UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN CLUJ-NAPOCA

Tipuri de ambalaje şi metode de ambalare a laptelui de

consum

Capitolul 1. Scopul şi importanţa ambalajelor în industria alimentară

1.1. Clasificarea ambalajelor

1.2. Funcţiile ambalajelor
Capitolul 2. Ambalaje folosite pentru ambalarea laptelui

2.1. Bidoane din aluminiu

2.2. Butelii din plastic
2.3. Pungi din plastic
2.4. Ambalaje aseptice
Capitolul 3. Metode de ambalare a laptelui

3.1. Ambalarea aseptică

Capitolul 4. Condiţii de depozitare a laptelui

Bibliografie

Introducere

Alegerea sistemului corespunzător de ambalare a unui produs şi selectarea materialelor

necesare pentru confecţionarea acestora nu se poate face decât luând în considerare conexiunea mai
multor factori cum sunt cerinţele impuse de buna conservare a produselor, interacţiunile dintre
aliment şi mediul de ambalare, dintre mediul de ambalare şi învelitoare, dintre ambalaj şi mediul
exterior.
În ultimii ani ambalajul s-a transformat dintr-un auxiliar al produsului într-un produs
industrial ce reprezintă un tot unitar de componente interconectate, un set organizat de cunoştinţe şi
concepţii, un mod ordonat de acţiune, vizând în ansamblu realizarea optimă a unor obiective
economice specifice. În corelaţia dintre aliment şi ambalaj, rolul esenţial revine alimentului, el
determinând alegerea materialului potrivit, corespunzător naturii sale, felul ambalajului şi metodele
de ambalare adecvate.
În cazul materialelor pentru ambalarea produselor alimentare este necesar să se ţină seama de
faptul că prin contactul acestora cu produsul sau prin reacţiile chimice ce intervin, materialele
respective, pot influenţa schimbarea compoziţiei alimentului, contaminarea chimică sau
micribiologică a produselor.
În vederea înlăturării acestor fenomene nedorite este necesar ca materialele de ambalare să
fie judicios alese, să fie bine curăţate şi eventual sterilizate. Natura materialelor de ambalare pot
influenţa pozitiv sau negativ permeabilitatea la vaporii de apă, gaze, lumină etc.
Laptele este un aliment ce conţine toate principiile nutritive şi care este recomandat la toate
vârstele. Datorită compoziţiei sale, laptele este perisabil şi expus la lumină îşi pierde din valoarea
nutritivă.
O data ambalat, laptele trebuie protejat de lumină, atât naturală cât şi artificială deoarece
poate avea un efect distructiv asupra compoziţiei chimice.

Capitolul 1. Scopul şi importanţa ambalajelor în industria alimentară

Ambalajele sunt elemente indispensabile în cadrul circuitului producţie – transport –

desfacere – comercializare, jucând un rol important în păstrarea caracteristicilor de calitate ale
mărfurilor.
 Metodele de conservare a produselor alimentare depind în mare măsură de modul în care se
realizează ambalarea, astfel încât aceasta să contribuie la menţinerea calităţii produselor şi la
creşterea termenului de valabilitate.
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Europei nr. 94/62/EC/1994 defineşte
ambalajul astfel: „ambalaj înseamnă toate produsele executate din orice material, de orice natură,
destinate a fi utilizate pentru cuprinderea, protecţia, manipularea, livrarea şi prezentarea de bunuri,
de la materii prime la bunuri procesate, de la producător la utilizator”.
Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu funcţii multiple, care asigură menţinerea
sau, în unele cazuri, ameliorarea calităţii produsului căruia îî este destinat.
Ambalarea reprezintă operaţia de obţinere a “primului înveliş aflat în contact direct cu
produsul”. Ambalarea produselor alimentare se realizează cu ajutorul ambalajelor care sunt
confecţionate din material care asigură protecţia produsului împotriva deteriorării, perderilor
cantitative şi calitative, acţiunii nocive a mediului înconjurător, păstrarea proprietăţilor şi valorii
produsului ca marfă.
Ambalajul mărfurilor poate fi privit şi analizat din două puncte de vedere: tehnic şi
economic. Din punct de vedere tehnic ambalajul mărfurilor constituie un ansamblu de material
destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produsului, destinat facilitării tuturor operaţiilor ce urmează
în circuitul economic după ambalarea produselor. Sub aspect economic ambalajul este privit ca un
produs finit deoarece în el s-au investit cheltuieli material şi umane pentru obţinerea lui.

1.1. Clasificarea ambalajelor

Ambalajele utilizate pentru alimente pot fi clasificat în funcţie de mai multe criterii: nivelul
ambalării, materialul de ambalaj din care sunt confecţionate, tipul ambalajului.
În funcţie de nivelul ambalării:
- ambalaje primare: ambalaje care se află în contact direct cu produsul, asigurând bariera
protectoare nemijlocită şi/sau care participă efectiv la vânzarea cu amănuntul;
- ambalaje secundare: ambalaje care conţin un număr de ambalaje primare;
- ambalaje terţiare: ambalaje care grupează mai multe ambalaje secundare, având ca scop
uşurarea activităţilor de depozitare, manipulare, livrare, transport;
- ambalaje cuaternare: ambalaje care grupează mai multe ambalaje terţiare, utilizate în
comerţul internaţional.
Clasificarea din punct de vedere al materialului de ambalaj este:
- ambalaje din sticlă;
- ambalaje metalice: ambalaje de aluminiu, ambalaje din tablă cositorită lăcuită, ambalaje
de staniu, ambalaje de oţel inoxidabil;
- ambalaje din material celulozice: ambalaje de lemn, ambalaje din hârtie, ambalaje de
carton, ambalaje din mucava;
- ambalaje din material plastic: ambalaje flexibile, ambalaje semirigide şi rigide.
După sistemul de confecţionare:
- ambalaje fixe;
- ambalaje demontabile;
- ambalaje pliabile.

Principalele obiective la care trebuie să răspundă ambalaje:

 asigurarea protecţiei produselor împotriva deteriorării, perderilor cantitative şi
calitative, păstrării proprietăţilor şi valorii produsului;
 crearea unor condiţii optime de transport şi manipulare;
 favorizarea prezentării clare şi sugestive a conţinutului, informarea cumpărătorului
asupra avantajelor produsului, preţului, cantităţii, duratei de valabilitate, modului de
utilizare sau preparare;
 educarea consumatorului prin indicarea valorii nutritive, energetice a produslui;
 să pună în evidenţă marca produsului sau a producătorului;
 să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului, astfel încât cumpărătorul
să-l deosebească cu uşurinţă de altele similar;
 să creeze imaginea calităţii produsului prin diferite mijloace (formă, soliditate,
comiditate în utilizare).

Cerinţe de calitate impuse ambalajelor:

 să fie comod în utilizare;
 să poată fi închis şi deschis cu uşurinţă;
 să conţină o cantitate de produs potrivită;
 să aibă o masă proprie cât mai mică;
 să nu fie toxic;
 fără miros sau gust propriu;
  rezistenţă mecanică ridicată;
 impermeabilitate mecanică ridicată;
 impermeabilitate faţă de gaze, praf, grăsimi;
 compatibilitate faţă de produsul ambalat;
 să permit sau nu (după caz) pătrunderea radiaţiilor luminoase;
 formă şi grafică atractive.

Cerinţe privitoare la ambalajele pentru alimente:

 să fie avizate sanitar;
 materialele din care se confecţionează să aibă grad ridicat de stabilitate fizico-
chimică, care să nu permit cedarea în timpul utilizării substanţelor străine peste
limitele admise;
 să nu influenţeze caracteristice organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutritivă a
produsului alimentar cu care vine în contact în timpul prelucrării, manipulării,
transportului sau păstrării acestuia;
 să nu confere toxicitate produsului alimentar cu care vine în contact.

1.2. Funcţiile ambalajelor

Funcţiile ambalajului sunt dictate de produsul care se ambalează, de mijloacele şi metodele

prin care acesta va fi transportat de la producător la consumator. După scopul folosirii ambalajelor,
acestea se clasifică în: ambalaje de transport şi ambalaje de desfacere.
Funcţiile de bază ale ambelor tipuri sunt similar, iar ambalajul de desfacere îndeplineşte
funcţia de informare şi reclamă.
1. Funcţia de conservare şi protecţie a produselor – reprezintă funcţia de bază a
ambalajelor şi constă în capacitatea ambalajului de a proteja conţinutul de influenţele mediului
extern. Pe timpul transportului, manipulării, depozitării produselor sunt supuse unosr serii de
solicitări mecanice. În aceste condiţii ambalajele trebuie să fie capabile să preia aceste solicitări,
protejând produsul.
Funcţia de protecţie de rezumă la trei aspect:
- protejarea produsului de acţiunea unor factori interni şi externi;
- protejarea mediului înconjurător împotriva caracterului toxic al unor produse;
 - păstrarea intactă a calităţii mărfii la contactul direct produs – ambalaj (evitarea
influenţării negative de către ambalaj a calităţii produsului).
Conservarea calităţii prin ambalare înseamnă că ambalajul protejează produsul din interior
de influenţa factorilor externi, care îl pot deteriora, îi pot provoca daune sau pot iniţia procese de
degradare (umiditatea, radiaţiile solare, praful, microorganismele, temperature, radiaţiile ultraviolet
etc.). Ambalajul fiind în contact direct cu produsul, acest contact nu trebuie să ducă la degradarea
mărfii prin reacţii chimice posibile.
2. Funcţia de transport – manipulare – depozitare – se manifestă în cadrul circuitului
economic ce urmează producerii mărfii. Din acest punct de vedere, cerinţele ambalajului sunt
următoarele:
adaptarea amabalajului la normele şi mijloacele de transport;
optimizarea raportului volum/masă (greutate); de exemplu, ambalajele cu volum standard
beneficiază de un preţ mai avantajos faţă de ambalajele cu volume nestandardizate sau
agabaritice, respective ambalajele cu mase proprii mai mici beneficiază de taxe de transport
mai mici;
posibilitatea adaptării dimensiunilor ambalajelor la mijloacele de transport (ambalaje
pliabile sau cu volume variabile).
Manipularea poate fi înlesnită prin intermediul ambalajului dacă acesta are o formă, un volum
şi nişte accesorii care să permit prinderea cu mâna sau cu un utilaj specializat. De asemenea,
ambalajul trebuie proiectat în aşa fel încât să se asigure securitatea maximă a operatorilor şi
stabilitatea optimă pe timpul manipulării. Se folosesc în acest scop material auxiliare de amortizare,
ancorare şi fixare. În această direcţie au apărut două concept: paletizarea şi containerizarea.
3. Funcţia de promovare a produselor şi informare (comunicare).
Întrucât majoritatea produselor se vând ambulate este evident ca ambalajul are şi un dublu
rol de promoter al vânzării şi de purtător al informaţiei către consumator. Ambalajul reprezintă o
interfaţă cu care consumatorul vine în contact direct, de aceea ambalajul trebuie gândit pentru a
atrage cumpărărorii şi pentru a declanşa actul de cumpărare. De aceea, ambalajul a fost denumit şi
“vânzător mut” al produsului, pornind de la următoarele considerente:
 identifică şi prezintă produsul şi producătorul/distribuitorul;
 stimulează şi atrage atenţia cumpărătorului;
 informează consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de bază ale produslui;
 comunică date legate de modul de utilizare a produsului şi a naturii ambalajului.
 Capitolul 2. Ambalajele folosite pentru ambalarea laptelui

Ambalarea laptelui de consum se realizează în:

bidoane din aluminiu sau inox, de 25 l, în cazul laptelui destinat colectivităţilor (cantine,
spitale, restaurante);
butelii din plastic de 0,5 şi 1 l, închise cu capac prin înşurubare tip Botiplast, Totalpack –
prefabricate şi Mecapack (care se confecţionează la aceeaşi maşină în care se face umplerea
şi închiderea);
pungi din plastic (polietilenă) tip polipack, cu capacitate de 1 l (punga se formează la
aceeaşi maşină care execută umplerea şi închiderea prin termosudare);
ambalaje prefabricate din carton tratat cu parafină, microceruri cristaline sau răşini sintetice,
care se deosebesc între ele prin formă, modul de impermeabilitate şi închidere;
ambalaje din hârtie suflată cu polietilenă care se formează la aceeaşi maşină care execută
umplerea şi închiderea prin termosudare (ambalaje tetraedrice – Tetrapak). Aceste
recipiente se pretează şi la ambalarea laptelui sterilizat UHT, în condiţii aseptice.
Condiţiile generale impuse ambalajelor destinate ambalării laptelui:
- să asigure protecţia laptelui faţă de manipulările cu caracter fraudulos;
- să aibă o capacitate şi un format care să satisfacă pretenţiile consumatorului;
- să asigure protecţie faţă de contaminare externă;
- să fie inerte din punct de vedere chimic faţă de lapte;
- să fie opace faţă de lumină;
- să fie rezistente la manipulările curente.
În general, ambalajele (butelii din plastic, pungi din plastic, ambalaje prefabricate) sunt
nerecuperabile şi se caracterizează prin următoarele avantaje/dezavantaje:
- greutate mică;
- ocupă volum mare de depozitare;
- trebuie păstrate la adăpost de praf şi umezeală;
- trebuie ferite de contaminări în timpul depozitării şi manipulării;
- închiderea lor este mult mai eficientă (capac prin înşurubare);
- pot fi imprimate.
 Dezavantajele menţionate sunt eliminate în cazul ambalajelor Tetra-pak, deoarece ele sunt
confecţionate paralel cu ambalarea laptelui. Ambalajele Tetra-pak sunt superioare celorlalte tipuri de
ambalaje nerecuperabile deoarece:
- sunt perfect sterile;
- au rezistenţă la şocuri mecanice;
- pot fi umplute cu lapte având temperatura ridicată;
- reduc spaţiile de depozitare şi transport datorită formei hexagonale a navetelor;
- pot fi confecţionate în fabrică, în aceeaşi maşină fiind umplute; se evită în acest fel
infectarea ambalajului în incinta de umplere;
- instalaţia în care se obţin ambalajele şi se umplu cu lapte ocupă foarte puţin timp.

2.1. Bidoane din aluminiu

Aluminiul este un metal de culoare albă, uşor, moale, plastic, cu temperatura de topire
658˚C. Pentru ambalaje se utilizează aluminiu cu puritate de 99,5%, având o bună rezistenţăla
coroziune.
Aluminiul are o serie de proprietăţi avantajoase pentru confecţionarea ambalajelor: masă
redusă, durabilitate, bun conducător termic, maleabil, aspect atractiv, fără miros, fără gust, netoxic,
asigură impermeabilitate perfectă la trecerea luminii, umidităţii, gazelor şi aerului, uleiurilor,
grăsimilor, se pretează bine la imprimare, nu favorizează dezvoltarea bacteriilor, nu este atacabil
decât de soluţii acide sau baze puternice.
Tabla din aluminiu din care sunt confecţionate bidoanele pentru lapte prezintă o
impermeabilitate la gaze, arome, vapori, substanţe odorante, microorganism şi de asemenea este
impermeabilă la radiaţii luminoase şi ultraviolete.

2.2. Butelii din plastic

Sticla este un material plastic anorganic amorf, transparent, casant, insolubil în apă, rezistent
la acţiunea acizilor şi bazelor, dar fragil la şoc termic sau mecanic şi impermeabil la gaze, lichide şi
arome.
Avantajele utilizării sticlei ca material de ambalare sunt:
 - insolubilă în apă şi rezistenţă la acţiunea acizilor şi bazelor;
- este inertă din punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare şi nu pune problema de
compatibilitate cu produsul ambalat;
- impermeabilă la gaze, lichide, vapori, arome, microorganism – ambalajul să fie închis etanş
pentru ca produsul să fie protejat;
- nu transmite şi nu modifică gustul produsului;
- poate fi colorată, aducând astfel o protecţie suplimentară a produsului împotriva radiaţiilor
ultraviolete;
- este rigidă – îşi păstrează forma, nu contribuie la deteriorarea produsului;
- poate fi obţinută în formă, dimensiuni şi culori variate;
- are o bună rezistenţă la presiuni interne ridicate;
- este reciclabilă, ieftină;
- este un material igienic, uşor de spălat şi care suportă sterilizarea;
- se poate inscripţiona uşor prin ataşarea de etichete.

2.3. Pungi din plastic

Ambalarea laptelui la pungă este destul de răspândită. Deşi laptele se găseşte ambalat în mai
multe forme, cea la pungă rămâne una destul de utilizată.
Pungile pentru ambalarea laptelui sunt făcute din polietilenă de înaltă densitate, acesta fiind
un material dur cu bune proprietăţi de protejare a produsului.
Folia film folosită poate fi prevăzută cu mai multe straturi pentru a asigura o bună barieră
împotriva razelor ultraviolete. Cu cât ambalajul protejează mai bine împotriva acestui factor, cu atât
produsul are o perioadă de păstrare mai mare. De obicei, pentru a preveni şi a împiedica pătrunderea
razelor ultraviolete, stratul interior al ambalajului, care intră în contact direct cu laptele este de
culoare negră, iar stratul exterior este de cele mai multe ori alb, ceea ce permite peronalizarea
produsului. Pungile folosite pentru ambalarea laptelui sunt făcute din materiale reciclabile.
Spre deosebire de alte tipuri de ambalaje pentru lapte, pungile au şi o serie de dezavantaje.
Chiar dacă sunt destul de rezistente pentru a susţine produsul, aceste pungi se pot sparge mai uşor.

2.4. Ambalaje aseptice

 Specificul ambalajelor aseptice este prezenţa în structura materialului complex a unui strat
de folie de aluminiu, ceea ce face posibilă sterilizarea suprafeţei interioare a materialului de ambalaj
şi asigura ambalajului o îmbunătăţire a efectului barieră faţă de lumină şi oxigen, făcând posibilă
creşterea termenului de valabilitate al produselor ambalate aseptic.
Astfel, au fost evidenţiate următoarele aspecte pozitive pentru ambalajele confecţionate din
materiale complexe pe bază de carton cu folie de aluminiu încorporată în structură (cartoane
aseptice):
- produsele ambalate aseptic pot fi depozitate la temperatura mediului ambiant fără afectarea
caracteristicilor de calitate şi fără a pierde în greutate;
- concentraţia oxigenului din cartoanele aseptice rămâne aproape neschimbată, circa 1 ppm, în
timp ce, în cartoanele obişnuite produsul este saturat cu oxigen după câteva zile;
- aroma produselor se păstrează mult mai bine la ambalare în cartoane aseptice faţă de
ambalarea în cartoane obişnuite, întrucât acestea din urmă sunt mai permeabile la gaze.
Cartoanele aseptice sunt formate din următoarele straturi: strat exterior de polietilenă, strat
pentru imprimare, strat de hârtie albă, strat de hârtie nealbită, kraft, strat de polietilenă, folie de
aluminiu şi două straturi interioare de polietilenă.
În cazul cartoanelor confecţionate continuu în maşina de ambalare, materialul complex este
alimentat în maşină sub forme de bobine. Indiferent că este vorba de ambalare aseptică sau nu,
materialul derulat de pe bobină este sterilizat fie prin umezire, fie prin imersie într-o baie cu soluţie
de apă oxigenată 12-35% la 78˚C.
Îndepărtarea peliculei de apă oxigenată formată pe ambele feţe ale materialului se realizează prin
presare la trecerea printre două role de cauciuc apoi cu aer cald cu temperatura de 125˚C. În
continuare, materialul de ambalaj sterilizat este alimentat într-o maşină de ambalare în care primeşte
forma unui cilindru, marginile sale fiind îmbinate longitudinal de un dispozitiv de termosudare.
Produsul supus ambalării este alimenat în interiorul cilindrului de material de ambalaj, iar
delimitarea ambalajelor individuale se face cu ajutorul unor dispozitive de termosudare transversale
care realizează închiderea sub nivelul produsului. În acest fel se asigură umplerea completă a
ambalajului cu produs, deci lipsa aerului din ambalaj, respectiv protecţia produsului faţă de acţiunea
defavorabilă a oxigenului din aer.
Cele mai frecvente cartoane confecţionate continuu destinate, ambalării laptelui sunt:
- Cartoane de formă tetraedrică: cartoane Tetra Classic destinate în special ambalării laptelui
de consum pasteurizat; cartoane Tetra Classic Aseptic destinat ambalării laptelui tratat UHT;
 - Cartoane de formă paralelipipedică: cartoane Tetra Brik destinate ambalării produselor
lichide, în special a laptelui de consum pasteurizat; cartoane Tetra Brik Aseptic destinate
ambalării aseptice a unei game variate de produse cum ar fi laptele sterilizat UHT;
- Cartoane cu forme derivate: cartoane Tetra Top destinate în special ambalării laptelui şi
produselor lactate fermentate; cartoane Tetra Wedge Aseptic destinate ambalării laptelui si a
altor produse; cartoane Tetra Prisma Aseptic; cartoane CombiShape.
Din categoria cartoanelor preconfecţionate destinate amabalării laptelui sunt:
- Cartoane paralelipipedice Combibloc, care au formă asemănotoare cu cartoanele Tetra Brik,
dar diferă prin modul de îmbinare a părţilor laterale pentru realizarea bazei ambalajului;
- Cartoane paralelipipedice cu partea superioară în formă de prismă triunghiulară regulată sau
neregulată: cartoane Tetra Pak şi Tetra Rex; cartoane Pure Pak; cartoane Tetra Recart.
Cutia aseptică se numără printre cele mai performante ambalaje alimentare existente în lume.
Începând cu protecţia şi păstrarea propriu-zisă a atributelor naturale ale laptelui şi până la transportul
şi depozitare, acest ambalaj respectă promisiunile făcute unui stil modern de viaţă. Ambalajul
protejează laptele de lumină (care poate distruge vitaminele din lapte), de microorganisme şi de
oxigen (care poate recontamina laptele).
Acest tip de ambalaj prelungeşte viaţa produsului pe raft, timpul de transport şi timpul de
consum, fără a fi nevoie de adăugare de conservanţi.

Capitolul 3. Metode de ambalare a laptelui

Metodele de ambalare trebuie să răspundă favorabil la atingerea următoarelor obiective:

- să asigure concomitent protecţia produsului ambalat şi a mediului înconjurător;
- să conducă la reducerea consumului de materiale de ambalare şi energie;
- să favorizeze creşterea performanţelor ambalajului prin folosirea unor materiale potrivite;
- creşterea duratei de conservare a produselor.
Ambalarea se poate face pe linii semiautomate sau automate de mare productivitate, ce pot
realiza formarea ambalajelor, desfacerea lor, umplerea şi închiderea lor. Ambalajul şi produsul
formează un sistem, de aceea metodele de ambalare trebuie să ţină seama de relaţiile de
interdependenţă ce se stabilesc între elementele componente ale sistemului.
Metodele de ambalare pentru lapte sunt: ambalarea în recipiente (sticle) şi ambalarea aseptică
(introducerea unui produs sterilizat destinat comercializării într-un ambalaj sterilizat, în condiţii
aseptice).
 3.1. Ambalarea aseptică

Ambalarea aseptică poate fi definită ca umplerea unui produs steril comercial în recipiente
sterile în condiţii aseptice şi închiderea recipientelor astfel încât reinfecţia este prevenită, cu alte
cuvinte o închidere ermetică. În figura de mai jos sunt reprezentate, etapele şi cerinţele ambalării
aseptice.

Ambalarea aseptică este deci o metodă care garantează securitatea microbiologică a alimentelor,
fără ca acestea să-şi piardă caracteristicile nutritive şi organoleptice.
Ambalajul aseptic constă dintr-o folie multristratificată, care combină cele mai bune
caracteristici ale hârtiei, materialului plastic şi aluminiului pentru a alcătui un recipient cu
performanţe ridicate.
Printre primele aplicaţii ale ambalării aseptice se numără laptele şi produsele lactate la care s-au
adăugat ulterior alte produse.
Procedeele de sterilizare folosite în prelucrarea aseptică a produselor alimentare sunt HTST
(high temperature short time) sau UHT (ultra heat treated sau ultra high temperature).
Procedeul HTST este definit ca o sterilizare obţinută prin încălzirea produsului la temperatură
ridicată timp de câteva secunde până la câteva minute în funcţie de valoarea temperaturii.
Procedeul UHT reprezintă o sterilizare termică în flux continuu la o temperatură variind între
130 şi 150˚C şi durata de menţinere de 2-8 secunde. Temperatura cea mai ridicată se foloseşte
pentru produsele cu vâscozitate mică, aşa cum este laptele.
 Capitolul 4. Condiţiile de depozitare a laptelui ambalat

Laptele de consum preambalat în pungi de polietilenă şi ambalat în navete din plastic este
depozitat în camere frigorifice curate, fără miros străin, la temperatura de 4...8˚C.
Navetele cu pungile de lapte se aşează pe paleţii din material plastic şi se stivuiesc pe mai multe
rânduri.
Spațiile unde se depozitează laptele de consum în ambalaje au rolul de a menține temperatura
laptelui la care a fost răcit. Se recomandă ca laptele, imediat după ambalare și așezare în lădițe de
carton, să fie depozitat la rece, în spații suficient de mari, care să permită depozitarea producției
dintr-o zi, în cazul în care livrarea nu începe înainte de terminarea procesului de pasteurizare-
ambalare. Izolarea spațiilor de depozitare trebuie astfel calculată, încât să asigure pierderi minime,
cu ocazia deschiderii și închiderii ușilor, la introducerea sau livrarea ambalajelor cu lapte. Pentru a
reduce schimbul termic în spațiile răcite, acestea sunt prevăzute cu anticamere denumite sasuri,
închise prin perdele suple, care se deschid prin simpla apăsare și se închid imediat. Rezultatele cele
mai bune se obțin prin amplasarea de ventilatoare speciale, care funcționează automat la
deschiderea ușilor, formând o perdea de aer, pentru a reduce la minim schimbul termic între camere
răcite și atmosfera exterioară. Transportul laptelui de consum, din momentul ieșirii din camera
frigorifică și până în momentul ajungerii în rețeaua de distribuție, va trebui asigurat la o temperatură
de maxim 4°C, cu ajutorul mijloacelor de transport auto dotate cu agregate frigorifice și
termoizolate. Perioada de valabilitate a laptelui pasteurizat pentru consum, ambalat în diferite
ambalaje este stabilită de producător, pe baza testelor de stabilitate (analiza periodică a probelor
menținute la o temperatură de maxim 4°C).
Bibliografie

1. Jimborean M., 2016 – Ambalaje şi materiale de ambalare în industria alimentară. Editura

RISOPRINT, Cluj-Napoca.
2. Sarca G., 2010 – Ambalaje şi design în industria alimentară. Editura Universităţii din Oradea.
3. Ţibulcă D. şi Jimborean M.,2015 – Procesarea laptelui. Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca.
4. http://proalimente.com/tehnologia-de-obtinere-a-laptelui-de-consum/
5. https://ro.scribd.com/doc/55825111/Ambalarea-laptelui
6. http://www.tetrapak.com/ro
7. http://graduo.ro/cursuri/industria-alimentara/ambalarea-aseptica