Sunteți pe pagina 1din 11

Nervozitatea copilului Constantin Paunescu

Pasarea fara somn-orice forma de tulburare a perioadei de somn trebuie sa constituie o alerta pentru
parinte. Fie ca aceste forme de tulburare au loc in intervale mai mari sau mai mici, ele nu se
datoreazza nervozitatii copilului ci sunt forme de manifestare a unor maladii foarte grave infectioase
(scarlatina, febra tifoida) sau a unor maladii ale sistemului nervos (encefalite acute, meningite,
meningo-encefalite, tumori cerebrale etc) .Toate aceste boli pot debuta si printr-o stare de
somnolenta sau de somn profund, de lunga durata. In ambele cazuri, prezenta medicului este absolut
necesara.

Intarzierea lui Morfeu

Tulburarile mecanismului de adormire

Un somn bun debuteaza de obicei prin instalarea sa rapida, variind de la cateva secunde la cateva
minute, fara alte conditii artificiale. Tulburarea mecanismului de adormire are la baza cateva atitudini
educationale

La sugar de ex starea de curatenie a organismului trebuie sa fie garantata, vesmintele trebuie sa fie
schimbate, sa fie altele decat cele din timpul zilei, sa fie lejere pentru a nu stagna circulatia sanguine.
O atentie deosebita se accorda camerei unde doarme copilul, ea trebuie sa fie ferita de zgomote dar
nu trebuie sa exageram totusi pastrand o liniste mormantalasau lipsindu-l total de lumina

Mecanismele de somn sunt reglate de raportul care exista intre stimulii din mediul ambiant si
capacitatea sistemului nervos de a produce inhibitia necesarasi de a lupta impotriva excitatiilor
externe. Daca se produc ciocniri violente intre necesitatea de somn si imposibilitatea de instalare a
somnului, apar adevarate crize de nervi.

O alta conditie a tulburarii mecanismelor de adormire este cea afectogena. Unii copii care nu
adorm usor sunt batuti sau lasati sa planga ore in sir astfel incat in loc de „noapte buna” li se aplica
un tratament corectiv.

Perioada de dinaintea somnului trebuie sa fie o perioada de relaxare, de destindere a


copilului, de calm.Acest lucru se obtine usor intr-o atmosfera de calm, in cadrul unei familii
echilibrate care evita schimburile violente ce genereaza tensiuni nervoase impiedicand instalarea
starii de somn la copil.

Exista o perioada de trecere de scurta durata de la starea de veghe la starea de somn profund, o
perioada in care simturile la copil sunt exacerbate.Daca in aceasta perioada se produce un zgomot
puternic, ecoul acestui zgomot in sistemul nervos este extrem de puternic, producand o stare de
spaima. Aceasta stare poate sa apara mai tarziu si in lipsa unor cauze care sa o provoace astfel incat
parintii folosesc unele manevre pentru a distrage atentia copilului :leganatul, cantatul, masarea unor
parti ale corpului etc. Desi aceste manevre distrag copilul de la spaima si-l ajuta sa adoarma,
repetarea lor constanta da nastere la o conditionare a somnului,pe viitor copilul nu poare adormi
daca este lipsit de aceste procedee.

O alta forma de tulburare a mecanismelor de adormire este modul de a impune cu strictete


momentul in care copilul trebuie sa adoarma.Acest lucru este imposibil atunci cand copilul nu este
obosit sau se afla intr-o stare de surescitare datorita unor povesti cu spaime, o admonestare, o traire
afectiva puternica sau pur si simplu ca forma de protest fata de atitudinea parintelui .
Curiozitatea copilului ramane una din calitatile de baza ale cunoasterii si ale motivatiei
acesteia. Pe copil nu il intereseaza doar ceea ce vrem noi sa-l intereseze ci tot ceea ce este legat de
oamenii din jurul lui ( ex fetita ce nu putea sa doarma).

Somnul superficial.

Sunt copii cu un sistem nervos fragil , cu o hiperemotivitate accentuata, cu o mare labilitate afectiva
care se trezesc obositi chiar daca au dormit orele reglementare. Copilul ramane intr-o stare de
relativa legatura cu mediul exterioe, somnul se produce dar nu pune in repaus intregul sistem nervos
si deci nu determina starea de relaxare necesara odihnei .In afara de excitabilitatea crescuta a
sistemului nervos, exista uneori cauze organice avanpremiera unei maladii.

Spaimele noptii

Pavorul nocturn (terorile nocturne) reprezinta tulburari ale somnului care apar brusc, manifestate
prin trezirea brusca din somn, agitatie motorie, tipete, priviri fixe. In fond este vorba de halucinatii,
de obicei halucinatii vizuale:copilul vede un caine, un animal fioros, un hot etc. De multe ori se ridica
din pat, nu recunoaste persoanele din jur dar apoi se linisteste si la trezire nu -si mai aminteste de
ceea ce s-a intamplat noaptea. Acest fenomen se instaleaza in primele 3 ore de debut ale somnului si
se pot repeta seara de seara sau la anumite intervale .

Cauzele pot fi de tipul psiho-afectiv, copilul a asistat poate la evenimente sau a fost implicat in
evenimente care au declansat in psihismul sau o stare de tensiune puternica. In timpul somnului
aceste emotii sunt traite cu intensitate sporita datorita faptului ca nu mai exista filtrarea pe care o
efectueaza scoarta cerebrala prin procesele de gandire. La inceput teroarea e mai redusa dar pe
masura ce se repeta ea devine tot maiputernica atingand stari paroxistice.

Acestor copii le e frica sa doarma singuri, somnul devine o adevarata suferinta gandindu-se la
intamplarile noptii.

O alta categorie de cauze o constituie traumatismele de lunga durata; frustatia de joc, frustatia de o
anumita placere care se acumuleaza sub forma unor trairi negative. Copilul nu poate sa-si manifeste
nemultumirea in timpul zilei si atunci ele imbraca forma unor vise cu personaje reale sau din
imaginatie.

O alta cauza ar putea fi suprasolicitarea , intalnita mai ales la copiii care intra in clasa I, datorita noii
situatii de concurenta sociala la care este supus.

Tot o cauza a spaimelor din timpul noptii ar putea fi si viyionarea unor filme sau secvente de groaza,
aceste scene devenind terori in timpul noptii.

Automatismele ambulatorii ( somnambulismul copilului ). La copii se intalnesc uneori automatisme


comportamentale care se produc intr-o totala stare de somn. Copilul se scoala din pat, are o
comportare fireasca ( ia o carte, o rasfoieste, uneorise imbraca, paraseste camera sau casa). De cele
mai multe ori se reintoarce in pat si isi continua somnul fara sa stie nimic din ce s-a intamplat daca
vreun eveniment nu-l trezeste in timpul acestei escapade.Daca aceste automatisme ambulatorii
intervin dupa maladii infectioase sau sunt legate si de alte simptome, exista probabilitati ca la baza
lor sa fie o cauza organica , de obicei epilepsia.

Enurezisul nocturn-se defineste ca o emisiune involuntara de urina mai mult sau mai putin completa
in timpul starii de somn.Este o manifestare destul de neplacuta la inceput pentru mama, pentru cel
care ingrijeste copilul si mai ales pentru copil cand acesta isi da seama de ceea ce se intampla.Acest
fenomen produce o supra tensionare nervoasa a copilului datorita complexului de inferioritate pe
care-l traieste.

Cauzele acestor enuretici sunt multiple.Una din aceste cauze ar fi de ti educational, ele fiind
rezultatul unor proaste organizari a programului de viata pe care mama l-a oferit copilului si a
modului in care a introdus ordinea si curatenia in complexul de deprinderi a copilului.

Cauzele cele mai frecvente ale enurezisului sunt de ordin traumatic, conflictual, el insotind terorile
nocturne .Enurezisul poate fi o forma de protest , o forma de descarcare a conflictului.

Ex mama unui baietel se recasatoreste .El ese dat in grija bunicii.Cat timp sta la bunica, nu are niciun
fel de emisie de urina in timpul noptii iar cand este invitat sa doarma cu parintii, uda cu regularitate
cearceafurile.

Cei ce nu-si gasesc locul:

Comportamentul copilului are mai multe coordonate, cele mai evidente in cadrul relatiilor cu ceilalti
sunt coordonatele actionale si psihoafective.

In neuropsihiatria infantila s-au studiat in ultima vreme probleme legate de instabilitatea pe planul
actiunii si pe planul psihic. Instabilitatea psihomotorie se manifesta ca o accentuata discontinuitate a
conduitei si a vietii psihice prin :

-defectiuni ale reglarii constiente a raportului excitatie-inhibitie prin slabirea proceselor de franare si
iesirea de sub control si dirijarea constienta a proceselor excitative

-de cele mai multe ori exista o imposibilitate relativa a instalarii unui control cortical al
comportamentului pe toata durata dezvo;tarii copilului

-datorita legaturilor intime intre motricitate si dezvoltarea psihica, la aceste caracteristici se adauga
unele formule de dezorganizare a vietii psihice.

„Zborul printre lucruri”

Deplasarea in spatiu a unui copil este rezultatul intre solicitarea exterioara , nevoia de activitate si
motivatia actiunii ca atare. Un copil fara instabilitate isi cheltuie energia numai in in masura in care
aceasta cheltuire corespunde unei necesitati de adaptare prin cunoastere sau prin actiune. El poate
sa cunoasca si fara sa se deplaseze la fiecare lucru in parte pe cand un copil cu instabilitate este
incapabil de a ramane intr-un loc mai multe minute sau mai multe ore in sir, el nu-si poate stapani
tendinta de lovire, rupere

Ping pongul afectiv

Copilul normal, cand este solicitat are o gama intreaga de formule de comportare care se bazeaza pe
o gestica adecvata.Pe masura ce copilul creste, se socializeaza, formula sa de raspuns dominanta
devine limbajul.Copilul cu instabilitate, indiferent pentru ce este solicitat, reactioneaza intotdeauna
pe canalul ramas deschis si tensionat care este motricitatea deci reactivitatea sa psihica se exprima
dominant pe cale motorie. Deci deosebirea dintre comportamentul copilului stabil si al celui cu
instabilitate este data de gradul de organizare psihomotorie a comportamentului.
Pe plan psihologic sunt prezente modificari ale ritmului, intensitatii si gradului de organizare
a proceseor de cunoastere afectiva si de gandire.Pe primul plan se situeaza atentia, acest procedeu
psihologic foarte complicat ce se bazezaza pe capacitatea scoartei cerebrale de a selectiona dintr-o
infinitate de evenimente ce se petrec in jurul copilului pe acelea care prezinta un interes real motivat
si necesar.

Un copil normal, care il intereseaza un obiect, isi poate concentra atentia ore in sir asupra
acestei realitati. Avem de a face cu o focalizare a tuturor fortelor psihologice pe un spatiu
dimensionat de necesitatea afectiva sau de cunoastere ale copilului.

Copilul instabil nu are aceasta capacitate de select onare a evenimentelor preferentiale, el actoneaza
ca o bila metalic intr-un camp magnetic ce se lasa atrsa in toare directiile.Acasta duat de contact cu
obiecte , cu activitatile este superficiala, nepermitand o cunoasere organizata a mediului
inconhjurator si de aceea copilul instabil are o memorie saraca, cu o lipsa de continuitate marcanta si
cu mari lacune. Sa incercam sa aplicam o asemenea situatie la copilul scolar care are foarte mari
variatii de atentie in timpul orelor de curs , fiind in permanenta miscare si fiind atras de evenimentele
exterioare.In acest caz, el nu intra in contaact cu lectia in mod organizat, retine doar parti disparate,
neajungand sa-si contureze universul de cunoastere pe care activitatea scolara il urmareste.Atunci
cand cerintele scolare impun o continuitate a cunostintelor pe perioade mai mari, sunt handicapati si
constituie rebuturi scolare.

Un copil normal este atras de o jucarie noua, ea va constitui pentru e o pasiune „de lunga durata”
pana cand procesul de cunoastere , de integrare afectiva a jucariei noi se consuma.

Un copil instabil priveste o clipa jucaria si apoi o ignora sau o arunca. Un exemplu putem avea si daca
privim un joc de copii in curtea scolii. Observam cate un copil care se instaleaza pe rand in fiecare
grup , imprima o miscare dezordonata grupului apoi il paraseste.

Distratul ireductibil

O alta caracteristica a instabilitatii psihice a copilului este data de ritmul de producere a ideilor.

Instabilul are o ideatie foarte rapida, datorita schimbarii foare dese de idei.Fuga de idei poate duce
uneori la declansarea unei actiuni destul de neasteptate ca:fugile , furtul, minciuna, vagabondajul,
sau ale forme de delincventa infantila sau juvenile.

Cum orice comportament uman este rezultatul unui proces prealabil de gandire iar orice actiune are
o reprezentare mintala , este de presupus ca la instabilul psihomotor intalnim actiuni negandite,
nereprezentate mintal, actiuni brute, bazate pe impulsivitate, pe dezordine .Instabilul cunoaste o
integrare sociala foarte deficitara.

Dintre cauzele care produc instabilitatea psihomotorie, clinica neurolologica pune in vavaloare o
serie de cauze organice , legate de leziuni, imbolnviri , inflamatii, distrugeri ale sistemului nervoc
central si a zonelor de proiectiue motorie pe scoarta sau a legaturilor subcorticale care regleaza
procesele motorii.

Datorita faptului ca zonele de proiectie motorii sunt extrem de legate de lobul frontal, lob unde se
afla znele de elaborare ale activitatii intelectuale , psihice, orice lezare, orice agresiune asupra
zonelor motorii produc deranjamente importante si in activitatea de cunoastere. Interesul nu este
intotdeauna valabil. Faptul acesta al unitatii structurale functionale , a motricitatii si a intelectului a
fost remarcat de psihologi ca Wallon, Piaget etc.

Cauzele organice (cele ce agresioneaza in mod brutal ) pot da o forma de modificare a motricitatii de
forma paraliziilor sau hiperplegiei. Din categoria maladiilor care duc la asemene forme citam
poliomielita, encefalita letargica, procesele infectioase ale creierului, scleroza etc.

Specialistii recunosc ca instabilitatea psihomotorie este o forma de raspuns la urmatoarele


conjuncturi educationale:

-protest la agresiunile educational afective din partea mediului in care se dezvolta copilul

-descarcarea la supra presiunea la care copilul e supus pe latura nervasa intr-un mediu de
constrangere

-raspuns la o stare conflictuala directa intre copil-parinte sau copil-institutie educationala

-datorita rasfatului, cauza specificain general la copiii singuri la parinti

Crizele si alte asemenea

Apar de obicei in jurul varstei de 2 ani si incep printr-un ras nestapanit sau prin plans nestapanit din
cauza unui mic conflic.Crizele sunt insotite de o agitatie motorie exagerata, cu loviri, batai din
picioare, strigate, aruncari la pamant , lovirea cu capul de podea, apar modificari vegetative de tipul
transpiratiei, invinetirii sau palorii excesive, tremurari ale membrelor, ale corpului, grimase ale
fetei.Aceste manifestari sunt asemanatoarecu cele ale crizelor de isterie ale adultilor.

Pot aparea astfel de crize la scoala, pt ca trebuie sa se conformeze regulilor scolare, la masa , ca
protest direct fata de actul educativ al hranirii. Crizele isteroide apar mai mult la fetite si se datoreaza
de obicei relatiilor educationale dintre mama si copil.

In cadrul acestor crize pot aparea si paralizii isteroide.La scolari ea se manifersta prin
paralizarea mainii drepte din cauza unui conflict intervenit intre el si profesor.Pot interveni modificari
ale auzului, vorbirii.Efectele crizei dispar indata ce se restabilesc relatiile afective.Aceste crize sunt
importante deoarece dau o indicatie asupra sensibilitatii generale a copilului si ne arata ca avem de-a
face cu un inceput de nevroza isterica.

Ticurile- sunt miscari rapide , de scurta durata ale unor gruoe de muschi.Ele sunt bruste si involuntare
dar constiente.Apar in momente emotionale si de conflict.

Ticurile de tip reactiv nevrogen dispar in timpul somnului, acesta este semnul caracteristic care le
deosebeste de ticurile legate de o tulburare patologica,neurologica.

Cauzele ticurilor atunci cand nu se datoreaza unor dereglari neurologice ale mecanismelor
motorii sunt constituite de manifestari de nervozitate bazate uneori pe o ereditate similara sau este
rezultatul unui proces de imitatie.

Grupele mari de cauze sunt urmatoarele:

La copiii mici pana la 3 ani se datoreaza traumatismului afectiv si in speciall anxietatii mamei in
legatura cu ingrijirile copilului, a vestimentatiei incorecte ( guler stramt, manseta lunga etc.)
-dupa 3 ani apar ticuri la copiii stangaci, datorita dorintei parintilor acestora de a dezobisnui copilul
sa foloseasca mana stanga.Aceasta actiune a parintilor duce la ticuri ale fetei si ale membrelor
superioare.

In general, dupa 3 ani, cauza principala a ticurilor o constituie tensiunea nervoasa la care este supus
copilul , ticurile fiind o forma de descarcare a acestei tensiuni. O alta cauza poate fi imitatia, copiii
dorind sa imite o fiinta care le este draga.In momentul in care acest tic este remarcat, ridiculizat de
cei din jur , se declanseaza complexul de inferioritate, ticul capata o valoare reactiva si se fixeaza fara
voia copilului.

O alta cauza ar putea fi epuizarea nervoasa, unele solicitari cum sunt cele scolare.

Tipuri de ticuri

Ticurile fetei+ cele mai des intalnite. Se instaleaya de obicei la ochi si se manifesta prin clipit des si
prin rotirea globilor oculari .

Neajunsuri: ochii lacrimeaza

Ticul buzelor: se manifesta prin sugerea buzelor, miscarea buzelor, grimace de dezgust, tuguierea
buzelor

Ticurile limbii: se manifesta prin scoaterea limbii in mod periodic, in timpul efectuarii unor operatii de
mare concentratie sau prin lingerea buzelor

Ticul nasului: consta in miscarea ritmica a nasului la dreapta si la stanga , tragerea aerului prin
umflarea narilor , apucarea de natrine cu degetele etc.

Ticul trasului de par: apare la copii in timpul activitatilor intelectuale sau in timpul mesei

Ticul barbiei-miscarea barbiei, apucarea ritmica de Barbie,

Ticul gatului-datorate unei vestimentatii sau accesorii neadecvate

Ticuri ale membrelor superioare si inferioare-copilul atinge in mod ritmic un obiect care are in
constiinta sa o anumita semnifcatie.Se mai intalnesc saluturi.

Onicofagia ( raoderea unghiilor) reprezinta o modalitate care are multa tangenta cu suptul degetului
in copilarie avand semnificatia de eliberare de sub o tensiune interioara .Acesta forma de descarcare
este uneori tocmai expresia placerii in timpul lecturii unei carti cu subiect palpitant.

Comunicarea verbala, cea mai dificila lectie

Nu vreau sau nu pot sa-ti spun?

Forma de relatie interumana specifica este comunicarea prin limbaj oral si limbaj scris. Prin limbaj se
comunica nu numai in continut de idei , de ganduri, de constatari , de rezultate ale cunoasterii ci si de
structura interna a personalitatii individului.

Cu tine pot sa vorbesc

Mutism reactiv- forma cea mai brutala de tulburare a comunicarii prin limbaj o constituie forma de
mutism care se instaleaza dupa aparitia limbajului articulat si se manifesta in 2 feluri distincte:

-mutism selectiv
-mutism total reactive

Pentru mutismul selectiv, putem da exemplul unui baiat care acasa refuza sa vorbeasca in prezenta
tatalui sau iar la scoala vorbea doar cu o ingura profesoara. Deci el comunica doar cu anumite
personae de care este atasat din punct de vedere afectiv.

Mutismul total este o incercare de a iesi din conflict prin retragerea in sine.

Mi-e teama sa-ti spun

Dezvoltarea vorbirii copilului cunoaste etape de o complexitate si o dificultate crescande.Limbajul nu


se dezvolta spontan ci este rezultatul unei interrelatii affective cu mediul.Exista situatii in care lipsa
unei relatii affective parinte-copil , vorbirea se dezvolta greoi, copiii ajung la varsta prescolara si au
un limbaj foarte sarac

Mi-e frica de unele vorbe

Exista copii care pot invata foarte bine unele cuvinte sar sunt si cuvinte pe care nu le pot invata (ex-
fetita careia i-a murit mama si nu putea sa proununte cuvintul mama)

De pe la voi adunate

Ticurile verbale:au acelasi mechanism psihonevrotic ca si celelalte ticuri si constau in interventia din
cand in cand a unor cuvinte care apar cu regulritate in fiecare propozitie sau fraza .Cea mai tipica din
formele nevrotigene ale tulburarii comunicarii verbale este logoreea sau balbaiala.

Semne de manifestare :copilul repeat o data sau de doua ori inceputul unui cuvant, cuvantul in
intregime ori nu poate sa vorbeasca intrand intr-o stare de alerta generala, transpire, se
emotioneaza.

Logonevroza are 2 aspecte:

-Balbaiala cronica-repetarea ca un fel de bataie a unui silabe sau cavant, repetarea data cu un spasm
intervenit in comunicarea verbal, spasm numit clonie.

-Balbiala tonica-spasm foarte puternic numit spam tonic

Eu doresc conjugat la infinit

Capacitatea copilului de a sustine un echilibru de relatii in cadrul societatii nu poate exista daca nu nu
s-a dezvolatat de timpuriu capacitatea de a -si dirija constient comportamentul in raport cu cerintele
exterioare

Eu vreau si asta-I tot


Capriciul afectiv-Preferintele copilului difera in functie de varsta, deci capriciul ramane acelasi. El se
caracterizeaza prin:

-schimbarea foarte rapida a preferintelor (jucarii, alimente, relatii umane)

-superficialitatea relatiilor affective

-inegalitatea manifestarilor pe un interval scurt de timp

-impetuozitatea comportamentului afectv

Copii nervosa actioneaza sunb impriul impulsivitatii.Orice actiune

Chiar cu orice pret?

Are un support de simpatie, de caldura fata de celalalt. Gesturile unui copil au in ele o delicatete , o
subtilitate afectiva care intotdeauna emotioneaza. La copiii nervosi, aceasta actiune este inumana
prin brutalitatea , prin lipsa de delicatete cu care se manifesta .Brutalitatea da comportamentului
social o alura de ostilitate, toate manifestarile affective duc la stari conflictuale

Nu ma atingeti

Timiditatea+fondul nervos pe care se grefeaya aceasta forma de comportament este intotdeauna


nervoyitatea .Timiditatea se defineste ca o formula de comportare caracteristiyata prin lipsa de
siguranta, de incredre in sine, teama, eyitare, reactive de aparare.

Wallon ii stabilea 2 trasaturi principaleŞ

+dispoyitia afectiva foarte labila

+tulburarea relatiilor de prestanta adica a capacitatii de preyentare la nivelul necesar in societate

Adevarata timiditate se distinge de celelalte forme prin faptul ca e insotita de tulburari


neurovegetative -roseata, transpiratie, paloare, tulburari de vorbire.

Cauzele principale ale timiditatii sunt determinate de hiperemotivitate sim area labilitate nervoasa a
copilului

Clopotul de sticla al invaliditatii

Situatia educationala cel mai des intalnita este cea a copilului hiperprotejat, intalnita in general la
copilul mic.O alta cauza a hipeprotejarii o constituie anxietatea parintilor datorata unor idei osesive
in legatura cu eventualele intamplari tragice ale copilului.In acest caz, parintele construieste un zid de
separare intre copil si mediul exterior.Aceste masuri excesive ii dau copilului certitudinea ca intre el si
lumea exterioara exista o diferenta, diferenta ce se transforma intr-o inferioritate a claustrarii.

Apendicele afectiv al mamei

Fixatia afectiva este fenomenul de acaparare a afectivitatii unei perane I de cebzurare a relatiilor ei
cu mediul uman ce o incojoara

Exigenta sau exagerare


Dupa toate semnele, copilul prezinta o timiditate periculoasa ca rezultat al unei suprasolicitari
instalate de catre parinti sau a unei reprimari permanente in cadrul activitatii educationale.

Orele maniei

Criza de furie-furia constituie reactia organica ca o forma de protest la nesatisfacerea unei necesitati
oranice.Odata cu dezvoltarea nervoasa, formele de furie se modifica ele capatand formele
comportamentului socializat, adaptat varstei Sunt totusi copii la care persista forme primare de
manifestare a furiei. Sunt crize de furie constiente, copilul recurgand la acest mijloc pentru a atinge
un scop.

Cauzele furiei sunt date de o combinatie intre conditiile educationale bazate pe tendinta de
satisfacere imediata a tuturor capriciilor copilului si a dezechilibrarii incipiente nervoase

Ochii inchisi ai adevarului

Minciuna-exista la copilul nervos forme special de a minti.Toate aceste forme sunt date de o
combinatie intre modul nestapanit de reactive a copilului si greselile educationale.

Un copil nervos poate minti:

-datorita unei reactii prea rapide in fata unei intrebari sau situatii

-copii cu un sentiment de inferioritate au tendinta de exagerarw

-excitatia verbal

Tendinta portilor deschise

Fuga de acasa poate fi

-de scurta durata

-de lunga durata

-constienta

-inconstienta

Fuga reprezinta o reactive comportamentala care demonstreza imposibilitatea de a rezista la o


confruntare cu o situatie noua sau o situatie veche

3-11 ani-fuga din conflict

Cause-dorinta de a scapa de o teama inconstienta

-supratensionare afectiv-intelectuala (la scoli)

-teama de a raspunde in fata unor situatii de greseala

Copiii timizi- Mihai Ghiviriga


Manifestari:

-tulburari organice: agitatie, de circulatie, contractie musculara

-tulburari affective: panica-vid intellectual

Caracteristici:

-nu apare decat in prezenta altor personae ( de care ne temem , le iubim)

-este trasatura negative datorita unei educatii gresite

-are o lipsa de ritm in organizarea ideilor

-este nehotarat si nesigur

-este vesnic nemultumit de el

-cauze:

-nascute/constitutionale

-de ordin educative

Timiditatea cuprinde: elemente innascute

-elemente dobandite

Cauze ale timiditatii

-de ordin -fiziologic

-fizice

-psihologic

-cauze pedagogice-familie

-scoala

Severitate excesiva , rasfat exagerat

-cauze sociale- mediul social de provenienta

Formele timiditatii

-3 tipuri

-bruta

-gandita

-cu character special

Constitutionala determina natura taciturna, secreta, descumpanita, consolidate

-specifica-localizata

Accidental

Constitutional
-generala

-electiva-specifica

-localizata

Timiditate-exagerata

-selectiva

-exceptionala

-tracul

Varstele timiditatii

Cauzele timiditatii adolecentilor

-transformarile fiziologice, hormonale

-dezvoltarea constiintei de sine

-timiditatea descreste cu varsta

Criza de originalitate la adolescent

Jean Piaget Structuralismul genetic