Lucrare Licenta

Cuprins
Cuprins.............................................................................................................................................4
Lista figurilor şi tabelelor................................................................................................................6
Introducere.......................................................................................................................................7
1. NOŢIUNI TEORETICE GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE...............8
1.1. Aspecte generale:..................................................................................................................8
1.2. Evaluarea si reevaluarea imobilizărilor corporale..............................................................11
1.3. Operaţiuni economice privind imobilizările corporale.......................................................13
1.3.1. Contabilitatea intrării de imobilizări corporale............................................................13
1.3.2. Contabilitatea ieşirii de imobilizări corporale.............................................................18
1.4. Amortizarea şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale...........................22
1.4.1. Amortizarea imobilizărilor..........................................................................................22
1.4.2. Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale............................................26
2. AMORTIZAREA SISTEMULUI CONTABIL ROMÂNESC. IAS 16 „IMOBILIZĂRI
CORPORALE”..............................................................................................................................29
2.1. Normalizare, armonizare, internaţionalizare…..................................................................29
2.2. IAS 16 ”Imobilizări corporale”..........................................................................................31
2.2.1. Definirea şi delimitarea imobilizărilor corporale conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare finaciară.....................................................................................32
2.2.2. Recunoaşterea şi evaluarea iniţială a activelor imobilizate.........................................34
2.2.3. Noţiunea de cheltuieli directe încorporabile în costul activelor..................................39
2.2.4. Construcţia sau Dezvoltarea unui activ.......................................................................43
2.3. Măsurarea valorii iniţiale prin schimburi de active............................................................44
2.3.1. Cheltuieli ulterioare. Recunoaştere şi contabilizare.................................................45
2.4. Măsurarea ulterioară evaluării iniţiale................................................................................49
2.4.1. Evaluarea activelor deţinute pentru vânzare................................................................55
2.5. Amortizarea activelor imobilizate.......................................................................................55
2.5.1. Metode de amortizare:.................................................................................................56
2.5.2. Durata de Viaţă a Imobilizărilor Corporale:................................................................58
2.6. Evaluare şi de recunoaştere privind casarea şi cedarea activelor imobilizate....................59
2.7. Prezentarea informaţiilor....................................................................................................60
3. STUDIU DE CAZ PRIVIND IMOBIOLIZĂRILE CORPORALE..........................................63
3.1. Date generale despre firmă................................................................................................63
3.1.1. Principalii furnizori ai acestei societăţi sunt:...............................................................65
3.1.2. Principalii clienţi ai societăţii SC CRISTAL TURISM SRL sunt:.............................65
3.2. Recepţionarea mijloacelor fixe...........................................................................................66
3.3. EXEMPLU DE CONTRACT DE LEASING FINANCIAR (şi înregistrarea lui contabilă)
...................................................................................................................................................89
3.3.1. Anexa A la Contractul de Leasing Nr. DF 211104.27.10.06........................................89
3.3.2. Anexa B la Contractul de Leasing Nr. DF 21104.27.10.06.........................................90
3.3.3. ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ A LEASINGULUI...............................................92
3.4. Amortizarea imobilizărilor intrate în gestiune....................................................................92
4. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI..........................................................................................95
4.1. Lucrări contabile de închiderea exerciţiului financiar........................................................96
4.2. Componentele situaţiilor financiare anuale......................................................................100
Lista figurilor şi tabelelor
Olivia-Paula Tirpe Introducere
Introducere
Stimate cititor, după cum ai putut observa tema acestei lucrări se intitulelează „contabilitatea
imobilizărilor corporale”.În aparenţă aş spune că est eo temă destul de clasică şi când spun
clasică mă refer la ceea ce ai putea găsi si prin manualele de contabilitate, însă aici în acestă
lucraream încercat săa pun accentul pe armonizarea, normalizarea, atingerea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate de către aceste imobilizări corporale.
Studiile în domeniul istoriei contabilităţii au arătat ca evoluţia tehnicilor contabile s-a datorat
în principal necesităţilor de dezvoltare a afacerilor sau economiei statelor.Cu toate acestea au
existat şi perioade în care modele contabile au condus la inconsistenţte si erori mari,care
influenţau alocarea resurselor,nivelul preţurilor şi al producţiei şi chiar ciclurile de afaceri ,toate
acestea influenţând la rândul lor creşterea economică. Astfel unul din cele mai potrivite exemle
de practici care au generat erori contabile care au legatură chiar cu tema noastră principală sunt
metodele de amortizare şi tratamentul contabil al reevaluării activelor fixe din perioada
dezvoltării capitalismului industrial.Amortizarea mijloacelor fixe a început să fie considerată o
politică normală abia după ce întreprinderile au beneficiat de o forţă mecanizată,a cărei valoare
nu mai putea fi neglijată.”Richard P. Brief a demonstrat că profiturile raportate pe parcursul
secolului XIX au fost semnificativ mai mari decât în condiţiile în care s-ar fi aplicat metodele
contabile actuale.Acesta înseamnă că, dacă ar fi fost luată în calcul amortizarea periodică, dacă
plusurile din reevaluarea activelor nu ar fi fost imputate direct rezultatului exerciţiului, şi dacă ar
fi existat o distinţie mai clară între cheltuielile de capital şi cele curente, câştigurile, respectiv
dividendele ar fi fost mult mai mici”1
Din acest punct de vedere poate este util să atragem atenţia că şi actualmente practicile (dar
şi teoriile) contabile internaţionale sunt în continua schimbare, modul de prezentare în situaţiile
financiare pentru diverse elemente patrimoniale modificându-se periodic,datorita revizuirii
anuale a standardelor contabile internaţionale(sau chiar a celor naţionale pentru unele ţări.)
În cazul României, ca şi în celelalte ţări cu economie de „tranziţie”, criza contabilă are şi o
dimensiune structurală:”În ţările din estul Europei fondul crizei este dat de schimbarea
sistemului economic şi social”2. Şi, după cum am văzut, schimbările relativ minore ale
condiţiilor economico-sociale pot determina schimbări importante ale sistemului contabil,cu atât
mai mult schimbările fundamentale de mediu economic-social.
Dar criza contabiltăţii se mabifesta nu numai in România, ci în lume în general3,acestă criză
ducând în mod necesar la căutarea de noi soluţii contabile, de uniformizare a practicilor contabile
la nivel mondial, în special datorită „internaţionalizării” afacerilor.Se pare că principala direcţie
de cercetare contabilă internţională o constituie actualmente”compatibilizarea reglementărilor
conatbile europene cu normele contabile internaţionale”4, soluţia fiind ,aşa cum am văzut, de
adoptare a standardelor contabile internaţionale de către statele membre ale Uniunii Europene.
Asistăm aşadar şi pe plan contabil la fenomenul despre care acum se vorbeşte aproape zilnic şi
mă refer aici la globalizarea întrgului sistem economic.Chiar şi ţările care sunt pe cale să-şi
redefinească sistemul de normaliuzare contabile(cazul Chinei, al Rusiei şi al câtorva ţări pe cale
de dezvoltare)nu vor putea rămâne în afara aceste mişcări.5
1
Michael Chatfield şi Richard Vangermeersch „The History of Accounting –An International Encyclopedia”,Editura
Garland Publishing Inc.,New York,1996,pag. 162.
2
Niculae Feleagă „Sisteme contabile comparate”,Editura Economică, Bucureşti, 1995, pag.48.
3
Niculae Feleagă „Controverse contabile”,Editura Economică, Bucureşti, 1996,pag .141.
4
Ion Ionaşcu „Epistemologia contabilităţii”,Editura Economică, Bucureşti , 1997,pag. 96.
5
Florence-E. Delesalle,Eric Delesalle.”Contabilitatea şi cele zece porunci”,Editura Economică, Bucureşti,2003,pag .
18.
Olivia-Paula Tirpe Introducere
Astfel în primul capitol pentru a familiariza cititorul cu ceea ce face obiectul de studiu al
lucrării noastre, adică imobilizările corporale, sunt prezentate câteva noţiuni teoreticegenerle
care se referă la evaluarea şi reevaluarea acestora,la operaţiunile economice de intrare şi de ieşire
din gestiune a imobilizărilor, precum şi la amortizări şi provizioane pentru mijloacele fixe.
În capitolul al doilea s-a făcut o paralelă între sistemul contabil românesc şi sistemul
contabil internaţional şi mai precis vorbim despre influenţele şi normele preluate de
contabilitatea românească din sistemele internaţionale de normalizare.Concret ne-am oprit
asupra normeicare vizează imobilizările corporale şi anume IAS 16 „Imobilizări corporale”6.
Capitolul trei prezintă un studiu de caz efectuat la o firmă de turism SC.CRISTAL TURISM
S.R.L unde au fost analizate câteva tipuri de imobilizări, şi am încercat să prezentăm cum pot fi
aplicate în practică noţtiunile de teorie precum şi normele prezentate la capitolele anteriore.
În încheierea lucrării, am prezentat câteva concluzii şi recomandări cu privire la tema
pricipală a acesteia, precum şi câteva recomandări şi informaţii despre încheierea situaţiilor
financiare în general.
Ultima parte a lucrării conţine anexe la studiul de caz şi bibliografia utilizată pe tot
parcursul acesteia.
6
IAS =International Accounting Standard(Standard international de contabilitate)
1. Noțiuni teoretice generale privind imobilizările corporale
1. NOŢIUNI TEORETICE GENERALE PRIVIND

IMOBILIZĂRILE CORPORALE
1.1. Aspecte generale:
Imobilizările corporale fac parte din clasa activelor imobilizate care sunt reprezentate de
bunuri şi valori necesare activităţii unităţii patrimoniale caracterizate prin folosirea lor o perioadă
relativ îndelungată, deci există pe parcursul mai multor cicluri de productie, fără a se consuma
după prima utilizare sau a-şi schimba forma de prezentare. Sunt reprezentate de activele
identificabile nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie
sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri
administrative.
Categoria imobilizărilor corporale se referă la investiţii care se concretizează în bunuri

fizice, concrete, materiale, utilizate o perioadă îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale.
Imobilizările corporale sunt reprezentate de obiectele sau complexul de obiecte utilizate in

activitatea economică mai multe perioade de gestiune şi care îsi transmit treptat şi integral
valoarea asupra producţiei obţinute. Ponderea valorică a imobilizărilor corporale în patrimoniul
unui agent economic diferă în funcţie de ramura în care activează şi de gradul de dotare tehnică
de care dispune unitatea respectivă. De exemplu, în industria extractivă, siderurgică,
constructoare de maşini, imobilizările corporale deţin o pondere importantă.
Un activ corporal trebuie recunsocut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii

economice pentru persoana juridică şi costu1 activu1ui poate fi evaluat în mod credibil.
Pentru a fi inclus în categoria imobilizări1or corporale, un mij1oc de muncă trebuie să

îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
 o condiţie de utilizare, respectiv să fie folosite de către deţinător pentru producţia

proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate terţilor sau pentru a fi
folosite în scopuri administrative;
 o condiţie de valoare, respectiv să aiba o valoare de intrare mai mare decât limita
minimă stabi1ită prin lege (de exemplu o valoare mai mare de 8.000.000 lei);
 o condiţie de timp, respectiv să aibă o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite în acelaşi timp, bunul respectiv nu se încadrează în
categoria imobilizărilor corporale, fiind înregistrat în contabilitate la active circulante.
Imobilizările corporale prezintă următoarele caracteristici:
- nu îsi schimbă aspectul fizic în urma participării la procesul de producţie şi îsi păstrează
caracteristicile tehnico-economice iniţiale;
- participă la mai multe cicluri economice;
- nu se consumă la prima utilizare, transmiţându-şi treptat valoarea asupra noilor produse.
Întrucât imobilizăile corporale reprezintă partea cea mai importantă a patrimoniului, agenţii
economici manifestă preocupare pentru creşterea cantitativă şi ridicarea caracteristicilor lor
tehnice, folosirea lor cu eficienţă maximă.
Clasificarea imobilizărilor corporale se poate face dupa următoarele criterii:
 după apartenenţa, imobilizările corporale pot fi:
1. proprii - fac parte din patrimoniul agenţilor economici;

2. închiriate - fac parte din patrimoniul altui agent economic care sunt preluate
şi folosite o perioadă de timp conform contractului de închiriere.
 din punct de vedere al folosinţei imobilizările corporale pot fi:
1. în stare de utilizare în procesul de producţie;

2. în rezervă necesare penrtu înlocuirea rapidă a imobilizărilor corporale în
funcţiune, in cazul defectării acestora astfel încât să nu se oprească producţia;
3. în conservare - în situaţia încetării producţiei şi păstrării lor în speranţa
reluării producţiei şi amplificării activităţii în viitor.
 din punct de vedere al structurii lor, imobilizările corporale se impart în următoarele

categorii:
a. "Terenuri şi amenajări la terenuri" reprezintă imobilizări corporale care, în funcţie

de destinatie, pot fi:
- terenuri agricole şi silvice;

- terenuri fără construcţii;
- terenuri cu zăcăminte;
- terenuri cu constructii;
- alte terenuri;
- amenajări la terenuri şi anume îngrădiri, terasări, nivelări, îndiguiri etc.
Terenurile pot intra in patrimoniu prin achiziţionare sau aport al asociaţilor sau
acţionarilor. Valoarea terenurilor este stabilită în funcţie de clasa de fertilitate, amplasare,
posibilitatea de conectare la utilitaţi (energie electrică, apă, gaze, termoficare), apropierea de
infrastructura de transport (gară, aeroport, autogară).
Terenurile propriu-zise nu sunt supuse amortizării întrucît se consideră că ele nu se

depreciază prin utilizare. În schimb, amenajările la terenuri se amortizează pe durata prevazută
pentru utilizare.
b. "Construcţii" : clădiri de orice fel, secţii de producţie, clădiri administrative, hale,

depozite, adăposturi etc;
c. "Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale si plantaţii" : echipamente

tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), aparate şi instalaţii de măsurare, control şi
reglare, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
d. "Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi

materiale şi alte active corporale"
e. "Imobilizări corporale în curs" sunt reprezentate de imobilizări corporale în curs de

realizare, neterminate, care nu au fost recepţionate şi care nu au atins performanţele preconizate.
Pentru aceste imobilizări au fost efectuate unele cheltuieli (investiţii) iar în perioadele următoare
se vor efectua noi cheltuieli, pânâ la finalizare (recepţionare). Imobilizările corporale în curs pot
fi obţinute prin efort propriu, executate de unităţi specializate din afară sau reprezintă aportul
asociaţilor la capitalul social.
f. "Avansuri acordate pentru imobilizări corporale" ţine evidenţa plăţilor efectuate

pentru achiziţionarea sau construirea de imobilizări corporale:terenuri şi construcţii, instalaţii
tehnice si maşini, alte imobilizări corporale.
1.2. Evaluarea si reevaluarea imobilizărilor corporale
Una dintre condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru înregistrarea imobilizărilor

corporale în contabilitate este aceea că ele trebuie să fie evaluate.
Evaluarea imobilizărilor corporale se poate realiza în următoarele modalităţi:
1. Valoarea de intrare denumită şi valoare de înregistrare sau valoare iniţială :
- costul de achiziţie în cazul achiziţionărilor de la furnizori, inclusiv cheltuielile de transport,

montaj, punere în funcţiune;
- costul de producţie pentru imobilizările corporale produse sau construite de agenţii
economici prin efort propriu;
- valoarea de aport este valoarea convenită de parţi la intrarea în patrimoniu ca aport în
natură cu ocazia înfiinţării(creării) unei societăţi comerciale sau cu ocazia fuziunii
societăţii comerciale .Această valoare se stabileşte prin expertiză tehnică;
- valoarea justa în cazul intrărilor prin donaţii (cu tiltu gratuit) se stabileşte în funcţie de
preţul pieţei şi de utilitate, ţinând cont de imobilizări cu caracteristici tehnico-economice
similare şi de gradul de uzură.Preţul pieţei este considerat ca fiind suma pentru care un
activ ar putea fi schimbat între două parţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei
tranzacţii, cu preţul determinat obiectiv (această valoare o putem întâlni şi sub numele de
“valoare de utilitate”).
- valoarea subvenţiei la imobilizările intrate prin subvenţii guvernamentale, iar în cazul în
care subvenţia este reprezentată de transferul unui activ nemonetar, evaluarea se face la
valoarea dată de valoarea justă sau de piaţă a imobilizării;
- imobilizările corporale utilizate de o ăntreprindere ca urmare a operaţiunii de leasing
operaţional, şi reţinute după expirarea contractului se evaluează la valoarea reziduală plus
taxele vamale,dacă locatorul este nerezident ,sau numai la valoarea reziduală daca locatorul
este rezident;
- cele intrate prin leasing financiar se evaluează la minimul dintre valoarea justă şi valoarea
actualizată a plăţilor minime de leasing(unde plăţile minime de leasing sunt acele plăţi de-
a lungul termenului de leasing pe care locatarul trebuie sau poate fi obligat sa le
efectueze ,excluzând chiria contingentă,costurile serviciilor şi impozitele pe care locatorul
le va plăti şi care se vor rambursa acestuia.
2. Valoarea de inventar, determinată cu ocazia inventarierii imobilizărilor şi când

evaluarea se poate face la:
- valoarea actuală sau valoarea de utilitate, şi

- valoarea contabilă netă (valoarea ramasă sau restantă)reprezintă partea din valoarea de
intrare neamortizată la un moment dat(netransmisă înca asupra valorii producţiei
realizate).Se determină prin scăderea amortizării înregistrate şi a provizioanelor pentru
depreciere din valoarea de intrare şi reprezintă valoarea care se va include în costul
produselor fabricate în perioadele viitoare de gestiune.
Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile şi constă în alocarea

sistematică a valorii amortizabile,iar provizioanele constau în echivalentul valoric al deprecierii
reversibile a imobilizărilor amortizabile sau neamortizabile.
3. Valoarea bilanţieră, reprezintă valoarea cu care imobilizările se recunosc în situaţiile

financiare. Fiind o valoare de închidere a exerciţiului financiar, se compară valoarea
contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii, fiind
posibile următoarele două situaţii:
a) valoarea actuală de inventar să fie mai mare decât valoarea contabilă netă, rezultând un
plus de valoare, care, conform cerinţelor principiului prudenţei, nu se contabilizează;
b) valoarea actuală de inventar să fie mai mică decât valoarea contabilă netă, situaţie în care
rezultă un minus de valoare care se înregistrează astfel: pe seama amortizării dacă deprecierea
este ireversibilă, fiind generată de uzura fizică sau morală a imobilizării prin constituirea de
provizioane pentru deprecierea imobilizărilor sau majorarea provizionului, dacă deprecierea
acestora este reversibilă.
4. Valoarea reziduală reprezintă valoarea materialelor, pieselor de schimb

subansamblelor care se obţin la scoaterea din funcţiune a imobilizărilor corporale
(casare) prin dezmembrare, demontare sau demolare.
5. Valoarea reevaluată. Reevaluarea imobilizărilor constituie operaţiunea economică

în urma careia valoarea de intrare sau contabilă a unei imobilizări este înlocuită cu
valoarea reevaluată sau valoarea actuală a acesteia .
Valoarea actuală se stabileşte în funcţie de rata inflaţiei comunicată de Comisia Naţională de

Statistică,cu posibilitatea de ajustare în funcţie de condiţiile concrete în care se găseşte
imobilizarea reevaluată.
1.3. Operaţiuni economice privind imobilizările corporale
1.3.1. Contabilitatea intrării de imobilizări corporale
 Intrarea de imobilizări corporale are loc atât la înfiinţarea unităţii cât şi pe

parcursul activităţii, atunci când trebuie înlocuite imobilizările degradate fizic sau
moral precum şi în cazul extinderii activităţii sau modemizării.Intrarea imobilizărilor
poate fi definitivă sau temporară.
Intrarea definitivă se referă la imobilizări în folosinţa permanentă(proprii) şi se poate realiza pe

următoarele căi:
- achiziţionarea de imobilizări noi de la întreprinderile producătoare (fumizoare);
- achiziţionarea de imobilizări parţial uzate de la alţi agenţi economici sau persoane fizice;
- aport în natură la constituirea (înfiinţarea) sau fuzionarea societăţilor comerciale;
- donaţii (primirea de imobilizări cu titlu gratuit);
- construirea de imobilizări (clădiri, depozite, secţii de producţie)se poate face în "antrepriză"
atunci când există un contract cu o întreprindere specializată în construcţii sau "în regie" atunci
când beneficiarul realizează construcţia prin efort propriu (specialişti, utilaje, materiale etc.).
Intrarea temporară a imobilizărilor corporale se face prin închiriere pe baza unui contract în
care se specifică drepturile şi obligaţiile celor participanţi. Unitatea economică care dă cu chirie
poartă numele de închiriator, iar unitatea economică care primeşte cu chirie se numeşte chiriaş.
Imobilizările închiriate rămân înregistrate în contabilitatea proprietarului (închiriatorul)

care calculează şi înregistrează lunar amortizarea aferentă.
Chiriaşul are obligaţia de a plăti chiria stabilită conform contractului încheiat, de a păstra
şi utiliza corespunzător imobilizările preluate şi de a le restitui la expirarea contractului. Chiria
reprezintă pentru platitor o cheltuială de exploatare.
Chiriaşul înregistrează imobilizările corporale preluate într-un cont de ordine şi evidenţă

(în afara bilanţului).
 Amortizarea reprezintă un proces financiar prin care o parte din valoarea

imobilizărilor corporale, pe măsura utilizării lor, se transmite asupra produselor
fabricate. Amortizarea se calculează lunar şi reprezintă o cheltuială a unităţii
patrimoniale.
Conform legii, unităţile economice în al căror activ figurează imobilizări corporale care
se depreciază în timp şi prin utilizare sunt obligate să înregistreze în contabilitate pierderea lor de
substanţă pentru a-şi menţine valoarea iniţială a capitalurilor angajate. Amortizarea se calculează
pe baza unui plan (program) de amortizare de la data punerii în funcţiune şi până la recuperarea
integrală a valorii de intrare, ţinând seama de duratele şi condiţiile de utilizare a imobilizărilor.
 Reparaţiile au drept scop menţinerea imobilizărilor corporale în stare de funcţionare

o perioadă de timp cât mai îndelungată. Reparaţiile sunt operaţii normale şi necesare,
care trebuie efectuate atunci când este cazul sau la termenele stabilite.
În funcţie de volumul lucrărilor efectuate, reparaţiile pot fi:
- reparaţii curente - se referă la operaţii de întreţinere, cum ar fi: reglaj, ungere, înlocuirea
unor piese mărunte;
- reparaţii periodice - se efectuează planificat şi se referă la înlocuirea unor piese, repararea
şi recondiţionarea unor mecanisme sau subansamble uzate datorită solicitării pe parcursul unei
perioade, deci caracterizate prin utilizare frecventă şi valoare redusă;
- reparaţii capitale - reprezintă lucrări prin care se înlocuiesc componente principale, de

mare valoare, sau un număr important de piese uzate peste măsură. Prin reparaţiile capitale, se
urmareşte ca imobilizările corporale să fie aduse cât mai aproape de parametrii tehnico-
economici iniţiali. Concomitent cu reparaţiile capitale, se pot efectua şi modemizări ale
imobilizărilor, care pot determina majorarea valorii de intrare (de înregistrare) .
Reparaţiile înseamna efectuarea de cheltuieli, deci contravaloarea lor se include în costul

produselor fabricate şi determină creşterea preţului de vânzare.
Reparaţiile trebuie însă efectuate la termenele stabilite, contribuind astfel la funcţionarea

normală pe întreaga perioada de utilizare a imobilizărilor corporale.
Documente privind intrarea în gestiune a imobilizărilor
Fluxurile reale de intrare a imobilizărilor în întreprinderi sunt variate fiind necesara astfel
reflectarea mişcării acestora în documente de evidenţă contabilă. În cazul imobilizărilor
corporale s-ar putea identifica urmatoarele modalităţi de intrare, care ar genera documente
diferite şi anume:1
 În cazul aporturilor în natura cu imobilizări corporale la formarea capitalului social

s-ar întocmi: contractul de societate şi statutul societăţii comerciale sau numai statutul
societăţii comerciale, în cazul societăţilor de persoane cu un singur asociat: raportul
de evaluare al evaluatorului autorizat; declaraţia de subscriere a asociatului sau a
acţionarului; procesul de recepţie a imobilizărilor corporale intrate în gestiunea
societăţii comerciale sau protocolului de preluare al acestor bunuri în gestiune.
 În cazul achiziţionării imobilizărilor corporale se au în vedere pentru evaluarea
acestora facturile fiscale ale furnizorilor de imobilizări; contractele de vânzare-
cumparare şi procesele verbale de recepţie a acestor bunuri.
 În cazul relizării acestor bunuri în regie proprie (producţie proprie) se întocmesc

procese verbale de recepţie sau devize pentru lucrările executate.
 În cazul donaţiilor de imobilizări corporale se întocmesc procesele verbale de

predare-primire sau protocoale de predare –primire.
1
Pântea IP,Pop A.”Contabilitatatea financiară a întreprinderii”,Editura Dacia,Cluj-Napoca,2004.
 În cazul constatărilor în plus de imobilizări corporale cu ocazia inventarierii se

întocmeste procesul verbal de inventariere şi situaţii comparative.
 În cazul concesionarilor locaţiilor de gestiune şi închirierilor se întocmesc contracte

de concesionare; contracte de locaţie de gestiune; contracte de închiriere; contracte de
sarcini ale concesiunii; procese verbale de recepţie.
 În cazul leasingului financiar pentru primirea imobilizărilor corporale se intocmesc

contracte de leasing financiar şi procese verbale de predare-primire.
Pentru intrarea în gestiune a imobilizărilor corporale în curs se întocmesc procese

verbale privind producţia în curs, dacă aceasta se realizează în regie proprie; procesele verbale de
recepţie pentru cea adusa de asociaţi sau acţionari sau facturi fiscale în cazul achiziţionării
acesteia din afară.
Exemple de operaţii contabile la intrarea în gestiune a imobilizărilor corporale (aport,

achiziţie, producţie etc.)
Într-o societate comercială intrarea imobilizărilor corporale se realizează prin mai multe
modalitaţi însă separat pentru cele ce aparţin unităţii, faţa de cele nerecunoscute în bilanţul
acesteia.
1. Pentru aporturile în natura sub forma de imobilizări corporale, aportate de asociaţi şi

acţionari, conform subscrierilor din actul constitutiv şi a proceselor verbale de
predare-primire, sunt posibile în contabilitae urmatoarele înregistrări:
a) subscrierea de aporturi în natura constând în: clădiri 50000Ron, echipamente

tehnologice 70000Ron; aparatură şi instalaţii de măsurare, control şi reglare
30000Ron, ocazionează în contabilitate urmatoarele înregistrări:
a1) subscrierea aporturilor în natură:
(50000+70000+30000=150000)
„Decontări cu asociaţii privind capitalul” = „Capital subscris nevărsat” 150000
a2) aportare în societate a imobilizărilor subscrise, se contabilizează:
% = „Decontări cu asociaţii privind 150000

capitalul”
“Cladiri” 50000
“Echipamente tehnologice (maşini, 70000
utilaje şi echipamente de lucru)”
“Aparatura şi instalaţii de măsurare, 30000
control şi reglare)”
a3) reglarea conturilor de capital ca urmare aportării subscrierilor în natură:
“Capital subscris nevarsat “ = ”Capital subscris varsat” 150000
2. Achiziţionarea de imobilizări corporale şi realizări în regie proprie de imobilizări

corporale generează, incontabilitate urmatoarele inregistrări:
a) se cumpară animale de muncă şi plantaţii conform facturilor fiscale şi proceselor
verbale de recepţie, care se achită din împrumut pe termen lung în valoare de
30000Ron şi TVA 19%, generând urmatoarele înregistrări în contabilitate:
a1) recepţia animalelor şi plantaţiilor achiziţionate:

% = “Furnizori de imobilizări” 35700
“Animale şi plantaţii” 30000
“”TVA deductibilă” 5700
a2) achitarea facturii fiscale în suma de 35700 Ron pt animalele cumpărate conform
extrasului de cont al contului de împrumut pe termen lung:
“Furnizori de imobilizări” = “Credite bancare pe termen lung” 35700
b) se realizează în regie proprie un aparat de măsurare şi control pentru care la sfârşitul

exerciţiului N s-a recepţionat parţial suma de 2500Ron,iar în anul N+1 se finalizează
aparatul de masurare şi control, recepţionându-se definitiv pentru suma de 5500 Ron:
b1) înregistrarea producţiei în curs pentru aparatul de măsurare şi control la sfârşitul
anului N, pentru 2500Ron:
“Imobilizări corporale în curs” = ”Venituri din producţia de 2500
imobilizări corporale”
b2) recepţia finală a aparatului de măsurare şi control, în anul N+1:

“Aparate şi instalaţii de măsurare = % 5500
şi control”
“Imobilizări corporale în curs” 2500
“Venituri din producţia de imobilizări 3000
corporale”
1.3.2. Contabilitatea ieşirii de imobilizări corporale
 Ieşirea imobilizărilor corporale poate fi definitivă şi temporară
Ieşirea definitivă poate avea loc prin:
- scoaterea din funcţiune (casarea) are loc, de obicei, dupa expirarea duratei normale de
utilizare, când nu se mai aşteaptă nici un beneficiu economic rezultat din utilizarea bunului
respectiv. Casarea constă în demolarea, sau dezmembrarea imobilizărilor corporale. Propunerea
pentru scoaterea din funcţiune este făcută de un colectiv de specialişti şi se aprobă de Consiliul
de Administraţie sau Adunarea Generala a Asociaţilor. În acelaşi timp cu ieşirea, în contabilitate
se înregistrează cheltuielile pentru demolare, dezmembrare, precum şi valoarea reziduală
obţinută.
În anumite situaţii, imobilizările pot fi scoase din funcţiune înainte de termen, ceea ce are
efecte negative sub aspectul majorării cheltuielilor cu amortizarea.
Este posibil ca imobilizările să fie în funcţiune şi după expirarea duratei normale de
utilizare, ceea ce prezintă un avantaj în sensul că nu se mai calculeaza şi include în cheltuieli
amortizarea. În acest caz, avantajul menţionat poate fi anulat prin consumuri energetice sporite,
reparaţii la termene mai scurte, şi unui număr mare de rebuturi.
- vânzarea (cedarea) către alţi agenţi economici - în acest caz în contabilitate se înregistrează
preţul de vânzare obţinut precum şi scoaterea din gestiune a imobilizărilor, ţinând cont de
valoarea neamortizata pană la momentul cedării (vânzării).
- restituirea aportului în natura sub forma imobilizărilor corporporale în cazul retragerii
unor asociaţi sau acţionari.
Ieşirea temporară are loc prin închiriere.
Documente privind ieşirea de imobilizări corporale
Din cadrul unei întreprinderi imobilizările pot fi scoase din gestiune pe mai multe căi,
generând documente diferite în funcţie de categoria acestora şi anume:2
Pentru imobilizările corporale scoase din gestiune, ca urmare a casarii lor se întocmeşte
”Proces verbal de scoatere din funcţiune/de declasare a unor bunuri materiale”.
Scoaterea din gestiune a imobilizărilor corporale ca urmare a vânzării generează
întocmirea documentelor: factura fiscala şi proces verbal da vânzare-cumparare.
Ieşirea din gestiune a imobilizărilor corporale ca urmare a restituirii lor către asociaţi ,
dacă aceasta s-a prevazut prin actul constitutiv impune întocmirea documentelor ”cerere de
retragere” şi “proces verbal de predare-primire”.
Dacă imobilizările corporale au ieşit din gestiunea unei întreprinderi printr-un act de
donaţie se întocmeşte documentul “proces verbal de predare-primire” în baza hotărârii
Consiliului de administraţie sau a Adunării Generale a Asociaţilor sau Acţionarilor.
Ieşire din gestiune ca urmare a concesionării, locaţiei de gestiune sau închirierii lor,
priveşte o scoatere temporară din evidenţa, întocmindu-se cu acesta ocazie urmatoarele
documente: ”contract de concesionare” “contract de locaţie de gestiune” şi “contract de
închiriere”.
În cazuri excepţionale de natura calamităţilor naturale, exproprierilor, furturilor şi a altor
situaţii de această natura se întocmesc “procese verbale de constatare” valorificându-se şi
clauzele “contractelor de asigurare”.
În cazul imobilizprilor corporale în curs , pot apărea cazuri de scoatere din gestiunea
întreprinderii fie ca urmare a transferării lor la imobilizări corporale când se întocmeşte
“procesul verbal de recepţie”,sau a cesionarii acestora când se întocmeşte ”factura fiscală” sau a
constatării lipsei acestora ocazie cu care se întocmeşte “procesul verbal de inventariere”.
2
Exemple de operaţii contabile pentru ieşirea de imobilizări corporale din gestiune:
Modalităţile principale de ieşire din gestiune a imobilizărilor corporale sunt: casarea şi

cesiunea. În momentul ieşirii imobilizărilor corporale din gestiune prin casare valoarea de
înregistrare a acestora poate să fie recuperată prin amortizare. Acoperirea valorii neamortizate se
face pe seama sumelor rezultate în urma valorificării valorilor materialelor recuperate.
1. Se caseaza un utilaj tehnologic cu o valoare de 80000Ron, amortizat 65000Ron,

recuperându-se materiale diverse în valoare de 12000, ştiind că: cheltuielile cu
personalul ce a lucrat la casarea utilajului sunt de 3000Ron. Diferenţa rămasă
neamortizata se decide a se recupera în 3 ani de la data scoaterii din evidentă a
utilajului.
a) contabilizarea cheltuielilor cu drepturile salariale ale personalului ocupat cu casarea utilajului
tehnologic, se înregistrează:
“Alte cheltuieli de exploatare” = ”Personal salarii datorate” 3000
b)recuperarea materialelor diverse din casarea utilajului tehnologic, conform

procesului verbal de casare, se înregistrează:
“Alte materiale “ = ”Alte venituri din exploatare” 12000
c) înregistrarea în contabilitate a diferenţei dintre veniturile obţinute şi cheltuielile ocazionate, ca

şi amortizare a utilajului tehnologic casat (12000-3000=9000)
“Alte cheltuieli de exploatare” = ”Amortizări privind imobilizările 9000

corporale”
d) scoatere din evidenţă a echipamentului tehnologic casat, la valoare de înregistrare în

contabilitate:
% = ”Echipamente tehnologice (maşini, 80000

utilaje şi instalaţii de lucru)”
“Amortizarea instalaţiilor, 65000
mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor”
“Amortizarea privind imobilizările 9000
corporale”
“Cheltuieli înregistrate în avans” 6000
e) trecerea pe cheltuieli a amortizării nerecuperate, pentru utilajul tehnologic, pentru primul an în

suma de 2000(6000:3=2000/an)se înregistrează:
“Cheltuieli de exploatare privind = “Cheltuieli înregistrate în avans” 2000
amortizarea imobilizărilor”
Alături de scoaterea din evidentă a imobilizărilor prin casare, aceasta are loc şi prin
cesionare.
Cesionarea desemneaza toate modalitatile de ieşire din întreprindere a imobilizărilor, pe
lânga cele casate, şi anume: prin vânzare, donaţii, lipsuri, schimb cu alte active, restituiri pentru
acţionarii sau asociaţii iesiţi din societate şi diverse alte ieşiri
Se cesioneaza un utilaj tehnologic, in legatură cu care se cunosc urmatoarele date:
-valoarea contabilă de intrare16000 Ron
-amortizarea înregistrată 12000Ron
-preţ de vânzare fară TVA 7000Ron
Operaţiile ocazionate în contabilitate:
facturarea utilajului tehnologic, conform facturii fiscale, se înregistrează:
“Debitori diverşi” = % 8330

“Venituri din vânzări de active 7000
Şi alte operaţii de capital”
“TVA colectată” 1330
încasarea prin bancă a valorii utilajului vândut, conform extrasului de cont se înregistrează:
“Conturi la banci în lei” = ”Debitori diverşi” 8330

scoaterea din evidenţă a utilajului tehnologic vândut , se contabilizează:
% = “ Echipamente tehnologice 16000

“Amortizarea instalaţiilor, (maşini,utilaje şi instalaţii de lucru)” 12000
mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor”
“Cheltuieli privind activele cedate 4000
şi alte operaţii de capital”
Alături de documentele de evidenţă privind imobilizările unei întreprinderi prezintă

importanţă pentru asigurarea integrităţii acestora organizarea şi conducerea contabilităţii
analitice a acestora. Aceasta se conduce pe locuri de folosinţă , respective pe secţii , ateliere
laboratoare, servicii birouri compartimente etc.; avându-se în vedere categoriile de imobilizări ,
iar în cadrul acestora , evidenţa se organizează pe obiecte de evidenţă
Instrumentele de lucru utilizate pentru organizarea şi conducerea contabilităţii analitice a

imobilizărilor sunt:3
1. Registrul numerelor de inventar completat de către departamentul financiar-
contabil , servind pentru identificarea pe teren a fiecărei imobilizări de natura
mijloacelor fixe. În acest sens se atribuie fiecarui mijloc fix ce constituie obiect de
evidenţă, un numar de inventar în ordinea succesivă a numerelor , pentru fiecare
grupă de mijloace fixe.
2. Fisa mijlocului fix care se întocmeşte de departamentul financiar-contabil pentru
fiecare mijloc fix , sau pentru mai multe mijloace fixe de acelaşi fel şi de aceeaşi
valoare care în cazul unităţilor economice au aceleaşi cote de amortizare, cu condiţia
să fie puse în funcţiune în aceeaşi lună.
3. Bon de mişcare a mijloacelor fixe care este utilizat ca document justificativ pe
timpul transportului, pentru mişcarea internă a imobilizărilor de natura mijloacelor
fixe, de la un loc de folosinţă la altul.
3
1.4. Amortizarea şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
1.4.1. Amortizarea imobilizărilor
Amortizarea este cota anuală din valoarea de intrare în patrimoniu a imobilizărilor,

corespunzatoare mărimii uzurii (deprecierii) şi care se include în cheltuielile de funcţionare
recuperandu-se prin veniturile la realizarea cărora participă imobilizările
Amortizarea reprezintă o sursa ieftină de finanţare a investiţiilor şi un instrument fiscal al

statului având dublu rol:
- cheltuiala de funcţionare;
- sursa de înlocuiere a mijloacelor fixe.
Pentru calcularea amortizărilor se iau în calcul urmatoarele elemente :
Valoarea de intrare (înregistrare);

Durata de utilizare normată stabilită prin lege;
Regimul sau metoda de amortizare utilizată.
Imobilizările corporale sunt supuse amortizării doar la grupa ”mijloace fixe” şi

“amenajări de terenuri”. Terenurile nu se supun amortizării.
Pentru amortizarea mijloacelor fixe agenţii economici sunt obligaţi să folosească unul din
urmatoarele regimuri sau metode de amortizare pentru calculul şi înregistrarea amortizării.
A. amortizarea liniară
Constă în repartizarea valorii de intrare a miljoacelor fixe asupra cheltuielilor de exploatare,

în cote anuale egale, proporţionale cu durata de utilizare. Duratele de utilizare a mijloacelor fixe
sunt stabilite în ani şi pe baza lor se calculează cotele medii anuale de amortizare (a) dupa
formula:
a=1/Du x 100
unde Du = durata de utilizare
Amortizarea anuală (A) se obţine prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoare
de intrare a mijlocului fix.
De exemplu: dacă un mijloc fix are o valoare de intrare de 1000 RON şi o durata de utilizare
de 5 ani ,amortizarea anuală se calculează asfel:
a=1/5 x 100=20%
A=1000 x 20%=200RON/an
B. amortizarea degresivă
Acest sistem de amortizare constă în multiplicarea cotelor medii de amortizare liniara (a)
cu coeficienţii (K) prevăzuţi de lege în funcţie de durata de utilizare normată ,şi anume:
1. coeficientul 1,5 pentru durata normată cuprinsă între 2-5 ani;

2. coeficientul 2,0 pentru durata normată cuprinsă intre 5-10 ani;
3. coeficintul 2,5 pentru durata normată mai mare de 10 ani;
Astfel se obţin cotele de amortizare degresivă. Există două variante ale acestui sistem în
funcţie de calcularea cu sau fără influenţa uzurii morale.
a. sistemul de amortizare degresivă fără influenţa uzurii morale
Algoritmul de calcul al amortizării este:

Primul an de funcţionare:
A1=ad x Vi;ad=a x K; a=1/Du x 100
Unde : A1=amortizarea în primul an de funcţionare

ad=amortizarea degresivă;
K=coeficienţii legali degresivi;
a=cota de amortizare liniară;
Du=durata de utilizare normată;
Vi=valoarea de intrare a mijlocului fix.
Pentru urmatorii ani de utilizare se calculează astfel :
A2,n=ad x Vr;Vr=Vi-^Ai
Unde: Vr =valoarea rămasă;

Ai=amortizarea din anii precedenţi până în anul cand se îndeplineşte
condiţia: An<=A1, A1=Vr/Dr
Unde: An = amortizarea în anul n;
A1 = amortizarea liniară;
Dr = durata ramasă de utilizat.
Începand cu acel an se va calcula amortizarea liniara prin împărţirea valorii rămase de
recuperat(Vr)la numarul de ani ramaşi.
b. sistemul de amortizare degresivă cu influenţa uzurii morale
Acest sistem permite, faţă de primul, amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe intr-
o perioadă de timp mai mică decât durata normată de funcţionare, diferenţa de ani reprezentând
influenţa uzurii morale. El se aplică doar mijloacelor fixe cu o durata normată de utilizare mai
mare de 5 ani.
Uzura morală influenţează calculul amortizării degresive prin modificarea numarului de
ani în care se va aplica cota degresivă şi cea liniară în sensul scăderii numărului de ani cu
amortizare degresivă şi a creşterii celui cu amortizare liniară.
Algoritmul de calcul este următorul :
Dulr = 100/ad, unde: Dulr = durata de utilizare liniară recalculată

ad = amortizarea degresivă
ad = a x K;
Dui = Du-Dulr, unde Dui = durata de utilizare integrală
Daca Dui <= 5ani atunci valoarea de intrare a mijlocului fix se amortizează liniar în sistem
integral în aceşti ani, durata de utilizare în regim degresiv fiind 0 şi pentru numărul de ani rămaşi
(Dulr = Du - Dui) nu se mai calculează amortizarea.
C. amortizarea accelerată
Aplicarea acestui sistem de amortizare este permisă doar cu aprobarea Ministerului de

Finanţe pe baza unei documentaţii întocmite de unitatea patrimonială.
Sistemul constă în calcularea la data intrării în patrimoniu a mijloacelor fixe a unei

amortizari anuale de maxim 50% din valoarea de intrare, iar în anii rămaşi de utilizare calcularea
amortizării se face după sistemul liniar prin raportarea valorii rămase la numarul de ani de
utilizare rămaşi.
Algoritmul de calcul este:

În primul an (A1)
A1 = 50 xVi/100; sau A1 = Vi/2;

Unde : Vi = valoarea de intrare
A1 = amortizarea în anul de intrare în patrimoniu
În urmatorii ani (Dr = Du - 1)
A = Vi/2/(Du - 1) = Vi/2(Du - 1)
Unde : A = amortizarea în anii rămaşi
Du = durata de utilizare normată
Amortizarea apare în cazul bunurilor care sunt folosite în cadrul mai multor cicluri de
exploatare (exerciţii financiare) când, ca urmare a folosirii lor, se înregistrează deprecierea
(ireversibilă) a valorii iniţiale a acestora. Deprecierea ireversibilă a valorii unei imobilizări prin
folosirea acesteia nu trebuie interpretată ca o pierdere de valoare ci mai degrabă ca un transfer al
valorii imobilizării respective asupra bunurilor şi serviciilor realizate cu ajutorul ei.
Amortismentul poate fi privit din trei puncte de vedere:
1. economic, după care amortismentul este o cheltuialaă a exerciţiului în care se inregistrează;

2. finaciar, deoarece valoarea de amortizat se recuperează prin includerea în preţul de vânzare al
produselor realizate cu ajutorul imobilizării respective,fiind deci o resursă de finanţare a
înlocuirii imobilizărilor uzateş
3. contabil prin care amortismentul este un activ rectificativ, diminuând (corectând) valoarea de
înregistrare a imobilizărilor respective pentru ca acestea sa fie prezentate în bilanţ la aşa
numita “valoare neta contabilă” (diferenţa dintre valoarea de intrare, pe de o parte, şi
amortismentul cumulat şi provizioane pentru depreciere, pe de altă parte).
1.4.2. Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
Valoarea imobilizărilor se poate modifica pe parcursul existenţei sale în patrimoniul unei

întreprinderi. Modificarea valorii unei imobilizări este determinată de următorii factori:
a) Factori interni, care se referă la faptul că imobilizarea respectivă prin folosirea ei în

procesul de exploatare ,îsi transferă valoarea asupra bunurilor şi serviciilor care sunt realizate cu
ajutorul ei .Acest transfer de valoare este ireversibil,ceea ce în literatura de specialitate este
cunoscut sub denumirea de depreciere ireversibilă a valorii imobilizărilor.Prin urmare
amortismentul este expresia valorică a deprecierii ireversibile a valorii imobilizărilor.
b) Factori externi, sub actiunea carora valoarea unei imobilizări este influenţată fără a
exista o legatură directă cu folosirea acesteia. Practic valoarea unei imobilizări este influenţată de
raportul dintre cererea şi oferta de pe piaţă, de acţiunea unor variabile de natură calitativă, care
nu pot fi cuantificate,dar care influenţează valoarea justă a imobilizării respective, în cazul în
care acţiunea acestor factori externi se manifestă în sensul diminuării valorii unei imobilizări,
atunci această pierdere de valoare, care este considerată conjuncturala, se numeşte depreciere
reversibila. Expresia valorică a deprecierii reversibile a valorii unei imobilizări o reprezintă
provizioanele pentru depreciere.
În cazul imobilizărilor se disting două situaţii:
1) Cazul imobilizărilor neamortizabile:
Este vorba de terenuri care se consideră că nu suferă deprecieri ireversibile ale valorii lor
prin folosire. Ţinând seama de aceasta dacă valoarea justă la sfârşitul exerciţiului este inferioară
valoriii contabile, diferenţa reprezintă o depreciere reversibilă şi necesită existenţa unui
provizion pentru depreciere astfel încat în exerciţiile financiare imobilizările respective să fie
prezentate la valoarea justa, urmând ca în exerciţiul în care deprecierea nu mai există sau s-a
diminuat să fie anulat sau diminuat şi provizionul respectiv.
Dacă valoarea justă la sfârşitul exerciţiului este superioară valorii de intrare atunci,în
virtutea principiului prudenţei,nu se înregistrează în contabilitate această apreciere a valorii
imobilizării.
2) Cazul imobilizărilor amortizabile

În acestă situaţie apare un raţionament mai complex deoarece pot să apară ambele
categorii de deprecieri şi trebuie facută delimitarea între ele. Oricum deprecierea ireversibilă
,care imbracă forma amortismentului,apare în toate cazurile.Problema care se pune în acest
context este,în cazul în care mai apare o depreciere suplimentară, care este natura ei :ireversibilă
sau reversibilă.
Dacă deprecierea suplimentară este ireversibilă ,atunci înseamnă că metoda de amortizare
aplicată de întreprindere nu corespunde realităţii şi este necesară ajustarea amortismentului
calculat.
În cazul în care deprecierea suplimentară este reversibilă, atunci se constituie un
provizion pentru depreciere. În momentul în care nu mai apare sau se diminuează deprecierea
reversibilă a valorii unei imobilizări ,provizionul existent se anulează sau se diminuează
corespunzator, după caz.
Dacă valoarea justă la sfârşitul exerciţiului este superioară diferenţei între valoarea de
intrare şi amortismentul cumulat inregistrat, atunci, potrivit principiului prudenţei, nu se
inregistrează în contabilitate acestă apreciere a valorii imobilizării.
Olivia-Paula Tirpe 2. Amortizarea sistemului contabil românesc. Imobilizări corporale.
2. AMORTIZAREA SISTEMULUI CONTABIL ROMÂNESC. IAS

16 „IMOBILIZĂRI CORPORALE”
2.1. Normalizare, armonizare, internaţionalizare…
Una dintre cele mai aprinse şi de actualitate dezbateri din ultimul timp, dat fiind
caracterul de tranziţie care descrie perioada actuală şi apreciind faptul ca secolul XXI va fi
marcat de alte evoluţii şi chiar de alte soluţii, este armonizarea contabilă pe plan
internaţional.Conform dicţionarului Larousse, a armoniza înseamnă”a pune de acord”.
Apariţia corporaţiilor în special a companiilor multinaţionale, a introdus un nou element în
peisajul contabil :normalizarea contabilă.Normalizarea întâi natională, ulterior internaţională este
de fapt elementul de vârf al contabilităţii capitaliste.
Putem spune că această armonizare există prin intermediul lucrărilor Comitetului pentru
Standardele Contabile Internaţionale(IASB-International Accounting Standards Board); pe de
altă parte armonizarea contabilă este dificil de realizat deoarece „contabilitatea a devenit odată
cu globalizarea economiilor ,o veritabilă armă economică”.
„Într-adevar,contabilitatea poate avea o multitudine de semnificaţii şi, de exemplu, a
urmări armonizarea situaţiilor financiare nu este acelaşi lucru cu armonizarea practicilor
contabile.Deducem din definiţia dată de Comisia pentru studii generale a Consiliului Naţional al
Contabilităţii (CNC) din iunie 1989:”Artă, stiintă sau tehnică, contabilitatea doreşte să realizeze
un sistem coerent de informare şi de comunicareîin serviciulîintreprinderii, atât pe plan intern cât
şi pe plan extern” faptul că problema armonizării contabile internaţionale, pe care o tratăm aici,
nu vizează decât aspectul extern, adică cel al comunicării unei informări inteligibile, sincere şi
bazate pe principii de terminologie, evaluare şi prezentare.”7
Evoluţia contemporană a sistemului contabil este marcată nu numai de normalizarea şi
reglementarea contabilităţii, ci şi de dezvoltarea cercetării contabile.Normalizarea apare atăt ca
o consecinţa a dorinţei statului de a avea informaţii omogene asupra activităţii întreprinderilor,
în vederea asigurării unui control economic şi fiscal, cât şi a faptului că ea garantează respectarea
unor reguli reprezentând un vocabular comun,comparaţii în timp şi spaţiu,determinarea
perfecţionării sistemului contabil. În ceea ce priveşte dezvoltarea cercetării contabile
fundamentale şi aplicative o importanţa crescândă în acest sens o are mediul universitar.
„Din cele de mai sus, rezultă de fapt trei factori care caracterizează evoluţia contemporană
a contabilităţii:normalizarea,armonizarea si internationalizarea.”
7
Florence-Eric Delesalle „Contabilitatea si cele 10 porunci” ,Bucuresti,Editura Economica 2003
Dacă vorbim despre contabilitate ca”armă economica” putem afirma că „războiul

economic între companiile diverselor ţări nu a încetat nici un moment, şi pe plan mondial există
o puternică concurenţă între cele două organisme de reglementare contabilă(ne referim la UE si
IASB),concurenţă dată de influenţele predominante care le caracterizează:directivele europene
care sunt influenţate de sistemul contabil continental şi standardele IASB ,:acuzate” că au preluat
o puternică influenţă americană prin inspiraţie după normele FASB(organismul de normalizare
contabilă din SUA)”
În ultimele decenii ale secolului XX s-a asistat la o „internaţionalizare” tot mai
pronunţată a normalizării contabile.Aşa cum s-a precizat mai sus acest fenomen a apărut din
necesitatea publicării unor informaţii cu caracter omogen ,care să poată fi interpretate din punct
de vedere contabil de utilizatori din ţări diferite, care”evoluează” în sisteme contabile naţionale
diferite.8
Relativ recent în România s-a dat startul unei alinieri la Standardele Internaţionale de
Contabilitate prin publicarea volumului I „Cadrul general de armonizare a reglementărilor
contabile cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Europene şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate” aplicabil pentru început întreprinderilor de interes public.Cu toate deficienţele
constatate, aceste reglementări au „împins” cu un pas mai departe atât teoria, cât şi practicile
contabile din România. Aproape imediat, Ordinul ministrului finanţelor publice nr.94/2000 a
corectat o serie de erori inerente ale începutului, aplicarea unor standarde internaţionale de
contabilitate fiind în curs de generalizare pentru toate întreprinderile mari.
Alături de aceste reglementări recent aparute,OMFP 306 din 24 aprilie 2002 face trecerea
de la sistemul contabil continental de contabilitate către cel internaţional ,de influenţă
predominant anglo-saxonă, pentru toate tipurile de întrerinderi din ţara noastră.Cu o normalizare
preponderent juridică, nucleul normalizării contabile din România este reprezentat de întregul
dispozitiv legislativ,reglementar şi normativ aplicabil în domeniu:Legea Contabilitatii,
Regulamentul de aplicare a legii contabilităţii, planul de conturi general,normele metodologice
de utilizare a conturilor contabile, monografia privind înregistrarea în contabilitate a
principalelor operaţii economice, nomenclatorul privind activitatea finaciară şi contabilă ,
normele de utilizare a registrelor de contabilitate, formatele documentelor de sinteză şi normele
metodologice pentru întocmirea şi prezentarea documentelor de sinteză.
Ordinul 1752/2005 privind Aprobarea Reglementarilor Contabile conforme cu Directivele
Europene a intrat în vigoare incepand cu data de 1 ianuarie 2006 pentru exerciţiul financiar care
se incheie în 31 decembrie 2006 şi înlocuişste ordinele OMFP 94/2000 si 306/2002 şi un număr
de alte ordine şi reglementări emise anterior de Ministerul Finantelor Publice.Acest ordin include
8
Laurentiu Dobroteanu „Geneza si viitor in contabilitate” Bucuresti,Editura Economica 2005
un plan de conturi specific care trebuie aplicat şi include indicaţii pentru transpunerea conturilor
individuale în formatele de bilaţt şi contul de profit şi pirderi.Prin acest ordin, sub rezerva
reglementărilor ulterioare se doreşte întocmirea situaţiilor financiare pentru 2007 bazate pe
cerintele IFRS.
Introducerea OMFP 1752/2005 are intenţia de a asigura consecvenţa modului de prezentare
şi contabilizare din România cu cel folosit în prezent de statele membre ale UE şi are în vedere
accesul României la Uniunea Europeană prevazut pentru 2007.
„Suntem totuşi de parere că, atunci când s-a pus problema schimbârii sistemului contabil ,
nu s-a plecat de la o analiză temeinică a mediului economic, politic, juridic şi social al ţării
noastre. Astfel, în elaborarea sau adoptarea uniu anumit sistem contabil considerăm ca ar trebui
să se pornească de la studiul diferiţilor factori de influenţă economico-socială.
Este adevarat ca România posedă un avantaj pe care puţine ţări îl au: în măsura în care
este necesară schimbarea radicală a legislaţiei, ea se poate „mişca” mult mai repede decât o ţară
cu traditie. Este avantajul”noului născut” care se poate adapta foarte repede la nou .Totuşi ar
trebui avut în vedere că nu tot ce ni se prezintă ca fiind optim pentru dezvoltarea noastră
economică şi este.Logica arată că statele Uniunii Europene vor sugera acele soluţii care să le
avantajeze în primul rând pe ele, în funcţie de puterea economică a fiacăreia dintre ele.”9
2.2. IAS 16 ”Imobilizări corporale”
Obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările

corporale, astfel încât utilizatorii situaţiilor financiare să fie informaţi cu privire la investiţiile
companiei în active corporale.
Problemele principale care sunt atinse în acest Standard sunt:
o valoarea la care se recunosc activele în patrimoniul societăţii beneficiare la momentul
iniţial al achiziţiei;
o modalitatea de amortizarea a activului în funcţie de beneficiile viitoare;
o modificarea valorii activului în funcţie de evenimente ulterioare (reparaţii, înlocuiri de
elemente, reevaluare, schimb de active, etc.);
o înregistrarea activului în cazul vânzării ulterioare.
9
Laurentiu Dobroteanu „Geneza si viitor in contabilitate” Bucuresti,Editura Economica 2005
2.2.1. Definirea şi delimitarea imobilizărilor corporale conforme cu

Standardele Internaţionale de Raportare finaciară
Normele internaţionale prin Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor

financiare,respectiv IAS 16 „Imobilizări corporale” abordează problematica definirii, respectiv
delimităriiactivelor imobilizate folosind concepte noi. Astfel, în concordanţă cu prevederile
standardelor internaţionale de contabilitate, în definirea activelor imobilizate, în speţă a celor
corporale, se porneşte mai întâi de la noţiunea de active, aşa cum este ea prezentată de paragraful
49 al Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, potrivit căruia „un activ
reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la
care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate.”
Se reţin din definiţie două condiţii, şi anume:
- controlul asupra resurselor întreprinderii, şi
- existenţa beneficiilor economice viitoare încorporate în active.
O întreprindere controlează un activ dacă are capacitatea de a obţine beneficii economice
viitoare din folosirea acestuia şi dacă poate restricţiona accesul altora la aceste beneficii. Dacă
întreprinderea poate proba prin estimări existenţa beneficiilor economice ataşate activelor, i se
permite acesteia să exercite un control asupra resurselor deţinute.
Utilizarea conceptelor de resurse controlate pe care o întreprindere le poate deţine
sugerează sfera de cuprindere a activelor imobilizate, care odată cu trecerea la aplicarea IAS
devine mult mai cuprinzătoare, aici integrându-se şi activele pe care întreprinderea le foloseşte în
exploatare, le închiriază sau le deţine ca investiţie imobiliară, proprietatea acestora nemai fiind
determinată.
În acest fel se poate explica recunoaşterea în contabilitatea unei întreprinderi a activelor ce nu
sunt în proprietatea sa, spre exemplu activele deţinute în leasing, situaţie în care se respectă şi se
aplică principiul proeminenţei economicului asupra juridicului.
Unui element de activ imobilizat ce îndeplineşte criteriile de recunoaştere ca activ, i se cere să
întrunească şi alte condiţii pentru a fi evidenţiat ca imobilizare corporală. Astfel, Standardele
Internaţionale prin IAS 16 „Imobilizări corporale” paragraf 6 inserează în definiţia imobilizărilor
corporale două elemente caracteristice, care le diferenţiază pe acestea de alte active în sensul că:
a) sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, şi
b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.
Din definiţie se desprinde că imobilizările corporale sunt active care prezintă următoarele
caracteristici:
- au o durată de utilizare mai mare de o perioadă, ceea ce presupune că sunt utilizate în mod
repetat cel puţin un an, în măsura în care perioada se referă la un exerciţiu financiar – contabil
care este, de regulă, un an;
- sunt achiziţionate pentru a fi utilizate în cadrul activităţii de exploatare;
- nu sunt destinate a fi vândute clienţilor.
Se face astfel apel la criteriul utilităţii activului pentru întreprindere („…este posibil a fi
utilizate pe parcursul mai multor perioade”), abordare preluată şi de referenţialul contabil
românesc care, în acord cu prevederile în vigoare – O.M.F.P. nr. 1.752/2005 pentru aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene – consideră că un activ reprezintă o
resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă
să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod
credibil. De asemenea, în concordanţă cu prevederile articolului 64 „activele imobilizate sunt
active generatoare de beneficii şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an.” În plus, la
recunoaşterea unui activ imobilizat corporal se respectă cele două condiţii ale paragrafului 87
potrivit căruia „imobilizările corporale reprezintă active care: a) sunt deţinute de o entitate
pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor
sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade
mai mari de un an.” Se asigură în acest fel o aliniere a prevederilor contabile româneşti la
cerinţele reglementărilor europene şi internaţionale în vigoare.10
Referitor la delimitarea şi clasificarea activelor, Standardele Internaţionale de Raportare

Financiară cât şi IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare” ilustrează exemple privind
structurarea şi delimitarea activelor în bilanţ în funcţie de perioada de timp în care sunt generate
beneficiile economice estimate ataşate; în concordanţă cu aceste prevederi activele se vor
delimita în bilanţ în active curente şi active imobilizate. Dacă acest criteriu „timp” nu poate fi
folosit, se utilizează criteriul lichidităţii, care delimitează activele în două categorii „ sub 12 luni”
şi „ peste 12 luni”.
Pornind de la delimitarea efectuată de standarde, imobilizările corporale se pot clasifica în
următoarele categorii, după modul de recuperare a cheltuielilor:
- terenuri (fără recuperare a cheltuielilor),
- clădiri (cu recuperarea cheltuielilor prin amortizare),
- echipamente (cu recuperarea cheltuielilor prin amortizare).
Nici o altă clasificare nu se poate desprinde din prevederile standardelor, acestea sunt
10
www.biblioteca.ase.ro -„Teorie privind amortizarea si recuperabilitate activelor imobilizate”
permisive, acordând libertate întreprinderilor în a clasifica informaţiile referitoare la active după

criterii proprii, specifice; acestea au însă obligaţia de a prezenta clasificarea proprie în politicile
şi principiile contabile ce stau la baza sistemului contabil al întreprinderii.
La secţiunea 3 a reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene (OMFP nr.
1.752/2005) se precizează că prezentarea activelor în bilanţ ca active imobilizate sau ca active
circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate; astfel, activele destinate utilizării pe o bază
continuă, în scopul desfăşurării activităţilor întreprinderii sunt delimitate ca active imobilizate.
În practica românească, coroborând denumirea Standardului Internaţional de Contabilitate IAS
16 „Imobilizări corporale” şi grupa conturilor destinată contabilizării operaţiilor privitoare la
imobilizările corporale din Planul de conturi general aprobat prin OMFP nr. 1.752/2005, se
consideră că delimitarea imobilizărilor corporale se poate face în următoarele categorii:
- terenuri şi amenajări de terenuri,
- imobilizări corporale clasificate în:
1. construcţii;
2. instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
2.1. echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru),
2.2. aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare,
2.3. mijloace de transport,
2.4. animale şi plantaţii,
3. mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active corporale.
2.2.2. Recunoaşterea şi evaluarea iniţială a activelor imobilizate
Recunoaşterea activelor este un concept nou, preluat odată cu armonizarea reglementărilor

contabile româneşti cu Directivele Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Potrivit paragrafului 7 al IAS 16 „Imobilizări corporale” „costul unei element de imobilizări
corporale va fi recunoscut ca activ dacă, şi numai dacă: a) este posibilă generarea către entitate
de beneficii economice viitoare aferente activului; şi b) costul activului poate fi măsurat în mod
credibil.”
De asemenea, pentru ca un activ să fie recunoscut ca imobilizare corporală, în conformitate cu
definiţia dată de standard (la paragraful 6) este necesară îndeplinirea a două condiţii astfel
„imobilizări corporale sunt acele elemente tangibile care: a) sunt deţinute pentru a fi utilizate în
producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi
folosite în scopuri administrative; şi b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor

perioade.” Deci, pentru ca un bun să fie recunoscut ca imobilizare corporală sunt necesare
îndeplinirea a două criterii pentru ca acesta să fie recunoscut ca activ şi, respectiv două condiţii
pentru ca bunul să fie recunoscut ca imobilizare corporală.
Primul criteriu ridică unele probleme deoarece întreprinderea trebuie să estimeze gradul de
certitudine a fluxului de beneficii economice viitoare pe baza evidenţelor disponibile în
momentul recunoaşterii. Pentru a satisface acest criteriu, este necesar să se stabilească dacă
activul patrimonial va contribui, direct sau indirect, la generarea fluxurilor de trezorerie către
întreprindere. Totodată, întreprinderea trebuie să preia atât beneficiile cât şi riscurile aferente
activului respectiv.
Beneficiile economice viitoare încorporate în active se referă la capacitatea activelor, în
general, deci, şi a activelor corporale, în special, de a contribui, în mod direct sau indirect, la
fluxul de trezorerie şi echivalente de trezorerie către întreprindere. Acest aspect se explică prin
aceea că întreprinderea utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii,
capabile să satisfacă necesităţile, tot mai diversificate, ale clienţilor şi ca urmare aceştia sunt
dispuşi să plătească, numerar sau echivalente ale numerarului, pentru a le obţine, contribuind
astfel la fluxul de trezorerie al întreprinderii. De asemenea, potenţialul de a contribui la
fluxul de trezorerie, poate fi reprezentat şi de capacitatea activelor de a reduce ieşirile de
numerar, cum ar fi de exemplu un proces alternativ de producţie (o nouă tehnologie), care
micşorează costurile. Acest potenţial poate fi unul productiv, fiind inclus în activitatea de
exploatare a întreprinderii.
Elemente de natura activelor corporale pot fi achiziţionate şi în alte scopuri, în sensul
satisfacerii legislaţiei cu privire la siguranţa sau protecţia mediului. Achiziţionarea unor astfel de
bunuri, chiar dacă nu cresc, în mod direct, beneficiile economice viitoare ale activelor corporale,
poate fi necesară ca întreprinderea să obţină beneficii viitoare din exploatarea celorlalte active
ale sale. Astfel de active corporale satisfac criteriul de recunoaştere ca active deoarece permit
obţinerea de beneficii viitoare (paragraf 11 al IAS 16 „Imobilizări corporale”).11
Cel de-al doilea criteriu de recunoaştere nu ridică probleme deosebite, deoarece atât în cazul
achiziţiei, cât şi în cazul execuţiei în regie proprie, costul de achiziţie, respectiv costul de
producţie al activului obţinut, este măsurabil în mod obiectiv, date fiind documentele prin care se
justifică în mod cert evaluarea eforturilor efectuate pentru procurarea activelor respective.
Îndeplinirea primei condiţii pentru ca un activ să fie recunoscut ca o imobilizare corporală
necesită ca:
11
- activul să fie deţinut de întreprindere;

- activul să aibă una din următoarele destinaţii:
o producţia de bunuri,
o prestarea de servicii,
o închirierea către terţi,
o utilizarea în scopuri administrative.
Cea de-a doua condiţie de recunoaştere a activului ca imobilizare corporală implică
utilizarea acestuia pe o durată mai mare de o perioadă, uşor de îndeplinit pentru activele
imobilizate a căror folosinţă este, de regulă , îndelungată, pe mai multe exerciţii.
O condiţie pentru a clasifica în continuare un element ca şi imobilizare corporală, este
efectuarea unor inspecţii majore pentru a depista defecţiunile, indiferent dacă sunt înlocuite sau
nu părţi componente ale imobilizărilor respective. Atunci când o inspecţie majoră este efectuată,
costul aferent este recunoscut în valoarea contabilă a imobilizării corporale ca şi o înlocuire, dacă
criteriile de recunoaştere sunt satisfăcute. (IAS 16.14)Pentru a se identifica ce constituie un
element individual din cadrul imobilizărilor corporale, se cere un raţionament profesional pentru
aplicarea criteriilor de definire a circumstanţelor sau a tipurilor specifice de întreprinderi. Poate
fi indicat să se grupeze elementele individuale nesemnificative, şi activul care rezultă în urma
grupării să se considere ca şi un activ individual, amortizabil.
Standardul IAS 16 recunoaşte de asemenea, că anumite componente ale imobilizărilor

corporale pot necesita înlocuiri la intervale regulate de timp şi sunt componente semnificative în
cadrul activelor.12
Exemplul clasic al IAS 16 este cel al unui furnal care poate necesita recăptuşirea pereţilor
după un anumit număr de ore de funcţionare, sau interiorul unui avion (scaunele şi tapiţeria) care
poate necesita înlocuirea de câteva ori în timpul duratei de viaţă a aeronavei. Aceste componente
sunt contabilizate ca active distincte, pentru că ele au durate de viaţă diferite de cea a activului
din care face parte. Prin urmare, în cazul în care criteriile de recunoaştere sunt îndeplinite, atunci
cheltuiala efectuată pentru înlocuirea şi renovarea unei componente este contabilizată ca o
achiziţie a unui activ distinct, iar componenta înlocuită este scoasă din evidenţă.
Imobilizările corporale pot fi achiziţionate cu scopul sporirii gradului de siguranţă sau de

protecţie a mediului. Achiziţionarea unor astfel de imobilizări corporale, chiar dacă nu cresc în
mod direct beneficiile economice viitoare ale unui activ imobilizat, poate fi necesară pentru ca
întreprinderea să obţină beneficii viitoare din celelalte active ale sale.
12
http://www.cafr.ro/servlet/DownloadForm?file=suport_curs/ias_16.doc
În aceste situaţii, astfel de achiziţii de imobilizări corporale îndeplinesc criteriile de

recunoaştere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele
aferente să fie mai mari decât beneficiul care ar putea deriva dacă ele nu ar fi fost achiziţionate.
Exemplu:
S-ar putea ca un producător de chimicale să fie nevoit să introducă un nou proces chimic de
producţie pentru a se putea alinia la cerinţele ecologice pentru producţia şi depozitarea
produselor chimice periculoase. Noile îmbunătăţirii aduse fabricii sunt recunoscute ca active în
măsura în care sunt recuperabile, pentru că, fără acestea, întreprinderea este în imposibilitatea de
a produce şi de a vinde chimicalele respective.
Încă de la început este necesară diferenţierea între terminologia uzitată de Standardele

Internaţionale şi, respectiv realitatea contabilităţii româneşti cu privire la noţiuni ca valoare
contabilă, cost etc. Se va încerca mai întâi o explicitare a termenilor în accepţiunea IAS 16
„Imobilizări corporale” referitoare la cost, respectiv valoarea contabilă.
Potrivit definiţiei dată de IAS 16 „Imobilizări corporale” costul „reprezintă suma plătită în
numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru
achiziţionarea unui activ, la data achiziţiei sau construcţiei acestuia, sau, acolo unde este cazul,
valoarea atribuită acelui activ la recunoaşterea iniţială, în conformitate cu cerinţele specifice
altor IFRS-uri, de exemplu, IFRS 2 Plata pe bază de acţiuni. ”
Din definiţia prezentată de standard rezultă că poate fi considerat drept cost al unei
imobilizări corporale:
- fie suma plătită în numerar sau echivalente de numerar pentru achiziţionarea şi punerea în
stare de utilizare sau de funcţionare a activului respectiv;
- - fie valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea şi punerea în stare
de utilizare sau de funcţionare a activului respectiv; în acest caz evaluatori specializaţi vor
determina valoarea justă a contraprestaţiei convenită a fi efectuată, iar această valoare va fi
atribuită activului, de natura imobilizărilor corporale achiziţionat.
Referitor la valoarea contabilă, aceasta este „valoarea la care un activ este recunoscut în
bilanţ după scăderea amortizării cumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate
prin depreciere.” Se consideră în determinarea valorii contabile a unui activ necesare elementele:
- o valoare de recunoaştere în bilanţ, care poate fi orice tip de valoare, precum: costul,
valoarea de utilizare sau valoarea justă; de exemplu, în cadrul achiziţionării unui activ imobilizat
prin schimb cu un alt activ, evaluarea se face la nivelul valorii juste a activului primit în schimb,
sau, dacă tranzacţia nu are conţinut comercial, la valoarea contabilă netă a activului cedat; tot
astfel, valorile reevaluate la un moment dat devin valori contabile la elaborarea bilanţului
contabil;
- suma amortizării cumulate de la data intrării activului în întreprindere sau de la data
punerii în funcţiune şi până la data prezentării în bilanţ;
- pierderile cumulate pentru deprecieri, altele decât cele cauzate de amortizarea activului
De remarcat că valoarea contabilă a unui activ de natura imobilizărilor corporale, în
accepţiunea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, se determină exclusiv în bilanţ,
indiferent de valoarea pe care o are activul în timpul exerciţiului. La un moment dat, valoarea
contabilă reprezintă valoarea rămasă de amortizat la care se adaugă valoarea reziduală.
Valoarea contabilă, potrivit prevederilor internaţionale, trebuie privită cu sensul de valoare
contabilă netă, la data bilanţului, şi nu acea valoare la prima recunoaştere de care amintea
vechile reglementări româneşti – OMFP nr. 94/2001, respectiv OMFP nr. 306/2002 –, respectiv
articolele 7 şi 9 din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 ce considerau că “la data intrării în
patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare,
denumită valoare contabilă.” Nu se poate vorbi de o nerespectare a standardelor, ci pur şi
simplu de o terminologie diferită ce vizează în esenţă aceleaşi elemente, neconcordanţă înlăturată
odată cu aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directivele Europene – OMFP
nr.1.752/2005 care precizează la Secţiunea 7 „Reguli de evaluare” paragraful 53 “la data intrării
în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare”, care
se stabileşte astfel:
- bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziţie, denumită cost de achiziţie,
- bunurile produse de întreprindere, la costul de producţie,
- bunurile obţinute cu titlu gratuit, la valoarea justă,
- bunurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de aport stabilită în urma
evaluării efectuate potrivit legii, în funcţie de preţul pieţei, utilitatea, starea şi amplasarea
acestora.
Cea mai frecventă modalitate de intrare în patrimoniu a unui activ imobilizat este prin
achiziţie. Principiul de bază la evaluarea iniţială este de a înscrie în bilanţ, la data recunoaşterii,
costul angajat de întreprindere în vederea aducerii elementului de imobilizări la locaţia şi
condiţia necesare utilizării prevăzute de conducere. Elementele constitutive ale costului sunt, în
acord cu prevederile paragrafului 16 al IAS 16:
- preţul de cumpărare, inclusiv taxele vamale şi taxele nerecuperabile, după deducerea
reducerilor comerciale;
- orice costuri care se pot atribui direct aducerii activului la locaţia şi condiţia necesare
pentru ca acesta să poată opera în modul dorit de conducere;
- estimarea iniţială a costurilor de demontare şi de mutare a elementului şi restaurarea

amplasamentului unde va fi mutat, obligaţie pe care o dobândeşte întreprinderea la
achiziţionarea elementului sau ca o consecinţă a utilizării elementului pe o perioadă anumită în
alte scopuri decât cele de a produce stocuri în timpul acelei perioade.
2.2.3. Noţiunea de cheltuieli directe încorporabile în costul activelor
Anumite cheltuieli, în accepţiunea IAS 16 sunt legate direct de aducerea activului corporal la
locul şi în condiţiile de funcţionare dorite de conducere, cheltuieli ce vor fi înregistrate ca parte a
costului activului. Este vorba despre cheltuieli precum:
- organizarea de şantier, cheltuieli de lansare, amenajarea amplasamentului, testarea
funcţionării corecte, comisioanele şi onorariile inginerilor şi arhitecţilor;
- costuri de livrare şi manipulare, pregătire, montaj, instalare, asamblare, primul transport;
- cheltuieli cu personalul ce rezultă direct din construcţia, respectiv achiziţia respectivului
activ imobilizat.
Astfel, orice cheltuială rezonabilă realizată înaintea utilizării activului în producţia efectivă,
implicată în aducerea activului la cumpărător este capitalizată. Respectivele cheltuieli nu vor fi
înregistrate ca fiind cheltuieli aferente perioadei în care sunt efectuate deoarece se consideră a
aduce valoare adăugată activului. Se va reţine totuşi că valoarea activului înregistrat în
contabilitate după luarea în considerare a cheltuielilor menţionate anterior nu trebuie să
depăşească valoarea justă a acestuia.
Între cheltuielile necesare aducerii activelor la locul în care vor fi utilizate se cuprind şi
unele costuri auxiliare, precum testare şi calibrare, unde este cazul. Se includ astfel în costul
activului cheltuielile de testare a funcţionării corecte, după deducerea oricăror încasări nete
provenite din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasament şi la
condiţia de funcţionare (spre exemplu eşantioanele produse la testarea echipamentului).
Standardul face distincţie între cheltuielile necesare aducerii activului în starea de a fi
exploatat – ce se integrează în costul activului – şi cheltuielile aferente operaţiunilor de pregătire
al activului, lansare a acestuia, precum formarea personalului, perioada dintre finalizarea
activului şi începerea exploatării, pierderile înregistrate prin funcţionarea sub capacitatea
normală, etc. considerate cheltuieli cu exploatarea (paragraf 20 al IAS 16).
Se remarcă noutatea adusă de noua normă IAS 16 care consideră ca necesară includerea în
costul unei imobilizări corporale a estimării oricărei obligaţii iniţiale pentru întreprindere
aferentă costului de demontare, mutare şi restaurare al unui element de activ imobilizat ce

decurge din utilizarea respectivului element şi nu ca o consecinţă a achiziţionării acestuia. 13
Dacă, de exemplu se consideră o întreprindere ce a obţinut o licenţă de foraj petrolier
cucondiţia ca la sfârşitul exploatării să dezasambleze sondele şi să asigure
reamenajareaamplasamentului, deoarece se întrunesc condiţiile de recunoaştere a unui provizion
– există o obligaţie prezentă de a readuce amplasamentul la starea iniţială după demontarea
instalaţiilor, datorată de un eveniment trecut (exploatarea de foraj petrolier) iar costul acestei
acţiuni se poate estima credibil – cheltuielile cu mutarea activelor şi reamenajarea se cuprind în
costul activului alocându-se pe durata de viaţă utilă măsurată în procesul recunoaşterii. În fiecare
exerciţiu se va proceda la actualizarea provizionului, astfel că la data la care se estimează că se
va realiza cheltuiala, aceasta să poată fi exprimată corespunzător.
Pot, de asemenea, interveni înaintea sau în timpul desfăşurării activităţii de obţinere a
activului o serie de operaţii ocazionale ce nu au legătură cu activul – Standardul aminteşte
situaţia posibilă de obţinere a profitului din folosirea şantierului de construcţie ca loc de parcare
până la începerea efectivă a construcţiei. Cum operaţiunile ocazionale de acest gen nu contribuie
la aducerea activului în starea necesară de utilizare sau la locul de destinaţie prevăzut de
conducere, profitul şi cheltuielile aferente operaţiunilor ocazionale vor fi recunoscute în contul
de profit şi pierdere al perioadei curente respective.
Nu sunt considerate componente ale costului de achiziţie următoarele:
- cheltuielile administrative şi cele de regie,
- pierderile iniţiale de operare, cum ar fi cele înregistrate la creşterea cererii pentru produsul
realizat de respectiva imobilizare,
- cheltuielile reamplasării sau reorganizării parţiale sau totale a activităţilor întreprinderii,
- cheltuielile de deschidere a unei noi instalaţii,
- cheltuielile de introducere a unui nou produs sau serviciu etc.
Cheltuielile administrative, ca şi alte categorii de cheltuieli de regie, nu sunt, de regulă,
capitalizate la achiziţiile de active imobilizate, deşi unele dintre acestea precum salariile
personalului ce evaluează activele în vederea achiziţiei, sunt de fapt parte din procesul de
achiziţie.
Totuşi, cheltuielile administrative ce privesc procesul achiziţiei precum onorariul de
consultanţă sau comisionul plătit unui agent angajat în mod special pentru a asista achiziţia, sunt
considerate ca şi componente a costului ce va fi recunoscut.
13
Notă: deşi costurile administrative nu se capitalizează, există costuri real incrementale pentru
activ, ca de pildă comisionul plătit unui agent pentru asistarea companiei în achiziţionarea unui
activ sau un fee de consultanţă în acest sens, care poate fi tratat ca parte a costului iniţial de
recunoaştere al activului.14
Atenţie însă asupra unei reguli importante: Standardul permite capitalizarea în mod
rezonabil al tuturor costurilor care concură la obţinerea activului, punerea sa în funcţiune şi
obţinerea performanţelor dorite, dar cu condiţia ca aceste valori adiţionale să ne mărească
valoarea activului mai mult decât valoarea sa justă.
Recunoaşterea costurilor în valoarea contabilă a imobilizărilor corporale încetează a se mai

produce atunci când aceste elemente sunt aduse în locaţia şi având proprietăţile necesare pentru a
funcţiona în maniera dorită de management – IAS 16.20.
Prin urmare, costurile legate de utilizarea sau de reorganizarea imobilizărilor corporale nu

sunt incluse în valoarea contabilă a acestora, ca de exemplu:
a) costurile suportate în perioada în care o imobilizare are capacitatea de a funcţiona la

parametrii doriţi de management, însă nu a fost pusă în funcţiune sau funcţionează la o
capacitate mai redusă decât cea normală;
b) pierderile operaţionale rezultate iniţial, de exemplu cele întâlnite până în momentul în

care se formează cererea pentru un anumit produs;
c) costurile întâlnite în procesul de relocare şi reorganizare a unei parţi sau a întregii

activităţi
Un element de noutate în noul Standard est că, dacă plăţile sunt eşalonate pe o perioadă mai
mare decât cele prevăzute într-un contract de credit uzual, diferenţa între echivalentul în numerar
a preţului şi plăţile totale este recunoscută drept dobândă pe o perioadă a creditului, exceptând
cazul în care această dobândă este inclusă în costul imobilizării corporale, potrivit tratamentului
alternativ prevăzut de IAS 23 „Costul îndatorării”.
Exemplu:
Editura Albatros a achiziţionat o rotativă nouă în valoare de 3.000.000 u.m. la 10

februarie exerciţiul N. Cu această ocazie întreprinderea suportă diverse cheltuieli precum:
cheltuieli de livrare 10.000 u.m., cheltuieli de instalare 20.000 u.m., cheltuieli de punere în
funcţiune 5.000 u.m. Cheltuielile de instalare sunt legate de natura proprie imobilizării
14
achiziţionate ce necesită o amenajare particulară în cadrul întreprinderii. Cheltuielile de punere

în funcţiune se referă la dificultăţile privind reglarea rotativei înaintea utilizării. Punerea în
funcţiune are loc la 1 iulie exerciţiul N. Totodată, s-au înregistrat probleme în utilizarea rotativei
la primele comenzi primite de la clienţi fiind generate cheltuieli în sumă de 4.000 u.m. necesare
remedierii defecţiunii. Utilizarea rotativei se estimează a se realiza pe o perioadă de 10 ani. La
sfârşitul duratei de viaţă estimată, ţinând cont şi de condiţiile pieţei, întreprinderea consideră că
va obţine din vânzarea acesteia 1.000.000 u.m., suportând cheltuieli cu demontarea utilajului de
6.000 u.m. Care este valoarea activului imobilizat achiziţionat şi, respectiv, baza de calcul a
amortizării? Costul de achiziţie al rotativei se stabileşte fără a lua în calcul cheltuielile cu
remedierea defecţiunii, astfel:
- preţ de cumpărare 3.000.000 u.m.
- cheltuieli de livrare 10.000 u.m.
- cheltuieli de instalare 20.000 u.m.
- cheltuieli de punere în funcţiune 5.000 u.m.
- cheltuieli cu demontarea 6.000 u.m.
Cost de achiziţie 3.041.000 u.m.
Valoarea amortizabilă trebuie să ţină seama de valoarea potenţială de revânzare astfel:
- cost de achiziţie 3.035.000 u.m.
- valoare reziduală estimată - 1.000.000 u.m.
Baza amortizabilă 2.035.000 u.m.
Standardele Internaţionale de Contabilitate prevăd că la recunoaşterea iniţială un activ de

natura imobilizărilor corporale poate fi subvenţionat. Eventualele subvenţii obţinute pentru
achiziţionarea sau producerea unei imobilizări corporale nu au incidenţă asupra costului acesteia;
este vorba despre o operaţiune cu caracter exclusiv financiar ce nu afectează valoarea
imobilizării respective. Modificări apar însă la nivelul valorii contabile deoarece, în conformitate
cu prevederileparagrafului 24 al IAS 20 „Contabilitatea subvenţiilor guvernamentale şi
prezentarea informaţiilor referitoare la asistenţa guvernamentală”, subvenţiile guvernamentale
pot fi prezentate în bilanţ fie prin înregistrarea subvenţiei ca venit amânat, fie prin deducerea
din valoarea contabilă a imobilizării respective. Potrivit celei de-a doua metode subvenţia se va
deduce din costul activului imobilizat, recunoaşterea sa ca venit se va realiza de-a lungul ciclului
de viaţă al activului amortizabil prin reducerea cheltuielii cu amortizarea.
De asemenea, o situaţie specială prevăzută de IAS 16 este cea referitoare la terenurile care
includ în costuri cheltuieli cu dezasamblarea activelor, respectiv reamenajarea acestora. Astfel, se
consideră că, deşi terenurile au o durată de viaţă nelimitată şi nu se amortizează, atunci când în
costurile acestora se includ cheltuieli cu dezasamblarea şi reamenajarea, acestea se vor amortiza

pe perioada beneficiilor obţinute. În anumite cazuri, terenul în sine poate avea o durată de viaţă
limitată, caz în care se va amortiza într-un mod care să reflecte beneficiile ce decurg din acesta.
Faţă de modalităţile de intrare prevăzute de IAS 16 „Imobilizări corporale”, contabilitatea
românească precizează că un activ de natura imobilizărilor corporale poate fi adus ca aport la
capitalul social sau obţinut cu titlu gratuit. Activele de natura imobilizărilor corporale ce se
constituie în aporturi la crearea unei întreprinderi sau în cadrul operaţiunilor de fuziune, divizare
sau asociere sunt măsurate la valoarea ce rezultă din documentele întocmite cu ocazia
operaţiunilor respective ţinând seama de preţul pieţei, utilitatea, starea şi respectiv amplasarea
acestora.
În cazul activelor de natura imobilizărilor corporale primite cu titlu gratuit, evaluarea
iniţială se stabileşte la valoare justă, la nivelul preţurilor ce s-ar fi plătit pe piaţă în condiţii
normale ţinând cont de utilitatea şi starea respectivului activ. Se apelează la serviciile
specialiştilor, fie că sunt tehnicieni – aceştia dau măsura utilităţii din punct de vedere tehnic, sau
contabili care estimează utilitatea economică, ţinând seama de condiţiile întâlnite pe piaţă, a
respectivului activ.
Pentru activele ce nu sunt tranzacţionate pe o piaţă activă este necesară intervenţia unui
evaluator specializat care să stabilească valoarea de intrare.
2.2.4. Construcţia sau Dezvoltarea unui activ
Anumite operaţii sunt în strânsă legătură cu procesul de construcţie sau dezvoltare a unei
imobilizări corporale, dar nu sunt necesare în procesul de aducere a acesteia în locaţia şi având
proprietăţile necesare pentru a funcţiona în maniera dorită de management. În acelaşi sens, există
operaţiuni incidentale care nu sunt direct legate de activ pot interveni înainte sau în cursul
procesului de dezvoltare, construcţie sau punere în funcţiune a activului respectiv.
Exemplu:
o Terenul destinat construirii unei clădiri poate genera venituri utilizându-l drept
spaţiu de parcare, până când începe construcţia clădirii propriu zise. Acest tip de
venituri şi costurile aferente sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere al
exerciţiului în care sunt generate, ca şi venituri şi cheltuieli.
O altă situaţie este construcţia sau dezvoltarea unui activ în regie proprie – IAS 16.22.
Costul unui astfel de activ este determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ
achiziţionat. Astfel, dacă întreprinderea produce active similare, în scopul comercializării, în

cadrul unor tranzacţii normale, atunci costul activului este de obicei acelaşi cu costul de
producţie a acelui activ destinat vânzării (a se vedea IAS 2 - Stocuri). Prin urmare, orice profituri
interne sunt eliminate în calculul costului acelui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând
rebuturi, manoperă sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum şi pierderile
care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu este inclusă în costul activului.
(b).
Alături de modalităţile de intrare deja prezentate, activele imobilizate de natura

imobilizărilor corporale pot fi procurate şi prin schimb.
2.3. Măsurarea valorii iniţiale prin schimburi de active
În conformitate cu prevederile vechii norme IAS 16 „Imobilizări corporale” schimburile

de active se concentrau pe natura bunurilor – similare sau diferite, de aici şi tratamentele
diferenţiate ce apăreau. Astfel potrivit paragrafului 21 al vechii norme IAS 16 ”Imobilizări
corporale” ”un element de natura imobilizărilor corporale poate fi achiziţionat prin schimbul
total sau parţial cu un alt element de aceeaşi natură, sau un alt activ. Costul unui astfel de
element este determinat la valoarea justă a activului primit în schimb, care este echivalentă cu
valoarea justă a activului cedat, corectată cu valoarea oricărei sume transferate în numerar sau
echivalente de numerar.” La paragraful 22 norma IAS 16 prevedea ” un element de natura
imobilizărilor corporale poate fi achiziţionat în schimbul unui activ similar care are o
întrebuinţare similară în acelaşi domeniu de activitate...... costul noului activ este valoarea
contabilă corespunzătoare activului vândut.”
Care este situaţia în România?
Deşi vechile reglementări contabile – O.M.F.P. nr. 94/2001 prevedeau la punctul 5.13
“activele dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează la valoarea justă a activelor
primite în schimb”, practica contabilă românească nu agreează schimbul de active; modalităţile
uzuale de intrare a unui activ imobilizat în întreprindere sunt achiziţia, producţia, aportul,
respectiv obţinerea cu titlu gratuit. Nici actualele reglementări în vigoare armonizate cu
Directivele Europene – OMFP nr. 1.521/2005 – nu aduc precizări referitoare la tratamentul
schimbului de active imobilizate, astfel că orice posibilă tranzacţie de schimb va fi contabilizată
asemenea unei achiziţii, respectiv cedări de active imobilizate, recunoaşterea în contabilitate a
eventualelor câştiguri sau pierderi aferente operaţiei se va realiza ca venit/cheltuială în contul de

profit şi pierdere.
2.3.1. Cheltuieli ulterioare. Recunoaştere şi contabilizare
În conformitate cu vechea normă IAS 16 „Imobilizări corporale”, costurile adiţionale

aferente unui activ de natura imobilizărilor corporale efectuate ulterior recunoaşterii acestuia şi
punerii sale în stare de utilizare fie se capitalizau, fie se includeau în cheltuielile perioadei. În
general, costurile ce implică obţinerea de beneficii economice viitoare suplimentare faţă de
estimările iniţiale se capitalizează, iar cele ce contribuie la menţinerea nivelului de beneficii
iniţiale se trec pe cheltuielile perioadei.
Prin recurs la prevederile vechii norme IAS 16 „Imobilizări corporale” „cheltuielile
viitoare aferente unui element de natura imobilizărilor corporale care a fost deja recunoscut
trebuie adăugate valorii contabile a activului numai atunci când se estimează că întreprinderea
va obţine beneficii economice viitoare suplimentare faţă de performanţele estimate iniţial ca
fiind corespunzătoare. Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli în
perioada în care au fost suportate.”
Deoarece, în practică este destul de dificil să se determine care sunt acele cheltuieli ce pot
fi capitalizate şi care nu, consecinţă şi a caracterului subiectiv al estimării eventualelor beneficii
suplimentate faţă de cele iniţial măsurate (unele categorii de cheltuieli par să le îndeplinească pe
amândouă), dar şi a conflictului existent între principiul recunoaşterii cheltuielilor ulterioare
existent şi cel de recunoaştere din Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor
financiare.
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate a decis că principiul
recunoaşterii separate pentru cheltuielile ulterioare nu este necesar. Ca urmare, o întreprindere
va evalua conform principiului recunoaşterii prevăzut la paragraful 7 toate costurile
imobilizărilor sale corporale atunci când acestea apar. Aceste costuri includ costurile iniţiale
pentru achiziţionarea sau construcţia unor elemente de imobilizări corporale precum şi costurile
care apar ulterior pentru adăugarea, înlocuirea sau întreţinerea acestora.
Distincţia între cheltuieli de capital şi cheltuieli ale perioadei aferente activelor
imobilizate nu este întotdeauna foarte clară; se impune o atentă analiză a situaţiilor ce pot apare
şi aplicarea raţionamentului profesional. Cele mai întâlnite tipuri de costuri asumate ulterior
recunoaşterii se grupează după cum urmează în: adăugiri, îmbunătăţiri, reamenajări şi
reinstalări, reparaţii, întreţineri şi înlocuiri. Dacă modificările la un activ determină extinderea
duratei de viaţă utilă a acestuia (măsurată fie în ani, fie în potenţiale unităţi produse) sau
creşterea capacităţii acestuia, s-ar capitaliza. Tot astfel, dacă cheltuielile au drept rezultat o
calitate îmbunătăţită a produsului sau permit o reducere a altor costuri, se încadrează ca fiind
valabile pentru capitalizare.
Noua normă IAS 16 prevede la paragraful 12 ca toate acele costuri aferente întreţinerii
zilnice ale unei imobilizări corporale, şi se referă aici la costurile de lucru şi consumabile, să fie
recunoscute ca şi cheltuieli ale perioadei o dată cu apariţia lor. Întrunesc aceste condiţii
cheltuielilede întreţinere menţionate mai sus. Toate celelalte costuri efectuate ulterior achiziţiei
sau construcţiei unui element de imobilizări corporale ce întrunesc condiţiile de recunoaştere din
paragraful 7 se vor înscrie ca şi componentă a costului respectivului activ. În cele ce urmează se
vor analiza pe larg tipurile de costuri enumerate anterior.
Adăugirile, îmbunătăţirile, reamenajările şi reinstalările efectuate activelor de natura
imobilizărilor corporale ulterior recunoaşterii se pot grupa în categoria modernizărilor care
presupun înlocuirea unei părţi a imobilizării respective cu alta similară dar superioară calitativ.
Adăugirile nu prezintă probleme deosebite de recunoaştere; prin definiţie, orice adăugare
efectuată activelor imobilizate se recunoaşte în valoarea costului respectivului activ deoarece
contribuie la crearea unui nou activ. Adăugarea unei noi incinte în cadrul unui spital sau
instalarea unui sistem de aer condiţionat într-un birou, spre exemplu, contribuie la creşterea
potenţialului de serviciu al respectivului activ; asemenea cheltuieli trebuiesc considerate ca şi
componentă a costului atunci când ele apar.
Îmbunătăţirile efectuate activelor imobilizate sunt rezultatul politicii de modernizare
implementat de întreprindere. Se impune o atentă analiză şi distincţie între aceste tipuri de
cheltuieli şi reparaţiile normale efectuate pe durata de utilizare a respectivelor active. Dacă
îmbunătăţirile aduse cresc potenţialul de utilizare în viitor al activului, contribuind la obţinerea
de beneficii viitoare peste cele estimate iniţial, acestea se recunosc ca şi componentă a costului
respectivului activ.
Exemplul 1:
Conducerea firmei X hotărăşte efectuarea unor îmbunătăţiri la utilajul M, principala verigă în
obţinerea produsului P. În urma angajării cheltuielilor, din utilizarea activului se obţin cu 25%
mai multe produse în interval de 30 zile decât anterior efectuării îmbunătăţirilor. Creşterea
numărului de unităţi de producţie obţinute ca indiciu al extinderii duratei de viaţă economice din
utilizare, implică recunoaşterea respectivelor cheltuieli ca şi componentă a costului utilajului M.
Pentru imobilizările corporale de natura construcţiilor şi terenurilor la care se efectuează
reinstalări şi reamenajări, cheltuielile efectuate majorează valoarea respectivei imobilizări.
Exemple de astfel de reinstalări şi reamenajări:

- instalaţii aferente construcţiilor (încălzire centrală, echipament electric, ascensoare),
- modificări şi transformări de clădiri (amenajări generale, lucrări de tâmplărie etc.),
- lucrări de creare a spaţiilor verzi.
În schimb nu pot fi încorporate în costul activelor corporale cheltuielile ocazionate de
zugrăveli (interioare şi exterioare), lucrări de curăţenie etc.
Un caz special este cel al construcţiilor pentru care, la data achiziţiei întreprinderea este
conştientă şi se obligă să efectueze anumite cheltuieli pentru a aduce activul în stare de
exploatare (de exemplu clădirile ce necesită renovări). Toate cheltuielile suportate cu aducerea
activului la parametrii normali de exploatare sunt capitalizate dacă în viitor pot fi recuperate din
utilizarea continuă a activului.
Exemplul 2:
Întreprinderea ALFA achiziţionează în exerciţiul N o clădire ce va servi drept sediu
central. La data achiziţiei se cunoaşte că se impune efectuarea de cheltuieli pentru aducerea
acesteia în stare funcţională în sumă de 245.000 u.m.; se estimează recuperarea acestor cheltuieli
din utilizarea clădirii în viitor, fapt pentru care respectivele cheltuieli pot fi adăugate costului
clădirii.
Nu sunt capitalizate şi sunt recunoscute ca şi o cheltuială a perioadei în care au fost
suportate, cheltuielile privind reparaţiile sau întreţinerea imobilizărilor corporale făcute cu
scopul de a obţine sau de a păstra activul la nivelul de performanţă sperat de conducere la data
recunoaşterii. Se poate presupune, de obicei, că cheltuielile pentru întreţinere şi reparaţii pot
interveni sub formă de rate pe durata vieţii unui activ şi trebuie să fie trecute la cheltuieli pe
măsură ce acestea sunt realizate.
Înlocuirile de active (sau componente ale acestora) presupun substituirea activului
existent sau a unei părţi a acestuia la intervale regulate, operaţie ce implică pentru întreprindere
recunoaşterea în valoarea contabilă a respectivei imobilizări a părţii înlocuite dacă se întrunesc
condiţiile din paragraful 7, respectiv derecunoaşterea valorii contabile a ceea ce a fost înlocuit
pentru a se evita înregistrarea atât a înlocuirii cât şi a părţii înlocuite ca active. Această
derecunoaştere se realizează chiar dacă ceea ce s-a înlocuit face parte sau nu dintr-un element pe
care întreprinderea îl amortizează separat. Standardul menţionează şi cazul achiziţiei unor
elemente de imobilizări tocmai pentru a se apela mai rar la înlocuire, cum ar fi înlocuirea
pereţilor interiori ai unei clădiri, sau la efectuarea unei înlocuiri nerecurente.
Exemple de astfel de înlocuiri pot fi:
- pentru un avion: motoarele, scaunele şi tapiseria;
- pentru un furnal: recăptuşirea pereţilor după un anumit număr de ore de funcţionare;

- pentru un imobil: ascensoarele, instalaţiile;
- pentru un vehicul: pneurile, elementele mecanice;
- pentru instalaţiile de transmisie prin cablu: componentele electronice aferente etc.
Noua normă IAS 16 consideră ca o condiţie de continuare a operării unui element de
imobilizări corporale, necesitatea efectuării de inspecţii generale regulate pentru depistarea
defecţiunilor, fără a ţine seama care sunt părţile înlocuite; Standardul aduce ca exemplu cazul
unui aparat de zbor, la fiecare inspecţie generală costul acesteia fiind recunoscut în valoarea
contabilă a elementului de activ ca o înlocuire dacă sunt întrunite criteriile de recunoaştere
prevăzute la paragraful 7 al IAS 16. Orice valoare contabilă rămasă din costul inspecţiei
anterioare se va derecunoaşte indiferent dacă costul inspecţiei anterioare a fost identificat sau nu
în tranzacţia în care activul imobilizat a fost achiziţionat sau construit. Dacă este necesar, costul
estimat al unei inspecţii similare viitoare poate fi utilizat ca o indicaţie a ceea ce a însemnat
costul componentei inspecţiei existente atunci când elementul de activ imobilizat a fost
achiziţionat sau construit.
Contabilitatea românească armonizată cu Directivele Europene consideră la secţiunea
Cheltuieli ulterioare că se vor recunoaşte drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate
toate cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale. Sunt recunoscute însă ca o
componentă a activului investiţiile efectuate la imobilizările corporale sub forma cheltuielilor
ulterioare. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali şi să
conducă la obţinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare faţă de cele estimate iniţial.15
Exemple de astfel de cheltuieli pot fi cele ce contribuie la:
- creşterea duratei de viaţă utilă,
- majorarea capacităţii de producţie a activului,
- modernizarea unor componente pentru îmbunătăţirea calităţii produselor,
- adoptarea unui proces de producţie care contribuie la reducerea cheltuielilor de
exploatare.
Capitalizarea costurilor ulterioare aferente activelor imobilizate necesită îndeplinirea a cel
puţin uneia dintre următoarele condiţii:
- durata de viaţă utilă a activului trebuie să crească,
- numărul unităţilor de producţie obţinute din utilizarea activului trebuie să crească,
- calitatea unităţilor de producţie obţinute trebuie îmbunătăţită,
- diminuarea cheltuielilor de exploatare.
Exemplul 3:
15
O societate deţine un activ pentru care s-a stabilit la recunoaştere o durată de viaţă utilă de
10 ani. După trei ani de utilizare se înlocuieşte o componentă uzată a cărei valoare contabilă nu
este cunoscută cu alta ce majorează durata de viaţă rămasă de la şapte ani la nouă ani. Deoarece
cheltuiala efectuată cu înlocuirea componentei uzate se consideră că va aduce în viitor beneficii
economice către societate, aceasta se constituie ca parte a costului respectivului activ. Prin
modelări specifice (spre exemplu ponderea estimată a componentei înlocuite în valoarea
contabilă a activului) se determină valoarea contabilă a părţii înlocuite ce va fi derecunoscută în
conformitate cu prevederile paragrafelor 67-72 ale prezentului standard.
Înaintea armonizării contabilităţii româneşti cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi
Directivele Europene cheltuielile efectuate de întreprindere după achiziţia şi punerea în stare de
utilizare a unui activ imobilizat erau fie capitalizate – dacă vizau creşterea valorii contabile prin
adăugarea de accesorii, respectiv modernizări, fie erau alocate pe cheltuielile perioadei – dacă
era vorba de reparaţii sau întreţineri care menţineau activul în stare de funcţionare; în esenţă
conceptul de cheltuieli ulterioare era cunoscut şi utilizat şi înainte numai cu altă terminologie,
nimic mai mult.
2.4. Măsurarea ulterioară evaluării iniţiale
Prin recurs la prevederile Standardelor Internaţionale de Contabilitate, ulterior

recunoaşterii, un element de natura imobilizărilor corporale poate fi evaluat şi înregistrat în
contabilitate prin alegerea între două modele – model de determinare al costului, respectiv
modelul de reevaluare – urmare a permisivităţii de care dau dovadă normele contabile
internaţionale. Standardele nu optează, în mod special, pentru unul din cele două modele, lăsând
la latitudinea întreprinderii această alegere. Potrivit modelului costului, ulterior recunoaşterii ca
activ un element de imobilizări corporale va fi înregistrat la costul său minus orice amortizare
acumulată şi orice pierderi acumulate din depreciere. Modelul reevaluării consideră că, după
recunoaşterea ca activ, un element de imobilizări corporale a cărui valoare justă poate fi
evaluată credibil va fi înregistrat la o valoare reevaluată, aceasta fiind valoarea sa justă la data
reevaluării minus orice amortizare acumulată ulterior şi orice pierderi acumulate din
depreciere.
Valoarea justă
Valoarea justă este în centrul dezbaterilor comunităţii contabile internaţionale şi a lumii

afacerilor de mai bine de două decenii. Ea se interferează astăzi cu procesul internaţional de
armonizare contabilă. Necesitatea utilizării valorii juste rezidă din criticile tot mai virulente
aduse sistemului contabil tradiţional pus faţă în faţă cu o viziune tot mai acţionarială a
contabilităţii.
Noţiunea de valoare justă este traducerea imperfectă, dar consacrată astăzi, a expresiei
anglo - saxone fair value care, literal corespunde celei de valoare sinceră sau loială. Primele
definiţii ale valorii juste au apărut relativ târziu; FASB a definit această noţiune în 1982 prin
adoptarea normei FAS 87. IASB a introdus valoarea justă în corpul său de reguli abia în 1995
odată cu norma IAS 32 „Instrumente financiare”: ”valoarea justă desemnează preţul la care
poate fi schimbat un activ sau poate fi stinsă o datorie, între două părţi competente ce
acţionează în deplină cunoştinţă de cauză….”16
Trebuie să existe o convergenţă între modalitatea în care evaluăm activele în conturi şi,
respectiv utilizarea conturilor. IASB cât şi FASB au ales o metodă de evaluare fondată pe
valoarea de realizare imediată a activelor respective, adică valoarea la un moment t pe piaţă
(abordare anglo – saxonă) în opoziţie cu abordarea europeană care ţine seama de tranzacţia în
sine.
Valoarea justă este rezultanta nevoii de satisfacere a cerinţelor utilizatorilor de situaţii
financiare, permiţând acestora să răspundă la următoarea întrebare: trebuie să cumpăr, să păstrez
sau să vând activele deţinute?
Pentru evaluarea la valoare justă atât FASB cât şi IASB au identificat mai multe baze de
evaluare:
- valoarea de utilitate sau valoarea fluxurilor viitoare de trezorerie,
- valoarea de piaţă,
- valoarea de înlocuire.
Aceste diferite valori se impun a fi examinate, comparate înainte de a reţine una dintre ele.
Valoarea de utilitate
Această valoare este egală cu suma avantajelor economice viitoare estimate de către
întreprindere, obţinute din utilizarea activului analizat. Altfel spus, ea se bazează pe conceptul de
creare de valoare. Avantajelor economice aşteptate pe durata de viaţă a imobilizării respective se
adaugă eventuala valoare reziduală obţinută din vânzarea activului la sfârşitul duratei de viaţă
estimată. Această din urmă valoare reprezintă ultimul flux de primit provenind de la imobilizarea
în cauză (suma netă obţinută după deducerea costurilor de cesiune).
16
Valoarea de piaţă
Valoarea de piaţă reprezintă astfel acel preţ la care un bun poate fi vândut, dacă există o
piaţă de schimb activă, accesibilă tuturor, pentru categoria de elemente din care face parte bunul.
O piaţă activă implică tranzacţionarea de bunuri omogene, între actorii prezenţi permanent pe
această piaţă – cumpărători şi vânzători – preţurile fiind cunoscute marelui public.
Valoarea de înlocuire
Potrivit definiţiei valoarea de înlocuire reprezintă suma sau investiţia pe care trebuie să o
facă o întreprindere pentru înlocuirea unui activ existent. Noul activ poate să fie diferit de cel
înlocuit, dar trebuie să asigure menţinerea activităţii sectorului de activitate din care face parte
activul schimbat. Progresul tehnic şi ameliorările permanente aduse activelor generează
dificultăţi în măsurarea efectivă a valorii de înlocuire. Un activ va fi foarte rar schimbat cu altul
nou identic.
Norma IAS 16 consideră că „dacă nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din
cauza naturii specializate a elementului de imobilizări corporale, iar elementul de vinde rar, cu
excepţia cazului în care reprezintă o parte a unei activităţi continue, o entitate poate avea nevoie
să estimeze valoarea justă prin utilizarea unei abordări pe bază de venit sau de cost de
înlocuire a deprecierii.” Măsurarea valorii juste, în aceste condiţii, se va realiza în baza
calculelor efectuate de specialişti calificaţi în evaluare.
Indiferent de modalitatea de măsurare a valorii juste a activelor la momentul reevaluării,
dacă se reevaluează oricare dintre active, toate celelalte active din acele grupuri sau categorii din
care fac parte se vor supune procesului de reevaluare. Acest lucru este necesar pentru a preveni
prezentarea unui bilanţ care să conţină un amestec neinteligibil de costuri istorice şi valori
curente şi pentru a preveni reevaluarea selectivă destinată maximizării activelor nete. Sunt
considerate în accepţiunea IAS 16 categorii sau clase de active acele grupări de bunuri de aceeaşi
natură şi cu utilizări similare aflate în exploatarea întreprinderii. Sunt amintite ca exemple de
astfel de clase terenurile; terenuri şi clădiri; maşini şi echipamente; nave; aeronave; automobile;
mobilier, instalaţii, piese de schimb şi asamblare; echipament de birotică etc.
Prin asociere cu prevederea conform căreia reevaluarea trebuie să aibă loc cu o frecvenţă
suficientă pentru a aproxima valorile juste de la fiecare dată a bilanţului, aceasta păstrează
integritatea procesului de raportare financiară. În plus, standardul impune ca, de îndată ce o
întreprindere recurge la reevaluări, acestea se impun continuate astfel încât valorile contabile în
oricare bilanţ ulterior să nu fie semnificativ diferite în raport cu valorile juste actuale la acea
dată.
Frecvenţa reevaluărilor depinde de evoluţia valorii juste a activelor imobilizate în cauză;
pentru acele imobilizări la care nu au intervenit modificări semnificative şi fluctuante ale valorii
juste, procesul reevaluării poate opera o dată la trei, respectiv cinci ani. În cazul în care valoarea
justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea contabilă, este cerută o nouă
reevaluareProcedura se aplică şi unei întregi clase de active ce poate fi reevaluată permanent
dacă această reevaluare se poate realiza în timp scurt şi dacă aceste reevaluări pot fi mereu
actualizate.
Şi contabilitatea românească prin reglementările în vigoare (O.M.F.P. nr. 1.752/2005)
consideră că întreprinderile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la
sfârşitul exerciţiului financiar, prin determinarea valorii juste a acestora în baza unor estimări
realizate de către profesionişti calificaţi în evaluare. De regulă, valoarea justă este măsurată în
baza datelor existente pe piaţă, operaţia de reevaluare se va efectua cu suficientă regularitate
astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind
valoarea justă de la data bilanţului.
Valoarea atribuită unui activ imobilizat corporal reevaluat, după efectuarea operaţiei de
reevaluare înlocuieşte costul de achiziţie/costul de producţie sau oricare altă valoare considerată
înainte; pentru acele active imobilizate reevaluate a căror valoare justă nu se mai poate estima
prin referinţă la o piaţă activă, recunoaşterea în bilanţ se realizează la valoarea reevaluată de la
data ultimei reevaluări mai puţin ajustările cumulate de valoare.
Prin asociere cu prevederea conform căreia reevaluarea trebuie să aibă loc cu o frecvenţă
suficientă pentru a aproxima valorile juste de la fiecare dată a bilanţului, aceasta păstrează
integritatea procesului de raportare financiară. De altfel, având în vedere faptul că un bilanţ
elaborat conform metodei costului istoric va conţine valori necomparabile pentru active similare
(datorită faptului că activele sunt achiziţionate la momente diferite), abordarea reevaluării are
posibilitatea de a oferi o raportare financiară mai precisă. Prin compensaţie faţă de această
îmbunătăţire potenţială, există, bineînţeles, o mai mare subiectivitate inerentă valorilor juste,
dând un exemplu de compromis conceptual de bază între relevanţă şi credibilitate.
La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este
(în concordanţă cu prevederile IAS 16, respectiv paragraful 109(2) al OMFP nr. 1.752/2005):
- fie recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât
valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată

(metoda este utilizată atunci când activul este reevaluat prin aplicare unui indice la
costul de înlocuire amortizat);
- fie eliminată din valoarea contabilă brută a activului iar valoarea netă, măsurată în urma
corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului
(metoda este deseori utilizată pentru reevaluarea clădirilor la valoarea lor de piaţă).
Diferenţa dintre valoarea rezultată în urma operaţiei de reevaluare şi valoarea la cost

istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în postul „Capital şi
rezerve”. Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci
această majorare va fi înregistrată:
- în creditul conturilor de capitaluri proprii ca o creştere a rezervei din reevaluare, dacă nu
a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ;
- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează
ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este
înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei
din reevaluare prezentată în cadrul elementului „Capital şi rezerve”, cu minimul dintre valoarea
acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează
ca o cheltuială.
Surplusul din reevaluare rezultat în urma operaţiei de reevaluare inclus în rezerva din
reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve atunci când acest surplus reprezintă
un câştig realizat; se consideră câştigul a fi realizat la scoaterea din evidenţă a activului şi,
respectiv pe măsura utilizării sale în activitatea de exploatare a întreprinderii.
Nici o parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu
excepţia valorificării activului când se consideră surplusul din reevaluare ca un câştig efectiv
realizat.
Pentru activele imobilizate corporale ajustările de valoare se calculează în fiecare
exerciţiu financiar pe baza valorii atribuite imobilizării pentru acel exerciţiu financiar. De aceea,
în cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru
fiecare element din bilanţ de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informaţii:
a) valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de

valoare;
b) valoarea la data bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea
reprezentând costul istoric şi, atunci când este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor
suplimentare de valoare.
Indiferent dacă valoarea rezervei a fost sau nu modificată în cursul exerciţiului financiar,
întreprinderile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informaţii:
a) valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;

b) diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului
financiar;
c) sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul
exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea
legislaţiei în vigoare;
d) valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar.
Efectele asupra impozitului pe profit, rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, sunt
reglementate de IAS 12” Impozitul pe profit”.
Nota: Pe legislaţia Românească actuală există o diferenţă de tratament în sensul că pe
Ordinul 306/2002 rezerva din reevaluare înregistrată se transferă în capitalurile proprii prin
contul de Alte rezerve, în timp ce Ordinul 94/2001 se transferă în capitaluri proprii prin rezultat
reportat.17
Din punct de vedere al impozitului amânat, efectul acestei diferenţe temporare trebuie
înregistrat. Astfel, dacă durata de amortizare economică şi contabilă a activului este mai lungă
decât cea fiscală, se va crea o datorie de plată cu impozitul amânat în primele perioade şi care se
va închide ulterior, în perioadele următoare. Referitor la reevaluare, ultima reevaluare
recunoscută fiscal a fost cea conform Ordin. 1553/2003; astfel dacă societatea dispune ulterior
reevaluarea activelor, aceste valori nu vor mai fi recunoscute la calculul datoriei cu impozitul pe
profit. Astfel din punct de vedere fiscal rezerva din reevaluare ulterioare ultimei date de
reevaluare nu va avea nici un impact fiscal.
2.4.1. Evaluarea activelor deţinute pentru vânzare
Din nevoia de convergenţă între prevederile US GAAP ce clasifică activele pe termen lung
fie ca deţinute şi utilizate, fie ca deţinute pentru vânzare şi tratamentele aplicabile potrivit
17
IFRSurilor, Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate a analizat implicaţiile în

ceea ce priveşte distincţia între activele imobilizate deţinute şi utilizate în procesul productiv,
respectiv cele deţinute pentru vânzare.
Un activ imobilizat deţinut pentru vânzare va fi evaluat în conformitate cu prevederile
acestui IFRS. Norma IFRS 5”Active imobilizate detinute in vederea vanzarii si activitatii
intrerupte” precizează că un activ imobilizat este evaluat în conformitate cu norma IAS
aplicabilă (precum reevaluări conform IAS 16, deprecieri de valoare conform IAS 36, etc.) atâta
vreme cât nu este clasificat ca fiind deţinut pentru vânzare. Dacă activul intră în perimetrul
normei IFRS 5 şi este clasat ca fiind deţinut pentru vânzare trebuie evaluat la valoarea cea mai
mică dintre:
- valoarea sa contabilă,
- valoarea justă minus costurile aferente vânzării.
2.5. Amortizarea activelor imobilizate
Valoarea amortizabilă a unui element al imobilizărilor corporale trebuie alocată în mod

sistematic pe parcursul duratei de viata utila a activului.
Valoarea reziduală şi durata de viaţă utilă a unui activ trebuie revăzute cel puţin la sfârşitul
fiecărui an financiar. Dacă se descoperă diferenţe faţă de ultimele estimări, acestea trebuie
contabilizate ca şi modificări ale politicilor contabile, în concordanţă cu IAS 8 „Politici
contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori fundamentale”.
O cheltuială cu amortizarea este efectuată chiar dacă valoarea justă a activului depăşeşte
valoarea sa contabilă, atâta timp cât valoarea sa reziduală nu este mai mare decât valoarea sa
contabilă. Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut valoarea
reziduală a acelui activ. În practică, valoarea reziduală a unui activ este de cele mai multe ori
nesemnificativă, şi prin urmare, nu se ia în considerare la calcularea amortizării.
Amortizarea aferentă unei perioade este în mod normal recunoscută în contul de profit şi
pierdere, cu excepţia cazului în care este inclusă în valoarea contabilă a altui activ.
Amortizarea aferentă unei perioade este în mod normal recunoscută drept cheltuială.
Totuşi, în unele cazuri, beneficiile economice aduse de un activ sunt consumate de o
întreprindere în procesul de obţinere a altor active, mai degrabă decât în procesul de generare a
altor cheltuieli. În acest caz, cheltuiala cu amortizarea devine o parte a costului celuilalt activ şi
este inclusă în valoarea contabilă a acelui activ.
De exemplu, amortizarea unei hale de producţie este inclusă în costul de prelucrare a

stocurilor (a se vedea IAS 2 „Stocuri”). Similar, amortizarea imobilizărilor corporale folosite în
activităţi de dezvoltare poate fi inclusă în costul unui activ necorporal care este recunoscut pe
baza IAS 38 „Imobilizări necorporale”.
Amortizarea unui activ începe să se înregistreze în momentul în care acesta este disponibil
pentru consum (atunci când este în locaţia şi are caracteristicile necesare pentru a funcţiona în
maniera dorită de management). Deprecierea unui activ încetează în momentul în care acesta nu
mai este recunoscut în contabilitate. Prin urmare, chiar dacă imobilizarea corporală devine
inactivă sau este retrasă din circuitul economic, amortizarea se va calcula în continuare până în
momentul în care aceasta va fi in totalitate amortizată. Cu toate acestea, aplicând metoda
degresivă valoarea amortizării poate deveni nulă atunci când nu mai este înregistrată producţie.
2.5.1. Metode de amortizare:
Există o serie de metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca în mod sistematic
valoarea amortizabilă a unui activ de-a lungul duratei sale de viata utilă:
Metoda liniară duce la o cheltuială constantă pe parcursul duratei de viaţă utilă a

activului. Metoda degresivă rezultă într-o cheltuială descrescătoare cu amortizarea pe parcursul
duratei de viaţă utilă a activului.
Metoda accelerată are ca rezultată faptul că amortizarea este mai mare în primii ani de
viaţă şi mai mică în ultimii. această metodă se poate obţine prin două sub-metode:
Sub-metoda însumării anilor de viaţă utilă are ca rezultat o cheltuială bazată pe

utilizarea sau producţia estimată a activului pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului.
Formula = (Cost – Val Reziduala ) * f unde
f = (număr de ani de viaţă rămaşi de la începutul anului respectiv) / [n(n+1)/2] unde n =

durata estimată de viaţă.
Exemplu: Un activ cu o durată de viaţă de 5 ani şi fără o valoare reziduală va avea un f1 =

5/15 în primul an de viaţă, f2 = 4/15 în anul 2 şi tot aşa.
Sub-metoda reducerii soldului – procentul de amortizare este aplicat la Valoarea Netă

Contabilă determinând o valoare a amortizării descrescătoare în fiecare an. Rata de amortizare
aplicabilă în această situaţie se calculează astfel:
R = (1 - n√ (valoare reziduala / cost) ) * 100 unde n este durata de viaţă în ani.
Cu toate acestea, datorită calculelor laborioase şi a convenţiei fiscale existente, companiile

preferă să utilizeze ca şi rată : 1 / durata estimată de viaţă a activului şi care se aplică la valoarea
netă contabilă.
Metoda de amortizare utilizată va reflecta modalitatea în care beneficiile rezultate în urma

utilizării activului vor fi utilizate.
Ca regulă generală, metodă ce urmează a fi folosită este adoptată în funcţie de modul în

care se estimează că activul va aduce beneficii economice şi este apoi aplicată consecvent de la o
perioadă la alta, cu excepţia cazului în care intervine o schimbare în modelul estimat al
beneficiilor economice generate de activ.
Metoda de estimare aplicată activelor trebuie revizuită periodic şi, dacă se constată o
modificare semnificativă în modelul estimat al beneficiilor economice aduse de acele active,
atunci metoda trebuie schimbată pentru a reflecta această modificare. O asemenea modificare
trebuie contabilizată drept o schimbare de politică contabilă, conform IAS 8.
Schimbarea semnificativă ce survine în interpretarea IAS 16 revizuit, pentru depreciere,

este că acum Standardul obligă la o amortizare pe componente, în funcţie de materialitatea
componentei respective şi de durata fiecărei componente – IAS 16.43.
O întreprindere alocă valoarea iniţială a activului componentelor sale principale,

amortizându-le separat. Spre exemplu, motoarele unei aeronave pot fi amortizate separat de
întregul echipament, chiar dacă acesta este proprietate sau face obiectul unui leasing.
O componentă principală a unei imobilizări corporale poate avea o durată de viaţă utilă şi o
metodă de amortizare identică cu o altă componentă principală a aceluiaşi activ. Asemenea părţi
pot fi grupate cu scopul determinării unei amortizări globale.
În măsura în care o întreprindere amortizează separat anumite componente ale unei

imobilizări corporale, va amortiza separat şi elementele auxiliare activului. Părţile auxiliare
reprezintă acele elemente care considerate individual nu sunt semnificative. Dacă întreprinderea
are aşteptări variate cu privire la aceste părţi, atunci se vor aplica tehnici de aproximare în
calculul amortizării acestor părţi, care să respecte întocmai gradul de depreciere sau durata de
viaţă utilă a acestor părţi.
O întreprindere poate decide să amortizeze separat şi anumite componente ale imobilizării

corporale care nu deţin o pondere importanta în costul total al activului.
2.5.2. Durata de Viaţă a Imobilizărilor Corporale:
Beneficiile economice aferente unui element al imobilizărilor corporale sunt consumate de

către întreprindere, în principal, prin utilizarea activului. Cu toate acestea, şi alţi factori, cum sunt
uzura morală şi uzura fizică apărute chiar şi când activul nu este utilizat, participă la diminuarea
beneficiilor economice pe care acest activ le-ar fi putut aduce întreprinderii.
Prin urmare, toţi factorii enumeraţi mai jos trebuie să fie luaţi în considerare, în
determinarea duratei de viaţă utilă a unui activ:
a) nivelul estimat de utilizare de către întreprindere. Nivelul de utilizare este estimat pe baza
capacităţii sau a producţiei fizice estimate a activului;
b) uzura fizică estimata, care depinde de condiţiile de exploatare, cum ar fi numărul de

schimburi în care se utilizează, programul de reparaţii şi întreţinere practicat de
întreprindere, modul de păstrare şi întreţinere a activului când acesta nu este utilizat;
c) uzura morală apărută ca urmare a schimbărilor sau îmbunătăţirilor aduse procesului de

producţie sau datorită schimbării în structura cererii pe piaţa pentru bunurile produse şi
serviciile furnizate de activul în cauză;
d) limitele juridice privind posibilitatea folosirii activului, cum ar fi expirarea termenelor

din contractele de leasing aferente.
Durata de viaţă utilă a unui activ este definită pe baza utilităţii pe care întreprinderea a
estimat-o pentru respectivul activ. Politica de management privind activele, practicată de
conducerea întreprinderii, poate implica cedarea activului după un anumit timp sau după
consumarea unei anumite proporţii a beneficiilor economice aferente activului. Prin urmare,
durata de viaţă utilă a unui activ poate fi mai scurtă decât durata de viaţă economică a acestuia.
Estimarea duratei de viaţă utilă a unui element al imobilizărilor corporale este o problemă de
raţionament profesional, bazat pe experienţa întreprinderii cu alte active similare.
Exemplu:
Un exemplu aferent deciziei asupra duratei de amortizare şi a importanţei selectării ei

corecte: O societate din România care face forări şi ranforsări de fundaţie, utilizează
echipamente mari în care motorul este o componentă semnificativă, cu o durată de viaţă mai
mică decât al echipamentului şi care va trebui reflectat separat. Conform legislaţiei fiscale
actuale motoarele cu ardere internă, cu piston, stabile, se pot deprecia fiscal pe o durată de 6-10
ani. Din punct de vedere economic însă motorul este tehnic făcut să funcţioneze la un anumit
număr de turaţii şi în funcţie de ce tip de sol forează. Astfel, în baza specificaţiilor tehnice de la
producător şi datorită faptului că societatea are proiecte în zona muntoasă a României, din punct
de vedere tehnic, durata de amortizare a motorului este de 12 ani.
Decizia trebuie luată în funcţie de durata economică de viaţă şi de caracteristicile tehnice şi

nu de încadrarea fiscală. Diferenţa între contabil şi fiscal are implicaţii temporare asupra
impozitului pe profit.
Terenurile şi clădirile sunt active individuale şi sunt tratate din punct de vedere contabil în
mod distinct, chiar şi atunci când sunt achiziţionate împreună. Terenurile au în mod normal
durată de viaţă nelimitată şi sunt, prin urmare, supuse amortizării. Clădirile au o durată de viaţă
limitată şi sunt, prin urmare, supuse amortizării. O creştere a valorii unui teren pe care este
situată o clădire nu afectează determinarea duratei de viaţă utilă a acelei clădiri.
Dacă costul de achiziţie al terenului include costul suportat în urma dezmembrării,

eliminării sau restaurării construcţiei, costul restaurării care revine terenului este amortizat pe
durata obţinerii beneficiilor rezultate în urma efectuării respectivelor costuri. În anumite cazuri,
terenul însuşi poate avea o durată de viaţă limitată, caz în care este depreciat în aşa fel încât
beneficiile rezultate să fie reflectate.
Valoarea reziduală a unui activ poate creşte până la o valoare egală sau superioară valorii
contabile a activului. Dacă se întâmplă acest fenomen, amortizarea calculată va fi nulă, până în
momentul în care valoarea reziduală se va situa sub valoarea contabilă a activului.
2.6. Evaluare şi de recunoaştere privind casarea şi cedarea activelor imobilizate
În general, când un activ nu mai este folosit de o întreprindere, este scos din bilanţ.
Procesul de eliminare a activului imobilizat din bilanţ este, în accepţiunea standardelor denumit
derecunoaştere. În conformitate cu paragraful 67 al IAS 16 „Imobilizări corporale” „ valoarea
contabilă a unui element de imobilizări corporale va fi derecunoscută: a) la cedare; sau b) când
nu se mai aşteaptă beneficii economice viitoare din utilizarea sau cedarea sa.”
Eliminarea unui element de activ imobilizat din bilanţ se realizează aşa cum am văzut din
raţiuni multiple: el este fie cedat prin vânzare, printr-un contract de leasing sau prin donaţie, fie
retras pur şi simplu (cea mai întâlnită modalitate – prin casare), fără contrapartidă financiară,
deoarece nu mai răspunde utilizării aşteptate de întreprindere, ca urmare a uzurii fizice sau
morale Nu este neapărat trecut la rebuturi, aşteptând o posibilă utilizare viitoare (standby plant
assets).
Cedarea reprezintă toate acele modalităţi de ieşire a activelor imobilizate, altele decât
scoaterea din uz, spre exemplu vânzare, schimb, donaţie, aport la capitalul social, leasing etc. Se
va analiza, pe larg, în cele ce urmează cedarea prin vânzare. Potrivit prevederilor IAS „câştigul
sau pierderea care rezultă din derecunoaşterea unui element de imobilizări corporale va fi
inclus(ă) în profit sau pierdere când elementul este derecunoscut. Câştigurile nu vor fi
clasificate ca venituri.”
Măsura câştigului sau pierderii care rezultă din derecunoaşterea unui element de
imobilizări corporale, este dată, în accepţiunea Standardelor Internaţionale de „diferenţa dintre
încasările nete la cedare, dacă există, şi valoarea contabilă a elementului.”
2.7. Prezentarea informaţiilor
Situaţiile financiare trebuie să prezinte, pentru fiecare clasă de imobilizări corporale,

următoarele informaţii:
a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute;
b) metodele de amortizare folosite;
c) duratele de viaţă utilă sau ratele de amortizare folosite;
d) valoarea contabilă brută şi amortizarea cumulată (împreună cu pierderile
cumulate din depreciere) la începutul şi la sfârşitul perioadei;
e) o reconciliere a valorii contabile la început şi la sfârşitul perioadei,
menţionându-se:
 intrările;
 cedările;
 achiziţiile rezultate din combinări de întreprinderi;
 creşteri sau diminuări din timpul perioadei rezultate din reevaluării, pe baza
paragrafelor 31, 39 şi 40 şi din pierderile din depreciere recunoscute sau reluate
direct în capitalurile proprii pe baza IAS 36 „Deprecierea activelor”;
 pierderile din depreciere recunoscute în contul de profit şi pierdere în timpul
perioadei pe baza IAS 36;
 pierderile din depreciere reluate în contul de profit şi pierdere în timpul perioadei
pe baza IAS 36;
 amortizarea;
 diferenţele de curs valutar nete, rezultate în urma conversiei situaţiilor financiare
ale unei entităţi externe;
 alte mişcări valorice.
Situaţiile financiare trebuie, de asemenea să prezinte şi următoarele informaţii:

a) existentă şi valoarea activelor gajate sau ipotecate, sau acordate drept garanţie
pentru anumite obligaţii ale întreprinderii;
b) valoarea cheltuielilor efectuate pentru imobilizările corporale în curs;
c) valoarea angajamentelor privind achiziţionarea de imobilizări corporale;
d) dacă nu este prezentată separat în cadrul unei poziţii din contul de profit şi
pierdere , valoarea compensaţiilor primite de la terţi privind imobilizările
corporale care au fost depreciate, pierdute sau cedate este introdusă în rezultatul
exerciţiului.
În cazul în care elementele de imobilizări corporale sunt exprimate la valori reevaluate,
trebuie prezentate următoarele informaţii:
a) baza folosită în reevaluarea activelor;
b) dacă a fost implicat în procesul de reevaluare un evaluator independent;
c) metodele şi estimările importante care au fost aplicate în procesul de stabilire a
valorii juste a activului;
d) valoarea contabilă a fiecărei clase de imobilizări corporale care ar fi fost inclusă
în situaţiile financiare, dacă activul ar fi fost înregistrat conform tratamentului
contabil de bază;
e) surplusul din reevaluare, indicând modificările aferente perioadei şi orice
restricţii care privesc distribuirea către acţionari a soldului rezultat din
diferenţele din reevaluare.
Utilizatorii informaţiilor financiare pot considera ca fiind relevante pentru nevoile lor şi
următoarele informaţii adiţionale:
a) valoarea contabilă a imobilizărilor corporale aflate temporar în conservare;
b) valoarea contabilă brută a oricăror active integral amortizate şi care sunt încă în
folosinţă;
c) valoarea contabilă a imobilizărilor corporale scoase din folosinţă şi care sunt
ţinute cu scopul de a fi cedate;
d) dacă se aplică tratamentul contabil de bază, valoarea justa a imobilizărilor
atunci când aceasta este semnificativ diferită de valoarea contabilă.
E. Data aplicării
Acest standard, în versiunea sa modificată şi prezentată în acest suport de curs, se aplică

situaţiilor financiare care acoperă perioade începând cu 1 Ianuarie 2005. Se încurajează
aplicarea acestui Standard anterior acestei date. Dacă o întreprindere aplică prezentul Standard
pentru situaţiile financiare anuale aferente perioadelor începând mai devreme de 1 Ianuarie
2005, întreprinderea trebuie să prezinte informaţiile referitoare la acest fapt.
Notă: Cerinţele paragrafelor IAS 16(24-26) privind măsurarea iniţială a unui element al
imobilizărilor corporale achiziţionat în schimbul unui alt activ vor fi aplicate în perspectivă,
numai pentru tranzacţiile viitoare. În plus menţionăm că odată cu aplicarea acestui Standard în
varianta revizuită, se abrogă SIC 6, 14 şi 23.18
18
Olivia-Paula Tirpe 3. Studiu de caz privind imobilizările corporale
3. STUDIU DE CAZ PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE
În perioada 1.03-1.04 2007 am efectuat un studiu de caz privind imobilizările corporale

deţinute de firma de turism SC CRISTAL TURISM SRL situată în municipiul CLUJ
NAPOCA.În continuare vor fi descrise câteva elemente reprezentative pentru această societate:
3.1. Date generale despre firmă
DENUMIREA SOCIETĂŢII: S.C. CRISTAL TURISM SRL
SEDIUL SOCIETĂŢII: Cluj-Napoca, Str. Moldovei nr. 17, cod poştal 400380,telefon 0264-
594675, fax 0264-594677, email cristalturism@clujnapoca.ro.
COD FISCAL NR.: RO16329280
COD DE ÎNREGISTRARE LA REGISTRUL COMERŢULUI:J12/1324/2004
C.U.I.: R 16329280
NR. DE CONT deschis la BANCA COMERCIALA
ROMANA: R042RNCB0106026594380001/RON
PROFIL DE ACTIVITATE: „Activităţi de hotel şi restaurant”
COD CAEN 5510
Societatea SC CRISTAL TURISM SRL este o societate comercială cu capital integral

românesc privat. Valoarea capitalului social este de 200 RON unitatea încadrându-se în
categoria sociatăţilor comerciale cu răspundere limitată(întreprinderi mici şi mijlocii).
Şi-a început activitatea în anul 2004 prin achiziţionarea unui teren şi apoi prin construcţia
unui hotel cu 18 camere cu o capacitate de 37 de locuri precum şi un restaurant cu 80 de locuri,
categoria I, dotat cu aer condiţionat. Hotelul mai are la dispoziţia clienţilor sală de conferinţe cu
capacitate de 30 de locuri, dotată cu aer condiţionat, mini piscină, jacuzzi, saună, masaj, sală de
fitness. Alte facilităţi: acces la internet gratuit în fiecare cameră, telefon, minibar şi o parcare cu
20 de locuri.
Investiţia privind construcţia hotelului s-a realizat din surse proprii ale asociaţilor şi din
credite bancare, fiind finalizată în iunie 2005 iar activitatea privind prestaţiile hoteliere şi de
restaurant a început în iulie 2005.
În cei trei ani de când îşi desfasoară activitatea firma a realizat numai creşteri şi putem
menţiona că 70% din Cifra de afaceri a societăţii se realizează pe seama contractelor de prestări
servicii încheiate cu societăţile „clienţi” iar diferenţa de 30% reprezentând servicii prestate
pentru persoane fizice.
ORGANIGRAMĂ
CONDUCEREA SOCIETĂŢII
DIRECTOR HOTEL
RESTAURANT VÂNZĂRI ŞI
MARKETING DEP. DEP.
FINACIAR RESURSE
CONTABIL UMANE
PERSONAL PERSONAL PERSONAL

PERSONAL RECEPŢIE CURĂŢENIE BUCĂTĂRIE
RESTAU
RANT
3.1.1. Principalii furnizori ai acestei societăţi sunt:
1. furnizorii pentru servicii de utilităţi: EON GAZ, ELECTRICA, COMPANIA DE APĂ,

COMPANIA DE SALUBRITATE, ROMTELECOM, UPC, ORANGE;
2. furnizorii de marfă: METRO, BILLA, CORA, PB IMPORT (BĂUTURI), ELBORIS,
COCA-COLA, INTERBRANDS;
3. furnizori pentru servicii diverse: TRIOSOFT (ASISTENŢĂ PROGRAME
INFORMATICE), TRANSRAMIANA (DEZINSECŢIE, DEZINFECŢIE,
DERATIZARE), IMPACT SOLUTION (PUBLICITATE), DEAL BIG (SERVICII
ÎNTREŢINERE - SISTEM INFORMATIC), PEPE PROIECT (SERVICII PROTECŢIE
ŞI PAZĂ).
3.1.2. Principalii clienţi ai societăţii SC CRISTAL TURISM SRL sunt:
Principalii clienţi pentru activitatea de hotel şi restaurant sunt societăţi cu activităţi

de turist operator (intermediari) astfel:
 CRISMITOUR CLUJ
 AEROTRAVEL BUCUREŞTI
 MARA TOUR BUCUREŞTI
 UNITA TURISM CLUJ
 CONGRES SISTEM CLUJ - firma care se ocupă de organizarea unor evenimente
 AZUR TRAVEL BUCUREŞTI
În continuare vor fi prezentate câteva documente care s-au întocmit la achiziţionarea

mijloacelor fixe. Având iîn vedere ca firma este destul de „tânără” aceasta nu prezintă încă
documente de scoatere din gestiune a imobilizărilor corporale. Vor fi prezentate astfel
procesele verbale de recepţie pentru următoarele imobilizări: teren, clădire hotel, utilaje de
bucătărie, centrală termică, auto VW FURGON, reţea calculatoare, centrală telefonică
automatizată, mobilier de hotel, sistem tehnic de supraveghere, auto TOYOTA LAND
CRUISER cărora le vor fi ataşate şi „fişă mijlocului fix”, precum şi înregistrările contabile
necesare. Voi prezenta un contract de leasing pentru una din mijloacele auto intrate în
gestiune. Pentru cel puţin două din imobilizări se va realiza una din metodele de calcul ale
amortizării şi pentru toate elementele intrate în gestiune se va întocmi un plan de

amortizare.
3.2. Recepţionarea mijloacelor fixe
PROCES VERBAL NR.:__1__

DE RECEPŢIE A MIJLOCULUI FIX
Am receptionat mijlocul fix cu denumirea __________________________________

TEREN
Caracteristicile tehnice ale mijlocului fix sunt_____________________________
ESTE O SUPRAFATA DE 450 METRI PATRATI SITUATA IN CLUJ –NAPOCA ,STR.
MOLDOVEI,NR 17
Furnizorul mijlocului fix este:______CONTRACT DE VZ-CUMPARARE EFECTUAT

INTRE PERS. FIZ. SI SOCIETATE_________________________________________
Documentul de intrare a mijlocului fix este factura (comanda) nr.:
425856:___________________
Documentele primare anexate (facturi avize de insotire, certificate de calitate sau garantie, etc.)
sunt_________________________________________________________
Pretul unitar al mijlocului fix:____80 000_________________________RON

Nr. de bucati:_________1________________valoarea________80 000__________RON
Accesorii la mijlocul fix sunt:
______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Valoarea totala inclusa in mijlocul fix:_____________80000_________________RON
Felul receptiei:__________________________Data receptiei:____07.2004_________________
Sectia /biroul:___________________________Data inreg.in contabilitate____________
Codul de clasificare:______1.5.1________________Nr. de inventar:____________________
Durata normala de functionare:____________ani. Cota de amortizare:________________
Observatii:_______________________________________________________________
TERENURILE NU SE AMORTIZEAZA
Comisia de receptie Numele/prenumele Semnatura

Responsabil investitii POPA CORNEL PC
Res. cu gest.mijlocului fix IONESCU DANA ID
Sef birou contabili MARIAN VLAD MV
Grupa …………211……………...........
FIŞA MIJLOCULUI FIX
Codul
de clasificare …………………
Nr.
1.5.1…….......................
inventar ............1......................................................
...........
Data dării în folosinţă
Nr. document provenienţă ..............PROCES VB
Anul ..........2005...................................
NR1,07.2004.........................................
Luna ...........07..................................
Valoare de Data amotiz. complete
inventar ....................80000...................................... Anul ..............................................
........ Luna ..............................................
Amortizare lunară ............NU
Durata normală de
ARE.........................................................
funcţionare .....................................
Denumirea mijlocului fix şi caracteristici tehnice

Cota de amortiz. .......................... %
TEREN
Accesorii
Operaţiile care
Nr. Docume
privesc
invent. ntul
mişcarea, crcşterea
(de la (data, Buc. Debit Credit Sold
sau
număr la felul,
diminuarea valorii
număr) numărul)
mijlocului fix
CONF
INTRARE MIJLOC FIX
1 PV 1 80 000 80000
TEREN
DE
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ:
Achiziţia terenului:
% = 404 ”Furnizori de imobilizări „ 95 200 RON
2111”Terenuri” 80 000 RON
4426 ”TVA deductibil” 15 200 RON
Plata furnizorului de imobilizări:
404 ”Furnizori de imobilizări” = 5121 ”Banca” 95 200RON

Am receptionat mijlocul fix cu denumirea______________________________________

CLADIRE HOTEL
Caracteristicile tehnice ale mijlocului fix sunt___________________________________
18 CAMERE, SALA DE CONFERINTE SI RESTAURANT
Furnizorul mijlocului fix este:____DIVERSI-REGIE

PROPRIE___________________________________________
Documentul de intrare a mijlocului fix este factura (comanda)nr.
:____575234_______________
Documentele primare anexate(facturi avize de insotire ,certificate de calitate sau garantie,etc.)

sunt_________________________________________________________
Pretul unitar al mijlocului fix:___750 000__________________________RON

Nr. de bucati:_______1__________________valoarea__________750000________RON
______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Valoarea totala inclusa in mijlocul fix :____________750000__________________RON
Felul receptiei:__________________________Data receptiei:________07.2005_____________
Durata normala de functionare:_____50_______ani. Cota de amortizare:______1250______
Observatii:_______________________________________________________________
________________________________________________________________________

Grupa …………212……………...........
Codul
de clasificare ………………
1.6.1……….......................
Nr.
inventar ..........................2......................................... Data dării în folosinţă
.......... Anul .............2005................................
Nr. document provenienţă ...........PROCES VB DE Luna ..............07.............................
Data amotiz. complete
RECPTIE......NR2.....................................
Anul .......2055.......................................
Valoare de
Luna ...........08.................................
inventar ....................750000.....................................
.........
Durata normală de
Amortizare
funcţionare ..............50 DE
lunară .........................1250.......................................
ANI.......................
.
Cota de amortiz anuala................. %
CLADIRE HOTEL
Accserorii
Operaţiile care
Nr. Docume
privesc
invent. ntul
mişcarea, crcşterea
(de la (data, Buc.Debit Credit Sold
sau
număr la felul,
diminuarea valorii
număr) numărul)
mijlocului fix
2. PVB 2 INTRARE MIJ FIX CLADIRE 1 750000 750000
2. NC10 AMORTIZARE LUNA8/2005 1250 748750
2 NC10 AMORTIZARE LUNA9/2005 1250 747500
2 NC 10 AMORTIZARE LUNA10/2005 1250 746250
2 NC10 AMORT.LUNA1/2006 1250 742500
2 NC10 AMORT.LUNA2/2006 1250 741250
2 NC10 AMORT.LUNA3/2006 1250 740000

2 NC10 AMORT. LUNA4/2006 1250 738750
2 NC10 AMORT LUNA5/2006 1250 737500
2 NC10 AMORT.LUNA6/2007 1250 736250
2 NC10 AMORT. LUNA7/2006 1250 735000
2 NC10 AMORT.LUNA8/2006 1250 733750
2 NC10 AMORT. LUNA9/2006 1250 732500
NOTĂ: Amortizarea prezentată în fisa mijlocului fix se realizează până la sfârşitul anului de
funcţionare (până la scoaterea din gestiune) aşa cum am arătat mai sus. Acest tabel reprezintă
partea „verso „ a fişei mijlocului fix. În continuare pentru celelalte recepţii voi exemplifica doar
prima parte a fişei considerând ca aceasta este mai relevantă şi că exemplul de mai sus a fost
destul de concludent pentru a înţelege cum se completează cea de-a doua parte a fişei mijlocului
fix.
Recepţia clădirii:
211.1 ”Construcţii” = 722 ”Venituri din producţia 750 000RON
de imobilizări corporale”
Înregistrarea amortizării:
Amortizarea = Valoarea de intrare/durata normatăXnr de
luni=750000/50x12=1250
6811 ”Chelt de exploatare = 2812 ”amortizarea construcţiilor” 1250RON
privind amortiz imob corporale”

Am receptionat mijlocul fix cu denumirea_________________________________

Utilaje de bucatarie(cuptor de gatit pe gaz,friteusa,hota electrica si accesorii)
Furnizorul mijlocului fix este:______SC BILANCIA

BUCURESTI_________________________________________
Documentul de intrare a mijlocului fix este factura (comanda) nr.
:_____750271______________
Documentele primare anexate (facturi avize de insotire, certificate de calitate sau garantie, etc.)
sunt_________________________________________________________
Pretul unitar al mijlocului fix:______41500_______________________RON

Nr. de bucati:_________________________valoarea__________________RON
______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Valoarea totala inclusa in mijlocul fix :________41500______________________RON
Felul receptiei:__________________________Data receptiei:______07.2005_______________
Codul de clasificare:___2.1.14.9___________________Nr. de inventar:____________________
Durata normala de functionare:____10________ani. Cota de amortizare:________345,8
RON
Observatii:_______________________________________________________________
Aceste imobilizari se iau impreuna si nu sunt considerate obiecte de inventar pe bucati pt a se
putea amortiza.

Grupa ………213.1………………...........
Codul
de clasificare
Nr.
………………………..2.1.14.9.....................
inventar ................3..............................................
...............
Nr. document provenienţă .........PROCES
Anul ............2005.................................
VERBAL DE RECEPTIE
Luna .................07............................
NE3.............................................. Data amotiz. complete
Valoare de Anul ...............2015...............................
inventar ........41500.............................................. Luna .................08.............................
............
Durata normală de
Amortizare
funcţionare ...........10..................ANI........
lunară .....................345,8......................................
...
Cota de amortiz anuala..10............... %
UTILAJE DE BUCATARIE
Accserorii
INREGISTRAREA CONTABILĂ:
Achiziţia utilajelor:
% = 404”Furnizori de imobilizări” 46385 RON
3.1”Echipamente şi utilaje” 41500 RON
4426”TVA deductibilă” 7885 RON
Plata furnizorului:
404 ”Furnizori de imobilizări” = 5121 ”Banca” 46385 RON
Amortizarea = Valoarea de intrare/durata normatăXnr de
luni=41500/10x12=345,83
6811”Chelt de exploatare =2813 ”amortizarea imobiliz corp” 345,83RON
PROCES VERBAL NR.:_4___


Centrala termica
Furnizorul mijlocului fix este:___CAMPAN CAMPAN SERVICII

DEJ____________________________________________
:______852231_____________
sunt_________________________________________________________
Pretul unitar al mijlocului fix:_____42017________________________RON

Nr. de bucati:_________1________________valoarea_____42017_____________RON
______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Valoarea totala inclusa in mijlocul fix :__________42017____________________RON
Felul receptiei:__________________________Data receptiei:_____08.2005________________
Codul de clasificare:_____2.1.16.5_________________Nr. de inventar:____________________
Durata normala de functionare:____8________ani.Cota de amortizare:_______437,67 RON

Observatii:_______________________________________________________________
________________________________________________________________________

Grupa …………213.2……………...........
Codul
de clasificare ……………………
Nr.
2.1.16.5….......................
inventar ......................4........................................
...............
Nr. document provenienţă .............PROCES
Anul ...............2005..............................
VERBAL DE RECEPTIE NR
Luna .......................08......................
4.......................................... Data amotiz. complete
Valoare de Anul ...................2013...........................
inventar ..............42017........................................ Luna .......................09.......................
............
Durata normală de
funcţionare ..................8...........ANI.......
Amortizare
lunară ......................437,67................................... Cota de amortiz. .anuala.......12,5............ %
......
CENTRALA TERMICA
Accserorii
INREGISTRARE CONTABILĂ:
Achizitia
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 50000,23 RON
213.2 ”echipamemte si utilaje” 42017 RON
4426 ”TVA ded” 7983,23RON
Plata furnizorului
404 ”Furnizor de imobilizări” = 5121 ”banca” 50000,23 RON
înregistrarea amortizării:
Amortizarea = Valoarea de intrare/durata normatăXnr de luni=42017/8x12=437,67
6811 ”Chelt de exploatare = 2813”amortizarea imobiliz corp” 437,67RON


Am receptionat mijlocul fix cu denumirea_____AUTO VW

FURGON_________________________________

GREUTATE DE 1 TONA
Furnizorul mijlocului fix este:________AUTOWORLD CLUJ

NAPOCA_______________________________________
:_______138251____________
sunt_________________________________________________________
Pretul unitar al mijlocului fix:________42032_____________________RON

Nr. de bucati:_____1____________________valoarea____42032______________RON
______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Valoarea totala inclusa in mijlocul fix :______________________________RON
Felul receptiei:__________________________Data receptiei:________09.2005_____________
Codul de clasificare:____2.3.2__________________Nr. de inventar:____________________
Durata normala de functionare:_____5_______ani.Cota de amortizare:_____700,53 RON
Observatii:_______________________________________________________________
________________________________________________________________________

Grupa …213.3……………………...........

Codul
Nr. de clasificare …………………
inventar .................5.................................................. 2.3.2…….......................
..........
Nr. document provenienţă .............PROCES
Anul ..............2005...............................
Luna ..................09...........................
5.......................................... Data amotiz. complete
Valoare de Anul ...........2010...................................
inventar .....................42032...................................... Luna ..................10............................
.......
Amortizare Durata normală de
lunară ............................700,53................................. funcţionare .......................5ANI..............
Cota de amortiz.anuala....20.............. %
AUTO VW FURGON
Accserorii
ACHIZIŢIE:
% = 404 ”Furnizori de imobilizări” 50018,08 RON
213.3”mijloc de transport” 42032 RON
4426”TVA ded” 7986,08 RON
plata furnizorului
404 ”Furnizor de imobilizări” = 5121 ”banca” 50018,08 RON
6811 ”Chelt de exploatare = 2813 ”amortizarea imobilizărilor corp” 700,53RON

PROCES VERBAL NR 6
Am receptionat mijlocul fix cu denumirea____________________________________

RETEA CALCULATOARE
Caracteristicile tehnice ale mijlocului fix sunt__________________________________
3 BUCATI CALCULATOARE COMPLETE CU IMPRIMANTA
Furnizorul mijlocului fix este:________SC INTELIS CLUJ
NAPOCA_______________________________________
:_______934488____________
sunt_________________________________________________________
Pretul unitar al mijlocului fix:____3910_________________________RON

Nr. de bucati:____________3_____________valoarea____1303,33______________RON
______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Valoarea totala inclusa in mijlocul fix :_____3910_________________________RON
Codul de clasificare:________3.2.4______________Nr. de inventar:____________________
Durata normala de functionare:______4_____ani.Cota de amortizare:______81,458 RON
Observatii:_______________________________________________________________
________________________________________________________________________

Grupa ………214.1……………...........
Codul
Nr.
3.2.4……….......................
inventar .................6..................................................
.
Nr. document provenienţă ............. PROCES
Anul ............2005.................................
Luna ....................08.........................
6........................................................ Data amotiz. complete
.......................................... Anul ..................2009............................
Valoare de Luna ........................09......................
inventar ..............3910...............................................
Durata normală de
.....
funcţionare ..................4 ANI...................
Amortizare
lunară ............................81,458.............................
Cota de amortiz. anuala......25.......... %
RETEA CALCULATOARE
Accserorii
ÎNREGISTRARE CONTABILĂ:
Achiziţia
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 4652,29RON
214.1 ”Aparate şi softuri informatice” 3910 RON
4426 ”TVA ded” 742,9RON
Plata furnizorului
404 ”Furnizor de imobilizări” = 5121 ”banca” 4652,29RON
6811 ”Chelt de exploatare = 2814 ”amortizarea imobilizărilor” 81,458RON


Am receptionat mijlocul fix cu denumirea_______CENTRALA TELEFONICA

AUTOMATIZATA_______________________________

CU 3 TRUNCHIURI (NUMERE PRINCIPALE PE TREI DIRECTII)
Furnizorul mijlocului fix este:__SC AUT SOURCE CLUJ-
NAPOCA_____________________________________________
:__843241_________________
sunt_________________________________________________________

Nr. de bucati:___________1______________valoarea________6277__________RON
______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Valoarea totala inclusa in mijlocul fix :_______6277______________________RON
Durata normala de functionare:_______4_____ani.Cota de amortizare:________130,77 RON
Observatii:_______________________________________________________________
________________________________________________________________________

Grupa ……214.2…………………...........
Codul
Nr.
3.2.2……….......................
inventar .......7...........................................................
...........
Nr. document provenienţă ....PROCES VERBAL
Anul .................2005............................
DE RECPTIE NR7...................................................
Luna ....................08.........................
inventar ..................6277.......................................... Anul ..................2009............................
...... Luna .....................09.........................
Amortizare
Durata normală de
lunară ............................130,77................................
funcţionare ..........4.........ANI..................
..
Cota de amortiz. anuala......25.............. %

CENTRALA TELEFONICA
Accserorii
ÎNREGISTRARE CONTABILĂ:
Achiziţia
% =404 „Furnizori de imobiliozări” 7469,63 RON
214.2”Aparate si softuri informatice” 6277 RON

4426”TVA ded” 1192,63 RON
Plata furnizorului
404”Furnizor de imobilizări”= 5121”banca” 7469,63RON
Amortizarea=Valoarea de intrare/durata normatăXnr de luni=6277/4x12=130,77
6811”Chelt de exploatare=2814”amortizarea imobilizărilor corp” 130,77 RON



MOBILIER DE HOTEL
Furnizorul mijlocului fix este:______MOBEXPERT

SRL_________________________________________
:_______250853____________
sunt_________________________________________________________

______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Valoarea totala inclusa in mijlocul fix :__________103232___________________RON

Codul de clasificare:________3.1.1______________Nr. de inventar:____________________
Durata normala de functionare:_____9_______ani.Cota de amortizare:_955,85 RON___
Observatii:_______________________________________________________________
________________________________________________________________________

Grupa ………214.3………………...........
Codul
Nr.
3.1.1……….......................
inventar ............8.......................................................
..........
Nr. document provenienţă ........PROCES VERBAL
Anul ..........2005...................................
DE RECEPTIE NR 8...............................................
Luna .............07................................
inventar .................103232........................................ Anul .................2014.............................
......... Luna ...............08...............................
Amortizare
Durata normală de
lunară .........955,85...................................................
funcţionare ...........9 ANI..........................
Denumirea mijlocului fix şi caracteristici tehnice Cota de amortiz. anuala..11.................. %
MOBILIER DE HOTEL
Accserorii
îNREGISTRARE CONTABILĂ:
Achiziţia
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 122856,08RON
214.3”Aparate şi softuri informatice” 103232 RON
4426”TVA ded” 19624,08RON
Plata furnizorului
404 ”Furnizor de imobilizări” = 5121”banca” 122856,08RON
6811 ”Chelt de exploatare = 2814”amortizarea imobilizărilor corp” 955,85RON



SISTEM TEHNIC DE SUPRAVEGHERE

CAMERE DE SUPRAVEGHERE INTERIOR –EXTERIOR 4 BUCATI
Furnizorul mijlocului fix este:___PEPE
PROIECT____________________________________________

:________499211___________
sunt_________________________________________________________
Pretul unitar al mijlocului fix:_________6389____________________RON

______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Felul receptiei:__________________________Data receptiei:_________01.2007____________
Codul de clasificare:__________3.3.5____________Nr. de inventar:____________________
Durata normala de functionare:____15________ani.Cota de
amortizare:__________35,49RON
Observatii:_______________________________________________________________
________________________________________________________________________

Grupa ………………………...........
Codul
de clasificare …………………
214.4…….......................
Nr.
inventar ................9.................................................. Data dării în folosinţă
........... Anul .................2007............................
Nr. document provenienţă .......PROCES VERBAL Luna ......................01.......................
Data amotiz. complete
DE RECEPTIE NR
Anul ................2022..............................
9................................................
Luna ...................02...........................
Valoare de
inventar .................................6389...........................
Durata normală de
......
funcţionare ..............15 ANI.......................
Amortizare
lunară .....................35,49........................................ Cota de amortiz.anuala...6.................. %

SISTEM TEHNIC SUPRAVEGHERE
Accserorii
Achiziţia
% =404 „Furnizori de imobilizări” 7602,91RON
214.4 ”Aparate şi softuri informatice” 6389RON
4426 ”TVA ded” 1213,91RON
Plata furnizorului
404 ”Furnizor de imobilizări” = 5121”banca” 7602,91RON

Înregistrarea amortizării
Amortizarea = Valoarea de intrare/durata normatăXnr.luni=6389/15x12=35,49
6811 ”Chelt de exploatare = 2814 ”amortizarea imobilizarilor corp” 35,49RON

PROCES VERBAL NR.:_10___


AUTO TOYOTA LAND CRUISER
Furnizorul mijlocului fix este:_____ MOTOR ACTIVE

BUCURESTI__________________________________________
:________556243___________
sunt________CONTRACT DE LEASING FINANCIAR___NR.DF
21104.27.10.06______________________________________________
Pretul unitar al mijlocului fix:_______138750______________________RON

Nr. de bucati:____________2_____________valoarea_______138750___________RON
______________________________valoarea___________________RON
______________________________valoarea___________________RON
Felul receptiei:__________________________Data
receptiei:_______.8.12.2006_____________
Codul de clasificare:____2.3.2_________________Nr. de inventar:____________________
Durata normala de functionare:_____5_______ani. Cota de amortizare 4625_
Observatii:_______________________________________________________________
________________________________________________________________________


Grupa ………213.4………………...........
Codul
Nr.
2.3.2……….......................
inventar .............10....................................................
............
Nr. document provenienţă PROCES VERBAL DE
Anul ..........2006..................................
RECEPTIE NR
Luna ............12................................
10....................................................... Data amotiz. complete
Valoare de inventar Anul ...............2011............................
277500.................................................................. Luna .................01............................
Amortizare lunară
Durata normală de
4625.................................................................
funcţionare ..........5 ANI...........................

Cota de amortiz. (pe an)20............. %
AUTO TOYOTA LAND CRUISER
Accserorii
îNREGISTRARE CONTABILĂ:
ACHIZIŢIE:
% = 404 ”Furnizori de imobilizări” 330225 RON
213.4 ”mijloc de transport” 277500RON
4426 ”TVA ded” 52725RON
plata furnizorului
404 ”Furnizor de imobilizări” = 5121 ”banca” 330525RON
Amortizarea=Valoarea de intrare/durata normatăXnr de luni=277500/5x12=4625
6811 ”Chelt de exploatare = 2813 ”amortizarea imobilizărilor corp” 4625RON

3.3. EXEMPLU DE CONTRACT DE LEASING FINANCIAR (şi înregistrarea lui

contabilă)
Între Societatea MOTORACTIVE IFN SA ,cu sediul pe str. Sfânta Vineri nr.29,Etaj 2,Sector
3,Bucureşti, România;Cod unic de înregistrare:10180820 şi Capital social subscris şi efectiv
vărsat 9 006 763 USD şi Societatea CRISTAL TURISM S.R.L s-a încheiat contractul de leasing
Nr. DF 211104.27.10.06 care presupune:
3.3.1. Anexa A la Contractul de Leasing Nr. DF 211104.27.10.06
SPECIFICAŢIILE BUNURILOR
A1. Termenii specificaţiilor
Termenii utilizaţi în aceste specificaţii vor avea aceleaşi semnificaţii ca cei definiţi în
Contractul de Leasing.
A2.Termene de livrare
Data estimată a livrarii: 8 decembrie 2006

Locul livrării: CIP Zona liberă
(INCOTERMS) Giurgiu
A3. Bunuri si valori de achiziţie
Descrierea Număr Valoare de Total(euro) furnizor

bunului unitati achiziţie/unitate(euro)
TOYOTA 2 38 990,00 78 980,00 TOYOTA
LAND ROMANIA
CRUISER S.R.L
VALOARE TOTALA DE ACHIZIŢIE (EURO): 77 980,00
A4. Specificaţiile bunurilor
Descriere: Toyota Land Cruiser 120 3.0 D-4D 5D 8S Common Rail 4X4 Linea VIP A
Order no: 626650
Mode code: LC 120 D 4D 5D ro
Cod: X4B
Cod culoare: 202 Black
3.3.2. Anexa B la Contractul de Leasing Nr. DF 21104.27.10.06
B1.Termenii scadenţarului de plăţi
Termenii utilizaţi în acest scadenţar de plăţi vor avea aceleaşi semnnificaţii ca cei definiţi
în contractul de leasing.Toate sumele din acest scadenţar de plăţi sunt fără TVA (Taxă pe Valoare
Adaugată).
B2. Scadenţarul de plăţi provizoriu
Data estimată a începerii: 8 decembrie 2006

Valoarea totală de achiziţie: 77 980,00 EURO
Numărul date Rate de leasing Comisioane Valoare Procentaj Capital Dobândă
ratei scadente (EURO) de asig reziduală valoare (EURO) (EURO)
(EURO) (EURO) de
lichidare
totaluri 67 185.20 16 141.87 15 596.00 62384.08 4801.12
0 La 38 990 38 990 0.00
semnare
1 1/01/07 783.20 896.77 433.22 45.01% 533.00 250.20
2 1/02/07 783.20 448.39 433.22 52.56% 539.20 244.00
3 1/03/07 783.20 448.39 433.22 51.12% 545.44 237.76
4 1/04/07 783.20 448.39 433.22 49.67% 551.72 231.48
5 1/05/07 783.20 448.39 433.22 48.22% 558.04 225.16
6 1/06/07 783.20 448.39 433.22 46.76% 564.40 218.80
7 1/07/07 783.20 448.39 433.22 45.31% 570.80 212.40
8 1/08/07 783.20 448.39 433.22 43.84% 577.25 205.95

9 1/09/07 783.20 448.39 433.22 42.38% 583.73 199.47
10 1/10/07 783.20 448.39 433.22 40.91% 590.26 192.94
11 1/11/07 783.20 448.39 433.22 39.44% 596.82 186.38
12 1/12/07 783.20 448.39 433.22 37.97% 603.43 179.77
13 1/01/08 783.20 448.39 433.22 36.49% 610.09 173.11
14 1/02/08 783.20 448.39 433.22 35.01% 616.78 166.42
15 1/03/08 783.20 448.39 433.22 33.52% 623.52 159.68
16 1/04/08 783.20 448.39 433.22 32.03% 630.30 152.90
17 1/05/08 783.20 448.39 433.22 30.54% 637.13 146.07
18 1/06/08 783.20 448.39 433.22 29.05% 643.99 139.21
19 1/07/08 783.20 448.39 433.22 27.55% 650.91 132.29
20 1/08/08 783.20 448.39 433.22 26.05% 657.86 125.34
21 1/09/08 783.20 448.39 433.22 24.54% 664.86 118.34
22 1/10/08 783.20 448.39 433.22 23.03% 671.91 111.29
23 1/11/08 783.20 448.39 433.22 21.52% 679.00 104.20
24 1/12/08 783.20 448.39 433.22 20.01% 686.14 97.06
25 1/01/09 783.20 448.39 433.22 18.49% 693.32 89.88
26 1/02/09 783.20 448.39 433.22 16.97% 700.55 82.65
27 1/03/09 783.20 448.39 433.22 15.44% 707.83 75.37
28 1/04/09 783.20 448.39 433.22 13.91% 715.15 68.05
29 1/05/09 783.20 448.39 433.22 12.38% 722.52 60.68
30 1/06/09 783.20 448.39 433.22 10.85% 729.93 53.27
31 1/07/09 783.20 448.39 433.22 9.31% 737.40 45.80
32 1/08/09 783.20 448.39 433.22 7.76% 744.91 38.29
33 1/09/09 783.20 448.39 433.22 6.22% 752.47 30.73
34 1/10/09 783.20 448.39 433.22 4.67% 760.08 23.12
35 1/11/09 783.20 448.39 433.22 3.12% 767.74 15.46
36 1/12/09 783.20 0.00 433.22 1.56% 775.60 7.60
Tabelul 1. Scadenţarul de plăţi provizoriu(sursa :Contractul de Leasing)
NOTĂ: Datele de scadenţă din scadenţarul de plăţi de mai sus sunt calculate având ca referinţă
data estimată a începerii. Dacă data începerii efectivă va cădea într-o luna calendaristică diferită
de luna calendaristică a datei estimate a începerii, acest scadenţar de păţti provizoriu va fi
înlocuit cu scadenţarul de plăţi final.
3.3.3. ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ A LEASINGULUI
3.4. Amortizarea imobilizărilor intrate în gestiune
Pentru a face o sinteza a tuturor amortizărilor imobilizărilor corporale prezentate mai sus
vom întocmi un plan de amortizare dupa cum urmează:
AMORTIZAREA PE ANUL 2005

Den V.I. VA VN 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Mijfix
Cont 212 750000 6250 743750 1250 1250 1250 1250 1250
1cladire
Cont213
1Util.buc 41500 1729 39771 345,8 345,8 345,8 345,8 345,8
2centrala 42017 1750, 40266, 437,67 437,67 437,67 437,67
termica 68 32
3auto 42032 2101, 39930, 700,53 700,53 700,53
VW 59 41
Cont 214
1retea 3910 325, 3584, 81,458 81,458 81,458 81,458

calc 832 16
2centrala 6277 523, 5753, 130,77 130,77 130,77 130,77
tel 08 92
3mobilier 103232 4779, 98452, 955,85 955,85 955,85 955,85 955,85
hotel 25 75
Tabel 2.Plan de amortizare pe 2005
AMORTIZAREA PE ANUL 2006

Den V.I. VA VN 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Mijfix
Cont 212 743750 15000 728750 1250 ID ID ID ID ID ID ID ID ID 1250 1250

1cladire
Cont213
1Util.buc 39771 4149,6 3562,14 345,8 ID ID ID ID ID ID ID ID ID 345,8 345,8
2centrala 40266, 5252,04 35014,28 437,67 ID ID ID ID ID ID ID ID ID 437,67 437,67
termica 32
3auto 39930, 8406,4 31524,05 700,53 ID ID ID ID ID ID ID ID ID 700,53 700,53
VW 41
Cont 214
1retea 3584, 977,5 2606,66 81,458 ID ID ID ID ID ID ID ID ID 81,458 81,458

calc 16
2centrala 5753, 1569,25 4184,68 130,77 ID ID ID ID ID ID ID ID ID 130,77 130,77
tel 92
3mobilier 98452, 11470,2 86982,55 955,85 ID ID ID ID ID ID ID ID ID 955,85 955,85
hotel 75
Tabel 3. Amortizarea imobilizărilor corporale pe anul 2006
NOTĂ: Din cauza lipsei de spaţiu am folosit prescurtări astfel:

Den = DENUMIREA MIJLOCULUI FIX
VI = VALOAREA DE INTRARE
VA = VALOARE AMORTIZATĂ
VN = VALOARE NEAMORTIZATĂ
1,2,3…REPREZINTĂ LUNILE ANULUI(1=IAN,2=FEB ŞI AŞA MAI DEPARTE)
ID = ÎNSEAMNĂ IDEM CU COTA DIN CELEILALTE LUNI (DUPĂ CUM S-A
PUTUT OBSERVA COTA LUNARĂ DE AMORTIZARE PE CARE O FOLOSIM PENTRU
FIECARE IMOBILIZARE ÎN PARTE ESTE ACEEAŞI DE-A LUNGUL ANILOR PÂNĂ
ARE LOC AMORTIZAREA COMPLETĂ A MIJLOCULUI FIX)
Observaţie: Aceste 2 tabele reprezintă amortizarea pe cei doi ani: 2005, 2006 a
imobilizărilor corporale. Procedeul de amortizare continuă şi în următorii ani (calculele
făcându-se similar cu acestea de mai sus) şi se finalizează pentru fiecare mijloc fix odată
cu atingerea duratei normale de funcţionare. (după cum s-a observat valoarea de
intrare în fiecare an este valoarea rămasă neamortizată din anul anterior iar cotele de
amortizare lunară sunt aceleaşi în fiecare an).
Olivia-Paula Tirpe 4. Concluzii și recomandări
4. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
După cum este cunoscut, contabilitatea nu este un scop în sine. Informaţiile furnizate de
contabilitate reprezintă un mijloc de atingere a unui obiectiv şi anume acela de a lua cele mai bune
decizii şi de a realiza o alocare optimă a resurselor. În acest mod utilitatea contabilităţii este
apreciată prin prisma satisfacerii cerinţelor de informare ale utilizatorilor,atât de diverşi: investitori
prezenţi şi potenţiali, clienţi, furnizori, organisme fiscale, societăti bancare, personalul angajat,
guvernul şi instituţiile acestuia.
Modificările care se produc în mediul economic, financiar fiscal, juridic, politic al unei ţări
influenţează sistemul de contabilitate utilizat de ţara respectivă, în scopul dezvoltării acestuia.
Relaţiile comerciale tot mai strânse, ale întreprinderilor din ţara noastră cu investitorii, furnizorii,
clienţii europeni şi internaţionali, au determinat organizarea şi dezvoltarea sistemului contabil
românesc pe baza unor principii şi reguli contabile prevăzute de Directivele Uniunii Europene şi
Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Perfecţionarea sistemului contabil românesc este un proces firesc, continuu, impus pe de o
parte de dezvoltarea pieţelor de capital, iar pe de altă parte de programul de armonizare legislativă în
vederea integrării europene, precum şi de procesul de globalizare economică care impune cu
prioritate asigurarea informaţiilor financiar contabile credibile, care să fie comparabile în timp şi în
spaţiu cu ale altor unităţi din ţară sau din afara ei. Cu alte cuvinte pe măsura internaţionalizării
schimburilor comerciale şi înmulţirii întreprinderilor transnaţionale, toate ţările depun eforturi
pentru armonizarea principiilor, normelor şi obiectivelor contabile pe plan internaţional.
La modul general armonizarea contabilă internatională trebuie înţeleasă ca fiind o activitate
sau un proces continuu, care vizează reducerea diferenţelor între practicile contabile, în scopul
realizării compatibilităţii acestora, respectiv o uniformitate a normelor contabile naţionale.
În întrega lume întreprinderile întocmesc periodic şi prezintă utilizatorilor documente
contabile de sinteză denumite şi situaţii finaciare sau conturi anuale. Indiferent de denumirea
dată, acestea sunt reprezentate de un set de situaţii contabile, în formă standardizată, prin care se
sintetizează informaţiile contabilităţii curente şi constituie o parte a procesului de raportare finaciară
anuală a activităţii unei întreprinderi. Asemenea situaţii de sinteză trebuie întocmite în concordanţă
cu legislaţia contabilă din ţara respectivă, precum şi cu cerinţele reglementărilor contabile europene
şi internaţionale, astfel încât ele să fie înţelese de toate categoriile de utilizatori interni şi externi.
Documentele contabile de sinteză reprezintă concret lucrări finale în cadrul operaţiunilor

efectuate pe parcursul unui exerciţiu financiar, care începe de la 1 ianuarie şi se încheie la 31
decembrie cu excepţia primului an de activitate când acesta începe la data înfiinţării. Cu ajutorul lor
se realizează o sinteză a valentelor de informare a contabilităţii cu privire la modul cum au fost
gestionate elmentele patrimoniale şi ce rezultate finale a obţinut întreprinderea.
Referitor la modalitatea de sintetizare, prezentare şi furnizare a informaţiilor financiar
contabile, prin intermediul situaţiilor financiare, începând cu anul 2001, în sistemul contabil
românesc s-a realizat o delimitare a întreprinderilor în două mari categorii şi anume:
a) o prima categorie o reprezintă societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital,
companiile/societăţile naţionale şi regiile autonome mari, care au interesul să atragă resurse
financiare pe calea investiţiilor de capital dar şi a împrumuturilor interne sau externe;
b) a doua categorie, o reprezintă întreprinderile comerciale mici şi mijlocii a căror informaţie
financiar contabilă este destinată unei game restrânse de utilizatori.
Prima categorie de unităţi intră în sfera Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a-IV-a a
Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate aprobate prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr.94/29.01.2001 publicat în Monitorul Oficial
nr.85/20.02.2001.r eglementari ce fac parte din Programul de dezvoltare a sistemului contabil
românesc.
Întreprinderile se vor integra în Programul de dezvoltare a Contabilităţii din ţara noastră pe
parcursul unei perioade de aproximativ 5 ani, în funcţie de îndeplinirea anumitor criterii referitoare
la cifra de afaceri a anului anterior exprimată în euro, totalul activelor (euro) din anul anterior,
numărul mediu de salariaţi din anul anterior.
Începand cu exerciţiul financiar 2001 prezentele reglementări au fost aplicate de persoane
juridice care satisfac cel puţin două dintre criteriile anterioare, iar din anul 2006 nu sunt obligate să
aplice asemenea reglementări întreprinderile care se încadrează în categoria societăţilor mici şi
mijlocii.
4.1. Lucrări contabile de închiderea exerciţiului financiar
Întocmirea situaţiilor financiare reprezintă un proces complex de sintetizare a informaţiilor în

vederea determinării indicatorilor economico financiari (privind poziţia financiară, performanţele
întreprinderii), în cadrul căruia se efectuează două categorii de lucrări:
- lucrări cu caracter preliminar (premergător), denumite şi lucrări de închidere a exerciţiului

financiar;
- lucrări de întocmire propriu zisă sau de redactare(completare) a situaţiilor financiare.
A. Lucrările premergătoare se desfăşoară într-o anumită ordine de succesiune fiind

structurate astfel:
1. Întocmirea primei balanţe de verificare a conturilor, înainte de inventariere;
2. Inventarierea generală a patrimoniului;
3. Reflectare în contabilitate a operaţiilor de regularizare;
4. Determinarea rezultatului final al exerciţiului, repartizarea profitului, dacă este cazul şi
respectiv reportarea profitului/pierderii pentru exerciţiul următor;
5. Întocmire balanţei de verificare definitive.
1. Întocmirea primei balanţe de verificare a conturilor sintetice (înainte de inventarierea

patrimoniului)
Se întocmeşte în scopul centralizării şi controlului exactităţii datelor înregistrate din
documentele justificative în conturi. Acest control se realizează în primul rând prin confruntarea
datelor din balanţă de verificare sintetică cu registrul jurnal, în sensul că totalul rulajelor debitoare
respectiv creditoare din balanţa de verificare trebuie să fie egal cu totalul registrului jurnal. De
asemenea prin intermediul acestei balanţe se verifică corelaţiile ce trebuie să existe între evidenţa
analitică şi evidenţa sintetică. Totodată această balanţa de verificare pregateşte datele contabile
necesare comparării soldurilor conturilor cu inventarul faptic.
2. Inventarierea generală a patrimoniului are ca principal scop stabilire situaţiei reale a
patrimoniului fiecărei unităţi şi cuprinde toate elementele patrimoniale, precum şi bunurile obţinute
cu orice titlu aparţinând altor persoane juridice sau fizice.
Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa faptică a
tuturor elementelor de activ şi pasiv cantitativ sau numai valoric, după caz şi punerea de acord a
evidenţei cu realităţile constatate la inventariere, precum şi evaluarea elementelor patrimoniale la
nivelul valorii actuale.
Constatarea faptică a existenţei fiecărui element patrimonial se face prin numărare, cântărire,
măsurare, cubare şi calcule tehnice după caz pentru bunurile materiale de natura stocurilor şi a
imobilizărilor corporale, precum şi pe baza documentelor confirmate de terţi pentru bunurile

nemateriale, creanţe şi datorii.
Problematica evaluării elementelor patrimoniale la data inventarierii precum şi înregistrarea
în contabilitate a diferenţelor constatate la inventariere, reprezentate de plusuri sau minusuri
(imputabile sau neimputabile) ale bunurilor, s-a abordat în cadrul temelor referitoare la activele
imobilizate respectiv activele circulante. În principiu, plusurile de elemente patrimoniale se
înregistrează ca intrîri în patrimoniul întreprinderii, iar minusurile diminuează patrimoniul. În plus
cele care se datorează vinovaţiei unor persoane, se impută acestora.
3. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor de regularizare se referă la înregistrarea
provizioanelor pentru deprecieri, a provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, operaţiile de delimitare
în timp a cheltuielilor şi veniturilor, diferenţele de curs valutar stabilite la sfârşitul exerciţiului
financiar precum şi operaţiile privind taxa pe valoarea adaugată.
Provizioanele pentru deprecieri vizează acele elemnte de activ care nu sunt supuse amortizării şi a
căror valoare de inventar (valoarea actuală) la data închiderii exerciţiului este mai mică decât
valoarea contabilă sau de intrare în patrimoniu. Deoarece aceste micşorări de valoare se apreciază ca
au un caracter reversibil, întreprinderea procedează la regularizarea provizioanelor pentru deprecieri
astfel:
a) pentru deprecierile constatate cu ocazia inventarierii şi pentru care nu s-au constituit
provizioanele constituie provizioanele respective; din punct de vedere contabil, pentru întreprindere
înregistrarea provizioanelor majorează cheltuielile acesteia (+A), concomitent cu o creştere a
elementelor rectificative de pasiv, denumite provizioane pentru deprecieri(+P).
b) în situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului este superioară provizionului
deja constituit se procedează la suplimentarea provizionului pe seama cheltuielilor.
c) în situaţia în care deprecierea constatată pe baza inventarului este inferioară provizionului
constituit aceasta se diminuează, diferenţa preluându-se la venituri din provizioane; de asemenea
dacă provizionul constituit în exerciţiul anterior a devenit fără obiect el se anulează pentru suma
totală, transformându-se astfel în venituri.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru acoperire riscurilor şi cheltuielilor

a căror realizare sau plată este incertă sau pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele
următoare. Ca şi în cazul provizioanelor pentru deprecieri din punct de vedere contabil,
înregistrarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, înseamnă pentru întreprindere o majorare

a cheltuielilor.
Ca urmare a analizei provizioanelor constituite la sfârşitul exerciţiului precedent şi cele

constituite în exerciţiul curent se poate constata că riscul a crescut (caz în care se efectuează o
majorare a provizionului ) riscul s-a diminuat (provozionul se virează asupra veniturilor) sau a
rămas neschimbat.
Delimitarea in timp a cheltuielir si veniturilor este o operatie care se efectueaza in virtutea

principiului independentei exercitiului.Cu alte cuvinte,determinarea corecta a rezultatului
exercitiului fianaciar impune separarea in timp a cheltuielilor si veniturilor aferente fiecarui
exercitiu ,atat a celor inregistrate pe parcursul exercitiului curent dar care privesc exercitiile
viitoare,cat si preluare din soldul conturilor de cheltuieli si venituri ale exercitiului precedent, a
cotei parti din cheltuielile si veniturile care apartin exercitiului curent.
Intocmirea balantei generale (sintetice) definitive reprezinta ultima lucrare preliminara intocmirii
documentelor de sinteza ,asigurandu-se centralizarea datelor contabilitatii curente si obtinerea unei
situatii generale a patrimoniului intreprinderii.
B. Completarea(redactarea) situţiilor financiare
Lucrările de completare a situaţiilor financiare, prin conţinutul lor se concretizează în operaţii de

preluare şi transcriere a informaţiilor din situaţiile fiananciare întocmite pentru exerciţiile precedente
şi din operaţii de prelucrare a informaţiilor din balanţa sintetică a conturilor, întocmită pentru
exerciţiul curent încheiat.
Cu toate că sursa principală de date pentru completarea şi întocmirea situaţiilor financiare o
reprezintă balanţa de verificare finală a conturilor sintetice, pusă de acord cu balanţele conturilor
analitice, nu trebuie înţeles că se copiază întocmai soldurile finale ale conturilor din balanţa sintetică
sau rulajele cumulate ale conturilor acolo unde este cazul.Pentru foarte multe conturi se fac anumite
operaţii de prelucrare(grupare,cumulare algebrică) în funcţie de cerinţele conţinutului informaţional
al componentelor situaţiilor financiare, Ca urmare se procedează la agregarea informaţiilor din
conturile prezentate în balanţa de verificare. Această concentrare de informaţii se efectuează ca
urmare a necesităţii caracterizării de ansamblu a elementelor de activ şi pasiv cu trăsături comune.

De asemenea explicaţia acestei grupări de informaţii este dată de faptul că situaţiile financiare fiind
lucrări de sinteză care se publică, trebuie să raspundă exigenţelor principiilor contabile, precum şi
criteriilor de plasare a indicatorilor economico-finaciari în cadrul acestora.
4.2. Componentele situaţiilor financiare anuale

Situaţiile financiare prezintă diferenţe de la o ţară la alta ce sunt cauzate de o varietate factori
sociali, economici şi juridici, precum şi de faptul că anumite ţări în momentul stabilirii cerinţelor
naţionale au avut în vedre necesităţile diverşilor utilizatori ai situaţiilor financiare.Comitetul pentru
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC) este angajat în atenuarea diferenţelor în privinţa
conţinutului structurii şi a modului de întocmire a situaţiilor financiare, căutând în acest sens
armonizarea reglementărilor, standardelor şi procedurilor contabile referitoare la întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare.
Sub aspectul activităţii practice, situaţiilor financiare le revine un rol deosebit de important.Prin
intermediul lor se realizează sistematizarea şi generalizarea informaţiilor din conturi pentru
caracterizarea sub multiple aspecte a activităţii economice şi financiare a întreprinderii.Ele au ca
principal obiectiv furnizarea informaţiilor privitoare la pozitia finaciară, performanţele şi
modifiăarile poziţiei financiare ale întreprinderii, în funcţie de care se adoptă deciziile
economice.De asemenea situaţiile financiare prezintă rezultatele administrării unităţii de către
conducători , inclusiv modul de gestionare de către aceştia a resurselor încredinţate .Cu toate acestea
situaţiile financiare nu oferă toate informaţiile de care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor
economice întrucât acestea în mare măsură relevă efectele financiare ale unor evenimente
posterioare şi nu oferă de regulă informaţii cu caracter nefinanciar.
Constituie în acelaşi timp instrumentul principal prin care se realizează legatura între
contabilitatea perioadelor precedente şi cea a perioadelor de gestiune urmatoare, în sensul ca
indicatorii exerciţiului anterior sunt preluaţi sub formă de posturi sau elemente, în situaţiile finaciare
ce se întocmesc pentru exerciţiul curent raportat. Informatiile pe care le contin situaţiile financiare
de raportare periodică stau la baza fundamentării a numeroase decizii economice privind activitatea
curentă şi în specilal cea de perspectivă. În acelaşi timp acestea constituie un factor mobilizator
pentru îmbunătăţirea conducerii şi organizării contabilităţii care trebuie să asigure în mod continuu
informaţiiile necesare, exacte şi la timp, în vederea elaborării lor în mod corespunzator şi la

termenele precizate prin norme.
Conform noilor reglementări situatiile financiare se intocmesc anual de către societăţile
comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare
dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ, precum şi
instituţiile publice, inclusivîin situaţia fuziunii, divizării sau încetării activităţii acestora. Ca excepţie
de la regula anuală de întocmire a situaţiilor financiare, în cazul regiilor autonome, societăţilor
comerciale şi societăţilor/companiilor naţionale în care statul deţine cel putin 20% din capitalul
social, Ministerul Finanţelor Publice poate stabili întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare şi la
alte perioade decat anual.
Conform prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr.61/30.08.2001, situaţiile financiare
ce trebuie întocmite obligatoriu de unităţile patrimoniale din ţara noastră se pot grupa astfel:
- situaţii financiare întocmite de persoanele juridice care aplică Reglementările contabile
armonizate cu directivele Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate .Acestea cuprind următoarele componente:
A)Bilanţul;
B)Contul de profit şi pierdere;
C)Situaţia modificărilor capitalului propriu;
D) Situaţia fluxurilor de trezorerie;
E) Politici contabile şi note explicative:
Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV- a a Comunităţilor Economice Europene
şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate se aplică împreună cu Legea contabilităţii şi cu
Standardele Internaţionale emise de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.De
asemenea administratorii societăţilor comerciale, regiilor autonome, companiilor şi societăţilor
naţionale care vor aplica astfel de reglementări poartă răspunderea în privinţa elaborării programelor
proprii prin care să asigure măsurile necesare pentru aplicarea corespunzatoare a Reglementărilor
contabile armonizate.
In primul an de aplicare unităţile patrimoniale care intră sub incidenţa acestor reglementări vor
întocmi în paralel două rânduri de situaţii financiare de raportare şi anume: situaţiile financiare
elaborate în conformitate cu Legea contabiliăţtii nr.82/1991 şi cu Regulamentul de aplicare al
acesteia , şi situaţii financiare obţinute prin retratarea informaţiilor din primele, întocmite conform
cerinţelor Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV- a a Comunităţilor Economice

Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale.
- situaţii financiare simplificate, armonizate cu directivele europene, întocmite de persoanele
juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicare reglementărilor armonizate,
incluse în programul de dezvoltare a sistemului contabil din ţara noastră .Acestea se compun
din:A)bilanţ;B) cont de profit şi pierdere ;şi C) politici contabileşsi note explicative.
- Situaţii financiare întocmite de celelalte persoane juridice, reprezentate de întreprinderi mici
şi mijlocii, inclusiv cele din categoria microîntreprinderilor ale căror componente
sunt:A)bilanţul;B)contul de profit şi pierdere şi anexele la bilanţ. Acestea se întocmesc în
conformitate cu reglementările naţionale în domeniu (Legea contabilităţii nr. 82/1991
republicată şi modificată ulterior şi regulamentul de aplicare al acesteia aprobat prin H.G. nr.
704/1993)
Componentele situaţiilor finaciare operează cu urmatoarele noţiuni respectiv structuri: active,
datorii, capital propriu, venituri şi cheltuieli.
Poziţia financiară a unei întreprinderi se cunoaşte prin valorificarea în primul rând a
informaţiilor prezentate în bilanţ şi este influentată de:resursele economice pe care le controlează,
structura sa financiară, lichiditatea şi solvabilitatea sa precum şi de capacitatea sa de a se adapta
schimbărilor mediului în care îsi desfaşoară activitatea.
Informaţiile despre performanţele unei unităţi sunt oferite de contul de profit şi pierdere(în
special despre profitabilitatea acesteia) şi sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potenţiale ale
resurselor economice pe care întreprinderea le va putea controla în viitor. De asemenea informaţiile
despre performanţele întreprinderii sunt utile pentru anticiparea capacităţii acesteia de a genera
fluxuri de trezorerie cu resursele existente .Utilitatea acestor informţtii se explică şi prin formularea
raţionamentelor despre eficienţa cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse.
Informaţiile privind modificările poziţiei financiare sunt furnizate prin intermediul unor
situaţii distincte şi sunt utile pentru evaluarea activităţii de exploatare, financiare şi de investiţii în
perioada de raportare. Ele oferă utilizatorilor o bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a
genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a nevoilor întreprinderii de a utiliza aceste fluxuri
de trezorerie. La întocmirea unei situaţii a modificărilor poziţiei financiare, fondurile pot fi definite
în diverse moduri cum ar fi:toate resursele financiare, fondul de rulment, lichidităţile sau numerarul.
Între componentele situaţiilor financiare se stabilesc o serie de relaţii, deoarece ele reflectă
diferite aspecte ale aceloraşi activităţi sau ale altor evenimente.Aceasta se explica prin faptul că deşi
fiecare situaţie furnizează informaţii diferite, este probabil ca nici una să nu servească unui singur
scop sau să ofere toate informaţiile impuse de necesităţile specifice ale utilizatorilor. De exemplu
contul de profit şi pierdere nu oferă o imagine completă a performanţei dacă nu se folosesc şi
informaţiile din bilanţ şi din situaţia modificărilor poziţiei financiare.
Informaţiile ce compun situaţiile financiare trebuie să asigure comparabilitatea cu informaţiile
perioadelor anterioare, motiv pentru care formatul conţinutului informaţional al acestora este
delimitat pe două coloane :una pentru exerciţiul precedent şi cealaltă pentru exerciţiul curent
încheiat ce se raportează.
Situaţiile financiare anuale sunt lucrări deosebit de complexe, ce necesită un volum mare de
muncă şi sunt întocmite prin prelucrarea informaţiilor preluate din conturi. Acestea sunt
sistematizate în posturi denumite şi rubrici ale situaţiilor financiare.
Strâns legat de structurile componentelor situaţiilor financiare este utilizarea unor criterii diferite
pentru recunoaşterea acestora în contabilitate precum şi opţiuni diferite în alegerea bazelor de
evaluare .
Baza de evaluare cel mai frecvent adoptată în întreprinderi în elaborarea situaţiilor financiare
este costul istoric. Acesta este deobicei combinat cu alte baze de evaluare.
Evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare ale unei întreprinderi trebuie să se efectueze
în concordanţă cu următoartele principii şi reguli contabile:
Principiul continuităţii, principiul permanenţei metodelor, principiul prudenţei, principiul
independenţei exerciţiului, principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv, principiul
intangibilităţii, principiul necompensării, pricipiul prevalenţei economicului asupra juridicului,
principiul pragului de semnificaţie.Abaterile de la aceste principii generale sunt permise numai în
cazuri excepţionale. În asemenea situaţii este necesar ca în notele explicative să se prezinte motivele
pentru care au avut loc aceste abateri precum şi o evaluare a efectului acestora asupra activelor,
datoriilor poziţiei financiare şi rezultatului final al activităţii(profitului sau pierderii).
Din cele prezentate anterior se reţine faptul că situaţiile financiare cu toate componentele sale
reprezintă lucrări finale în cadrul operaţiunilor contabile efectuate pe durata unui exrciţiu financiar.
Nu trebuie să se inteleagă că asemenea situaţii de raportare financiar contabilă se întocmesc în
perioada de sfarşit a anului calendaristic. În mod concret întocmirea situaţiilor financiare începe să
fie pregatită chiar din prima zi a exerciţiului financiar. Lucrările preliminare prezentate în paragraful
anterior constituie de fapt o concentrare a efortului în partea finală de pregătire şi de întocmire
propriu zisă a situaţiilor financiare.
Unitatea patrimoniala are obligaţia de a pune la dispoziţia tuturor acţionarilor/asociaţilor(precum

şi altor persoane)cu 15 zile înainte de Adunarea Generala a Acţionarilor(AGA) sau asociaţilor o
copie a situaţiilor fionanciare anuale aprobate de consiliul de administraţie împreună cu raportul
administratorilor şi raportul auditorilor.Toate aceste documente formează „raportul anual”.După ce
sunt aprobate de AGA sau asociaţilor şi de consiliul de administraţie se depune câte o copie a acestor
documente la direcţia teritorială a Ministerului Finanţelor unde unitatea este înregistrată precum şi la
Registrul Comerţului după care se publică în Monitorul Oficial al României.
Termenele pentru depunerea situaţiilor financiare indiferent că sunt întocmite în conformitate cu
prevederile Legii Contabilităţii 82/1991 şi a Regulamentului de aplicare al acesteia sau cu
Reglementările contabile armonizate cu normele europene şi cu Standardele Internaţionale (OMFP
nr.94/2001) sunt :
- până la data de 15 aprilie ale anului următor la Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice şi
controlului financiar de stat judeţene (unităţi teritoriale ale MFP)
- în primul an de aplicare a reglementărilor ordinului 94/2001 situaţiile financiare anuale
retratate (adică obţinute prin retratarea informaţiilor ) la unităţile teritoriale ale MFP până la
30 septembrie a anului următor celui de raportare(conform OMFP nr. 1879/27.11.2001 prin
care s-a modificat OMFP nr.94/2001 termenul s-a prelungit pănă la 1 octombrie 2001).
Bibliografie
1. Legii contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
2. Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor

contabile conforme cu Directivele europene, publicat în MO al României, nr.1080
bis, din data de 30 noiembrie 2005;
3. Standardelor Internaţionale de Raportare Financiara, Ediţia 2005, emise de Consiliul

pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB), tipărite de CECCAR.
4. OMFP nr.94/2001 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu

Directiva a-IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale
de Contabilitate(completat şi modificat).
5. OMFP nr.306/2002 pentru aprobarea reglementărilor contabile simplificate

armonizate cu Directiva a-IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate(completat şi modificat).
6. Florence-E Delesalle,Eric Delesalle,”Contabilitatea şi cele zece porunci”, Editura

Economică, Bucureşti, 2003.
7. Laurenţiu Dobroţeanu”Geneză şi viitor în contabilitatate”,Editura

Economică,Bucuresti, 2005
8. Ion Ionaşcu”Epistemologia contabilităţii”,Editura Economică,Bucuresti,1997N
9. Niculae Feleagă „Sisteme contabile comparate”,Editura Economică ,Bucureşti 2000
10. Niculae Feleagă „Controverse contabile”, Editura Economică, Bucureşti, 1996
11. Niculae Feleagă,Ion Ionaşcu”Tratat de contabilitate financiară”,volI,Editura

Economică, Bucureşti 1998.
12. Maria Mureşan”Istoria Economiei”,Editura Economică,Bucureşti, 1999.
13. Pântea I.P.”Contabilitate românească armonizata cu Directivele Contabile

Europene”,Editura Intelcredo,Deva,2003.
14. A.Pop”Contabilitate financiară” Editura Intelcredo ,Deva,2000
15. Ristea M „Contabilitatea întreprinderii”,Vol I,Editura Mărgăritar, Bucureşti ,2001

16. Pântea I.P,Pop A”Contabilitatea financiară a întreprinderii”,Editura Dacia,Cluj-

Napoca,2004
17. www.cafr.ro
18. www.biblioteca.ase.ro

Lucrare Licenta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Licenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1. NOŢIUNI TEORETICE GENERALE PRIVIND

1.1. Aspecte generale:

Categoria imobilizărilor corporale se referă la investiţii care se concretizează în bunuri

Imobilizările corporale sunt reprezentate de obiectele sau complexul de obiecte utilizate in

Un activ corporal trebuie recunsocut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii

Pentru a fi inclus în categoria imobilizări1or corporale, un mij1oc de muncă trebuie să

 o condiţie de utilizare, respectiv să fie folosite de către deţinător pentru producţia

Imobilizările corporale prezintă următoarele caracteristici:

Clasificarea imobilizărilor corporale se poate face dupa următoarele criterii:

 după apartenenţa, imobilizările corporale pot fi:

1. proprii - fac parte din patrimoniul agenţilor economici;

 din punct de vedere al folosinţei imobilizările corporale pot fi:

1. în stare de utilizare în procesul de producţie;

 din punct de vedere al structurii lor, imobilizările corporale se impart în următoarele

a. "Terenuri şi amenajări la terenuri" reprezintă imobilizări corporale care, în funcţie

- terenuri agricole şi silvice;

Terenurile propriu-zise nu sunt supuse amortizării întrucît se consideră că ele nu se

b. "Construcţii" : clădiri de orice fel, secţii de producţie, clădiri administrative, hale,

c. "Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale si plantaţii" : echipamente

d. "Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi

e. "Imobilizări corporale în curs" sunt reprezentate de imobilizări corporale în curs de

f. "Avansuri acordate pentru imobilizări corporale" ţine evidenţa plăţilor efectuate

1.2. Evaluarea si reevaluarea imobilizărilor corporale

Una dintre condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru înregistrarea imobilizărilor

1. Valoarea de intrare denumită şi valoare de înregistrare sau valoare iniţială :

- costul de achiziţie în cazul achiziţionărilor de la furnizori, inclusiv cheltuielile de transport,

2. Valoarea de inventar, determinată cu ocazia inventarierii imobilizărilor şi când

- valoarea actuală sau valoarea de utilitate, şi

Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile şi constă în alocarea

3. Valoarea bilanţieră, reprezintă valoarea cu care imobilizările se recunosc în situaţiile

4. Valoarea reziduală reprezintă valoarea materialelor, pieselor de schimb

5. Valoarea reevaluată. Reevaluarea imobilizărilor constituie operaţiunea economică

Valoarea actuală se stabileşte în funcţie de rata inflaţiei comunicată de Comisia Naţională de

1.3. Operaţiuni economice privind imobilizările corporale

1.3.1. Contabilitatea intrării de imobilizări corporale

 Intrarea de imobilizări corporale are loc atât la înfiinţarea unităţii cât şi pe

Intrarea definitivă se referă la imobilizări în folosinţa permanentă(proprii) şi se poate realiza pe

Imobilizările închiriate rămân înregistrate în contabilitatea proprietarului (închiriatorul)

Chiriaşul înregistrează imobilizările corporale preluate într-un cont de ordine şi evidenţă

 Amortizarea reprezintă un proces financiar prin care o parte din valoarea

 Reparaţiile au drept scop menţinerea imobilizărilor corporale în stare de funcţionare

- reparaţii capitale - reprezintă lucrări prin care se înlocuiesc componente principale, de

Reparaţiile înseamna efectuarea de cheltuieli, deci contravaloarea lor se include în costul

Reparaţiile trebuie însă efectuate la termenele stabilite, contribuind astfel la funcţionarea

Documente privind intrarea în gestiune a imobilizărilor

 În cazul aporturilor în natura cu imobilizări corporale la formarea capitalului social

 În cazul relizării acestor bunuri în regie proprie (producţie proprie) se întocmesc

 În cazul donaţiilor de imobilizări corporale se întocmesc procesele verbale de

 În cazul constatărilor în plus de imobilizări corporale cu ocazia inventarierii se

 În cazul concesionarilor locaţiilor de gestiune şi închirierilor se întocmesc contracte

 În cazul leasingului financiar pentru primirea imobilizărilor corporale se intocmesc

Pentru intrarea în gestiune a imobilizărilor corporale în curs se întocmesc procese

Exemple de operaţii contabile la intrarea în gestiune a imobilizărilor corporale (aport,

1. Pentru aporturile în natura sub forma de imobilizări corporale, aportate de asociaţi şi

a) subscrierea de aporturi în natura constând în: clădiri 50000Ron, echipamente

a1) subscrierea aporturilor în natură:

„Decontări cu asociaţii privind capitalul” = „Capital subscris nevărsat” 150000

a2) aportare în societate a imobilizărilor subscrise, se contabilizează:

% = „Decontări cu asociaţii privind 150000

a3) reglarea conturilor de capital ca urmare aportării subscrierilor în natură:

“Capital subscris nevarsat “ = ”Capital subscris varsat” 150000

2. Achiziţionarea de imobilizări corporale şi realizări în regie proprie de imobilizări