UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI

FARMACIE„ NICOLAE TESTEMIȚANU”

Departamentul Medicină internă

Disciplina Hematologie

RAPORT LA TEMA:
„Diagnosticul limfomului Hodgkin”

Chișinau 2017
 Limfomul Hodgkin este o tumoare malignă a țesutului limfatic ce afectează preponderent
ganglionii limfatici și care poate decurge mult timp asimptomatic.
Diagnosticul limfomului Hodgkin este constituit din următoarele etape:
- inspecția;
- biopsia;
- imunohistochimia;
- examenul imagistic;
- analiza generală și biochimică a sângelui;
- examenul cordului și a plămânilor.

INSPECȚIA

Examinarea și palparea ganglionilor limfatici este foarte importantă în depistarea precoce

a limfomului Hodgkin și trebuie efectuată de către medic la fiecare vizită. La depistarea
unui ganglion mărit în dimensiuni fără a exista vreun motiv (infecții virale, bacteriene),
medicul este obligat să excludă o patologie a țesutului limfoid.

BIOPSIA

Ganglionii inflamați pot fi susceptibili mai des unor infecții, decât limfomului Hodgkin,
deseori medicii așteaptă o perioadă de câteva săptămâni pentru a observa dacă aceștia își
micșorează dimensiunile în urma unui tratament cu antibiotice. În cazul în care aceaștia
nu se micșorează sau cresc mai mult în dimensiuni, un ganglion sau o porțiune din el sunt
prelevate pentru a fi analizate la microscop.
Tipuri de biopsie:
- Biopsia incizională sau excizională – este cel mai preferat și frecvent utilizat tip de
biopsie. Pentru efectuare este necesar de a inciza pielea. Este biopsie de tip exizional în
cazul în care este extirpat întreg ganglionul limfatic și de tip incizional în cazul în care
este îndepărtată doar o porțiune din ganglionul afectat.
Dacă ganglionul se află imediat sub piele, se face o operație simplă cu anestezie locală.
În cazul în care ganglionul afectat este situat profund se efectuează o operație sub
anestezie generală.
- Biopsia cu ac – biopsiile cu ac subțire sunt mai puțin invazive decât cele incizionale sau
excizionale, dar dezavantajul este că acestea nu pot elimina o cantitate suficientă pentru
țesut pentru a diagnostica limfomul Hodgkin. Există două tipuri de biopsii cu ac subțire:
 biopsie cu aspirație fină – utilizează un ac foarte subțire atașat la o seringă, pentru a
aspira o cantitate mică de lichid și de țesut.
 biopsie cu ac de bază – utilizează un ac mai mare pentru a putea extrage o cantitate de
țesut mai mare.
Biopsiile cu ac nu sunt de obicei preferate, deoarece nu oferă o cantitate suficientă de
informație. Sunt utilizate doar în cazul în care a fost deja confirmat diagnosticul de
limfom Hodgkin și sunt luate periodic biopsii din regiunile neafectate pentru a observa
progresarea bolii.
 sursa: http://controldiet.org/bone-marrow-testing/

- Trepanobiopsia – aceasta nu este efectuată pentru depistarea primară a limfomului

Hodgkin, ci pentru a vedea dacă maladia nu a afectat și măduva osoasă.
Diagnosticul de limfom Hodgkin este pus de către medicul histolog care la examenul
microscopic se depistează celule Reed-Sternberg.

sursa: https://www.mybwmc.org/library/6/1129

IMUNOHISTOCHIMIA

Pe suprafața celulelor Reed-Sternberg se depistează antigenii CD15 și CD30.

 EXAMENUL IMAGISTIC

Imagistica este utilizată pentru:

- a aprecia starea ganglionilor limfatici din cutia toracică;
- a determina stadiul limfomului Hodgkin;
- a aprecia eficacitatea tratamentului;
- a aprecia apariția recidivelor;
Din examenele imagistice se folosesc radiografia, tomografia computerizată (CT),
imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), medicina nucleară.
Medicina nucleară este cel mai des utilizată pentru a aprecia gradul de malignizare a bolii
în măduva oaselor.

sursa: https://askhematologist.com/hodgkins-disease/