre care mu stim allceva desit cele spuse de istorii mint: mai sus, Trebuie sf fost un eclectic. Ca dascali de teologie si Indrurtori dukovnicest, Sf. loan Gurd de Aur -a avut pe Meleti al 29SFANTUL IOAN GURA DE AUR Una ne era si ravna si sérguinta pentru studiile pe care le ficeam, La fel ne era si dorinta, nascutd din aceleasi nizuinte. Nu numai cind mergeam la dascdli, dar si cnd i-am parisit, cand a trebuit si ne hotaram ce drum este mai bun pentru noi de ales in viatd, si atunci am fost tot deo parere. in afara de asta, mai erau si alte pricini care ne-au piistrat nestricati si trainici aceasta buna intelegere, Nu se putea mindri unul mai mult ca altul cu maretia pa- triei sale. Nu eram eu prea bogat, iar el sirac lipit pamdntului. Averea fiecdruia dintre noi era la fel, pre- cum la fel ne erau si gandul si vointa. Neamul nostru, al lui si al meu, ne era la fel de slivit. Totul era deopo- tiv’, dupi cum deopotriva ne erau si gandurile noastre. CaprrowuL2 Ce l-a oprit de a locui cu mine Dar cfnd a fost vorba si imbratistim viata cea fericita a monahilor $i filosofia cea adevirati', atunci talerele Antiohiei (260-381), pe Flavian, patiaul de mai tarziu al Aniohiei (291-404), pe Diodor al Tarsului (+394) si pe Carterie Ascetul, despre care nu stim mai mult decdt numele “ Prin sfiosofie” sau »filosofia cea adeviratl, Sf. foan Gurl de Aur Ingelege regia crestnd, invttura si conceptia crestind despre lume si vial, singura care poate purta pe drept si cu adevarat numele de filesofie, dupa cum se exprima el. Adeviratifilosofi, dupa Sf. loan Guri de Aur, au fost urmiioni fnvataturi lui Hristos. In serierile din tinerete (Care Teodor cel cizut, MG, 47, 277-316; Cele trei citi impotriva eelor care atacd viata monahald, MG, 47, 319-386; Comparatie tntre imparat si ‘monahi, MG. 47, 387-3923, indrigostit de monahism, Sf. Ioan Gurd de ‘Aur identifica .filosofia cea adevirat cu viata fericté a monahilor* si lash 5B se ingeleaga 8 numrai monahi pot realiza integral filosofia. con- 30 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE balantei n-au mai fost deopotriva. Talerul lui se ridica in sus, iar eu, legat incd de poftele lumii, pogoram talerul meu, il ingreunam cu nilucirile tineretii si-1 sileam si riména jos. Ne-a rmas, e drept, nezdruncinat ca si mai inainte, prietenia noastra, dar s-au intrerupt obisnuitele noastre legaturi. De altfel, nici nu pot tai la un loc doi oameni care nu se striduiesc pentru aceleasi lucruri. Cand am ridicat ins putin capul din valtoarea vieti, prietenul meu m-a primit cu bratele deschise; dar nici asa, egalitatea de mai inainte nu s-a mai putut pastra. in curgerea vremii, mi intrecuse; era mai tare decat mine, era mai presus de mine, se ridicase sus, sus de tot. $i totusi, pentru c& era bun la suflet si pentru ci pretuia mult prietenia mea, s-a despirtit de toti ceilalti Prieteni si-si petrecea tot timpul aliturea de mine. Do- rea asta si mai inainte; dar, dupé cum am spus, trandavia mea’ il impiedica. Ca nu era cu putint ca eu, care imi petreceam la tribunal tot timpul®, care eram pa- ceptia crestind despre lume si viata. Aceasti parere a Sf. Toan Gurd de ‘Aur trebuie inteleasd in context si limitele epoci istorice in care a trait; ea nu poate fi generalizati, cic filosofia nu se reduce la doctrina cresting si.cu atat mai putin Ia viata monahalis 2 Cuvantul ,trandivie", poxypta, nu are la Sfantul Joan Gurl de Aur sensul de lene sau lene prelungid, ci de viatd pcdioas’, de nesocotire a legilor morale: pawpiog este omul care tdieste in pacate si nu are destulé, voint sé pirdseasca viata a ticiloasd. Dar, in textul acesta Sf, loan Gurd de Aur nu ne vorbeste de lenea sa, ci de ,nilucirile tinereti" sale, de poftele lumii care-I legau de lume; pe dous din ele ni le numeste in acest capitol: frecventarea tribunalului $i dragostea de spectacole teatrae. *"Ey xa Bigaotvpi Rpooebesovta. Cuvantul rpooeBebm are dou sensuri. Unul: ,a sta langd cineva", altul: a se ocupa mereu cu ceva" Dupé prima insemnare, am avea traducerea: eu cae stiteam la tribunal", adicl frecventam tribunalul, luam parte la procesele ce se dezbiteau aco- Jo, Cu alte euvinte, Sf. loan Gurl de Aur, dupa ce a terminat studile de retoric’ si de filosofie, se ducea des la tribunal pentru a audia pledoarile avocatilor si duelurile lor retorice. Dupé @ doua insemnare, am avea 31SFANTUL IOAN GURA DE AUR sionat de spectacole teatrale, si ma mai vad des cu el, care stitea necontenit cu ochii pironiti in cdrti si nu iesea niciodata in oras. Aceasta a si fost pricina despar- lirii noastre de mai inainte. Dar cand am inceput si duc aceeasi viata ca si el, prietenul meu si-a dat dintr-o dat Ia iveala dorinta, nutriti de multa vreme in sufletul sau Nu se mai indura si mi lase singur nici o frantura de zi. Nu inceta rugandu-mi si parisim casa parinteasca si sa trim améndoi indeobste. Ma invinsese. $i lucrul era aproape si se implineasca. Dar jelaniile necontenite ale mamei’ mele m-au im- piedicat si fac prietenului meu acest har, dar, mai bine spus, s& primesc eu de la el acest dar. traducerea: ,eu care eram ocupat mereu la tribunal”, adic eram avocat. Cu alte cuvinte, Sf. Joan Gurd de Aur, in perioada dintre terminarea stu- diilor profane si retragerea fn pustie, a functionat ca avocat la tribunalul din Antiohia, Unii dintre interpreti si biografii Sfantului loan Gur de ‘Aur at tradus astfel cuvantul xpoae5e6a gi au sustinut c& a professt avo- ccatura; alti fns8, cei mai multi si cei mai noi, raduc cuvantul acesta dupa prima Tui insemnare si explicd faptul ci mergea la tribunal prin pasiunea Tui pentru pledoariifrumoase. Pasiunea dupa cuvantul frumos, bine alcd- twit, il mana la tribunal, nu profesia. Int-adevar, nu intalnim in scrierile sale nici un loc din care si desprindem vreo aluzie ci a fost avocat sau c& ar fi avut intentia si se fac avocat * Putine, foarte putine lucruri stim despre mama Sfantului Toan Gurd de Aur, Antusa, aceasti stréluctt femeie, mama si crestind, pereche de cinste a celo-lalte mame crestine: Emilia, mama sfintilor Vasile cel Mare si Grigorie ai Nisei, Nona, mama Sfaintului Grigorie din Nazianaz, yi Mo- nica, mama Fericitului Augustin, As indrlzni chiar si spun ci Antusa le intrece in vitute si in ostenelile cele pentru virtute pe aceste femei cresti- ne, pentru ci ea, pe ling’ toate celelalte nevoinge, a avut de indurat si {cuptorul cel de foe al viduviel. A rimas viduva de tindrd, tanaraide tot, ja douazeci de ani, indati dupa nasterea fiului ei, pe cind copilul ined ici nu putea vorbi", deci la un an-doi dupa casatorie. Nu sa gindit .si ‘se cisdtoreascd a doua oard, ci a rimas in mijlocul tulburirilor si frimin- tirilor”. Ei bine, greutatile viduviei, ,de care-si dau seama numai cele ce suferd vadusia", dupa cum insisi spune, indurate cu rabdare si resemnare, pun pe fruntea Antusei o a patra cunund pe langa cele tei cununi cuvenite 32 TRATATUL DESPRE PREOTIE Cand mama a simtit ce am de gand si fac, m-a lat de mani si m-a dus in camera ei. S-a asezat alaturea de mine, pe patul in care m-a nascut. A inceput si verse rauri de lacrimi si sd adauge cuvinte mai jalnice ca la~ crimile. Plingand, mi-a grait asa: ~Eu, copilul meu, n-am avut norocul si m& bucur multa vreme de frumoasele insusiri ale tatalui tau’. Asa a vrut Dumnezeu ! Moartea lui a urmat nasterii tale si te-a lsat pe tine orfan, iar pe mine viduva inainte de vreme. Numai cele ce sufera viduvia pot cunoaste bine greutati le ci. Grajul nu-i in stare si zugriveasc’ furtuna si viforul suferite de o fata tndra ca mine, abia iesité din casa pirinteascd, neiscusiti in treburile gospodatriei, cea femeie, mama si cresting, pe care le are alituri de Emilia, Nona si Monica, Virtutea acestei mame a uimit pe cel din urma reprezentant de seami al piginismului in agonie, pe celebrul Libaniu, dascalul Sfintului oan Guri de Aur. Pe acest filosof pin nu I-a simi nici virtutew Antusei cca femeie, nici virtutea ei ca mamd, nici virtutea ei ca cresting, ei virtutea ei ca veduvl. Curitia viduviei ei si indltimes morali la care-si ducea vic duvia au ficut si exclame cuvinte ce incununeazi si pe mama si pe fiu Stirea aceasta ne-o da chiar Sfantul loan Gurd de Aur, foarte zearcit de altel im detalii biografice, in lucrarea sa: ,Ciire o femeie rdmasd de t0- nndré vaduvd* (MG., 48, 601): .Mi-amintese c% odinioard, pe cand eram ‘ndr, spune Sf. loan Gurd de Aur, dascalul meu de retoricd ~ si era un pi- gin convins pani in maduva oaselor ~ a Hiudat in fata multora pe mama Dupa cum fi era obiceiul, « intrebat pe cei de ling’ el, cine sunt. Unul i-a spus cd sunt ful unei viduve. M-a intrebat apoi ce varsta are mama si de ccind e viduva. Cand i-am spus cd are patruzeci de ani si c& sunt doudzeci de ani de cind a pierdut pe tatl meu, s-a minunat si a strigat cu glas mare uitindu-se la cei de fat: Ah, ce femei au crestiaii "Tatil Stintului Loan Gurd de Aur, coborater dintr-o familie nobilé st bbogatd, se numea Secundus si era stratilat, adiei general in armata Siriei (Paladie, Dialogul, MG, 47, 18; Socrate, Ist. Bis., MG, 67, 665). Dupi ‘ume pare a fi roman de origine. Pe aceeasi ca'e ne pune si numele mi- tsi sale, sora tatdlui sdu, Sabiniana (Paladie, istoria Lausiacd, cap. 41, ed, Butler, 129) 33SFANTUL IOAN GURA DE AUR aruncati dintr-odat intr-o durere atat de mare si silitd sa faci fat unor griji mai presus de varsta si de firea ei Trebuie si puni la treabii pe slugi, sa fie cu luare-aminte la riutatile lor, si zidimiceasca intrigile rudelor, sa indu- re cu curaj amenintiile celor care strang birurile si neo- menia slujbasilor 1a plata impozitelor. Daca riposatul tati lasa in urma sa un copil, alte greutati pe capul tinerei viiduve ! De e fati, e drept, vin pe capul mamei si asa multime de griji; totusi este scutita de cheltuieli si fricd; dar de e biiat, o napadesc in fiecare zi nenumarate temeri si mai multe griji. Nu mai vorbesc de cheltuielile de bani pe care trebuie si le faci, dacd doreste si-l creasci asa cum trebuie crescut un copil de starea lui. Dar nici unul din aceste necazuri nu m-a facut si ma ciisitorese a doua oar si si aduc un nou sot in casa tatilui tiv. Am rimas in mijlocul friméntirilor si al tulburarilor. N-am cdutat si scap de cuptorul de foc al viiduviei. Mai intai am fost ajutata de mila cea de sus; apoi, nu micd mangaiere mi-a adus in acele clipe cum- plite si vederea necontenité a chipului tu, care-mi pistra iccana insufletita a réposatului tau tat, cu care semeni atit de mult. De aceea, chiar pe cand erai prunc, pe cand inca nici nu invatasesi si vorbesti, pe vremea cAnd copii bucuri mai cu seamé pe pirinti’, mult m-ai mangaiat. Nu poti apoi si-mi spui si si ma invinuiesti ci da, am indurat viduvia cu curaj, dar, silité de viduvie, am ‘imputinat averea tatilui tu ! Stiu c& multi copii, ramasi Sfiintu) loan Gurd de Aur era deci cam de un an-doi cind a murit tatil su, ci copii, cam la aceast& varst, cind nu pot vorbi, ci staleese cuvintele, ,bucurd mai cu seama pe parinti lor” 34 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE far tata, au patit asa. Eu ins ti-am pastrat nestirbita intreaga ta avere. N-am crutat ins aici o cheltuialé, si pot si-ti dau o crestere aleasi si si-ti fac un nume; dar tcate aceste cheltuieli le-am facut din averea mea, din averea cu care am venit de la parintii mei. A nu socotesti ci-ti spun acum acestea ca si-ti re- prosez ceva! Nu! iti cer ins& un har pentru toate cate pentru tine am ficut. Nu ma lisa viduva a doua oar, nici nu-mi aprinde din nou in suflet stinsa mea durere. Asteapta sfarsitul meu. Poate peste putin timp voi pleca si eu. Voi, tinerii, mai aveti nidejde si ajungeti la adanci batranete; dar noi, cei batrani, nu asteptim alt- ceva decdt moartea. Cand ma vei da pimantului si vei pune oasele mele alaituri de oasele tatilui tu, pleacd in cilitorii cat de indepartate, stribate orice mare vrei. Atunci nimeni nu-ti va pune piedici. Dar atata vreme cat mai am in mine suflare, ingaduie si locuiesti alaturea de mine. SA nu superi pe Dumnezeu in zadar si fara de folos, aducdnd atat de mari necazuri peste capul meu, care cu nimic nu ti-am gresit. Daca ai insi vreo pricind si ma invinuiesti, cd te impovirez cu griji lumesti, c& te silesc si-ti adminis- trezi singur averile, te rog, nu te uita c¥-4i sunt mami, nu fine seama de cresterea ce ti-am dat, nu tine seama de dragostea ce ti-o port! Nu tine seam’ de nimic ! Fugi de mine, cum fugi de vicleni si de dusmani ! Dar daci fac totul ca si-ti dau cat mai mult rigaz pe calea vietii ce vrei si apuci, acest lant, de n-ar fi alt pricin’, da, acest lant s& te tind alituri de mine. De-ai spune c& ai nenumérati prieteni care te iubesc, aflé, dragul meu, c& nici unul nu-ti va oferi bucuria unei libertiti atat de 35SFANTUL IOAN GURA DE AUR mari cum ti-o ofer eu, pentru c& nici unul nu poarti grija, la fel ca mine, de bunul tau nume*. ‘Acestea $i altele, mai multe ca acestea, mi-a grait mama. Am impartisit spusele mamei vrednicului meu prieten. Dar cuvintele acestea nu numai cd nu lau miscat, ci, dimpotriva, stiruia mai mult, cerand ceca ce-mi ceruse si mai inainte. Caprrouut. 3 inseliciunea pe care am intrebuintato pentru a-l face sa se lase hirotonit in vremea aceasta, pe cand el ma ruga mereu sd-i urmez gindul, iar eu ma impotriveam, s-a rspandit pe neasteplate un zvon, care ne-a tulburat pe amandoi. S-a zvonit ci e vorba 4 ne urce la vrednicia preotiei. Eu, indaté ce am auzit cuvantul acesta, am fost cuprins de teama si nedumerire. Team, ca nu cumva 8a fiu hiro- tonit fr de voia mea; nedumerire, c& nu stiam cum de le-a trecut prin minte barbatilor acelora sé gandeascd asa ceva de mine. MA uitam la mine si nu giseam nimic care si mi faci vrednic de aceasta cinste. Vrednicul meu prieten a venit la mine indeosebi si mi-a facut cunoscute cele ce se vorbeau; credea ci nu auzisem de acest zvon. M-a rugat si fim si acum tot atat de uniti, ca si mai inainte, atat in faptele noastre, cat si in gindurile noastre. imi spunea cA este geta ma urmeze pe calea ce-o voi alege, fie c& refuz. cinstea ce mi se face, fie c& o primesc. Simtindu-i insi dorinta si dindu-mi seama de paguba ce as aduce-o obstii Bise- 36 ‘TRATATUL DI SPRE PREOTIE ricii daci, din pricina slabiciunii mele, as lipsi turma lui Hristos de un ténar atat de bun si atat de destoinic in pastorirea credinciosilor, nu i-am destdinuit gandul ce-1 aveam ~ desi mai inainte niciodaté nu-mi trecuse prin minte si-i ascund vreunul din gandurile mele ~, ci i-am spus doar atat cd trebuie si amanam pe alta data luarea unei hotirari, Deocamdata nu ne zoreste nimic. L-am convins indati si nu se mai ingrijeascd de asta si a rimas pe deplin incredintat ci am si fiu alaturi de el, trup 3i suflet, dacd se va intampla cumva asa ceva. N-a trecut multi vreme si a venit timpul si ne hirotoneasc’. Eu m-am ascuns. El ins’, fara si stie de fuga mea, a fost luat sub o alt pricind si a primit jugul Era incredintat, pe temeiul fagaduielilor ce-i facusem, ci il voi urma negresit; dar, mai bine spus, socotea chiar cA fusesem hirotonit inaintea lui. Unii din cei de fay, vizdndu-l intristat din pricina hirotoniei, I-au inselat, spundndu-i ci e nepotrivit ca omul care parea tuturor indardtnic - vorbeau de mine ~ sa se plece cu multi supusenie hotirarii pirintilor, iar el, care este cu mult mai intelept si mai supus, s& se indardtniceasca, si umble dupa slava desarta, si sar’, si se zvarcoleasca si si se impotriveasc. Cu aceste cuvinte I-au potolit. Cand a auzit ci am fugit de hirotonie, a venit la mine, peste masuri de amérat. S-a asezat lingd mine; voia si-mi vorbeasca; cuprins ins de tristete, nu putea rosti, cu cuvantul, silnicia ce o suferise. Cand isi des- chidea gura, durerea fi impiedica graiul, fi frangea cu- vantul inainte de a trece printre din; Vazandu-l cu siroaie de lacrimi pe obraji si tulburat pana in adancul sufletului si cunoscdnd pricina, am in- rad de bucurie, L-am apucat de mana si am 37SFANTUL IOAN GURA DE AUR simtit nevoia si-| sirut. Am dat apoi slava lui Dumne- zeu ci uneltirea mea a avut un sfarsit atat de bun, asa cum totdeauna lam dorit. El, cind m-a vazut vesel si bucuros, s-a amirat si s-a intristat si mai mult; i-a tecut prin minte c& nu-l inselam acum intaia oar’. Carrrouun 4 invinuirile pe care mi le-a adus ca ]-am inselat Dupi ce si-a potolit putin tulburarea sufletului, mi-a spus: — M-ai dispretuit si n-ai finut deloc seama de mine. Pricina n-o cunosc. Dar dacé nu ti-a pasat de mine, tre- buia cel putin ste ingrijesti de bunul tau nume. Asa ins ai deschis gurile tuturora. Toti spun ci ai fugit de aceasti slujire pentru ci ti-e dragd slava desarti. Nu este om care si nu-ti aducd aceasti invinuire. Eu ins nu mai pot iesi in oras; atat de multi oameni se apropie de mine in fiecare zi si ma invinuiesc. Cand ma vad ca apar undeva in oras, cunoscutii si prietenii ma iau deo- parte si-mi aruncd in obraz cea mai mare parte din invi- nuiri. {mi spun: ,,Cunosteai géndurile lui ! N-avea doar nici o taind fat de tine ! Nu trebuia si le ascunzi ! Tre- buia si ni le impartisesti nou’ si am fi gisit noi ne- gresit mijlocul si-1 prindem si s&-I hirotonim !*. Eu ro- seam. Imi era rusine si le spun cd nu stiam ci aveai de gind si fugi, ca nu cumva si socoteascéi fatamicie pri- etenia noastra. N-ai si tigdduiesti nici wu cd nu-i asa, de vreme ce te-ai purtat asa cu mine. Am socotit ce bine 38 TRATATUL DESPRE PREOTIE si ascund celor strdini si celor care au o pirere bund de- spre noi cusururile noastre. Pregetam si le spun adevi- tui, si le spun cum s-au petrecut lucrurile. Eram silit, deci, si tac, si-mi plec ochii in pimant, si ocolese pe i intalneam si si fug din calea lor. ipa de invinuirea asta, totusi n-as putea sclipa de alta, cd sunt un mincinos. Nimeni nu vrea si ma creada ca m-ai pus si pe mine, Vasile", in randul "© Acum pentru intaia oari dezvaluie Sf. loan Gura de Aur numele prietenului sv, interesant de remacat c@ aflim numele sau nu din gure $2, ci din gra prietenului si, Este in obicei) SF, loan Gur de Aur de @ nu da numele persoanelor de care Vorbeste. Asfe, numele mamei sale nul eunoaster de Ia el, desi vorbeste de ea in mai multe rinduri (Catre 0 femeie rémasd de tandrd vdduvd, MG, 48, 601; Tratatul despre preotie, 1,2; VI, 7), cide Ia Socrate (st. Bis, VI, MG, 67. 665). La fel, vorbeste di dasedul shu de retried Prd s8 ne spun rumele su (Cte o femeie ‘mast de tania widevd, MG, 48, 601), Pe Favian,episeopil Anviohiel. in prezentaciruia arosit majoritatea cuvntslor sie, nu mumeste nici codatt cu numele sv, ci ascalobstese” (Cundntla Nagterew Domini. MG, 49, 358) sau: ,plstor si dascal obstese" (Cinnt la fnltarea Don rului, MG, 50, 443), sau: jobstese patinte si dascal® (Cuvdnal 1 la Ru sali, MG, 50, 858). Mai mult, chiar in cuvintle de laud in cinstea unor Stitt sa mucenci,abia de amintesteo daté numele celui encom; ba, Uneori, eum e de pilin Cuenta de fuel fa Sf macenic Lucian (MG. 50, $19-26), nui spune deloc num. Int-o sngurk cuvanare encomiss- tici la Sf. Melete, numele patriarhlui Antotieirevine de mai multe ori pe buele Ii. Eo abatere dela regu gi caut si o justice: ,De aceen gi £1 acu, la fntimplare, ci inadins gu rival tes numele i in cuvin- tele mele. Si dupa cum cel ce impleteste cunund de aur pune printre me times nestematelor si margaritare, ca sé fucd si mai sralcitoare cununa, tot aga seu, impletind astiri conund de laudi peste cap acest frit, tes eat mai des in sr cuvantuli meu, cape niste mrgiitare, numele Iu, eu nidedea ck prin ata am si Fae mai dort si mai strslucitoreuvantul meu (MG, 50, 513) Cine este acest Vasile, pieten bun si coleg de scoa- Taal Sfintuiui Toan Gard de Aur? Sau ficut fel si fl de ipoteze pentru idemificaea lui. Istoricul bisericese Socrate (st Bis, VI, 3, MG, 67, 6468) it identified cu Sf. Vasile cel Mare, arhicpiscopul Cezareci Capado- cic, iar Fotie (Biblioteca, MG, 103, 493) cu Vasile al Seleuie, Wdentfi- cari acestea a fost dovedite ca neintemeiatetrziu de tot de Cezar Ba- ronivs (Annales ecclesiastical ar, 382, Aug. Vindel, 1738, 1V, 540-1). 39SPANTUL IOAN GURA DE AUR Deron ara temeiwle penta care nu. poate identi Vase, rent Stan Toan Curd Aut cu St. Vaile cel Mare: I St. Vasile rr Mare s-anscut Tn Cezareca Capadoce toda la Alena, pe cing Vasile pricenl intl loan Gur de Aut er origina din Antohi fot in aes ora sa fcat stile; 2. Sf. Vaile cet Marea fost sittin Ceureea Capatocici si ru in Antiohis, Nici ientiarea eu Vasile al Select mi ma eet pentru cb acest a rit ule mal rin a vat pat a sinodu al paltulea ecumente de la Caeedon din 481 arin $58 Femme impreund cual epscopl din fsauriaosesoare edt imptratl {con 1 Fc epi dar, ca un om cae ait neo jumiate de ecol Cat putin dupf moartea Stim Toan Gurd de Aur sft f fos cole de sco Baroni a rindi i, vines elev pote, spundnd et mua tout din ct dor Vasile eare au sernat atelesinodul al dolla ecumeni de la Consaninopol (O81, Vasile episcopal Rafaneei sau Vasile epis- copul Bybiosuh, poste i ideniet cu Vaile prieteol Sfntlui fan Go de Aur Tillenont (hémolres pour serirT histoire eclsiastque te six premier siecle, Par, 1706, Xl, 552), Silling (Acta Sareto- tan Sept TV, #28) aaa st epscopul Byblosulu rebut nit fa pen ck ns se nuea Vesile ci Vasil (1D. Mansi Sarorum con Tiga now er umplsina coli, Florent, 1739, i, $68) Pua f bar dcr nama de Vasile epscopul Raanes, mal ales el acest doi “Seto ca el ea bri ssa pte stars Raines a Sealataapropere a Antohie i deci ce doi pitti putea indeplin tor fighduty uaa la sist ttt dee veda eS mai des (VI, 15) Dat net potera aceasta -a ptt rezsta nf fapelor.Rafanea ni putes safac dvi celor Joi prieteni,e8 a se afl lng Antiohi, The depinare de sase ile Je cto, n Sytia Secunda, ls granita dare Syria Secunda Feica ante cele Jou orge ne Anioia $1 Ra feneza, ae peau numsra cel pulin cnc seaune eiscopale: Gabbus, Se- feoca” Apomes Larisa, Epfania (cf Dt. A. Naegle, ft Johannes Chry~ Mourne, Seeks Bucher Uber das Prestertun, aus dem griecisshen beret unin einer infenng new besprockon rd gewtrdg, Kem pion und Muchen, 1916, 10-17 (iblotek der Kirchenster, Bd. 27), fa, dr cata srdanile vere de secole ale ceceitor dea deni (ape areat Vasile cu unol din personel pstate de isto. au ras in- fretuonse, Curiorttea nous ra fot stsffeus. Trebuie sine mulu- trim cu att et ne-aspus SU loan Gur de Aur despre pietenl ss: ck arin Antica e's ges dnt-o fare tot at de ivi i att Se bopats en 2 i seb a fos cu rect Poste af rebut eu eee ht i Stn Tan Gr de A se reeds, Dano Un timers mai cepat. Si erin cl na gait documentle piste de weme sa Waals pe muss prteulu Gescris cv atta agirenie de SE TBonGurs de Avr in proloul sTrattului despre prenie” ~ ea i eum 40 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE acelora cérora nu le era ingaduit si cunoascd ascunzi- surile sufletului tiu. Dar si nu mai lungesc vorba de- spre asta, de vreme ce asa ti-a plicut s& te porti cu mine! Dar cum voi suferi oare cealaltd rusine ? Unii te in- vinuiese si spun cA ai fugit din pricina mandriei tale fri margini, altii cd ai fugit din pricind ci ti-i drag’ slava lumii; altii, acuzatori si mai necrutitori, te invi- nuiese si de una si de alt Mai mult inc’, ociirisc si pe cei ce ne-au ficut aceast cinste, spunand: ,.Bine le-a ficut ! Trebuia inca si-i facd de ras si de ocari si mai mult, c& au lsat lao parte atat de multi si atat de vrednici birbati si au ridi- cat decdati la o cinste atét de mare, pe care nici in vis nu se asteptau s-o aibi, pe niste tineri, care pand mai ieri-alaltdieri se tivileau in placerile lumii, numai pen- tru ci au incruntat din sprincene cativa vreme, ci au purtat haine de culori inchise si au ficut-o pe tristii si ingnduratii ! Tar oamenii, care au trait in infranare, din copilirie pind la adanci bitrneti, stau printre credin- documentele si istoria ar trebui si vorbeascd de toti oamenii si de toate faptele -, au tigduit insisiistoricitatea prologului si au declarat c& intceg prologul nu-i decit o fictiune literard. Sf. loan Grd de Aur, spun acestia, Aa ndscocit un prieten, pe Vasile, cel mai bun si cel mai devotat dintre tot prietenii Iui, w niscocit hirotonia lui Vasile si progria sa fugd de hirotonie, pentru ca si aibai astel prlejul si vorbeasca despte marefia, frumusetea $i greutitle preotiei; dar acesti cercetitori nesocotesc un fapt: Sf. loan Gurd de Aur adresa lucrarea sa contemporanilor s&i, unor oameni care-I cunos: teau si pe el si viata sa, Putea el, oare, vorbi despre un prieten inexistent, putea, oare, spune cd a fost chemat si fie hirotonit,c& a fugit de hirotonie, 4 prietenul su a fost hirotonit, dac toate aceste fapte n-ar fi fost reale ? Nu! Ar fi aruncat o umbri si 0 indoialé asupra Satregii sale lucrlti chiar de la primele pagini. Sa nu vitm, apoi, e& Sf. Ioan Gurk de Aur a fost ‘mai mult un om de cealitati decat de imaginati. El a scris istorie gi a icut itor. alSANTUL IOAN GURA DE AUR ciosii de rand si sunt condusi de copiii lor, care nici n-au auzit de legile dupa care trebuie si conduca aceas- A inaltd dregatorie. Astfel de invinuiri si altele mai grele ca acestea ni le aduc neincetat cei ce ne atacd, N-am cum si mi apair de aceste invinuiri. Te rog, dar, spune-mi tu! Nu cred ci ai fugit de preotie asa fir de pricina si fri de rost, numai ca si-ti atragi asupri-ti dusmania unor birbati att de mari, ci cu cap si chibzuiala. De asta cred ci ti-e gata si cuvantul de aparare. Spune-mi, dar, ce pricini indreptatite pot spune celor ce ne invinuiesc ? Nu-ti cer s& te dezvinovatesti de riul pe care mi I-ai facut ! Nu-ti cer s& te dezvinovatesti ci m-ai ingelat, c m-ai tridat, cf n-au avut, in ochii tai, nici un pret bucu- rile pe care ti le-am facut pana acum ! Eu mi-am adus sufletul meu si l-am pus, ca sa spun asa, in mainile tale. Tu ins& te-ai purtat fata de mine cu tot atta viclenie ct ai fi intrebuintat de ar fi fost vorba si te aperi de un dusman. Dacé stiai ci preotia este de folos, n-ar fi trebuit si fugi de cfstigul ei; iar daci stiai ci e pigubitoare, ar fi trebuit si ma scapi de paguba si pe mine, cel mai bun prieten al tiu, dupa cum spuneai ! Ai Ficut ins totul ca sa fiu hirotonit. Nu era nevoie de viclenie si de fStimnicie cu mine, care m-am purtat cu tine, si in fapta si in cuvant, totdeauna fara viclesug si fri ascunzis, Dar, dup cum am spus, nu te invinuiesc acum de asta, Nu te tin de riu pentru pustictatea ce-ai adus-o peste mine, curmand acele frumoase intalniri, de pe urma c&rora am cules de atatea ori atta bucurie si fo- los. Le las pe toate estea la o parte ! Rabd totul in ticere si cu blandete. $i nu pentru ca ai pacituit fata de mine 42 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE, cu bldindete, ci pentru ca din ziua in care am indrigit prietenia ta, mi-am pus aceasta lege: si nu te silesc niciodati si te dezvinovatesti de suparirile ce mi-ai face. Stii si tu doar c& nu-i mic paguba ce-ai adus-o peste mine. iti amintesti de cele ce spuneam, si noi si cunos- cutii nostri, totdeauna despre noi, cine este de mare fo- los unirea noastra, ci prietenia noastrd ne intareste. Toti ceilalti spuneau ca prietenia noastri va aduce mult fo- los si altora multi. Eu nu m-am gandit niciodata c& as putea aduce, atat cat atarna de mine, vreun folos cuiva. Imi ziceam insa c& de pe urma acestei uniri si prieteni vom avea marele castig ci nu vom putea fi biruiti de cei ce voiesc si se lupte cu noi. Nu fncetam si-ti amin- tesc acestea: .,Jimpurile sunt grele, vrdjmasii multi; dragostea cea curaté a pierit; i-a luat locul prépddul invidiei. Mergem prin mijlocul lajurilor, cdlcdm pe creste de ziduri de cetate“ (Sirah 9, 18). Unii sunt gata sa se bucure de nenorocirile ce s-ar abate peste noi; alti, multi, stau si ne pandesc din toate piirtile. Nu este nimeni care si ia parte la durerile noastre sau sunt chiar foarte putini. Vezi, dar, si nu stricim cumva unirea noastra ajungem de rasul lumii! Sa nu ne fie cumya paguba mai mare ca batjocura. Scriptura spune: CAnd fratele este ajutat de frate, sunt ca o cetate inta- ritd si ca o impdrdtie ferecatd cu zdvoare* (Pilde 18, 19). S4 nu surpi curdtia acestei prietenii ! Si nu sfirdmi zAvoarele ei ! Aceste si altele mai multe ca acestea iti spuneam mereu, N-am banuit niciodati c& are si mi se intample una ca asta, Dimpotriva, socoteam ca esti insufletit de 0 prietenie sinatoasi. De-ti graiam asa, apoi o faceam aBSFANTUL IOAN GURA DE AUR pentru ci voiam si intirese si mai mult prietenia noas- tra. De unde si stiu eu ci dideam, dupa cum se vede, Jeacuri unui bolnav. Si asa eu, nefericitul, nu m-am ales cu nimic si nici n-am cAstigat ceva cu aceastA mare purtare de grija. Ai aruncat dintr-o dati toate cuvintele mele. Nu te-ai gandit ci ma lasi ca pe o corabie fara incrcéturi in mijlocul unui ocean fara de margini, Nu te-ai gandit la valurile acelea silbatice, pe care neapirat trebuie si le infrunt. La cine sa alerg, daca se va in- tampla cumva sa fiu defaimat, batjocorit, ocdrat sau su- pirat? C’ trebuie neapirat si se intample adesea si acestea. La cine ma voi duce ? Cui fi voi impartisi tris- tetile mele? Cine va voi si-mi ia apirarea? Cine va opri pe cei ce ma supra ? Cine-i va face si nu ma mai supere? Cine mi va mangaia? Cine ma va face si indur cu curaj grosoLiniile celorlalti ? Nu-i nimeni! Tu stai departe de acest cumplit rizboi si nu poti auzi stri gatul meu. iti dai oare seama ce rau m-ai facut ? Cunosti oare, cel putin acum, dup% ce m-ai lovit, ci mi-ai dat o lovitura de moarte ? Dar si las acestea la o parte. Nu se mai pot indrepta cele ficute si nici nu se poate gisi iesire in cele fara iesire. Ce voi spune ins& celorlalti ? Cum ma voi apara de invinuirile lor ? Caprrowut 5 Apirarea mea Toan: Fii faird grija, i-am rispuns eu. Sunt gata s dau socoteali nu numai de faptele de care mi invinu- 44 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE iesti, ci voi incerca si-ti dau socoteald, atat cat voi fi in stare, si de acelea de care nu m-ai invinuit. $i daca vrei, voi incepe si ma apr mai intai de acestea ‘As fi un om necugetat si tare nerecunosctor daca ingrijorat de parerea ce o au strdinii despre mine, as face totul ca strdinii s& inceteze de a ma invinui, dar n-as cduta sd te conving ci nu te-am nedreptatit pe tine, cel mai bun prieten al meu, pe tine, care te-ai purtat cu mine cu atat de mare dragoste, c4 n-ai vrut si ma invi- nuiesti nici de faptele de care spui ci te-as fi nedrepti- tit, ci, mai mult, ai nesocotit binele tu si te-ai ingrijit de al meu. Daci as face asta, ar prea cd nepisarea mea este mai mare decat dragostea ta. Carrro.uL. 6 Se poate folosi inseliciunea pentru a fi de folos cuiva Cu ce te-am nedreptitit? fti pun aceasta intrebare, ci de aici vreau si intru in oceanul apararii mele. Te-am nedreptitit, oare, ci te-am ingelat, pentru c& {i-am ascuns gindul meu? E drept, te-am ingelat, dar am fiicut asta si spre folosul tiu, al celui ingelat, si spre folosul acelora cirora te-am dat, inselindu-te. Daca, in general vorbind, inseldciunea este un rau si daca nu-i ingaduit si o intrebuintezi nici in caz de ne- voie, sunt gata si primesc pedeapsa pe care 0 vrei. Dar, mai bine spus, tu nici nu vei voi si ma pedepsesti cn- dva; de aceea eu insumi imi voi da pedeapsa pe care judecitorii o dau facdtorilor de rele, dovediti de acuza- 45SFANTUL IOAN GURA DE AUR tori ca vinovati. Dar daca ingeldciunea nu este totdea- una pigubitoare, ci esie bund sau rea, dupa gandul celor ce se folosesc de ea, atunci inceteaza de a ma invinui c& te-am inselat, ci dovedeste-mi ci am intrebuintat inse- Viciunea’cu gand rau, lar daca n-am intrebuintat-o cu gind ru, ci cu gand bun, atunci este drept ca tu, om cu judecata, si ma lauzi cd te-am inselat, nu si ma hulesti si si ma invinuiesti jinsclaciunea, facut la timp potrivit si cu gand bun, aduce atét de mare céstig, incat multi au fost pedepsiti c& n-au folosit-o. Cerceteazi, de vrei, viata marilor ge- nerali de altidati si vei vedea c4 cele mai multe victorii ale lor sunt fapte de inseldciune. Vei vedea c& generalii care au biruit prin ingelaciune sunt mai laudati decat cei care au castigat biruintele luptnd pe fata; acestia au cfstigat bitaliile cu mai multe pierderi, si de bani si de oameni, inet biruinta nu le-a adus vreun cdstig. Pierde- rile lor sunt tot atat de mari ca si ale invinsilor; si unora si altora le-au pierit si trupele si li s-au golit si vistieri- ile. in afari de asta, invinsii nu ingaduie invingatorilor sii se bucure de toati gloria biruintei; o parte din aceas- Ui glorie, si nu una micd, o culeg si invinsii, c& au fost invinsi numai cu trupurile, dar sunt biruitori cu sufletul, Daci n-ar fi cAzut, daborati la pamant, dac& moartea nu i-ar fi Ricut si inceteze lupta, dorinta lor de lupti nu s-ar fi oprit. Alta este insi situatia generalului care poate birui prin inselciune ! Arunc peste dusmani nu numai nenorocire, ci si batjocura. intr-o astfel de Jupta nu mai dobandesc, ca dincolo, laude pentru vitejie si invingitorii si invinsii, ci laudele se cuvin numai celor care au biruit prin inseliciune, prin istetime. Mai mult !O victorie cAstigata prin istetime face ca patria sai 46 TRATATUL DESPRE PRECTIE se bucure nestirbit de victorie. Istetimea sufletului nu-i ca bogitia de bani si multimea de ostiri. Banii se chel- tuiesc si parisesc pe stipanii lor, cnd sunt folositi des in rizboaie; dar istetimea, cu ct o folosesti mai mult, cu atata creste. Dar nu numai in vreme de rizboi e bund si de ne- aparatd tebuinta inselciunea, ci si in timp de pace. Nu numai in treburile publice, ci si in casa fiecaruia, cfnd e intrebuintata cu gand bun de barbat fata de femeie, de fe- meie fat de barbat, de tatd fata de fiu, de prieten fat de prieten si chiar de copil fata de tat. Fiica lui Saul n-a pu- tut scaipa pe David, barbatul ei, din mainile lui Saul altfel decat inselindu-si tatal (I Regi 19, 9-17). La randul su, Jonatan, fratele ei, vrand sa mantuie pe cel salvat de sora lui, pe David, ajuns iardsi in primejdie de moarte, s-a folosit de aceleasi arme ca si femeia (I Regi 20, 4-42). Vasile: Tot ce-mi spui, mi-a zis Vasile, n-are nici 0 legatura cu mine. Nu-ti sunt nici vrijmas, nici dusman si nici nu fac parte din cei ce incearca s&-ti faci vreun rau. Dimpotriva, mi-am lasat vointa mea in seama vo- infei tale si totdeauna m-am indreptat incotro ai po- runcit tu. Carrow? O fapta ca aceasta nu trebuie numita inselaciune, ci purtare de grija Toan: Dar, prea iubite si scump prieten, tocmai pen- tru asia ti-am spus mai inainte c& intrebuintarea insel2s 47SFANTUL IOAN GURA DE AUR ciunii e bund nu numai in vreme de razboi, nici numai fat de dusmani, ci chiar in vreme de pace si fata de cei mai dragi prieteni. Ca si vezi ca ingelaciunea este de folos atat pentru cei ce ingala, cat si pentru cei inselati, du-te si intreabi pe doctori cum scapi de boli pe bolnavi! Vei auzi de la ei ca nu le € indestulatoare numai stiinta medical’ singura, ci au nevoie uneori si de inselaciune; adaug’ stiintei medicale si ingelziciunea si reusesc asa sii fac sindtosi pe cei bolnavi. Cand bol- navii sunt indardtnici, cand boala este grea, iar sfaturile doctorilor nu mai au nici o putere, atunci trebuie neapi rat ca doctorii sa ia masca inseldciunii, ca si poatii ascunde, ca pe sceni, adevarul faptelor. iti voi povesti, de vrei, una din multele viclenii pe care am auzit c& le intrebuinjeazi doctorii. Odata |-a cuprins pe cineva 0 febra grozav de puternicd. Temperatura se ridica din ce in ce mai mult, Bolnavul nu voia sa ia nici una din doc- toriile care puteau si-i scadi temperatura. Dar dorea, staruia si se ruga de toti cei ce veneau la patul lui sa-i dea vin mult, ca si-gi potoleasca pofta aceea pierzitoa- re. Daca i-ar fi fcut cineva gustul, nu numai ci tem- peratura i-ar fi crescut si mai mult, dar nenorocitul ar fi damblagit. in o imprejurare ca aceasta, stiinta medicala este neputincioasd; nu avea nici un mijloc ca s& vind in ajutorul bolnavului. A fost, deci, inléturaté cu totul stiinta medicala si i-a luat locul ingeldciunea. Ca si vezi cfit de mare este puterea ei, asculta ! Doctorul a luat 0 oald nouii de lut, abia scoasa din cuptor, a cufundat-o in vin, apoi a scos-o geal si a umplut-o cu apa. fn urma a poruncit si se acopere ferestrele camerei, in care 2éicea bolnavul, cu perdele groase, ca nu cumva lumina s& viideasca viclenia. I-a dat bolnavului si bea din oald, 48 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE spunandu-i ca-i pliné cu vin. Bolnavul, inselat indata de mirosul puternic de vin, care-i izbea nitrile chiar inainte de a lua vasul in maini, nu s-a mai uitat si vada ce-i in ala, ci, convins cd-i vin, inselat de intuneric si imbol- dit de poftd, a smuls cu grabi oala si a but din ea pind s-a sdturat. $i aga i-a scizut temperatura si a indepirtat primejdia ce-] ameninta. Ai vizut ce folositoare a fost ingeliciunea ? Dac as vrea si insir toate vicleniile fo- losite de doctori, ar trebui si-mi lungesc la nesfarsit cuvantul, Dar de acest leac, de inselaciune, nu se folosesc nu- mai cei ce ingrijesc bolile trupului, ci se folosesc des si cei ce ingrijesc bolile sufletului. Astiel, prin ingelaciu- ne, fericitul Pavel a adus la credinté multe mii de iudei (Fapte 21, 20). Cu acest gand, a tiiat imprejur pe Timo- tei (Fapte 16, 1-3), el care ii amenintd pe galateni ci Hristos nu le va folosi la nimic daci se vor taia impre- jur (Gal. 5, 2). Tot cu acest gand s-a supus legii (Fapte 21, 23-36), el, care socotea ci este 0 paguba si mai cauti sa te indrepti prin lege, o dati ce ai crezut in Hristos (Filip. 3, 7). Mare este puterea ingelciunii ! Cu o singur condi- lie: si nu fie facut cu gand vicleen. Dar, mai bine spus, 0 astfel de ingeliciune nici nu trebuie numiti in- seliciune, ci bund randuialé, infelepciune si mestesug jn stare si te ajute si gisesti multe iesiri acolo unde nu-i iegire si si indrepti un suflet cu pacate, Eu n-as pu- tea numi pe Finees ucigas, cu toate ci a omorat doi oa- meni cu o singura lovituri (Num. 25, 1-18); nici pe Ilie, cu toate ci a ucis o suti de ostasi cu capitanii lor (4 Regi 1, 9-12), cu toate cd a facut si curgi rau de singe, junghiind pe preotii idolilor (3 Regi 18, 40). Dact am 49SFANTUL IOAN GURA DE AUR face asta, dacd am judeca faptele oamenilor in ele in- sele, independent de intentia cu care oamenii le-au si- varsit, atunci am putea osandi pe Avraam ca ucigas al propriului su copil (Fac. 22, 1-10), iar pe Tacov, nepo- tul lui Avraam, si pe Moise, strnepotul lui Avram, i-am putea invinui de viclenie si siretenie. Ca unul, Tacov, a pus mana pe dreptul de intai nascut (Fac. 27, 1-29), iar altul, Moise, a adus in tabira israelitilor bo- gatiile egiptenilor (Ies. 12, 35-36). Dar lucrurile nu stau aga, nu stau asa ! Departe de noi aceasta cutezanté! Nu numai c& nu le aducem acestor barbati nici o vind, dar ii mai si admirim pentru faptele lor, pentru ci si Dum- nezeu i-a ludat. Da, e drept si fie numit ingelator acela care se foloseste cu gand riu de inselaciune, dar nu acela care face asta cu gand curat. De multe ori trebuie prin acest mestesug, sa poti fi de mare fo- los; c& dac& lucrezi pe fat, poti pricinui mare rau celui pe care n-ai vrut si-l inseli. CARTEA A DOUA Carrrowut 1 Preotia este cel mai mare semn al dragostei de Hristos As putea si-ti vorbesc inca si mai mult, ca s i arat c un om poate si se foloseascd de inselaciune ca si fac bine; dar, mai bine spus, 0 fapti ca aceasta nici n-ar trebui numiti inselciune, ci minunati randuiala. Sunt insa si cele graite indestulatoare si o dovedeasca. De aceea socot ci ar fi impovarator si plictisitor si mai lungese de prisos cuvantul. E randul tiu, deci, si-mi dovedesti acum ci nu m-am folosit de inselaciune spre cAstigul tau. Vasile mi-a spus: Dar ce castig am avut eu de pe urma acestei randuieli sau intelepciuni sau oricum ti-ar plicea s-o numesti, ca si ma ineredintez ci nu m-ai ingelat ? Toan: Ce cAstig mai mare ai putea avea decat acela c& prin hirotonirea ta indeplinesti tocmai acele fapte numite de Hristos semne ale dragostei pentru El ? Hristos, vorbind cu Petru, verhovnicul apostolilor, la intiebat: ,,Petre, Ma iubesti 2“. Petru i-a marturisit ci da. Hristos atunci a adaugat: Daca Md iubesti, pas- toreste ile Mele !* (loan 21, 15-17}. invatatorul il in- treaba pe ucenic daca fl iubeste. Nu-! intreabi ca si afle de este iubit de Petru — cum putea face asta Hristos, Care cunoaste gindurile tuturora? -, ci ca si ne arate cat de mult Ji este la inima purtarea de grija de oile Sale stSFANTUL IOAN GURA DE AUR cele cuvantitoare. O dat ce lucrul acesta este vadit, atunci vadit va fi si celdlalt, anume ci Hristos di mare si nespusa plata celui care se osteneste cu pazirea oilor Sale cele cuvantitoare, pretuite atat de mult de El. Daca noi socotim ravna unor oameni, pe care ii vedem cd poarta griji de slugile si de vitele noastre, ca un semn al dragostei lor pentru noi, desi pe toate acestea le avem cu bani, ce trebuie si spunem de risplata mare pe care © va da Hristos pistorifor turmei Sale celei cuvan toare, pe care a cumpirat-o, nu cu bani, nici cu ceva aseminitor, ci cu propria Sa moarte si $i-a dat sangele Sau ca pret al turmei Sale ? (I Cor. 6, 20; 7, 23). De aceea, dupi ce Petru I-a raspuns lui Hristos: ,,7w stii, Doamne, ca Te iubese !* (loan 21, 15) ~ sia luat ca martor al dragostei sale chiar pe Cel pe care-L iubea -, Méntuitorul nu S-a multumit cu atata, ci a adiugat si semnul dragostei de Hristos: pistorirea oilor Sale cu- vantatoare (Ioan 21, 5, 16, 17). Hristos n-a vrut atunci si arate cat fl jubea Petru pe Hristos - asta o stim noi din atitea alte fapte ale lui Petru -, cia vrut si-i arate lui Peiru si nou’ tuturor cit de mult isi iubeste El Biserica Sa, pentru ca si noi si o iubim mult. Pentru ce Dumnezeu n-a crutat pe Fiul Sau Unul-Nas. cut ? (Rom. 8, 32). Pentru ce L-a dat pe singurul Fiu pe care fl avea ? (Ioan 3, 16). Pentru ca si impace cu El pe cei ce-I erau dusmani (Rom. 5, 10), pentru ca si-si fact popor ales (Tit 2, 14). Pentru ce Si-a varsat Hristos Sangele Siu? Pentru ca si dobandeasci aceste oi, pe care le-a incredintat lui Petru si celor dupi el’. Pe bund © Lai Petru si celor de dupé el* ~ x6 Tétpe ya tors per éxeivov. Uni teologi catolici eu luat acest text drept marturie @ Sfactuli Joan Gurd de Aur in favoares primatului papal. B. Marini (Ul Prinato di S. 52 TRATATUL, DESPRE FREOTIE dreptate spunea deci Hristos: ,,Cine este oare sluga cre- dincioasé si inteleaptdé pe care 0 va pune domnul sdu peste casa lui 2 (Matei 24, 45). Si aici, cuvintele aces- tea par a fi cuvintele unui om nedumerit. Dar Hristos, Care a rostit aceste cuvinte, nu le-a rostit pentru ca ar fi fost nedumerit, ci, dupa cum atunci cand |-a intrebat pe Petru daca fl iubeste, nu i-a pus aceasta intrebare pentru ci avea nevoie sA stie de-L iubeste ucenicul Sau, ci pentru ci voia si arate covarsitozrea Sa dragoste pentru oile turmei Sale celei cuvantitoare, tot asa si acum, Pietro e dei suoi successori in: S. Giow. Crisostomo, Roma, ed. Il, 1922) iI foloseste cx argument principal, traduciind textul gree prin: Petro et suezessoribus eius". Dar traducerea aceasta este fortat si spune mai mult ddecit era intentia Sfntului Toan Gurd de Aur. Ca si nu fiu suspectat de confesionalism, voi aduce mirturiile teologilor romano-catolici pentru dovedirea falsititi unei astfel de interpretdti si concluzii. Astfel, Chr. Baur in: Des hl. Kirchenlehrers Johannes Chrysostomus, Kommentar zum Evangelium des hl. Marhdus, Kempten u. Miinchen, I, 1915, XLVI, n. 2 (Bibliothek der Kirchenvater, Bd. 23) calificd traducerea aceasta yinexac- ti -, iar in Iucrarea: Der heilige Johannes Chrysostomus und seine Zeit, Miinchen, 1929, 1, 290), spune: ,Hrisostom se exprima mult mai general, si prin ,celor de dupé el s-a gandit in general la tli pastoriicArora aveau 8 ‘e fle incredinfate, dupa Petru, oile lui Hristos“. Dr. August Naegle (Op. cit, 118, n. 5) spune: ,Marini merge incontestabil prea departe. Hri- sosiom se gindeste in general la urmasii lui Petru in functia for episcopal& de plistori". ,Succesorii lui Petru, spune Nairn (Op. cit, 27, n. 18, citat dupa Naegle, I, ) sunt episcopii din orice (ara si din orice epoca. Insusi M. Jugie, marele apSritor al primatului papal si al dogmei catolice, Jugie, care nu evitt in toiul luptei expresiile tari si nepotrivite cu senindtatea unui cercetitor obiectiv, el fnsusi, ftr-un articol in care tocmai vrea si facd din Sf. loan Gurd de Aur un aparator al primatului papal (Saint Jean Cheysostome et la primauté du pape, in: Echos d’Orient, 1908, p. 193, 0. 2), declara textual: .Unii vid o afirmatie calegoric’ a primatului papal in pasajul din De Sacerdotio, II, | (MG, 48, 632): & <@ Tlexpo Kai tots het'éxeivoy év zéipiéev, pe care traducitorul latin La tradus prin ,quas Petro et successoribus eius tradidit’. Evident c& in tois jer'exetvov papii sunt cuprinst; dar intrebarea este de a sti dac& expresia fi vizeazdi numai pe ei. Dupa context, se pare ci Sf, loan Gurl de Aur desemneara pe toti aceia care au in grijd sufletele 53SFANTUL IOAN GURA DE AUR cdnd a spus: ,,Cine este oare sluga credincioasd i inge- leapta™, n-a rostit aceste cuvinte pentru cA nu stia cine este credincios si infelept, ci pentru cA a voit si arate cit de rari sunt cei credinciosi si intelepti si cat de ma- reatd este aceasta slujire a pastoririi turmei lui Hristos. Vezi acum si cat de mare este rasplata acestei slujbe: wPeste toate averile sale o va pune (Matei 24, 47), Mai poti pune deci 1a indoialé gandul meu? Mai poti spune cd m-am folosit de inseldciune cu gand riu, cfnd tu ai s& fi pus peste toate averile lui Dumnezeu si ai si indeplinesti acele indatoriri despre care Hristos fi spunea lui Petru ca, dac le va indeplini, va intrece pe toti ceilalti apostoli ? Hristos I-a intrebat pe Petru doar atat: ,,Petre, Md iubesti mai mult decdt acestia”* (loan 21, 15). Cu toate ci ar fi putut si-i spund: ,,Petre, dacd MA iudesti, tine post, culci-te pe pimantul gol, privegheaza inde- Tung, vino in ajutorul celor nedreptatiti, fii tatal orfani- lor, sprijinitorul viduvelor !*. Aga ins le-a lasat la o parte pe toate acestea, si ce i-a spus? Atat: Paste oile Mele" (Ican 21, 15, 16, 17). Carrow 2 Slujirea preotiei este mai mare decat celelalte slujiri Postul, culcatul pe pimantul gol, privegherile pre- lungite si toate celelalte pot fi indeplinite cu usurinti de multi credinciosi, nu numai de barbati, ci si de femei. Dar cand e vorba de stat in fruntea Bisericii, cind e 54 "TRATATUL DESPRE PREOTIE verba de incredintat purtarea de griji a atator suflete, femeile si se dea la o parte din fata unei slujbe atat de inalte, si chiar cea mai mare parte din barbati ! Sa fie pusi in aceasta slujb inaltd numai birbatii aceia care intrec cu mult pe tofi ceilalti oameni, in virtutea sufle- tuiui, pe cat era mai inalt Saul decat iudeii in inaltimea trupului (I Regi 10, 23); si chiar cu mult mai inalti ! Nu-mi cduta pentru preotie oameni care intrec in inalti- me pe ceilalti numai cu un cap! Ci pe cat e de mare deosebirea dintre fiintele necuvéntatoare si oameni, tot pe atat de mare si fie si deosebirea dintre pastor si pacditosi, ca si nu spun chiar ceva mai mult. E vorba de primejdii cu mult mai mari ! Pstorul care pierde oile, sau pentru ci i le-au rapit lupii sau pentru ca i Je-au furat hotii, sau pentru cd a dat beala in ele, sau pentru ci a venit peste ele vreo alta ne- vie, poate fi iertat de stépanul turmei; iar daca-i cere socoteala, paguba se margineste la bani. Dar omul ciruia i s-a incredingat turma cea cuvantatoare a lui Hristos, suferd mai intai nu pagubé la bani, ci paguba in propriul lui suflet. Carrrouut 3 Slujirea preotiei are nevoie de un suflet mare si minunat Apoi are de dus o lupti cu mult mai grea si mai cumpliti. N-are de luptat cu lupii, n-are a se teme de hoti, nici a se ingriji s4 alunge boala din turmi ! Dar atunci, cu cine se rizboieste, cu cine se lupté ? Asculté 55SFANTUL IOAN GURA DE AUR pe fericitul Pavel, care spune: ,Lupta noastra nu este cu sdngele si cu trupul, ci cu incepatorile, stdpéniile, cu stdpanitorii intunericului veacului acestuia, cu du- hurile rdutagii cele din vdzduhuri* (Bfes. 6, 12). Ai va- zul ce multime cumpliti de dusmani, ce ostiri sélba- tice ? Nu sunt inarmate cu s&bii, ci le e de-ajuns firea lor in loc de orice arma, Vrei si vezi acum si alta ostire, dusmani, cruda si nemiloas’, care sti lang aceasti turma ? Si pe aceasta o vei vedea tot din foisorul de paza al lui Pavel. El, care ne-a vorbit de acei dusmani, tot el ni-i arati si pe acestia, graind asa: ,,Cunoscute sunt faptele trupului ! Acestea sunt: desfranarea, adul- terul, necurdtia, neinfranarea, inchinarea la idoli, vrd- jitoria, vrajba, sfada, gelozia, mania, galceava (Gal. 5, 19-20), cleverirea, soptirea la ureche, semetia“ (2 Cor. 12, 20), si altele mai multe decat acestea. Ca Pavel n-a insirat aici pe toti dusmanii, ci a lsat ca dupi felul acestora si-i cunoastem si pe ceilalti, Mai mult ! Cei ce voiesc si vateme o turma de oi nu se razboiesc cu cio- banul, cind jl vid cd fuge; las lupta cu el si se multu- mesc cu ripirea oilor. Aici, nu. Chiar daci dusmanii Fipesc toatd turma, nici asa nu lasi in pace pe pastor. Dimpotriva, il ataci mai cumplit, se inversuneazi mai mult impotriva lui si nu se opresc pana ce nu il inving sau cad ei invinsi. In afard de asta, bolile oilor le cu- noastem usor: de le e foame, de a intrat molima in ele, de sunt rinite sau de a venit vreo alté nevoie peste ele. Si nu-i putin lucrul acesta pentru indepartarea pricinilor care le supiri. Dar mai avem si un alt mijloc, mai mare, care ne ajuti si vindecdm grabnic bolile oilor. Care? Cand oile nu vor si primeascd de bund voie leacurile, pastorii pot si le sileascd. Le e usor sa le lege, 56 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE cAnd trebuie si arda sau si taie partea bolnava; le e usor si le tind inchise vreme indelungatd, cAnd e spre folosul lor; s le dea alté hrand in locul celei obisnuite, si le opteasci de la adapat si si fac, cu multa usurinté, tot ceea ce duce la insindtosirea lor. Cu bolile sufletesti ale camenilor, lucrurile nu stau asa. Mai intai nu le poti vedea usor, ci ,,nimeni dintre oameni nu stie cele ale omului, in afaré de duhul omului, care este in el (1 Cor. 2, 11). Ce doctorie si dea bolii, cand nu stie felul ei, iar de cele mai multe ori nici nu poate banui dacd e bolnay ? Iar daci ajunge si cunoascii boala, atunci gre- utatea este si mai mare, c preotul nu are atta putere pentru vindecarea oamenilor, cAti putere are pistorul pentru vindecarea oilor. $i aici trebuie si lege, si opreasci de la mancare, si ardi, si taie. Dar nu sti in puterea preotului ca bolnavul si primeasca leacurile, ci in puterea celui bolnav. Cunoscand aceste lucruri, Pa- vel, acel minunat biirbat, spunea corintenilor: ,Cd nu avem stdpanire peste credinta voastré, ci suntem im- preund-lucrdtori la bucuria voastra* (2 Cor. 1, 24) Noui, crestinilor, mai mult decat oricérui om, nu ne e ingiduit s& indreptim pe oamenii picitosi cu sila. Jude- c&torii au toatd libertatea s intrebuinteze forta fata de riufacitori, cnd cad sub puterea legii; ii impiedica, impotriva voii lor, si mai facd rau. Noi ins nu trebuie si-l facem pe pacatos mai bun cu sila, ci prin convin- gere. Ci nu ni s-a dat de legile noastre atata libertate pentru impiedicarea celor ce picituiesc. Dar chiar dacd nj s-ar fi dat aceasti putere, tot n-am putea-o intrebu- infa, deoarece Dumnezeu nu incununeaza pe cei ce se depirteaza cu sila de rau, ci pe cei care se departeaza de bunivoie. De aceea este nevoie de multi dibicie ca 37SFANTUL IOAN GURA DE AUR bolnavii, de bunavoie, s& fie convinsi si se supund in- grijirilor preotilor; si nu numai atat, ci chiar si le multumeasc& pentru ingrijire. Dar dacd bolnavul se zbate cand legat ~ ci e stipan pe vointa lui -, atunci isi inrdutZteste mai mult boala; dacd nu primeste sfatu- rile, care-s tioase ca sabia, prin dispretul aruncat acestor sfaturi, bolnavul adaug’ alti rand lang’ vechea rand, si incercarea preotului de a vindeca boala ajunge pricina unei boli mai grele. Nimeni nu poate fi vindecat cu sila si impotriva voii lui Cartrowued Preotia este plina de greutati si primejdii Cee de ficut? Daca te porti mai bland cu un pacd- tos care are nevoie de mai mult asprime si nu faci tHieturd adancd in sufletul celui care are nevoie de o astfel de taieturd, atunci ai facut tietura, dar n-ai taiat riul, Dimpotrivé, dac& tai fard crutare raul, aga cum trebuie, bolnavul, din pricina durerilor, de multe ori se deznadijduieste, aruncd dintr-o dati totul, si doctoriile si pansamentul, sfirma jugul, rupe bandajele si se pierde, Pot si-ti dau multe pilde de oameni care au cAzut in piicate si mai mari, tocmai pentru c& li s-a dat tun canon pe masura picatelor lor. De aceea canonul nu trebuie dat pe misura picatelor sivarsite, ci dupd starea sufleteascd a picdtosului, ca nu cumva, voind si cosi ce rupt, si faci ruptura mai mare, ca nu cumva, c&utdnd si ridici pe cel cAzut, si-] faci si cada si mai jos. Oa- 58 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE menii slabi sufleteste, inclinati spre o viata usuratica si legati mult de placerile lumii, mandri inc si de neamul lor si de functiile lor inalte, dac sunt intorsi de la pica- tele lor cu vorba bund si incetul cu incetul, pot fi scd- pati, dacd nu desavarsit, cel putin in parte, de picatele ce le au; dar daca li se di dintr-o data un canon, oricat de mic ar fi, nu pot fi indreptati. Pentru ca un suflet, cnd a fost silit sa-si piarda orice musine, cade in nesim- tire; nu-I mai induplecd nici cuvintele blajine, nici ame- nintirile si nu-1 mai misc nici binefacerile lui Dumne- zeu, ci ajunge mult mai ru decat cetatea pe care © mus- tra profetul, zicdnd: ,,Fatd de desfranatd a ajuns fata ta si nu te-ai rusinat de nimeni“ (ler. 3, 3). De aceea pis- torul de suflete are nevoie de multd pricepere si de mii de cchi, ca sd vada din toate partile starea sufleteascd a pacditosului. $i dupa cum multi oameni se ametesc si-si pierd nuidejdea mantuirii, pentru c& nu pot indura ca- noanele prea aspre, tot asa sunt unii care, pentru c& nu li s-a dat un canon pe misura pacatelor lor, ajung nepa- sitozi, ajung cu mult mai ri decat inainte si savarsese piicate si mai mari. Trebuie, dar, ca preotul si nu lase nimic din acestea necercetat; ci si cerceteze bine si si dea canonul potrivit cu starea sufleteasca a fiecdrui p- citos, ca si nu-i fie munca zadamici. Preotul are mult de lucru nu numai in privinta aces ci si cand e vorba de adus la Biserici midularele desp: {ite de ea, Pastorul de oi duce turma lui unde vrea, ci oile il urmeaza. Daci vreo oaie se abate de la calea cea dreap- 18, daci las pisunea cea buna si se duce si pasc& in lo- curi sterpe si pripistioase, este de ajuns ca pistorul si strige maj tare, ca sd aducd la turma oaia razletiti. Dar dacd un om se ritaceste de la dreapta credinta, pistorul 59SFANTUL IOAN GURA DE AUR sufletesc are nevoie de mult muncd, de multd stéruinti, de multi rabdare. Nu-l poate aduce cu sila la credint nici nu-l poate sili cu amenintiri, ci tebuie sé-l convin- 8, ca si] poatd intoarce iar la adevairul de la care mai jnainte s-a depirtat. De aceea preotul trebuie si aib& un suflet mare si curajos, ca si nu se descurajeze, si nu se deznddajduiascd de mantuirea celor riticiti. Trebuie si gindeasca si s& spun’ necontenit asa: ,Poate cd le va da Jor Dumnezeu pocdinid spre cunoasterea adevéralui si ss scape de cursa diavolului" (2 Tim 2, 25-26). De aceea a spus Domnul ucenicilor Sai: ,,Cine este, oare, sluga credincioasd si inteleapta ™* (Matei 24, 45). Omul care se ingrijeste numai de mantuirea lui, margineste numai la el folosul stridaniei sale; dar pistorul de suflete intinde folosul stridaniei sale la tot poporul, Omul care di bani celor nevoiasi sau omul care ajuté in alt chip pe cei ne- Greptitij, este si el cu ceva de folos celor din jurul lui, dar cu mult mai putin decat preotul; deosebirea dintre nul si altul este tot atat de mare pe cat e deosebirea din- tre suflet si trup. - Deci, pe bund dreptate a spus Domnul ci grija de turma Lui este un semn al iubirii de El. Carrow. 5 Pentru ci-] iubesc pe Hristos, de aceea am fugit de preotie Vasile mi-a spus: Dar tu nu-L iubesti pe Hristos ? Toan: {il iubesc si nu voi inceta nicicdnd aL iubi. Mi tem ins& s& nu supar pe Cel pe care-L iubese. 60 TRATATUL DESPRE PREOTIE Vasile mi-a spus: Nu gisesc alt enigma mai mare ca spusa ta! Dacd Hristos a poruncit celui care-L iubeste sé-I pastoreasca oile, cum, dar, spui tu ca nu le pastoresti, tocmai pentru c&-L iubesti pe Cel ce a dat aceast poruncéi ? Joan: Cuvintele mele, i-am rispuns eu, nu sunt 0 enigmé, ci foarte clare si simple. Ar fi trebuit s4 pui la indoiala cuvintele mele, dac as fi fugit de preotie cand as fi fost in stare si indeplinesc aceasta slujb asa cum vrea Hristos. Dar unde este enigma cuvintelor mele, cAnd slébiciunea sufletului meu arata ci nu sunt potrivit pentru preotie ? Ma tem ca nu cumva sa iau in primire turma lui Hristos infloritoare si bine hranita, iar eu, din pricina lipsei mele de griji, si o vatim si si pornesc impotriva mea mania lui Dumnezeu, Care-Si iubeste atét de mult turma, incat S-a dat pe El pentru méntuirea si riscumpararea ei (loan 3, 16). Vasile mi-a spus: Glumesti, cind grdiesti asa. Daca vorbesti serios, apoi nu stiu in ce alt chip mi-ai dovedi mai bine c am avut dreptate cand m-am supirat, decat prin aceste cuvinte, prin care te striduiesti s-mi alungi supirarea. Stiam si mai inainte ci m-ai ingelat si cd m-ai dat pe mana acelora! Acum ins, cand si incerci s te dezvinovatesti, acum o stiu cu mult mai bine, Acum aflu si-mi dau seama bine in ce necazuri m-ai adus. Dacd tu ai fugit din preotie din pricina ci-ti dadeai seama ca sufletul tau nu-i in stare si faci fara marilor sarcini ale unei astfel de slujiri, ei bine, atunci ar fi trebuit ca pe mine mai intai sf ma fi scdpat de ast- fel de greutati, chiar daca as fi dorit mult de tot s& ajung preot ! Nu-ti mai spun c toati vointa mea am pus-o in masnile tale. Asa ins ai nesocotit binele meu si {i-ai 61SFANTUL IOAN GURA DE AUR vazut numai de al tiu. Ce bine ar fi fost si-l fi nesocotit numai ! Dar nu! Ai si uneltit ca sa cad cu ugurinté in miinile celor ce voiau si ma prinda. Nu poti si te dez- vinovatesti spundnd ci te-a inselat pirerea bund ce aveau oamenii despre mine si c& aceasta parere te-a fi cut si binuiesti lucruri mari si minunate despre mine. Nucs nici mare, nici vestit. Dar chiar dacd oamenii ar fi crezut asta, tu n-ar fi tebuit si pui parerea multimii inaintea adevarului. Dac nu ti-as fi dat prilejul si ma cunosti, ai fi avut o pricina binecuvantata sa iei o astfel de hotrére, intemeiata si pe parerea oamenilor. Dar dac nici un alt om nu-mi cunoaste asa de bine sufletul cum mi-l cunosti tu, ba, mai mult, mi-l cunosti mai bine decét cei ce m-au nascut si m-au crescut, ce cuvant vrednic de crezare mai poti avea, ca si convinga pe cei ce te aud ci nu m-ai impins in aceasté primejdie cu bund stint’ ? Dar si las acum toate acestea ! Nici de acestea nu te silesc si te aperi! iti cer numai si-mi spui cum si ma apr eu inaintea celor care ne invinuiesc. Toan: Dar nici nu voi incepe si ma apar de invini rile pe care mi le aduc alti, i-am rspuns eu, pana ce nu voi indepiirta mai intai din sufletul tu tot ce te chinuie si te supar’, chiar dack mi-ai spune de mii de ori c& nu-mi aduci nici o fnvinuire. Mi-ai spus ci as fi putut fi iertat, de nu te cunos- team, ci ag fi putut scpa de invinuirea de a te fi adus aici, de nu-ti cunosieam bine sufletul si viata. Dar pen- tru ci nu din nestiintd te-am dat pe mana lor, ci dintr-o desvarsita cunoastere a vietii tale, de aceea n-am nici o dezvinovatire binecuvantatd si nici un cuvant de apira- re intemeiat. 62 ‘TRATATU DESPRE PREOTIE {cu totul de alta pirere, pentru ci socot ci astfel de lucruri au nevoie de mult cercetare. Nu tre- buiz si te multumesti numai cu parerea multimii, cand e vorba s& alegi un om vrednic de preotie, ci, 0 dati cu aceasta, trebuie si-l cercetezi si pe el mai mult decat orice si, mai presus de toate, viata lui, Cand fericitul Pavel a spus: ,,Trebuie sd aiba si mdrturie bund de la cei din afard* (| Tim. 3, 7), n-a inlaturat cercetarea aminuntita si temeinicd si nici n-a spus cd parerea multimii este 0 dovada indestulioare a vredniciei lui. CA Pavel, dupa ce vorbise mai inainte multe despre in- susirile sufletesti ale celui ce are si se faci preot (1 Tim. 3, 1-6), a adaugat mai pe urma si aceastd conditie, ca s& ne arate cd la astfel de alegeri nu trebuie si ne mulumim numai cu parerea multimii, ci trebuie adau- gate si celelalte insusiri. Se intampla de multe ori ca p: rerea multimii si fie gresita; dar daca cercetezi mai in: inte viata si sufletul celui propus pentru preotie, nu mai poti banui nici o primejdie din partea parerii multimi De aceea Pavel cere sa vezi si care e pirerea multimii, dupa ce i-ai cercetat mai inainte viata si sufletul. Nu s-a marginit si spuna atat doar: ,,Trebuie sd aibd o mértu- rie bund, ci a adaugat ,,si de la cei din afaré, voind si arate ci inainte de parerea multimii este nevoie de o cercetare amanuntiti a celui propus pentru preotie. Asadar, pentru ci si eu iti cunosteam sufletul mai bine decat parintii ti, dupa cum chiar tu insuti ai mar. turisit, de aceea este drept si mi slobozesti de orice invinuire. Vasile: Dar tocmai din pricina asta, mi-a spus Va- sile, n-ai si scapi de invinuire, de-ar voi cineva sa te in- vinoviteascd. Nu-i aduci aminte, oare, de micimea su- 63SFANTUL IOAN GURA DE AUR fletului meu? N-ai cunoscut-o si din cuvintele mele si adeseori si din faptele mele ? Nu-ti bateai joc mezeu de slabiciunea sufletului meu, ci-mi pierd repede curajul chiar in cele mai neinsemnate necazuri ? Carirowut 6 Dovada virtutii lui Vasile sia dragostei lui puternice Joan: imi amintesc, i-am raspuns, si adeseori am auzit aceste cuvinte de la tine! N-as putea tigidui, Daci-mi bateam joc uneori de tine, apoi o faiceam in joac’, si nu inadins, Dar n-am si ma cert acum cu tine pentru asta. iti cer ins& ca si tu si fii tot atat de ceschis cu mine cum sunt si eu, cand iti voi aminti una dintre bunele tale insusiri sufletesti. Dacd vei incerca si spui c& mint, nu te voi cruta, ci-ti voi dovedi c& spui asta mai mult din smerenie decat din dragoste de adevar. Jar pentru adevarul spuselor mele nu ma voi sluji de alt martor, ci chiar de cuvintele si faptele tale. Mai inti vreau si te intreb: Stii ct de mare e pute- rea dragostei ? Hristos a lsat la o parte toate minunile pe care aveau si le faci apostolii si a spus: intra aceasta vor cunoaste oamenii cd sunteti ucenicii Mei, daca va veri iubi unii pe altii* (loan 13, 35). lar Pavel a spus ci dragostea este plinirea legii (Rom. 13, 10) si, daca lipseste dragostea (J Cor. 13, 1-2), harismele* nu > Harismele sunt niste daruri supranaturale date de Dumnezeu unora intre erestinii epocii apostolice gi imediat apostolice pentru intdrirea si sporul dahovnicese al comunititii primare crestine. O enumerare a 64 sunt de nici un folos. Bi bine, aceasta virtute minunati, acest semn dupd care se cunose ucenicii lui Hristos, care st mai presus de harisme, dragostea, o vad sAdita adanc in sufletul tau si inedrcatd de mult rod. Vasile: Mérturisesc si eu, mi-a spus Vasile, ci am multi grij de aceasti virtute si-mi dau cea mai mare silinta s& implinesc porunca dragostei. Dar nici pe ju- matate n-am indeplinit-o, tu insuti poti da mirturie, daca ai voi si spui adevarul si nu mi-ai vorbi ca sd-mi faci plicere. Ioan: {ti voi dovedi, i-am rispuns eu; iar amenin- tarea de mai inainte o prefac in faptd, ca si-ti dovedesc c yrei mai curand si te smeresti decat si spui adevarul. iti voi vorbi de o fapti pe care ai sdvarsit-o de cu- rand, ca s& nu biinuiascd cineva cd, povestind o fapti de demul, incerc si ascund adevarul cu ajutorul departirii in timp, cand uitarea nu mai ingaduie verificarea spu- selor. Cand un prieten al nostru a fost calomniat ci ¢ un ‘ingamfat, c& ocdraste pe toati lumea $i era in mare pri- mejdie, atunci tu, fara si te fi chemat cineva si fir si te fi rugat cel primejduit, te-ai aruncat in mijlocul pri- mejdiilor. Asta a fost fapta. Dar, ca si te combat chiar cu propriile tale cuvinte, iti voi aminti cuvintele rostite mi acestor harisme o di Sfantul Apostol Pavel in Epistola indi cdtre Corinteni 12, 8-10. Aceste harisme sunt: 1. inelepciunea, o inelepciune supercoard infelepeiunii firest; 2. Cunostinta, cunoasterea unor lucruri inaccesibile prin puterile naturale ale omului; 3. Credinta, credinta aceea care poate muta muntii din loc; 4. Vindecarea bolilor fr ajutorul stintei medicale; 5. Facerea de minuni; 6. Proorocia; 7. Deosebirea duhurilor, darul_ de @ cunoaste dacd un harismatic este de la Dumnezeu sav nu; 8. Vorbirea in limbi sau glosolalia, darul de a vorbi si alte limbi decat cele stiute. 9. Talmdcirea limbilor, darul de a face cunoscute cele grlite de sloso’ai 65"ANTUL IOAN GURA DE AUR de tine atunci. Cand unii te tineau de rau pentru purta- rea ta, ier altii te Ifudau si te admirau, tu le-ai spus ce- lor ce te tineau de riu: ,Ce si fac’? Nu stiu si iubese altfel, decat si-mi dau sufletul cand trebuie si scap pe un prieten de primejdie !. Ai rostit, cu alte cuvinte, dar cu acelasi inteles, cele spuse de Hristos ucenicilor Sai, cand a definit dragostea desivarsita: ,.Nimeni nu are o dragoste mai mare decat aceasta, ca sd-si pund cineva sufletul pentru prietenii sai“ (loan 15, 13). Asadar, daci 0 dragoste mai mare decat aceasta nu se poate gisi, atunci tu ai ajuns la capatul ei; iar prin cele ce-ai facut si prin cele ce-ai spus, te-ai suit pe culmile ei. De aceea te-am dat in mana acelora; de aceea am urzit viclenia. ‘e-ai convins, in sfarsit, cA nu te-am impins spre slujirea preoteascd nici cu gand rau, nici pentru ci vo- iam s& te arunc in primejdie, ci pentru ci stiam ca vei fi folositor Bisericii ? Vasile: Socotesti, oare, indestulditoare puterea dra- gostei, m-a intrebat Vasile, pentru indreptarea aproa- pelui? Joan: Mai cu seam dragostea, i-am raspuns eu, poate ajuta in cea mai mare masurd la indreptarea aproapelui nostru, lar daca vrei si-ti adue dovezi si de priceperea ta voi face-o si pe asta si-ti voi arta ci esti tot atat de pri- ceput, pe cat esti de iubitor. La auzul acestor cuvinte, Vasile si-a plecat ochii in jos, s-a facut rosu la fata si mi-a zi Vasile: Si nu mai vorbim de mine acum. Sti doar c& chiar de 1a inceput ti-am cerut si nu vorbim de asta. Dar daci-mi poti spune ce sa rispund celor ce ne ataci, 66 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE, iti voi asculta cu mult plicere cuvintele, Lasi, deci, la © parte aceasta lupti cu umbrele ! Spune-mi cum sa ne aparam inaintea tuturora, atat inaintea celor care ne-au cinstit, chemandu-ne si ne faci preoti, cat si inaintea acelora care sunt supiirati ci am ocdrat pe cei ce ne-au Carrow Am fugit de hirotonie pentru ci mam voit sa aduc ocara celor care mau ales _ Ioan: Ma si grabesc s-o fac, i-am rispuns lui Vasile. imi va fi usor si ma apir si de invinuirile ce mi se aduc, 0 dati ce am reusit si-ti dovedese cii te-ai suparat, degeaba pe mine, Care este acuzatia ce mi se aduce ? Ce vini mi se pun in spate Mi se spune ci am ocirit si am pricinuit o multime de neplaceri acelora care au voit si ma hirotoneascd, pentra ci n-am primit cinstea cu care au vrut si mai cinsteasca. Fay de 0 astfel de invinuire spun mai intai acestea Nu trebuie sa ne uitim c& ociram pe oameni daci, pentru a-i cinsti, suntem nevoiti si pacituim inaintea lui Dumnezeu. Pot spune mai mult, cd chiar pentru cei care s-au supirat pe mine ci am refuzat aceasta cinste, chiar pentru ei supiirarea lor nu-i lipsita de primejdie, ci € insowiti de mare paguba. Pentru ci sunt de pirere ci oamenii afierositi lui Dumnezeu, oamenii care privesc numai la Dumnezeu, trebuie sd fie atat de pitrunsi de 67SFANTUL IOAN GURA DE AUR evlavie, incat sf nu socoteasci purtarea mea o ocari, chiar daca ar fi fost ocirati de mii si mii de ori. Se vede deci, de aici, cé nici prin minte nu mi-a trecut sé su- pir pe acei care au voit si-mi faci cinstea si ma hirotoneasca, Daci ag fi fugit de hirotonie pentru ca sunt mandru si indragestit de slava lumii, asa cum ai spus de multe ori ci ma acuz unii, atunci as fi intérit spusele acuza- torilor mei si as fi sEvarsit cel mai mare pacat, ci as fi dispretuit pe niste barbati mari si minunati si, pe lang& aceasta, si binefacatcri ai mei. Ca daca merit pedeapsa cel ce face riu unuia care nu i-a facut nici un rau, ce pedeapsii n-as merita eu, dacd ag face ru unor oameni care din proprie inijiativ’ au voit s4 ma cinsteascd ? Nici nu se poate spune ci m-au chemat si mi hiroto- neasc pentru c4 au vrut sé m4 rasplateasca, cA le-as fi facut vreun bine mare sau mic ! Ce pedeapsa, dar, n-as merita, de le-as rispliti binele cu riu ? Tar daci acest lucru nu mi-a trecut niciodata prin minte si daca am fu- git de sarcina grea a preotiei manat de alt gand, atunci pentru ce acuzatorii mei nu vor si ma ierte ? lar daci nu vor si-mi laude fapta, pentru ce ma invinuiese ci am voit sd-mi crut sufletul ? Atat de strain mi-a fost gandul de a-i ociri pe birbatii aceia, care m-au propus pentru hirotonie, incat as putea spune chiar ca i-am cinstit prin refuzul meu, Si nu te minunezi, de ti se par ciudate cu- vintele mele. Ti le voi explica indatd. Dac as fi primit aceasta cinste, ar fi putut ~ de nu toti, dar cel putin cei cdrora le place sa barfeasca -, ar fi putut barui si spune multe, atat despre mine, cel hiro- tonit, cat si de cei ce m-au propus pentru hirotonie. Ar fi putut spune, de pilda, ci acestia s-au uitat la bogitia 68 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE mea, ci au admirat stralucirea neamului meu, ci m-au inaltat la aceasta treapta pentru cd i-am lingusit. N-as putea zice daca nu i-ar fi trecut cuiva prin minte si spu- na ci i-am cumparat cu bani. Ar mai fi putut spune barfitorii si acestea: Hristos a chemat la aceasta inalté dregitorie pescari, facdtori de corturi si vamesi; acestia ins dispretuiese pe cei ce se hrinesc de pe urma mun- cii lor de fiecare zi si-] lauda si-l admira pe unul care se ocupa cu stiintele profane si triieste fara si munceasca. Pentru ce oare au trecut cu vederea pe cei ce au indurat mii si mii de sudori pentru trebuinfele Bisericii, iar pe acesta, care n-a gustat niciodati din astfel de osteneli, ci si-a cheltuit toatd viata de pana acum in munca de- sartd a studierii stiintelor profane, pe acesta I-au ridicat pe neasteptate la aceastd cinste ? Carrow. 8 Prin fuga mea i-am ferit de ocara Acestea si mai multe decat acestea ar fi putut spune barfitorii mei dacd primeam aceasta inalta dregitorie. Asa insa nu pot. Le-am tiiat orice prilej de barfire, Nu pot si mi acuze nici pe mine de linguseali, nici pe aceia de simonie, afar numai daci uni ar voi si o fact fri rost pe nebunii. Cum s-ar putea, oare, ca unul care linguseste, care cheltuieste bani ca si dobandeascd o cinste, si o lase altora tocmai cand trebuie si o pri- measca ? S-ar aseména cu un plugar care ar indura mul- te osteneli cu munca pamantului, ca ogorul acopere cu roade bogate, ca teascurile sale sdu sa se se reverse 69SFANTUL IOAN GURA DE AUR de vin, dar, dup’ nenumirate osteneli si multe chelt ieli de bani, ar lisa altora atata belsug de roade, tocmai cdnd sa secere lanurile si s culeaga via ! Vezi, dar, cA atunci cind as fi primit aceasta inalta dregitorie, atunci as fi dat prilej si fie barfiti cei ce m-au chemat, chiar daca spusele ar fi fost departe de adeviir; atunci s-ar fi putut spune ci n-au facut alegerea intemeiati pe o dreapta socotinté. Asa insi nu le-am ingduit si deschida gura, nici macar sa o caste. Acestea $i altele mai multe decat acestea s-ar fi spus de la inceput. Dupi ce as fi primit ins aceast4 slujire, n-as mai fi reusit si ma apr de cei ce m-ar fi vorbit de ru in fiecare zi, chiar daci as fi facut totul fiird gres, ca si nu spun ci as fi fost silit si fac multe greseli, atat din pricina lipsei de experienti, cat si din pricina varstei Aga ins’ i-am scapat de invinuiri pe cei ce m-au chemat si mi hirotoneasc&; altfel, i-as fi acoperit cu fel si fel de ocari. Ce n-ar fi spus ? Ca au incredintat unor copii fara minte lucruri atat de minunate si de mari; ci au pang rit turma lui Dumnezeu; ci a ajuns crestinismul batjo- cura si juciirie de copii, Dar asa ,toatd fiirddelegea isi va astupa gura sa“ (Ps. 106, 42). Daci ar spune barfitorii si despre tine asta, tu le vei arta indatd prin fapte c nu trebuie judecata priceperea dupi varsti, c& nu trebuie cunoscut batrénul dupa paral alb si cd, negresit, trebuie oprit nu tanarul, ci neofitul, de la 0 astfel de slujire. Mare e deosebirea intre unul si altul. CARTEA A TREIA Carrow 1 Cei care au banuit ca am fugit de preotie din mandrie au ardtat ca au o idee gresita despre preotie Spusele mele de pani acum ti-au aratat ci n-am fugit de preotie ca si aduc ocard celor care m-au cinstit cu aceastii vrednicie si ca nici n-am vrut si-i fac de rusine. Voi incerca acum si-ti art, atét cat voi putea, ci n-am facut asta nici pentru ci sunt mandru. Daca ar fi fost vorba si fiu ales general sau imparat si as fi refuzat, poate ci s-ar fi putut binui as sau, mai bine spus, nimeni nu mi-ar fi spus c& am refu- zat o astfel de slujba pentru ci am fost méndru, ci toti mi-ar fi spus cd am refuzat-o pentru cd am fost nebun. Dar ar indrazni, oare, cineva si-mi aducd vina ci am fugit de preotie pentru cd sunt mandru, cand este stiut c& preotia este o dregitorie cu mult mai mare, cand preotia este tot atét de superioari demnititii impara- testi, pe cat de superior este sufletul fafi de trup ? N-ar fi, oare, necugetat si numim nebuni pe cei care refuzi slujbele de mai mick insemnaitate, iar pe cei care refuza cele mai mari demnitati si-i numim méndri, si nu ne- buni ? Ar fi la fel ca si cum ai invinui de nebunie, si nu de mandrie, pe un om care, din dispret pentru cireada de vite, nu vrea si fie vicar, iar pe altul, care nu pri- ceva; 7SFANTUL IOAN GURA DE AUR meste si fie impiratul intregii lumi si stipnul tuturor ostilor, |-ai invinui de mandrie, si nu de nebunie. Cu mine lucrurile nu stau asa ! Nu stau asa ! Cei care spun c& am fugit de preotie pentru cA sunt mandru, se acuzii de mandrie pe ei insisi mai mult dect pe mine. Numai faptul c& le-a putut trece prin minte cA un om ar putea dispretui o slujba atat de mare ca preotia, este 0 dovada de ideea gresitd ce o au despre preotie. intr-ade- vir nu le-ar fi trecut prin minte sa spuna despre mine ci am fugit de preotie pentru ci sunt mandru, daca ei in- sisi n-ar socoti preotia o slujba ca orice slujba, o slujbi de care nici nu face s4 vorbesti! Pentru ce nimeni n-a indriznit nicicand si gandeascd asa ceva despre vredni- cia ingerilor si sa spuna c& un suflet omenese, din man- drie, n-ar vrea si indeplineasca inalta slujire a ingeri- lor? C& mari lucruri nc inchipuim noi de puterile ace- lea! Jar gindul acesta nu ne las si credem ci un om poate si-si inchipuie o altd slujbi mai mare decat slujba ingerilor. Deci, pe bund dreptate pot fi acuzati de man- drie acuzatorii mei mai mult decat mine. Ca n-ar fi gan- dit asta despre altii, dact mai intai ei ingisi n-ar fi soco- Lit preotia o slujba fari de valoare. Carrow. 2 N-am fugit de preotie nici pentru ca umblu dupa slava desarta am fugit de preotie pentru ci umblu dupa slava, le voi dovedi ci se contrazic si se dezic pe fati. De altfel nici nu stiu ce alte pricini ale n2 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE fugii mele de preotie mi-ar mai pune in spate, dacd ar inceta sd ma invinuiasca de picatul slavei desarte ! Capmrouut.3 Daca as fi urmarit slava desarta, ar fi trebuit mai degraba si ma preotesc Dac m-ar fi stépanit dragostea de slava desarta, ar fi trebuit mai degraba si primesc preotia decat si fug de ea. Pentru ce? Pentru ci mi-ar fi adus mult slava. M-ar fi facut renumit si vestit, ar fi facut pe toatii lumea sii creada despre mine lucruri mari si minunate, ci eu, cu toata tinerefea mea, cu toate ci m-am despirtit de putin vreme de framantarile si grijile lumii, am parut dintr-o data in ochii tuturor atat de bun si de vrednic, incat sa fiu pus inaintea celor care si-au cheltuit intrea- ga lor viaté pe drumul plin de osteneli al virtutii si sa iau mai multe voturi decat toti aceia. Aga ins’, in afard de cAtiva, cea mai mare parte a Bisericii nu m& cunoas- te nici din nume si nici nu stie toati lumea ci am fugit de preotie, ci doar cativa oameni; si cred c& nici toti acestia nu stiu bine ce s-a intamplat. Poate ca multi din- tte ei socotesc sau ci n-am fost ales deloc sau ci, dup alegere, am fost indepartat de preoti pentru cd am pirut, nevrednic, nu pentru ca am fugit de buna mea voie. Vasile: Cei care cunosc adevarul, mi-a spus Vasile, te vor liuda, Toan: Dar mi-ai spus, i-am rispuns eu, ci tocmai acestia, care cunosc adevarul, ma hulesc, spundnd ci sunt un ingémfat, ci umblu dupa slavi desarta. De 1BSFANTUL IOAN GURA DE AUR unde, deci, mai pot nadajdui laud’? De Ja cei multi ? Dar acestia nici nu stiu cum s-au petrecut lucrurile. De la cei putini ? Dar si aici lucrurile s-au intors impoxriva mea. Tu n-ai venit doar cu alt scop la mine acum, éecat ca si afli cum tebuie s& te aperi de invinuirile acelora. Dar pentru ce stérui eu atét de mult acum asupra acestor lucruri ? Stirui ca si art ci, chiar dac& ar sti toti cum s-au petrecut lucrurile, nici atunci n-ar trebui sii se spund despre mine c sunt un om mandru sau c& umblu dupa slava lumii. Ingaduie putin si vei intelge ce vreau si spun. in afara de asta, mai este si aceea cd-i ameninti mare primejdie nu numai pe cei care au in- drizneala si dispretuiasc’ preotia din pricina mandriei sau de dragul slavei desarte, dacd este cumva vreun ast- fel de om— eu n-o cred -, ci si pe cei care pun pe seama altora astfel de ganduri. Carrow. Preotia este un lucru infricosator, iar cultul crestin este mult mai infricosator decat cultul legii vechi Preotia se sAvarseste pe pamant, dar are rinduiala cetelor ceresti. $i pe foarte bund dreptate, cA slujba aceasta n-a rénduit-o un om sau inger sau un arhanghel sau alta putere creata de Dumnezeu, ci insusi Mangaie- torul. Sfintul Duh a randuit ca preotii, ined pe cand sunt in trup, si aducd lui Dumnezeu acecasi slujba pe care 0 adue ingerii in ceruri. Pentru aceea preotul tre- 4 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE buie s& fie atét de curat, ca si cum ar sta chiar in cer, printre puterile cele ingeresti. infricosatoare si cu totul cutremuritoare erau si preotia si slujba adusi lui Dumnezeu in timpul Legii vechi, inainte de venirea harului, de pild’: clopoteii si rodiile (les. 28, 29-30), pietrele scumpe, cele de pe piept si cele de pe umar (les. 28, 9-12), mitra (les. 28, 4), chidara (les. 28, 36), haina lung pani la cilcdie (les. 28, 4, 27), tabla cea de aur (les. 28, 32), sfintele sfintilor, ticerea adancd din Iuntul templului. Dar daca te uiti la preotia si la slujba adus% lui Dumnezeu acum, in timpul harului, vei vedea ci cele infricosaitoa- re si cele cu totul cutremuritoare ale Legii vechi sunt mici si c& in aceast’ privintd sunt adevarate cele spuse de Pavel despre Legea veche, c& ,.Legea veche, cu toatd slava ei, era fard de slavé, fata de Legea noud, din pri- cina slavei covarsitoare a acesteia" (2 Cor. 3, 10). Mai socotesti, oare, c& mai esti printre oameni si ca mai stai pe pimént, cand vezi cd Domnul sti jertfa pe Sfanta Masi, iar pe preot stand angi jertfi rugandu-se, cnd vezi ca tofi se inrosesc cu impértisirea cu cinstitul Sange al lui Hristos ? Mai socotesti, oare, ci mai esti printre oameni si c& stai pe pmant ? Nu socotesti, oare, c& te-ai mutat dintr-odati in cer, ci ai scos din suflet orice gand trupese si c& privesti numai cu sufletul gol si cu mintea curati cele din ceruri ? O, minune ! O, iubire de oameni a lui Dumnezeu ! Fiul, Care st sus cu Tata, este tinut in clipa aceea in maini de toti si se da pe Si- nesi tuturor celor ce voiesc si-L sirute si si-L primeas- cA. Toti fac aceasta cu ochii credintei. Ti se par, oare, vrednice de dispretuit toate acestea sau sunt ele asa, ci poti si o faci pe mandrul fata de ele? 15Vrei si vezi si dintr-o alti minune cat este de mare sfintenia preotiei ? Inchipuie-ti c& vezi pe Iie proorocul si ci nenumarat popor sti imprejurul lui; jertfa este asezata pe pietre toti ceilali stau linistiti, in Uicere adanc’, numai proo- rocul Hie se roag’; apoi dintr-odata vezi ca se pogoara din cer peste jertfi flacdra (3 Regi 18, 18-36). Minunate sunt acestea si pline de uimire! Dar muta-te acum cu mintea de la cele sivarsite de Hie, la cele ce se sivar- sesc de preot pe Sfanta Masi. Vei vedea nu numai fapte minunate, ci si fapte care depiisesc orice uimire. Preotul sti in fata Sfintei Mese; nu pogoara foc din cer, ci pe Duhul cel Sfant; se roagi vreme indelungata, nu ca si se pogoare o flaciri de sus, spre a mistui cele puse ina- inte, ci ca si se pogoare harul peste jertfa, spre a aprin- de cu ea sufletele tuturora $i a le face mai stralucitoare decat argintul inrosit in foc. Cine poate deci dispretui aceastd prea infricosatoare slujba? Numai un nebun sau un iesit din mini ! Oare nu stii ci sufletul omenesc n-ar putea suporta focul ace- Ia al jertfei, ci toti am pieri pana la unul, daca n-ar sta in ajutorul nostru din belsug harul lui Dumnezeu ? Caprrowut S| Mari sunt puterea si cinstea preotilor Daca ai putea si te gandesti ce lucru mare este ca, om fiind si imbracat inca in trup si sdnge, s& te poti apropia de fericita si nemuritoarea fire a Dumnezeirii, aiunci ai putea intelege bine cu cat cinste a invrednicit 76 TRATATUL DESPRE PREOTIE, pe preoti harul Sfantului Duh. Prin preoti se sivarsese si Sfanta Jertfa si alte slujbe, intru aimic mai prejos de Sfanta Jertfa si in ce priveste vrednicia preojeasc’ si in ce priveste mintuirea noastri. Oameni, care triesc pe si locuiesc pe el, au primit ingdduinfa si admi- nistreze cele ceresti si au o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor. Nu s-a spus ingerilor, ci oamenilor: ,Oricdte veti lega pe pamént, vor fi legate si in cer $i oricdte veri dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer (Matei 18, 18). Au si stipa- nitorii pAmAntului puterea de a lega; dar leagi numai trupurile, Puterea de a lega a preotilor insa leaga sufle- tele si strabate cerurile; Dumnezeu intireste sus in ce- ruri cele faicute de preoti jos pe pamént; Stépanul int’- reste hotdrarea data de robi. Ce oare altceva a dat Dum- nezeu preotilor decat toati puterea cereasc& ? Domnul a spus: ,Carora veri ierta pacatele, se vor ierta si cdrora le veri fine, vor fi tinute™ (loan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta? Domnul a spus iarasi: ,,Tatdl a dat toatd judecata Fiului* (loan 5, 22). Vad insa c& toa- 18 aceasti putere a fost incredintati de Fiul preotilor. Au fost indltati la slujba aceasta atat de mare, ca si cum de acum s-ar fi mutat in ceruri, ca si cum ar fi depasit firea omeneasc, ca si cum ar fi scpat de toate patimile omeresti. Te intreb acum: Cand un imparat di unuia din supusii sii cinstea aceasta de a baga si de a scoate de la inchisoare pe cine vrea, cinstea dati lui il face cu vazi inaintea tuturor si demn de invidiat; dar cand Dumnezeu da preotului o putere cu atat mai mare cu cat este mai de pret cerul decat pimantul si sufletul decat trupul, cum poate sa li se pari unora cA preotia este 0 slujba atét de neinsemnata, incat si poati si le treacd nSFANTUL IOAN GURA DE AUR prin minte c& un om, cdruia i s-a incredintat preotia, ar dispretui darul ? Doamne fereste de 0 astfel de nebu- nie! C4 e curati nebunie s& dispretuiesti o slujba atat de mare, {ard de care nu putem dobandi nici mantuirea, nici bundtitile figiduite, Carrow 6 Preotii sunt slujitorii celor mai mari daruri ale lui Dumnezeu Daca nu poti intra in imparitia cerurilor, de nu te nasti din nou din apa si Duh (loan 3, 5), daca pierzi viata vesnic’, de nu mananci trupul Domnului si nu bei sangele Lui (loan 6, 54), iar daci toate acestea nu se svarsesc altfel decat numai prin mainile acelea sfinte ale preotilor, atunci cum vei putea, fara preoti, si scapi de focul gheenei sau si dobandesti cununile cele pregatite ? Preotii sunt aceia cArora li s-a incredinjat zimislirea noastri cea duhovniceasca; ei sunt aceia cérora Ii s-a dat s& ne nase prin botez. Prin preoti ne imbriicim in Hristos (Gal. 3, 27): prin preoti suntem ingropati im- preund cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. 6, 4; Col. 2, 12); prin preoti ajungem midularele fericitului cap al lui Hristos (Col. 3, 15). Prin urmare, e drept ca preotii si fie pentru noi nu numai mai infricositori decat marii demnitari si decat imparatii, dar mai cinstiti si mai iu- biti chiar decat parintii. Parintii ne-au nascut din singe i din vointa trupului (loan 1, 13); preotii insd ne sunt pricinuitorii nasterii noastre din Dumnezeu, ai acelei B TRATATUL DESPRE PREOTIE, fericite nasteri din nou, ai libertitii celei adevarate $i ai infierii dupa har. Preotii iudeilor aveau numai puterea si vindece trupul de lepri (Lev. 14, 2-32); dar, mai bine spus. nici nu aveau puterea si vindece, ci numai si vada daci cineva a fost sau nu vindecat de lepra (Lev. 4, 2-3). Si sti doar cat de doriti era slujba preotilor Vechiului Testament ! Preotii Noului Testament ins& au luat puterea si vindece, nu lepra trupului, ci necuritia sufletului; n-au luat numai puterea de a vedea daci ci- neva a fost sau nu vindecat, ci puterea deplind de a vin- deca. Deci cei care dispretuiesc pe preoti sunt cu mult mai nelegiuiti decat Datan si cei dimpreund cu el (Nur. 16, 1-35) si vrednici de mai mare pedeapsi. Aceia, desi pretindeau o slujbi ce nu li se cuvenea, to- tusi aveau o foarte buna pirere despre preotie si au ard tal asta prin ravna ce-o aveau ca si ajunga preoti. Aces- tia insi, care privesc cu dispret preotia acum, cand a fost cu mult mai impodobita, cand a fost ridicati la o atat de mare iniltime, svargesc un peat cu mult mai mare decat aceia, pentru cd pomese de la un gand cu to- tul contrar gandului ce insufletea atunci pe Datan si pe cei impreuni cu el. Ci nici nu este egal dispretul de a dori o slujba care nu ti se cuvine, cu dispretul de a ne- socoti o slujba cu atat de mari bunatiti; deosebirea din- tre un dispret si altul este tot atat de mare pe cat de mare este si deosebirea dintre admizatie si dispret. Care este, deci, sufletul acela atat de ticdlos, incat si dispretuiascd bundtitile at&t de mari? Eu as spune ci nu-i nici unul, afari numai dacd ar suferi de streche dricease Dar si ma intore iardsi la ideea pe care am parasit-o. Dumnezeu a dat preotilor o putere mai mare decat 9SFANTUL IOAN GURA DE AUR pirintilor nostri trupesti, nu numai cdnd ne pedepsesc, ci si cand ne fac bine. Deosebirea intre unii si altii este tot atét de mare pe cét de mare este deosebirez intre viata de acum si viata viitoare. Parintii nostri ne nase pentru viata de acum; preotii, pentru viata viitoare; unii nu ne pot apara nici de moartea aceasta trupeasca si nici nu pot indeparta bolile ce vin peste noi; ceilalti, de multe ori, au mantuit chiar suflete bolnave si pe cale de a pieri, pentru ca le-au facut unora mai usoara pedeap- sa, iar pe altele chiar de la inceput nu le-au lsat si cada in pacate, nu numai cu ajutorul invatturilor si al sfatu- tilor, ci si cu ajutorul rugiciunilor. Preotii au puterea si ne ierte pacatele nu numai cind ne nasc din now prin Sfantul Botez, ci si dupa ce ne-au botezat. ,,Este cineva bolnav dintre voi, spune Scriptura, sd cheme preotii Bi- Sericii si sd se roage pentru el, ungéndu-l cu untdelemn intru numele Domnului; si rugdciunea credinjei va méntui pe cel bolnav si-l va ridica pe el Domnul si de va fi facut pdcate i se vor ierta lui (lacov 5, 14-15). in afar de asta, pirinii nu pot fi de vreun folos copiilor nici daca gresesc fa; de vreunul din marimile si puter- nici pamantului; preotii ins’ au potolit de multe ori chiar mania lui Dumnezeu, nu a unor dregatori sau im- parati. Va mai indrazni acum cineva si-mi aducd vina c& am fugit de preotie pentru c sunt mandru, pentru ci © socotesc 0 nimica ? Socot ci cele spuse au sadit in sufletele ascultitori- Jor mei 0 teamé att de mare de preotie, incat acestia vor invirui de mandrie si de indrizneala nu pe cei ce fug de preotie, ci pe cei care, din proprie initiativa, se apropie ce ea si se strduiesc, pe toate caile, si doban- deasca aceasti cinste. 80 "TRATATUL DESPRE PREOTIE Daca cei cirora li s-a incredintat conducerea statelor au dus la pieire si statele ce li s-au incredintat spre con- ducere si s-au pierdut si pe ei, dard n-au fost oameni priceputi si cu mintea foarte ascutiti, ct pricepere si citi putere, si personalé, si de sus, crezi oare ci trebuie aiba, ca si nu greseasca, cel care a fost invrednicit, impcdobeasca pe Mireasa lui Hristos ? Caprrowut.7 Si Pavel se temea cand se uita la maretia preotiei Nimeni n-a iubit pe Hristos mai mult ca Pavel; ni- meni n-a aritat o ravni mai mare ca el; nimeni n-a fost invrednicit de mai mult har, totusi, dupa atdtea daruri, se temea inc& si tremura de aceasti dregitorie si pentru credinciosii lui. Md tem, spunea el, ca nu cumva, pre- cum sarpele a améagit pe Eva, asa sd strice gandurile voasire $i sd le abatd de la curdtia cea intru Hristos* (2 Cor. 11, 3); si iardigi: Cu fricd si cu cutremur mare am fost ia voi" (1 Cor. 2, 3). Asa graia un om care a fost rapit pana la al treilea cer si a luat parte la tainele lui Dumnezeu (2 Cor. 12, 2-4), care, dupa ce a crezut in Hristos, a fost in tot atatea primejdii de moarte cite zile a triit (2 Cor. 4, 11; Rom. 8, 36). Asa griia un om, care n-a voit si se foloseasci nici de puterea dati lui de Hristos, ca si nu sminteascd pe vreunul din credinciosi (2 Tes. 3, 9). Asadar, daci Pavel, care a siivarsit fapte ce depisesc poruncile lui Dumnezeu, care nu urmiirea deloc folosul siu, ci folosul credinciosilor (1 Cor. 10, 24; 10, 81SFANTUL IOAN GURA DE AUR 33; Filip. 2, 4; Rom. 14, 19; 15, 2), daca, deci, Pavel se temea totdeauna cand se gindea la miretia apostoliei sale, ce vorn pati noi, oare, care urmarim in toate faptele noastre numai folosul nostru, noi, care nu numai cd nu sivarsim fapte care si depieasc’ poruncile lui Hristos, ci chiar le cilcm in cea mai mare parte ? Pavel spune: Cine este slab si eu sai nu fiu slab ? Cine se sminteste si eu sd nu ard 2 (2 Cor. 11, 29). Asa trebuie sa fie preo- tul | Dar, mai bine spus, nu numai asa ! Mici sunt acestea si o nimica fata de cele ce vreau si le spun, Ce anume ? ‘Doream, spune Pavel, sd fiu anatema de la Hristos pen- tru fratii mei, rudele mele cele dupa trup (Rom. 9, 3). Daca poate cineva si sloboadi acest glas, dacit are cine- va un saflet atat de mare incat si se inalte pand la o astfel de dorinté, ei bine, un astfel de om meritd si fie invinuit daci fuge de preotie. Dar daci este lipsit de aceasti vir- tute a lui Pavel, atat cat sunt eu, ei bine, un astfel de om merit s& fie urat, nu atunci cand fuge de preotie, ci cand primeste preotia. Caprrowut 8 Multe pacate savarseste un om care se face preot, daca nu-i foarte destoinic SA ne inchipuim c& e vorba de alegerea unui coman- dant de ostire si c& cei care au puterea si faci numirea ar chema un fierar sau un cizmar sau un alt meserias si i-ar jncredinta lui conducerea ostirii. Ei bine, eu n-as Kuda pe ticilosul acela care ar primi o astfel de slujbi si care ar da toate silintele si se arunce de bundvoie intr-o 82 ‘TRATATUL DESPI E PREOTIE, primejdie sigur. Dacd pentru a fi preot este de ajuns te numesti pastor, sti indeplinesti la intampla- re slujba si nu-i nici o primejdie, atunci dau voie oricui si-mi aducd vina cd am fugit de preotie pentru ci umblu dupa slavi desart, Dar daci pentru « fi preot e nevoie de inte de pricepere e nevoie de mult mult pricepere, iar i har de Ja Dumnezeu, de purtiri bune, de viati curati, de virtute mai mare decat cea omeneasci, atunci nu ma lipsi de iertare pe mine, care n-am vrut si mi pierd in zadar si fri rost. Dacd m-ar duce cineva la 0 corabie mare, cu multi vaslasi si incdreati cu marfuri de mare pret, si mi-ar porunci si ma asez la crma vasului, ca si rec Ma- rea Egee sau Marea Tirenian’', |-as refuza de la primul cuvant. Jar daci cineva m-ar intreba pentru ce fac asta, i-as raspunde: Ca si nu scufund corabia", Nimeni nu ma va invinovati ci am fost atat de previzitor acolo unde e vorba de pierderea de averi si unde moartea se margineste numai la moartea trupului. Pentru ce atunci, dar, Vi maniati si ma urati c& mu m-am aruncat, fri si ma gandesc, intr-o primejdie atat de mare, acolo unde credinciosii de sub conducerea mea n-aveau si se inece jin marea aceasta, ci in adancul cel de foc, unde n-avea si-i astepte moartea aceasta, care desparte sufletul de trup, ci moartea cealalti, care aruncii la chin vesnic si su- fletul impreund cu trupul ? Va rog si ma cucerese voua, si nu faceti asta! imi cunose sufletul ! Stiu ci e neputincios si mic. Cunose maretia slujirii preotesti ! Stiu cat e de greu si fii preot ! * Mari recunoscute inca de pe timpul lui Homer ea mri agitate si pli- he de primejdii pentru corabieri, Marea Egee este cuprinsa intre Grecia si Asia Mica, iar Marea Tireniand scald coasta de apus a Italiei pnd in Sicilia 83SFANTUL IOAN GURA DE AUR Caprrowut 9 Preotul este cuprins de slava desarta si de pacatele nascute din ea Mai multe sunt valurile care tulbura sufletul preotu- lui, decat vanturile care frimanti marea! Mai intdi, dintre toate primejdiile, cea mai primejdioasa este stan- ca slavei desarte; este mai primejdioasi decat stinca despre care poetii povestesc miturile cu sirenele?. Multi din cei ce au trecut pe Mingi aceasta stncd au scdipat nevaitimati; pentru maine insi stanca aceasta a slavei de- sarte este att de cumplit&, c’ nici acum, cand nici o ne- voie nu ma impinge spre pripastia slavei desarte, nici acum nu pot scpa de acest riu. Dac& mi s-ar fi incre dintat pastorirea credinciosilor, as fi fost dat, aproape cu mainile legate la spate, fiarelor care locuiesc aceastii stanc, pentru ca si ma sfasie in fiecare zi. Care sunt aceste fiare? Mania, tristetea, invidia, cearta, hula, para, minciuna, fatémicia, uneltirea, pornirea impotriva celor care nu ne-au ficut nici un riu, bucuria si mul{u- mirea sufleteasca pricinuite de cusururile si greselile celorlalti slujitori, mahnirea pricinuita de succesele si bundistarea altora, dragostea de a fi Hiudat, dorinta dupa Homer povesteste in Odiseea (Xl, $1-200) despre o stanc,o insulii din apropierea strimtorii Mesina (intre Italia si Sicilia), care era locuitd de sirene. Acestea, prin cintecul lor fermecltor, ademeneau gi pierdeau pe toti corabierii care se apropiau de insuld ca sa le asculte cAntecul. Ulise, pentru a scipa gi el si echipajul cordbiei sale de vraja cintecului sirenelor, la sfatul zetei Circe, a astupat cu ceard urechile corabierilor sia pus si fie Tegat de méini si de picioare de catarg, ca si poatd asculta céntecul sirene lor, dar si nu poata indrepta corabia spre insuld. Numai aga a scdpat de primejdie, 84 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE posturi de cinste ~ dintre toate patimile dorinta aceasta duce cel mai mult la pieirea sufletului omenese ~, pre- dicile rostite pentru a fi pe placul credinciosilor, lin gu- selile slugarnice, dezmierdatrle josnice, dispretuirea si- racilor, lingusirea bogatilor, onorurile nemeritate, hata- turile vatamatoare, care adue primejdie si celor ce le fac si celor ce le primes, frica servild, vrednica numai de cei mai ticdlosi robi, lipsa de indraznire, smerenia mare de ochii lumii, nu smerenia adevaraté, indepirta- rea dojenirii si a mustrarii, dar, mai bine spus, dojenirea si mustrarea chiar peste misurd a celor smeriti, dar fata de cei puternici nici indraznirea de a deschide buzele. Pe toate aceste fiare si mai multe decat acestea le hri- neste si le creste stinca aceea a slavei desarte. Toti cati au cut in ghearele lor sunt coborati intr-o robie atat de cumpliti, c% aceia fac adeseori, de dragul femeilor, multe fapte de care nu-i frumos nici si vor- bese. Legea dumnezeiasc le indepirteaza pe femei de la slujba preotiei (I Cor. 14, 34), dar ele cauta si intre cu sila. $i pentru c& singure nu pot face nimic, fac totul prin altii; si au ajuns s& aib& putere atat de mare, incat numesc si dau afari din cler pe cine vor. Din pricina asta & ajuns totul cu susul in jos si poti vedea adeverita spusa proverbului, ci supusii conduc pe conducatori. $i de ar fi cel putin barbati cei care condue pe conduci- tori! Dar nu, ii conduc niste femei, cArora nu li se in- giduie nici sd invefe pe altii in Biseric& (1 Tim. 2, 12). Dar pentru ce spun sa invete ? Fericitul Pavel nu le-a ingaduit nici sa vorbeascd in biserica ! (1 Cor. 14, 34). ‘Am auzit chiar pe cineva spundnd ci li s-a dat femeilor atta libertate, incat tin de rau chiar pe intaistititorii 85SFANTUL IOAN GURA DE AUR Bisericilor si-i mustr mai amarnic decat isi mustra sti- panii slugile. Sa nu se creada ins cd aduc aceste invinuiri tuturor clericilor! Ca sunt, sunt multi care au sc&pat de laturile acestea; si sunt mai numerosi acestia decat cei care le-au cizat prada, Carrrouut 10 Nu preotia este de vind, ci trandavia noastra Dar nici si se creada cd pun pe seama preotiei aceste picate. Nu sunt atata de nebun ! Nu-i de vina cutitul de ucidere, nici vinul de betie, nici puterea trupului de in sult, nici curajul de cutezanta necugetata ! Nu ! Ci toti oamenii cu judecatd spun ci sunt de vind cei care nu intrebuinteazi cum trebuie darurile date lor de Dumne- zeu; pentru aceasta fi si osandesc. Pentru cd insasi preo- tia ne va invinui, pe bund dreptate, daca nu o intrebuin- tim cum trebuie. Nu-i de vind preotia dacd noi suntem plini de pacatele de care am vorbit, ci noi suntem de vind, noi, care o murdarim, atat cat ata de noi, cu atitea intindciuni, incredintand-o la intamplare unor oa- meni care, fair si-si cunoasca bine mai dinainte pro- priul lor suflet si fara sd se uite ce lucru mare e preotia, primesc in grabi hirotonia, dar cand vor si implineasca indatoririle preotiei, intunecati de nepriceperea lor, in- carci cu nenumarate pacate si pe credinciosii incredin- {ati lor spre pastorire. 86 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE Asta, da, asta era aproape si se intample si cu mine, daci Dumnezeu nu m-ar fi smuls grabnic din aceste primejdii, crutandu-si si Biserica Lui si sufletul meu. Spune-mi, te rog, de unde socotesti c& se nasc in Bi- sericd tulburari att de mari ? Dupi pirerea mea, nu vin din alta parte decat de acolo c& alegerile si numirile in- taistitatorilor Bisericilor se fac fara chibzuiala si la in tamplare. Capul Bisericii trebuie si fie inainte de toate foarte puternic, ca si poaté ocarmui si pune in bund randuiala duhurile cele rele, care se ridicd de jos, din restul trupului; dacd se intampla si-i fie capul slab, atunci, neputand respinge atacurile acestea aducitoare de boal, ajunge mult mai slab decit este si duce la pie~ ire, o datd cu el, si restul trupului. Ca sa nu se intample si cu mine asta, Dumnezeu m- tinut in randul celor mai de jos membri ai Biserici printre care si dintru inceput am fost. in afard de cele spuse, sunt multe, drag Vasile, sunt multe alte insusiri pe care trebuie si le aibi preotul, pe care nu le am. Si, inainte de toate, aceasta: si nu-i fi fost sufletul cuprins de dorinta de a dobandi aceasta inaltd dregatorie. Daca a dorit cu infocare aceasta dre- gitorie, apoi, atunci cand a dobandit-o, isi aprinde mai tare flacira; si, robit cu totul de dorintd, indura fel de fel de necazuri, numai si numai ca s& nu o piarda: lin- guseste, suferd umilinte si injosiri, cheltuieste bani, bani grei. Unii, lupténdu-se pentru aceasta inaltd dregi- torie, au umplut Biserica de crime si au Lisat orasele pustii, Dar si le trec sub tacere pe acestea, ca si nu para unora c& spun lucruri de necrezut. Ar trebui, socot, ca omul sd aiba atat de mare respect de preotie, incdt si fugi chiar de la inceput de marile 87SFANTUL IOAN GURA DE AUR raspunderi ale preotiei; iar dacd a ajuns, de i se intam- pli s& sivarseasc vreun picat care-l face vrednic de caterisire, si nu astepte si-l judece altii, ci s-o ia inain- tea judecirii lor si si piriseascA singur aceasti inalta slujire. Asa, isi va atrage negresit asupra lui mila lui Dumnezeu; dar daca se indardtniceste s rimani, desi-i nevrednic, se lipseste de iertare si aprinde si mai mult urgia lui Dumnezeu, ci adauga un al doilea pacat, si mai grozev. Dar nimeni nu va indura asta. Cumplit lucru, cu ade- virat, cumplit lucru este si doresti cu. putere aceasti cinste ! Nu grifiesc asa, ca si ma impotrivesc spuselor fericitului Pavel; ci chiar sunt de acord cu el. Ce spune Pavel ? ,,De doreste cineva episcopie, spune el, bun lu- cru doreste"(1 Tim. 3, 1). Nu spun cd-i cumplit lucru s doresti aceast& cinste; ci-i cumplit lucru si 0 doresti ca si ajungi stapan si putemic. Aceasta dorint, socot eu, trebuie izgonita din suflet cu toati sarguinta. De la in- ceput si n-o lasi si fi se cuibireascd in suflet, ca si poti lucra in toata libertatea. Omul care n-a dorit sd se impo- dobeascd cu aceasta cinste, nici nu se teme ci o va pier- de; iar o data ce nu se teme, poate sivarsi orice faptd, cu libertatea ce se cuvine unor crestini. Dimpotriva, daci se teme i tremurd ci are si fie coborat din dreg’- torie, atunci suferi o amara robie, plin’ de o multime de necazuri si este silit de multe ori s& picdituiased si fata de oameni si fata de Dumnezeu. Sufletul preotului ins nu trebuie si simtd o astfel de teami, Preotul trebuie s& fie ca si ostasii viteji de pe cAmpul de bitaie, care lupti cu curaj si cad cu barbiitie. Tot asa si cei care vin la aceasti inalta slujire: sa pri- preotia si si o piirdiseasc daca trebuie, asa cum 88 TRATATUL DESPRE PREOTIE se cuvine unor barbati crestini, incredintati fiind ci o astfel de plecare din cler nu le aduce o cunund mai mica decat preotia. Intr-adevar, cAnd esti silit s4 pleci din cler pentru c& n-ai vrut s& faci o fapti netrebnica si nevrednicd de vrednicia acestei inalte dregitorii, aduci din partea lui Dumnezeu pedeapsi asupra celor care te-au dat afara pe nedrept, iar asupri-i mare risplata: »Fericiti veti fi, spune Hristos, cdnd vd vor ocdri pe voi $i vd vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastrd, minjind pentru Mine. Bucuragi-vat si vd vese- liti, ca plata voastrd multé este in ceruri* (Matei 5, 11-12). Aga trebuie si cugeti cdnd esti scos afar din dregitorie de confratii tai, fie din invidie, fie de hatarul unore, fie din urd, fie pentru alt& pricind nedreapta; iar de se intampla si suferi asta de la dusmanii Bisericii, socot cd nu mai am nevoie de cuvant, ca s-ti arat cat de mare este cdstigul pe care ti-l agonisesc aceia, prin rautatea lor. Trebuie, dar, si te uiti cu griji in toate par- tile, s& cercetezi cu de-aminuntul, ca nu cumva si se aprinda pe ascuns in sufletul téu vreo scdnteie a dorin- tei de stapanire si putere. Ar fi de dorit ca, chiar cei care de la inceput n-au fost stipaniti de aceasta patima, s& poata scipa de ea, cAnd ajung preoti. Dar de cresti in sufletul tu, chiar inainte de a ajunge preot, aceasti fia- ri cumplita si nemiloas’, atunci nu-ti pot spune in ce valvataie te aruncd dorinta asta, dupa ce ai ajuns preot. Pe mine ~ si si nu socotesti cd din smerenie as vrea sii te mint cumva -, pe mine mi stipdneste mult aceasta dorinji. $i pe lang toate celelalte si aceasta, nu mai putin, m-a infricosat si m-a facut si fug de preotie. Dupa cum indragostitii sunt chinuiti mai cumplit de dragoste cand stau alituri de iubitele lor, dar le piere 89SFANTUL IOAN GURA DE AUR dorul cel inversunat cand se due cat mai departe de ele, tot asa si cu cei care dorese cu infocare aceasta inalta slujba; cand ajung aproape de ea, patima ajunge de ne- suferit; dar de isi pierd orice nadejde, o dati cu nidej- dea li se stinge si dorinta. Aceasta, dar, este o pricina, si nu micé de preotie. Si chiar de-ar fi fost numai aceasta pricind, ar fi fost indestulitoare, ea singur, si ma opreasci de la preotie. Acum iti voi mai spune si alt pricind, nu mai mica de- cat aceasta. Care? Preotul trebuie si fie infranat, ve- ghetor, si aiba ochii in patru, pentru ci el traieste nu numai pentru el, ci si pentru o atat de mare multime de oameni. CA eu sunt un tranday si un slabanog, care abia pot si ma ingrijesc de mantuirea mea, poti da marturie tu insuti, tu, care mai mult decat toti te siles acoperi sciderile mele cu dragostea ce-mi por. Si nu-mi spui c& postesc, ca priveghez, ci ma cule pe pi- mantul gol, ca si-mi supun trupul la 0 aspra vietuire. Stii doar cat de departe sunt, in privinta asta, de cea ce ar trebu: si fiu, Dar chiar daci as fi indeplinit toate acestea cu scumpatate, totusi nici asa, cu trandavia ‘mea, n-a§ fi putut fi de vreun folos credinciosilor incre- dintati_ mie spre pistorire. Aceste nevointe trupesti, aceasti aspra vietuire ar putea fi, intr-adevar, de mare folos unui om care sta inchis in cimaruta sa ingrijeste numai de mantuirea lui; dar cdnd e vorba si-ti ‘imparti sufletul 1a atatia credinciosi, cand € vorbe sa ai © grija deosebita pentru fiecare pastorit, cum pot ajuta oare aceste nevointe trupesti la desivarsirea sufleteascd a credinciosilor, daca in afar de ele nu mai ai si un su- flet tare si foarte puternic ? fugii mele 90, ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE Sa nu te miri dacd eu caut cu atata stéruinta in alta parte decat in nevointele trupesti si in viata aspra a pre- otului, dovada barbatiei sufletului siu. Nu e lucru greu sii mén€nci prost, s bei putin si s& te culci pe un aster- nut tare. Vedem ci multi oameni, mai cu seami cei de la tard, triiesc asa de cdnd s-au niscut, iar altii, tot mai multi, o duc tot asa de greu, pentru c si alcituirea tru- pului lor si obisnuinta le usureaza esprimea unui astfel de trai chinuit; dar nu pot multi, ci unul sau doi, indura ocara, asuprirea, cuvintele grele, zeflemelele de la cei mai mici, unele faicute fari gnd riu, altele pe bund dreptate, mustrarile nedrepte si nemeritate si din partea superiorilor si din partea inferiorilor, Poti vedea oameni care indura cu multa trie postul, privegherile, culcatul pe un asternut prost, o viati oricét de aspra, dar isi pierd atata capul, c& ajuny mai silbatici decat cele mai silbatice fiare, cand sunt ocdrati, Iuati in ras, mustrati pe drept sau pe nedrept. Pe acestia mai cu seama nu-i vom lisa s& intre in curtile preotiei. Obstea Bisericii nu-i vatimata cu nimic daca intaistatatorul Bisericii nu se infzneaz de la manciiri, daci nu umbl descult; dar pricinuieste mari nenorociri si lui si credinciosilor dacd se mfnie. Nu sti deasupra capului lui amenintarea lui Dumnezeu daca nu posteste, daci nu se culc& pe pi- mantul gol; dar il ameninta iadul si focul iadului numai dacd se manie pe cineva (Matei 5, 22). Dupi cum cel care iubeste slava desarti, atunci cand ajunge intr-o slujba inalta, slujba aceasta ii aprinde si mai mult focul, tot asa si cel care nu-si poate stpani mania, nici indeo- sebi, nici in legaturile sale cu cative oameni, ci se ma- nie cu usurinté, ei bine, un astfel de om, cnd i se incre- dinteaza purtarea de grija si pistorirea unei intregi mul- o1SFANTUL IOAN GURA DE AUR timi, ca o fiard sAlbatica, haituta din toate pirtile de mii de oameni, nu mai poate trai in liniste nici el, si aduce si nenumirate rele peste cei incredintati pastoririi lui. Nimic nu tulburi atat de mult curatia mintii si lim- pezimea judecitii ca mania fri socoteala, care izbuc- neste cu multi furie. Mania, spune Scriptura, pierde si pe cei injeleppi* (Pilde 15, 1). Ochiul sufletului, intune- cat de manie, ca intr-o lupta in toiul noptii, nu mai poa- te deoseti pe prieteni de dusmani, nici pe cei cinstiti de cei necinstiti, ci se poarti de-a valma cu toti la fel; chiar daci ar avea de suferit de pe urma purtarii sale, ndurd totul cu usurint&, numai si numai ca si-si impli- neasci aceasti plicere a sufletului. Ca plicere este aprinderea maniei; o plicere care munceste sufletul mai cumplit decat plicerea trupeasca, rivasind toatd sandta- tea sufcltului; duce eu ugurinta la ingamfare, la dusma- nii nepotrivite, la ura fara'pricina, pe scurt, la pcate; il face pe om si picituiascd mereu si pe degeaba gi-l si- leste si spund si s& svarseasca si alte multe picate la fel cu acestea; cA sufletul trat in valtoarea patimii nu mai are pe ce si-si reazeme puterea lui, ca si faci fata unei astfel de porniri. Vasile: Nu mai pot indura, mi-a spus Vasile, s& te batjocoresti atata. Cine nu stie cat de strdind este pa- tima aceasta de sufletul tu ! Toan: Pentru ce, o, fericite, vrei si ma aduci aproape de rug ? Pentru ce vrei si atati fiara potolita din mine ? Nu stii, oare, cd n-am reusit si-mi potolesc fiara aceasta datoritd tiriei mele sufletesti, ci datoriti dragostei mele de liniste si singuritate ? Nu stii, oare, cdi e de dorit ca un om care se manie usor, s& stea retras de lume, si aibi numai un prieten sau doi, ca s poat scdipa de par- 92 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE jolul maniei si si nu cada in pripastia atator griji ale pistoririi credinciosilor ? Atunci, ajuns preot, se tardste nu numai pe el in pripastia pierzirii, ci tariste o data cu el si pe multi altii, si-i face de nu se mai ingrijesc s4 se poarte cu blindefe. Indeobste, multimea pistoritilor se uit Ia purtirile conducatorilor lor ca la un model si cauti s se asemene in purtiri cu ei (Sirah 10, 2). Cum ar putea, oare, un preot face pe credinciosii sai si nu se minie, cand el insusi se manie ? Care dintre credinciosi ar dori si fie masurat in purtiri, cénd vede cA preotul su se manie ? Nu-i cu putin si rimand ascunse pacatele preotilor. Dimpotriva, ies repede la iveali chiar cele mai mici pa- cate. Un atlet, atata vreme cat sti in casa si nu se lupti cu nimeni, poata si-si ascunda slabiciunile. Asa si cu oameaii care duc aceasti viat singuraticd si traiesc in afar de grijile lumii, au singuratatea ca o perdea ce le acoperi pacatele; dar cénd sunt scosi in lume sunt siliti si-si dezbrace, ca pe o hain§, linistea si singuritatea si si arate tuturor sufletele goale, prin miscarile trupurilor lor. Dupi cum faptele lor cele bune au fost de folos multor credinciosi, pentru c& faptele i-au indemnat si pe ei la fapte bune, tot asa si pacatele lor i-au ficut mai trandavi pentru savarsirea virtutii $i mai molatici pentru ostenelile faptelor bune, De aceea trebuie ca frumusejea sufletului preotului sa strluceascd in toate imprejuririle din viata lui, ca si poat, in acelasi timp, si bucura, dar si lumina sufletele celor ce-I privesc. Pacatele credinciosilor de rand, ca si cum ar fi savarsite in intuneric, pierd numai pe sAvarsi- torii lor, pe cdnd pacatul unui om cu vaz si cunoscut de multi, cum este preotul, vatim’ indeobste pe toti; pe 93SFANTUL IOAN GURA DE AUR cei slabi ii face si mai slabi pentru ostenelile cele pen- tu virtute, iar pe cei ce vor si fie mai cu luare-aminte asupra lor, pe cei care sivarsesc oarecari fapte de virtu- te, fi face de se mandresc. in afar’ de asta, pcatele cre- dinciosilor de rand, chiar daci sunt sAvarsite in vizul lumii, nu zdruncina intr-un chip deosebit sufletele oa- menilor, pe cand pacatele celor ce stau in fruntea aces- tei slujbe, mai intdi sunt cunoscute de toti, apoi, chiar de-s foarte mici, ele par mari fat de picatele mici ale celorlalti. Toti masoara pacatul nu cu mirimea paicatu- lui sivarsit, ci cu dregatoria celui ce sivarseste pcatul De aceea preotul trebuie si se intireasci din toate partile, ca si cu niste arme de ofel, cu zel mare si nein- treruptd supraveghere a vietii sale. Trebuie si se uite mereu in jurul sau, ca nu cumva si-i giseasci cineva un loc descoperit si nepazit si si-i dea o lovituri de moar- te. Toti stau in’jurul lui gata si-l raneasca si si-I doboa- re; nu numai vrajmasii si inamicii lui, ci chiar multi din cei ce-i arata pe fatd prietenie. Deci pentru preotie trebuie si se aleagi suflete asa de tari pe cat de tari a aritat odinioari harul lui Dumne- zeu, in cuptorul din Babilon, trupurile celor trei tineri (Dan. 3, 2-30). Hrana focului care arde sufletul preotu- lui, nu sunt smoala, cdltii si vreascurile, ci alte materii, cu mult mai cumplite ca acestea; cA pe suflet nu-1 arde focul acela material, ci-l impresoard flactra atotmistui: toare a invidiei, care se inalti imprejurul lui din toate partile. Invidia iscodeste viata preotului si se napusteste asupra lui mai cu putere de cum se nipustea focul din cuptorul Babilonului asupra trupurilor celor trei tineri. De gaseste in viata lui numai o urmi de stuf, adica cel mai mic picat, flacira invidiei se lipeste iute de el; 94 TRATATUL DESPRE PREOTIE arde, intr-adevar, partea putredi, dar o dati cu asta ji parleste si-i innegreste cu fumul ei toata viata, de-ar fi ea mai strilucitoare ca razele soarelui. Atéta vreme cat viala preotului este in toate privintele fara cusur, cleve- tirile nu-l pot atinge; dar daca se intampla sa sivarseas- c& un mic pacat, cum este si firesc, cf ¢ om si el si cila- toreste pe oceanul cel mult inselitor al acestei vieti, nu-i mai sunt de folos celelalte fapte bune ca sa-l poati sciipa de gurile acuzatorilor, ci acel mic pacat le pune in umbri pe toate. Toti il judecd pe preot, nu ca pe un om imbracat cu trup si el, cu fire omeneasca si el, ci ca pe un inger, slobozit de orice slabiciune omeneascd. $i dupa cum de un tiran toti se tem si-l lingusese, céta vre- me are puterea in mana, pentru cA nu-1 pot dobori, dar cand vid ci lucrurile se intorc impotriva, cei care erau prieteni cu putin mai inainte leapada respectul fatamic ce i-] aritau si ajung dintr-o data vrijmasi si inamici; si pentru cd-i cunosc bine toate sciderile si pacatele lui, se n&pustesc asuprit-i si-l alunga de la putere, tot asa se in- tamplé si cu preotii; cei care cu putin inainte, pe cand preotul era puternic, il cinsteau si-l slujeau, indata ce-i giisesc 0 micd slibiciune, se pregitesc cu inversunare si-l alunge din scaun, nu numai ca pe un tiran, ci cu mai mult asprime decat pe un tiran. $i dupa cum tira nul se teme de garda sa personalA, tot asa si intaistatito- rul Bisericii tremura de frica celor de langa el, iar de frica coliturghisitorilor lui mai mult decat de toti; c& nu ravnesc alii inalta dregatorie a aceluia ct 0 rvnesc cei din jurul lui, coliturghisitorii lui; cf acestia, mai bine decat toti, ii cunosc toate tainele lui. Fiind aproape de el, simt inaintea altora de se intampla ceva si de aceea pot fi crezuti cu usurintd chiar cnd clevetesc; si cand 95SFANTUL IOAN GURA DE AUR mari micile lui greseli, il pierd pe cel clevetit. S-au schimbat cuvintele Apostolului ! in loc s& spunem: ,,Si daca patimeste un madular, patimesc toate mddularele impreund cu el; iar dacd este sldvit un mddular, se bu- curd toate madularele impreund cu el (1 Cor. 12, 26), ar trebui si spunem: ,,Dacii patimeste un madular, se bu- curd toate celelalte madulare; iar daca este slivit un ma- dular, suferd toate celelalte madulare“, Dacd n-ai mult credint, nu poti tine piept tuturor acestor clevetiri. intr-un rizboi atat de greu vrei si ma trimiti ? Soco- testi oare cA sufletul meu este atét de puternic, ca si faci fati unei lupte atat de complicate si de felurite ? De unde si de la cine ai aflat-o? Dacé Dumnezeu ti-a spus-o, arati-mi descoperirea si ma voi pleca. Dar daca nu pot, ci hotarasti asta intemeiat pe o parere omeneas- c&, slobozeste-te de aceasti inselaciune. In cele ce ma privesc, este drept si ma crezi mai mult pe mine decat pe altii, ci ,nimeni nu stie cele ale omului in afard de duhul omului, care este in el (1 Cor. 2, 11). Socot ci, daci nu te-am putut convinge mai inainte, te-am convins acum, cel putin prin aceste cuvinte, cd daci as fi primit aceasta inalta dregatorie m-as fi facut de rds si pe mine si pe cei care m-au ales si m-ag fi re- intors la viata pe care o duc acum, cu multé paguba sufleteasca. Nu numai invidia, dar cu mult mai cumplit chiar de- ct invidia, dorinta de aceasta inalté dregitorie inar- meazi de obicei pe multi impotriva celui ce are aceast dregatorie. Intocmai ca feciorii care, in dorinta de a ajunge cat mai repede stipani pe averea parinteasca, in- greuneazi bitranetele parintilor, tot asa si unii dintre acestia, cfind vad ci cineva ocupi dregatoria precteasca 96, ‘TRATATUL DESPRE PREOTI vreme indelungata, pentru c& nu-l pot omori, se silese si-l scoata din dregitorie. Ci toti dorese si fie in locul lui si fiecare din ei nadajduieste ca spre el are si se indrepte dregatoria. CaiTowuL 11 Trebuie indepartata din sufletul preotului dorinta iubirii de putere Vrei s&-ti arait o alté fata a acestei lupte pline de mii si mii de primejdii? Du-te si priveste adunatrile generale, acelea mai ales ‘in care au loc alegerile conducitorilor bisericesti ! Vei vedea ci preotul este acoperit cu tot atitea invinuiri pe ct este de mare numarul credinciosilor. Toti cati au drepzul la vot se impart in mai multe partide. Poti vedea c& nici adunarea preoteasca nu-i unit’; preotii nu-s uniti nici ei asupra episcopului pe care-l au de ales. Fiecare are parerea lui: unul voteaz pentru cineva, altul pentru altcineva. Pricina acestei invlmiseli vine de acolo ci nu urmaresc toti acelasi lucru, singurul care ar trebui urmérit, anume virtutea sufletului. Dar mai sunt si alte pricini care determina alegerea unuia sau a altuia pentru aceasta cinste. De pilda, un alegator spune: Si fie ales cutare, pentru c& este de neam sirilucit; alt alegitor spune: Sa fie ales cutare, pentru ci este foarte bogat si nu are nevoie si triiasc din veniturile Bisericii; alt ale- gitor propune pe altul, pentru ci a trecut la noi de la eretici; alt alegitor propune pe altul, pentru ci este pri- eten cu el; alt alegator pe altul, pentru ci e rudi cu el; 97SPANTUL IOAN GURA DE AUR iar alt alegitor pe altul, care il linguseste; dar nici un alegator nu propune pe cel mai vrednic, nici nu-i pune la incercare sufletul. Departe de mine insi de a socoti aceste pricini ca vrednice de luat in seama la alegerea preotilor, incat indrizni s& propun indat’ pentru aceasta dregitorie nici chiar pe unul cu multi evlavie, insusire de neapiira- 14 trebuint pentru preotie, dacd in afar de evlavie nu are si mult pricepere. Cunosc multi oameni care au stat toatd viata inchisi in chilia lor, oameni istoviti de post, care, atéta vreme cét li s-a ingiduit si fie singuri si sii se ingrijeascd numai de mantuirea lor, binepliceau lui Dumnezeu si sporeau, nu putin, in fiecare zi, filoso- fia lor. Dar cand au venit intre oameni si au fost siliti si indrepte nestiintele credinciosilor, unii chiar de 1a ince- put si-au parisit posturile, pentru c& nu erau destul de pregatiti pentru o slujire atat de mare; alti, siliti si ra- mana mai departe in posturile lor, n-au mai dus viata imbunatatiti de mai inainte si s-au pigubit si pe ei foar- te mult si nici altora nu le-au fost de vreun folos Mai mult. Nu voi ridica la dregatoria cea mai inalt& nici pe unul care toatd viata si-a cheltuit-o in cea mai de jos treapti a slujirii bisericesti si a ajuns la adanci ba- tranete, numai pentru ci-i respect varsta inaintati. Pen- tru ce si fac asta, dacd el, cu toat varsta Iui inaintati, este tot nepotrivit pentru dregatoria aceea inalta ? Nu spun acum aceste cuvinte cu gandul de a ociri batranetile, nici cu gandul de a legiui sa fie indepartat negresit de la astfel de dregatorii cei ce provin din ran- durile monahilor — c& s-a intdmplat ci multi monahi au mpodobit cu strilucire aceasti dregtorie -, ci pentru c& ma strduiesc sii arit c&i daca nici evlavia singuri, 98 TRATATUL DESPRE PREOTIE nici batranetile adanci nu sunt indestukitoare spre a ari- ta pe cineva vrednic de preotie, apoi cu atat mai mult nu indreptitesc pentru preotie pricinile amintite mai sus: familia strlucitd, bogatia, prietenia sau rudenia. Altii adaugi si alte pricini, si mai nesabuite decat acestea: unii sunt primiti in cler ca s& nu treac’ cumva in randurile vr3jmasilor Bisericii; aljii, din pricina rau- t3tii Lor, ca nu cumva sa nu faci mari rele Bisericii, de sunt trecuti cu vederea. Se poate inchipui, oare, o mai mare nelegiuire ? CAnd s-a pomenit ca oameni rai si plini de nenumarate picate s& fie cinstiti tocmai pentru fapte pentru care ar trebui pedepsiti si si fie ridicati la vrednicia preoteasc: tocmai pentru fapte pentru care ar trebui si nu li se in- giduie nici pragul bisericii si-l treaci ? Spunc-mi, mai este nevoie si cautim pricina m4niei lui Dumnezeu, cand dim unor oameni rai si nevrednici sii pangiireasc’ niste lucruri atat de sfinte si prea infrico- sitoare ? Cand pistorirea credinciosilor este incredintat unor oameni cu totul nepotriviti sau unor oameni pentru care preotia este cu mult mai presus decat puterile lor, atunci Biserica nu se deosebeste cu nimic de frimantarea si invalmaseala apelor din stramtoarea Eurip’. > Seramtoare intre insula Eubeea si Grecia. vestitt din vechime din pricina fenomenului specific al fluxului apelor sale, in timpul clruia schimbarea curentului apei de la nord la sud si ce la sud la nord se face la intervale de timp egale, dar viteza lui e variatd, ajungdnd ta fund nous gi lund plind lao vitezii de 6 mile pe or8. Linistea care urmeaza dupi fiecare schimbare a curentului de apa tine clteva minue gi este folositi de cor’ bieri pentru trecetea prin strmtoare, pentru cd trecerea in timpul curentu- Ii este primejdioasé chiar pentru cele mai mari vapoare. Sunt douk pe- rioade ale schimbarii eurentului apetor: o perioald regulata, in care curen- tul se sehimbi de putru ori in timp de 24 de ore, gio perioadi neregulat, 99SFANTUL IOAN GURA DE AUR Mai irainte radeam de inaltii functionari laici, pen- tru cd la numirea in posturile inalte nu aveau in vedere virtutea sufletului, ci averea, multimea anilor si inter- ventiile altor oameni. Dar cand am auzit c& nesocctinta asta a pitruns si in treburile noastre bisericesti, n-am mai socotit atat de ciudat lucrul acesta. intr-adevar, pentru ce s ne mai mirim c& fac astfel de pacate oame- nii din lume, care umbl& dupa slava lumii, care fac totul de dragul banilor, cand cei care se fatdresc c& nu-i mai robesc nici banii, nici slava desarti, fac acelasi luctu si nu sunt intru nimic mai buni decat acestia; cAnd cei care trebuie sa lupte pentru cer se tocmesc la numirile in posturile clericale, ca si cum s-ar tocmai la vanzarea mosiilor sau a altor lucruri; cdnd au oameni din multi- me si-i pun in fruntea unor treburi atat de mari, pentru care Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu n-a sovait si Se goleascii chiar de slava Lui, si Se faci om, si ia chip de rob (Filip. 2, 7), sa fie scuipat si palmuit (Matei 26, 67; Marcu 14, 65; Luca 22, 63; Ioan 19, 3) si sii moar cu trupul de moarte de ocara? trei sau patra zile fn timpul primului patrar al luni si tot atatea zile in timpul ultimului patrar, cind curentul se poate schimba o dati, de doua ofi, de tre ori, de patra cri, pind la de doudsprezece ori si chiar de pai- sprezece oi in 24 de ore Din vechime s-a cdutat, fird sorti de izbanda, explicatia acestui fenomen. Dupi o veche legend, se spune c& Aristotel (384-322 TH.) sar fi fnecat in aceasté strimtoare, de necaz. cB na putut dezlega problema curentior din strimtoarea Eurip. Abia la sfargitsl seco- lului XIX s-a descoperit cd schimbarea curentilor din strimtoarea Eurip se sprijind mai cu seama pe pricini hidrostatice. Cu toate acestea, mai sunt {ned si alte probleme ale ecestor curenfi care n-au putut fi explicate suici tent nici pani azi. Cf. Burchner, Euripos, in: Pauly-Wissowa, Real-Ency tlopdidie der classischen Altertumswissenschaft, V1, 1907, 1281-3; I. S. Sarres, Etpinos, in: Meyahv éXanvah Eyxuxhonaubeia, Atens, 1929, XI, 770-77 100 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE, Si nu se marginesc numai la atata, ci mai fac si alte picate, mai nes&ibuite. Nu numai ci numese in posturi din cler oameni nevrednici, dar mai indeparteaza si pe cei vrednici. Si astfel, ca si cum ar trebui sa 2druncine trainicia Bisericii pe doud cli sau ca si cum n-ar fi de ajuns cea dintai pricina pentru a aprinde mania lui Dumnezeu, mai adauga si pe a doua, tot atat de groaz- nicd. Ca, dup parerea mea, este tot atat de groaznic si indepirtezi pe cei buni, ca si sA numesti pe cei netreb- nici. Si se face asta, pentru ca turma lui Hristos s& nu-si poati gisi din nici o parte nici mAngdiere, nici odihna, Nu sunt, oare, vrednice aceste fapte de mii si mii de triznete ? Nu sunt, oare, vrednice aceste fapte de un iad mai cumplit decat acesta care ne ameninta? Totusi, »Cel ce nu vrea moartea pacatosului, ci sd se intoarcd si sd fie viu' (Jez. 18, 23; 33, 11), indura si rabdd paca- te atat de mari. Cum sa nu te minunezi de iubirea Lui de oameni ? Cum si nu te uimeasci milostivirea Lui? Oamenii lui Hristos distrug pe cele ale lui Hristos mai cumplit decat vrijmasii si inamicii lui Hristos, iar Hris- tos, tot bun, le face inca bine si-i cheama la pocainta. Slav Tie, Doamne, slava Tie ! Cat de mare e adancul iubirii Tale de oameni ! Cat de mare e bogatia rabdarii Tale ! Oameni care au ajuns, datorita numelui Tau, oa- meni cu cinste si cu vaza din nigte oameni de jos si de nimic, se folosesc de cinstea ce le-ai dat-o impotriva Ta, Cel ce i-ai cinstit, si indraznesc s& faci fapte de ne- indraznit: necinstesc cele sfinte, indeparteazi si izgo- nese oameni vrednici si destoinici, pentru ca cei rai si aiba toata linistea si deplina libertate ca s4 rastoarne tot ce voiesc. 101SFANTUL IOAN GURA DE AUR ar daci vrei sa afli pricinile acestei grozdvii, vei ve- dea c& sunt aceleasi ca si pricinile amintite mai inainte, ci au o singura ridacind, sau, ca sa zic asa, 0 singu mami: invidia, Pricinile pentru care sunt indepirtati cei vrednici ¢e la preotie nu sunt de un singur fel, ci de mai multe feluri. Lata aceste pricini: cutare, pentru c& nu stie sii linguseasci; cutare, pentru cd a jignit pe cutare; cu- tare, pentru ca si nu se supere cutare, cand vede ci a fost inliturat omul lui si a fost numit altul; cutare, pen- tru ci e bun si bland; cutare, pentru ce aspru cu cei ce piiciituiese; cutare, pentru altd pricina asemanatoare. Nu le lipsesc pricinile; au cAte voiesc. Cand n-au nici o alta pricina, folosesc si multimea bogitiilor ca pricind pen- tru a indepirta pe cineva de la aceasta inalta dregatorie. Nu trebuie, spun ei, numit cineva dintr-o data in aceasti cinste, ci treptat si incetul cu incetul. Pot gasi si alte motive, cite vor. Fat’ de toate acestea, eu as vrea si intreb: Ce trebuie si facd episcopul care are de luptat cu atétea vanturi ? Cum va tine piept atator valuri 7 Cum va respinge toate aceste lovituri ? Daca randuieste lucrurile dupa dreapta judecati, fi face vrajmasi si inamici si ai lui si ai celor numiti de el, pe toti cei care au propus pe altii. $i incep acestia si-i faci episcopului fel de fel de sicane; starnesc in fiecare zi tulburari, batjocoresc in fel si chip pe cei numiti de el si nu se lasi pnd ce sau fi scot din cler sau fi bagi si pe ai lor. Episcopul acesta se aseamand atunci cu un cdpi- tan de corabie, care are in corabie pirati, care mereu si in fiece clipa il ataca si pe el, si pe corabieri, si pe cali tori de pe vas. 102 TRATATUL DESPRE PREOTIE Dac& insa episcopul primeste in cler pe cei care nu meriti, ca s facd pe placul protectorilor in dauna man- tuirii sale, atunci in locul lor si-L face dusman pe Dum- nezeu. Poate fi, oare, o groziivie mai mare ca aceasta ? Dar nici asa episcopul nu va putea multumi pe toti pro tectorii; si situatia lui va fi si mai grea decat inainte, ci toti cei nemultumiti se vor uni unul cu altul impotriva episcopului si prin asta vor ajunge mai puternici. Pre- cum atunci cdnd pe mare vanturile silbatice, izbindu-se unele: de altele din directii potrivnice, infurie si umfla dintr-odaté marea, linistita pana atunci, si pierd pe cili- tori, tot asa se tulburi si linistea Bisericii si pier 0 mul- ime de credinciosi, cand intra in cler oameni stricati Gandeste-te acum ce fel de om trebuie si fie acela care are si se impotriveasci unei atit de mari furtuni si care are de inldturat, asa cum trebuie, atatea piedici din calea binelui obstesc al Bisericii ! Ca s4 poati lupta cu uurin{d impotriva tuturor acestora, trebuie sa fie cucer- nic, dar lipsit de mandrie; temut, dar iubit; autoritar, dar popular; drept, dar larg la suflet; smerit, dar nu slugar- nic; aspru, dar infelegator. Trebuie si inalte, cu multi autoritate, la treapta preotiei numai pe cel vrednic, chiar daci i-ar sta toti impotriva; si iarasi, cu aceeasi autori- tate, si nu primeasci in cler pe un nevrednic, chiar daca ar fi toti uniti pentru numirea unuia ca acesta, ci si urméreasc numai un singur scop: zidirea Bisericii si sa nu fac nimic cu ura si partinire. Mi crezi, oare, acum cd pe bund dreptate am fugit de preotie ? $i nu ti-am spus inc toate greutitile ei ! Mai am sialtele a spune ! Si nu te oboseasc ins ascultarea ce-o dai unui prieten adevarat, care vrea si te convinga sunt nedrepte invinuirile ce i le-ai adus. Spusele 103SFANTUL IOAN GURA DE AUR mele nu ti-s de folos numai pentru apararea mea, ci poate iti aduc si tie nu putin cdstig pentru administrarea bisericii tale. Este de neaparatd trebuinta ca omul care are de gand si meargi pe aceastii cale a vietii, si cerceteze mai intai bine totul si apoi sé ia aceast’ inalt& slujire. Pentra ce ? Pentru c& cel care stie bine totul de mai inainte, de nu are alt cistig, il are pe acela cd nu se tulburd cand astfel de necazuri vin peste el. Carrtout 12 Despre vaduve Vrei, dar, si-ti vorbesc mai intai de sprijinul ce tre- buie dat vaduvelor sau de purtarea de grijd a fecioarelor care si-au inchinat viata lui Dumnezeu, sau de greutati- le pe care le intampini episcopul ca judecator ? Fiecare din aceste indatoriri cere o grijé deosebiti, iar frica este mai mare ca grija. Sa vorbesc mai intdi de grija care pare mai mica decat celelalte, anume de grija ce trebuie s-o aiba de vaduve*, Se pare ci ingrijirea vaduvelor nu da multa bataie de cap celor ce se ocupi de ele; ci n-au de facut altceva decat sa cheltuiasc% banii dati pentru intretinea lor. Dar nu-i asa, $i aici e nevoie de multa cercetare, si vezi cine merit s cine nu merit s3 fie inscrisa fn ceata vduvelor, c& au urmat mii si mii de necazuri cnd vaduvele au fost “Tn Antohia, pe vreriea Sfintuui Joan Gurd de Aus, dupa propia mistri, aumirul viduv lor inetinute de Bisericd se ridien ta tet mit {Onmilia 6 a Mote, MG. 58, 630) 104 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE insctise ffir luare-aminte si la intamplare. Multe viduve au stricat case, au desfaicut cisnicii, iar adeseori au fost prinse cd furd, ca se imbati si cd fac si alte fapte la fel de urate. Iar intretinerea unor astfel de viduve cu bani Bi- sericii este pe de o parte pedepsiti de Dumnezeu si osan- dita de oameni, iar pe de alti parte, face pe oamenii de bine si milostivi si nu mai ajute Biserica. CA cine s-ar in- voi vreodati ca banii dati de el lui Hristos s& fie cheltuiti cu cei ce hulesc numele lui Hristos ? De aceea trebuie f cutd multd si amanunfita cercetare, ca nu numai viduvele acestea care hulesc numele lui Hristos, dar nici cele care pot s& se intretina singure si nu imputineze hrana vidu- velor celor neputincioase. Dupa aceasta cercetare, urmeazi o alti grija, nu mici, anume si faci si curgi, ca dintr-un izvor, hrand din belsug vaduvelor gi s4 nu le lipseascd niciodata. CA omul care siriceste far& voia lui nu se satura niciodata; cArteste necontenit si-i vesnic nemultumit. E nevoie de multi pricepere, de multi stiruinta, ca s le astupi gu- rile si si inldturi orice pricina de cartire. Multi, cand vid pe cineva ca nu-i iubitor de arginti, hotirisc indat c& un astfel de om este nimerit pentru aceasta slujire. Eu socot cA nu-i de ajuns numai aceasté miretie sufleteasca; dar e nevoie si o aibi si pe aceasta inainte de celelalte'insusiri, ci fri ea episcopul va fi mai degrabi pustiitor al Bisericii decat sprijinitor si lup in loc de pistor. Pe lang aceasta insusire sufleteasci trebuie cdutat daca are si alta, ribéarea, care face bune raporturile dintre oameni, care duce si ancoreazii sufle- tul ca intr-un port linistit. Vaduvele, din pricina sariciei, din pricina varstei si din pricina firii lor femeiesti, se poarti cu obriznicie 105SFANTUL IOAN GURA DE AUR nemiisurat’. Sau, ca si vorbesc mai limpede, strigi cand nu trebuie, invinuiesc fri motiv, se plang de lu- cruri pentru care ar trebui si multumeascd, critic’ ce ar trebui si laude. intaistatatorul Bisericii trebuie si rabde totul cu curaj; si nu se manie cAnd il supra fra rost, nici cand i tin de riu pe degeaba. Ca e drept sii fie mila de yiduve pentru nenorocirea ce le-a lovit, nu si le insulti; si ¢ cea mai mare cruzime sa calci in picioare nenorocirea lor si s’ adaugi la durerea sarciei si dure- rea ocirii, De aceea un barbat prea intelept, care a vizut cat de iubitori de céstig si cat de mandri sunt oamenii, dar a cunoscut bine si cat de grozava e siricia, incat e in stare si doboare la pimant pe cel mai viteaz om sie in stare si-l facd s4 nu se mai rusineze adeseori de ni- mic, a spus: ,,Pleacdi la sdrac urechea ta, faérd sd te in- tristezi si raspunde-i cu blandete cele de pace (Sirah 4, 8). Se adreseaz& bogatului si-1 indeamna si fie bland si usor de gisit de siraci; fi spune si nu se manie pe cei care fi cer de pomand si si nu se supere de desele lor cereri, ca nu cumva s& ajung’ dusmanul lor tocmai el, care-i dator si-i ajute. Nu se adreseaza séracului ~ ci ce ar putea spune celui doborat la pimant de sricie -, ci celui care poate usura nevoia séracului; pe acesta il in- deamna ca, inainte de a milui pe sarac, si-] incurajeze, uitandu-se la el cu fata veseld si vorbindu-i cu blandete. Deci, dac’ episcopul nu ia hrana de la gura vaduve- lor, dar le acopera cu mii si mii de ocari, le insulti si se mnie pe cle, nu numai cA nu le usureaza deloc tristetea sfriciei lor, ci le-o mai si mareste cu ocarile lui. Vadu- vele sunt intr-adevar silite si se poarte cu obraznicie, pentru ci le sileste stomacul, dar le pare riu de silinicia ce 0 fac, Cand vaduvele sunt silite s ceara, de teama si 106 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE nu moara de foame, iar din pricina cerutului sunt silite si fie obraznice si sunt ocdrate pentru obriznicia lor, atunci le cuprinde o tristefe mare si puternica; si triste {ea aceasta Je intuneca sufletele. Trebuie, deci, ca cel ce poarti grija de ele si fie atat de indelung-rabdator, incat nu numai si nu le méreascd tristetea prin cuvinte de ocaré, ci, dimpotriva, chiar cea mai mare parte din tris- tetea lor sa le-o aline cu cuvinte de mangaiere. Dupi cum cel care a fost ocdrat cand a fost miluit, nu simte folosul banilor primiti, din pricina ranii fcute de ocari, tot aga si cel care aude un cuvant bun si primeste milos- tenia insotitd de cuvinte de mangaiere, se bucura si se veseleste mai mult, iar milostenia ajunge de dou’ ori maj mare, din pricina chipului in care i-a fost data. Cu- vintele acestea nu-s ale mele; rostesc spusele acelui barbet prea intelept, care ne-a sfatuit si mai inainte. »Fiute, spune el, cand faci bine, nu da nastere la plan- sete; iar cdind dai, nu adduga cuvinte care supard! Oare roua nu potoleste chiar arsita ? Asa cd e mai bun cuvantul decdt datul. lata cd un cuvant bun este mai bun decat milostenia; dar un barbat plin de har le are pe améndoud* (Sirah 18, 15-17), Cel care poarti grija de vaduve trebuie si fie nu nu- mai bland si rabdator, dar, nu mai putin, si bun gospo- dar; daca-i lipseste aceasta insusire, atunci bani hoti- rati sdracilor se risipesc iardsi fard rost. Nu de mult i s-a incredintat cuiva aceasta inalti dregitorie; a strans aur mult, n-a mancat banii, dar nici nu i-a cheltuit pe toti cu cei nevoiasi, ci numai cAtiva; cea mai mare parte de aur a pastrat-o, ingropand-o in pimant, pani cind, venind vremuri grele, a dat aurul in mainile dusmanilor. Epis- copul, deci, trebuie si fie foarte chibzuit, ca si lucreze 107SFANTUL JOAN GURA DE AUR {n asa fel, incat nici si imulteasca averea Bisericii, dar nici s-0 micsoreze, ei si impart indata la cei nevoiasi tot ce strange, iar averile Bisericii si le adune in inimile credinciosilor sai, in voia lor cea bund. ati bani crezi, oare, cA trebuie pentru gizduirea strdinilor, pentru ingrijirea bolnavilor? Cata lua- re-aminte si cAtd pricepere crezi, oare, ci trebuie si aibi episcopii ? Pentru gazduirea strainilor si pentru ingriji- rea bolnavilor este nevoie de atatia bani ct si pentru intretinerea vaduvelor ~ adeseori e nevoie chiar de mai multi -, iar episcopul trebuie si agoniseasca acesti bani cu evlavie $i intelepciune, s indemne pe crestinii bo- gati si dea din averile lor cu inima larga si far supara- re, ca nu cumva, ciuténd si aline durerile celor bolnavi, sii rineasci sufletele donatorilor. in punarea de grija a bulnavilor, episcopul trebuic arate mult mai multi dragoste, mult mai mult zel. Cu anevoie le poti intra in voie bolnavilor si cu greutate fi poti face si-ti urmeze sfaturile. lar daca episcopul nu se poarti cu mult luare-aminte si cu multi grijé, e de ajuns chiar cea mai micd neatentie, ca si pricinuiascd mari rele bolnavului. a Carrow 13 Despre fecioare in ce priveste purtarea de griji de fecioare’, teama este cu att mai mare cu cAt si bunul acesta este mai de SE vorba de feciourele care si-au afierosit viaja Mirelui Hristos, a ed ugarielor. fn tot acest ca itol, cuvantul ,fecioara” are acest sen. 108 ‘TRATATUL DESPRE PREOTIE pret, iar ceata fecioarelor este mai impiriteasci decat celelalte. Au si inceput si navileasc’ in ceata acestor sfinte, mii si mii de femei pline de nenumirate picate. De aceea aici e si mai mare jalea. Dupa cum nu e acelasi lucru cAnd pacituieste o fata liberd si cand pacdtuieste slujnica ei, tot asa nu-i acelasi lucru cand picdtuieste o fecioar’ si cand pacituieste 0 viduva. A ajuns un lucru obisnuit ca viduvele si flecd- reascii, si se ocdrasci unele pe altele, si se linguseasc’, si fie obraznice, si se arate pretutindenea si sa se plim- be prin piata. Fecioara insa se pregiteste pentru lucruri mai mari; ravneste s& taiasc& cea mai inaltd filosofie, fgiduieste s& arate pe pimant vietuirea ingerilor, igi pune in gand ca in acest trup s& savarseasca faptele pu- terilor celor fara de trupuri. Fecioarele nu trebuie si ci- latoreascd mult si de prisos; nu le este ingaduit si ros- teasc vorbe desarte si far rost; mu li se cade si cu- noasc4 ocara si linguseala nici micar din nume. Din pricina asta au nevoie de o foarte mare paza si de mai mult ajutor. Dusmanul sfinteniei, diavolul, totdeauna si mai cu seami pe ele le atacd si sti langi ele, gata si le inghité (1 Petru 5, 8), daca ar aluneca cumya si ar ci- dea. In afar de diavol, oameni, oameni multi, uneltesc impotriva lor; iar impreund cu toti acestia Je atacd furia firii. s , cas spun pe scurt, fecioarele au de dus 0 in- doit lupta: sunt atacate si din afard, si sunt necajite si dinduntru. De aceea mare este teama celui ce poarti grija de ele; dar mai mare e primejdia si durerea, dacd — Doammne fereste! — se intampla vreun lucru nedorit. Daci pentru un tata fata lui inseamn’ ,priveghere, iar 109SFANTUL IOAN GURA DE AUR grija de ea fi alungd somnul (Sirah 42, 11) — si doar tun tat are numai atata teamd, si nu rimand fata lui ne- miritat, si nu poati face copii, si nu fie urati de bar- batul ei -, ce va patimi episcopul, care nu are nici una din aceste griji, ci altele, cu mult mai mari decat aces- tea ? Aici nu-i necinstit un barbat, ci insusi Hristos. Ne- putinta de a face copii se margineste la atéta c& aduce ocara asupra ei; riul acesta insi duce Ja pierderea su- fletului. ,Tot pomul care nu face roadd bund, spune Hristos, se taie si se aruncd in foc (Matei 7, 19). Daci este urdti de Mirele, ceresc, nu rimane cu atta c& ia carte de despartire (Matei 5, 31; 19, 7) si pleaca, ci pri- meste, ca pedeapsa a urii, munca vesnicd. Un tat are multe ajutoare, care ii usureazi mult pi- zirea fiicei lui: mama, doica, multimea slujnicelor guranta casei; toate fi dau ajutor tatilui si-si pazeasca fata. Nui ingiduie apoi si iasi des in oras; iar cand iese, n-c sileste nimeni si se arate vreunuia din cei cu care se intalneste, c& intunericul serii o acopera tot asa de bine ca si zidurile casei pe aceea care nu vrea si fie vazuti, in afara de aceasta, nu are nici o pricina care s-o sileasci si se arate in fata birbatilor; nici grija de cele necesare traiului, nici greutitile facute de oameni nici alti pricind aseménatoare n-o sileste s& aiba astfel de intalniri, ci tatZl ei se ingrijeste de toate; ea are nu- mai o singur’ grija: si nu faci nimic nevrednic, nici si spund vreun cuvant nepotrivit cu cumintenia ei. Cand e vorba insi de pizirea fecioarelor care si-au inchinat viata lui Dumnezeu, multe sunt cele ce ingreu- neazi munca pirintelui duhovnicesc. Dar, mai bine 10 TRATATUL DESPRE PREOTIE spus, este chiar cu neputinta pazirea lor. Ie poate avea in casa lui, cd locuirea sub aceleasi acope- rig nu-i nici cuviincioas4 $i nici lipsité de primejdie’. Chiar daca nu-si pagubesc cu nimic mantuirea lor, ci-si piizesc sfintenia lor, totusi vor da, pentru sufletele pe care le-au smintit, mai mare socoteala decat daca s-ar fi intamplat si picdtuiascd amandoi, Asadar, pentru cA nu este cu puting lucrul acesta, de aceea nici nu-i este usor episcopului si cunoasci miscarile sufletului lor, ca pe cele dezordonate si le inlature, iar pe cele ordonate si le deprind& cu mai multi randuialz si sa le imbundta- teascd; si nici nu-i usor si cerceteze pe unde si la cine se duc. CA siracia lor si lipsa lor de sprijin nu-i dau episcopului putinta sa cerceteze cu de-amnuntul de au purtiri cuviincioase. Ca o fecioara care este silita si-si agoniseasc singurd cele de care are nevoie, daci vrea si nu fie cuminte, are multe pricini sa iasi din casi. lar dac& episcopul fi porunceste si rimand numai in cas atunci trebuie si inlature aceste pricini de plecare: si dea din destul cele de trebuinta traiului si o femeie care si o slujeascd. Da, trebuie s-o opreasca si de la inmor- mantiri si de la slujbele cele de toat noaptea. Ca stie, stie siretul acela sarpe si-si semene veninul siu chiar cu ajutorul faptelor bune. Fecioara aceasta trebuie sa se ingrdeasca din toate pirtile ca de un zid si si iasi din © Despre primejdia locuiri c&lugaritelor sub acelasi acoperis cu clei ci — obicei rispandit atat in risdrit cat si in apus ~ Sf. loan Gur de Aur @ setis si doud tratate speciale: Cite edlugdri care locuiese la un loc cu cilugdritele (MG, 47, 495-514) si: Calugaritele nu trebuie sd locuiascd Ia un foe cu calugairii (MG. 47, 513-32). iSFANTUL IOAN GURA DE AUR casi de putine ori pe an si numai cand pricini de ne- inlaturat si grabnice o silesc. Daca mi-ar spune cineva c& nu-i treaba episcopului sii se ocupe cu aceste lucruri, apoi sa stie bine acela c& atat gandurile ce le au aceste fecioare, cat si invinuirile ce li se aduc, toate il privesc pe episcop. Este cu mult mai folositor ca episcopul si se ocupe de toate, ca si scape de invinuirile pe care, vrand-nevrand, le va suferi pentru picatele altora, decat si nu se ocupe deloc de ele si s& astepte cu fricd pedeapsa pentru pacatele savarsite de altii. in afar de asta, omul care face totul prin pro- priile lui puteri, le duce pe toate cu mult usurint& la bun sfarsit; pe cand cel care este silit si ia hotiran dupa ce cere si parerile altora, nu are atata tihnd de pe urma pirisirii efortului personal, cate necazuri si nelinisti pricinuiesc cei ce se impotrivesc si lupta impotriva p: rerilor lui N-as putea si enumir toate grijile pe care le are un episcop ca purtitor de grija al fecioarelor. Nu putin’ biitaie de cap fi da celui ce i s-a incredintat aceasta dre- gitorie, chiar inscrierea lor in ceata fecioarelor. Carrow. 14 Despre judecata Dar $i indatorirea de judecator are nenumirate ne- pliceri. Da mult de lucru si are atétea greutati cate nu au judecitorii civili. Este greu si descoperi dreptatea si sii n+o strici dup ce ai descoperit-o. indatorirea asta de 112 TRATATUL DESPRE PREOTIE judecdtor nu-ti di numai mult de lucru si nu e numai plina de greutiti, dar mai e si foarte primejdioas4. Unii oameni mai slabi si-au pierdut credinta pentru ci n-au avut pe cineva care si-i apere cand au venit peste ei unele incurcaturi. Multi nedreptatiti urtise mai mult pe cei care nu j-au ajutat decat pe cei care i-au nedreptitit; nu vor si {ind seama ci judecitorului i s-au infatisat gresit faptele, nici ci faptele au fost foarte greu de ju- decat, nici c& puterea preoteascd are o limita; nu vor si {ind seama de nimic, ci ei insisi sunt judecdtori neier- titori; cunose o singur apirare: s scape de necazurile ce-i apasi, lar daci episcopul, ca judecitor, nu-i poate sclipa, nu scapa nici el de osanda ler, de-ar aduce mii si mii de motive intru apararea sa. Dar pentru ci am amintit de sprijinul pe care trebuie si-1 dea episcopul credinciosilor sti, hai si-ti descopar si alt pricing de plangere impotriva episcopului Daca episcopul nu umbla in fiecare zi din cas in casi, mai abitir decat negustorii de maruntisuri, face mari greseli. Vor si fie vizitati de episcop nu numai cei bolnavi, ci si cei sinatosi. Nu-i indeamni la asta evla- via, ci vor si-si atraga cinste si vazd asupra casei lor, prin vizitele episcopului. Dacia se intampli ca vreodata episcopul, silit de vreo nevoie, si viziteze mai des pe vyreun bogat sau pe vreun inalt demnitar al statului, pen- tru cdstigul obstesc al Bisericii, indata ii atacd bunul nume, spunind cA le face vizite spre a-i maguli si a-i lingusi, Dar pentru ce vorbesc de sprijinul dat de episcop si de vizitele sale pastorale? Chiar aumai salutarile, pe 113SFANTUL IOAN GURA DE AUR care le d& unuia sau altuia, aduc asupra episcopului 0 povard atit de mare de invinuiri, incat adeseori este scarbit si doborat de suparare. I se cere socoteala si de felul cum cauti cu ochii. Multimea fi cerceteaz cu de-aminuntul faptele si gesturile cele mai obisnuite: tonul glasului, expresia fefei, tiria rsului. $i spun: ,Cu cutare a ras mai mvult, era cu fata vesela si I-a salutat in gura mare; pe mine, mai putin si de mantuiala". Daca episcopal este in vreun loc unde sunt adunati multi oa- meni si dac& nu-si plimba ochii pe la toti cdnd vorbeste, multimea socoteste lucrul acesta 0 ocar’. Cum poate face fafa unor atét de multi acuzatori, dac& nu este foarce tare de fire, fie pentru a ru i se aduce astfel de invinuiri, fie pentru a scipa de ele, dupa ce i s-au adus. ‘Ar trebui ca episcopul nici sa nu aib’ acuzatori; dar daci asta nu-i cu putintd, atunci sa caute si spulbere in- vinuirile lor; iar dacd nici acest lucru nu-i usor, cd uno- a le place si invinuiasci pe degeaba si la intamplare, atunci si stea cu curaj in fata tristetii pricinuite de aceste invinuiri. Cel invinuit pe buna dreptate suport cu usurinti pe cel ce-l invinuieste — pentru ci au este un acuzator mai espru decat constiinta, de aceea, daca suntem {inuti de ritu mai intéi de acest prea aspru jude- ctor, suportim cu usurinté pe acuzatorii din afard, care-s mai blanzi decat constiinta noastra -, dar cel care nu se simte cu vreun piicat pe constiinta, cand este invi- nuit pe nedrept, se manie repede si este usor doborat de tristete, dac n-a Snvatat mai dinainte si suporte cu cu- raj prostiile multimii, C& nu-i cu putintd, nu-i cu putintd 114 TRATATUL DESPRE PREOTIE sA nu te tulburi si si nu suferi din pricina unei atat de mari nesocotinte, cand te vezi clevetit si osandit pe nedrept, Poti oare s& spui ce durere simte episcopul cand tre- buie si arunce pe cineva afar din sanul Bisericii ? Bine ar fi dacd riul s-ar margini numai la durere! Dar nu, chinul e si mai mare. Se teme ca nu cumva acela, pe- depsit mai mult decat tebuie, si nu piitimeasca cele spuse de fericitul Pavel: ,,sd nu fie dobordt de mai mul- tdi mahnire* (2 Cor. 2, 7). Si, in astfel de cazuri, episco- pul trebuie si lucreze cu foarte multi luare-aminte, pentru ca nu cumva gandul de a fi de folos si-i ajunga pricina de mai mare paguba, Doctorul, care nu taie bine rana, are parte si el de mania lui Dumnezeu pentru pa- catele savarsite de acela dup’ o astfel de taietura. La cate pedepse, dar, nu trebuie sd se astepte episco- pul, cand are de dat socoteali nu numai pentru picatele slvarsite de el, ci este in cea mai mare primejdie si pen- tru pacatele savarsite de altii ? Dac noi tremurim cand ne gandim ci avem de dat socoteal pentru picatele noastre, cd nu vom putea scipa de focul iadului, ce tre- buie sa sufere acela care se asteapti si dea cuvant ina- intea lui Dumnezeu pentru atitia gi atatia? Ca lucrul acesta e adevarat, ascultd-1 pe fericitul Pavel, care spu- ne, dar, mai bine zis, nu pe el, ci pe Hristos, Care gri- ieste in el: ,Ascultati de mai-marii vostri si supuneti-vet lor, ca ei privegheaza pentru sufletele voastre, ca uni ce var da seamd de ele" (Evr. 13, 17). Oare este mica frica de aceasta amenintare ? Nu pot spune ! 15SFANTUL IOAN GURA DE AUR Cele spuse pan acum sunt indestuldtoare si convin- 28 si pe cei mai neinduplecati si mai impietriti, ci n-am fugit de preotie pentru cd sunt stapanit de mandrie si de dragoste de slava desart’, ci numai pentru ci mi-e tea- ma de mine insumi si pentru cé m-am uitat la miretia preotiei. CARTEA A PATRA CaPrrouut | Sunt pedepsiti aspru nu numai cei care singuri se straduiesc sa intre fn cler, dar si cei care intra siliti de altii dacd, odata ajunsi preoti, savarsesc pacate Dupa ce Vasile a ascultat spusele mele, a ticut cAta- va vreme, apoi mi-a zis Vasile: Dac tu insuti ai fi umblat si dobandesti aceasti inalti dregiitorie, atunci teama ta ar fi fost in- dreptatita. Intr-adevar, cel ce umblé pe toate ciile si 0 dobindeasc’, marturiseste prin asta ca ¢ in stare si o si indeplineasca; iar daca face greseli dupa ce i s-a incre- dinjat, nu mai poate spune ci a facut aceste greseli din nepricepere. Si-a tdiat mai dinainte orice cuvant de ap’i- rare, ci singur a alergat si a ripit pentru el slujirea aceasta. Cel care de buniivoie si nesilit de nimeni a ve- nit la aceasta slujire nu mai poate spune: ,,Pard si vreau am gresit cutare lucru ! Fara si vreau am dus pe cutare pe calea pierzarii* ! Domnul, Care va judeca viata lui, il va intreba: ,Pentru ce ai umblat dupa aceasta inaltd dre- gitorie, pentru ce ai indraznit s riri mai mari decdt puterile tale, daca stiai ci esti nepri- ceput si n-ai destulé minte ca s& intrebuintezi far’ gre- seal arta aceasta? Cine te-a silit ? Cine te-a tras cu for- ta, cAnd tu te zbiteai si fugeai 7“ 117SFANTUL IOAN GURA DE AUR Astfel de cuvinte n-ai si auzi niciodata. Nici n-ai si te poti osindi vreodatd cd ai umblat dupa aceasta inalt cinste. Toatd lumea stie cd tu nu te-ai strduit deloc s-o dobandesti, ci a altora este fapta. Tar ceea ce nu le in} duie celorlalti s@ aiba iertare pentru greselile lor, tocmai aceea este pentru tine o bund pricina de apirare. La auzul acestor cuvinte, am clatinat din cap, am zAmbit putin, m-am minunat de curitenia sufleteascd a prietenului meu si am zis: Toan: As vrea si eu ca lucrurile si fie asa cum spui tu, prea bunul meu prieten, dar nu ca s& pot primi pre- otia, de care tocmai am fugit. Chiar daci nu mi-ar fi stat inainte nici o pedeapsi, pentru ci m-am ocupat la intamplare si far pricepere de turma lui Hristos, totusi pentru mine, mai cumplit ca orice pedeapsi, ar fi fost si ma arat atat de ru in ochii celui care mi-a incre- dinfat lucruri atat de mar Dar pentru ce ag dori ca pirerea asta a ta si fie dreaptd? Pentru ca nenorocitii si nefericitii aceia — c& asa trebuie numiti cei care n-au stiut si indeplineasc& bine slujirea preoteascd, de ai sustine tu de mii si mii de ori cd au fost adusi cu sila si cd au gresit din nestiinta pentru ca nenorocitii si nefericitii aceia si poata scipa de focul cel nestins (Matei 3, 12; Marcu 9, 43-46, 48), de intunericul cel mai din afar (Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30), de viermele cel neadormit (Marcu 9, 44, 46, 48), de tiierea in doud si pieirea cu fatarnicii (Macei 24, 51; Luca 12, 46). Dar ce si-ti fac? Lucrurile na stau asa, nu stau asa ! Dar, daca vrei, te voi incredinta de adevarul spuselor mele. {ti voi da ca pildd mai intai demnitatea impara- 118 TRATATUL, DESPRE PREOTIE teasci, desi ea nu are inaintea lui Dumnezeu atta pret cat preotia. Saul, fiul lui Chis, n-a ajuns imparat umbland el sin- gur dupa impiritie, ci a plecat si-si caute asinii, S-a dus sd intrebe pe proorocul Samuel despre ei, iar proo- rocul i-a vorbit de impiritie (1 Regi 9, 1-10, 16). Si nici asa n-a alergat dup’ tronul imparditesc, desi auzise asta de la un prooroc, ci pregeta si refuza zicdnd: Cine sunt eu $i ce este casa tatdlui meu ?* (1 Regi 9, 21). $i ce? Au putut aceste cuvinte si-l scape de mania Celui ce I-a ficut impirat, o dati ce a inirebuintat rau cinstea dati lui de Dumnezeu ? $i totusi Saul ar fi putut si-i spud lui Samuel, cAnd il mustra: ,Am alergat, oare, eu dupd imparatie? N-am refuzat eu aceasta putere ? Eu voiam si duc o viata de om simplu, lipsita de griji si linistita, dar tu m-ai tras spre aceastii dregatorie ! De-as fi rdmas acolo jos, in smerenia mea, as fi evitat cu usu- in aceste greseli. De-as fi fost un om din multime, un om de rand, nu mi s-ar fi dat aceasta insdrcinare si Dumnezeu nu m-ar fi pus si lupt cu amalecitii (1 Regi 15, 1-35). lar dac& nu m-ar fi pus si lupt, n-as fi sivar- sit acest picat™. Dar toate aceste cuvinte ale lui Saul ar fi fost nepu- tincioase pentru apirare; si n-ar fi fost numai neputin- cioase, ci chiar primejdioase, c& ar fi aprins si mai mult mania lui Dumnezeu. Ca omul care a fost cinstit cu o functie inalt, nu trebuie si se serveasci de indltimea functiei sale pentru a-si scuza pacatele sivarsite in inde- plinirea acestei slujbe, ci trebuie si foloseascd dragostea mare a lui Dumnezeu fati de el ca si-si imbunititeasc’ din ce in ce mai mult viata, lar omul care socoteste ci-i este ingaduit s tocmai pentru ci a avut parte 119