Sunteți pe pagina 1din 8

Simpozionul ştiinţific studenţesc

EMING ediţia a III-a


Reşiţa 03 - 05 decembrie 2015
P-ţa Traian Vuia, nr. 1-4, 320085-Reşiţa, www.uem.ro

Optimizarea unui proces metalurgic.


Studiu teoretic si experimental
Autor: M. Sandu, an II Master Managementul Afacerilor Industrale, Facultatea de Inginerie
și Management, Universitatea Eftimie Murgu Resita
Coordonator științific: Ș.l.dr.ing. Lenuța Cîndea

Cuvinte cheie: oțeluri aliate, elemente de aliere, încercări mecanice,tratamente termice, optimizare,
statistică matematică.

Rezumat. În lucrare se prezintă un studiu teoretic privind influenţa elementelor de aliere asupra structurii
unui oțel aliat, iar în cadrul studiului experimental sunt analizate comportamentele acestui tip de oțel folosit
în industria constructoare de maşini: oţelul 40Cr10.
Au fost efectuate încercări la alungire, gâtuire, duritate Brinell, rezistenţa mecanică şi rezistenţa la curgere,
între valori stabilite ale temperaturii de 200C, considerată temperatura mediului ambiant şi -400C, valoare a
temperaturii suportată de diferite componente de maşini, iarna.
Sunt ridicate grafice de variaţie ale încercărilor mai sus menţionate în funcţie de valorile celor două
temperaturi şi de tratamentele termice impuse.
Cu ajutorul datelor rezultate din încercările experimentale au fost calculate mărimi reprezentative din
statistica matematică, a fost găsită o funcţie obiectiv.
Modelul matematic găsit a fost prelucrat astfel încât să putem obţine un optim al procesului studiat.

Abstract. The paper presents a theoretical study on the influence of alloying elements on the structure of
alloy steel, and in the experimental study analyzed the behavior of this type of steel used in machinery
industry: steel 40Cr10. Attempts were made in elongation, constriction, Brinell hardness, mechanical
strength and resistance to flow between the values the temperature of 200C, and -400C considered ambient
temperature, temperature value supported by different components of machines, winter. They raise the test
charts of the above-mentioned variation depending on the values of the two temperatures and heat treatments
required. Using experimental data of test results were calculated sizes representative of mathematical
statistics, it found an objective function. The mathematical model found was processed so that we can
achieve an optimum of process studied.

1. Introducere
Oţelurile aliate sunt aliaje Fe-C, care, pe lângă fier, carbon şi alte elemente însoţitoare (Si,
Mn, S, P, O, N ), mai conţin şi unul sau mai multe elemente de aliere.
Pentru a înţelege cum se formează structurile în oţelurile aliate, trebuie să ţinem seama de
următoarele aspecte foarte importante [2].
Structurile care se formează în oţelurile aliate, pot fi:
- structuri de echilibru, care formează în condiţii de echilibru sau apropiate de cele de
echilibru (răciri lente, menţineri de lungă durată la temperaturi de încălzire) şi care apar în
câmpurile diagramei de echilibru a sistemului, din care face parte aliajul respectiv.
Simpozionul ştiinţific studenţesc
EMING ediţia a III-a
Reşiţa 03 - 05 decembrie 2015
P-ţa Traian Vuia, nr. 1-4, 320085-Reşiţa, www.uem.ro

- structuri de neechilibru, care se formează în condiţii de neechilibru (răciri accelerate sau


rapide de la temperatura de încălzire, încălziri şi răciri repetate ) şi care, din această cauză, nu
figurează în diagrama de echilibru.
În legătură cu structurile de neechilibru ale oţelurilor aliate, trebuiesc făcute de asemenea
unele precizări. În primul rând, trebuie făcută precizarea că, aproape toate oţelurile aliate se supun
tratamentelor termice, pentru desăvârşirea ameliorării proprietăţilor într-o anumită direcţie. Pentru
ridicarea elasticităţii, necesare arcurilor, oţelurile pentru arcuri se aliază cu siliciu, care are
proprietatea de a ridica limita de elasticitate. Rezultatele favorabile, obţinute prin alierea cu siliciu,
pe linia ridicării elasticităţii, trebuiesc însă susţinute, în continuare, prin aplicarea unui tratament
termic adecvat, care să conducă şi la obţinerea structurii de neechilibru cu elasticitate maximă.
Această structură, în cazul oţelurilor de arcuri, va fi trostita de revenire, o structură de neechilibru,
obţinută printr-o călire urmată de revenire medie [2].

2. Determinări experimentale

Probele au fost prelevate din tipul de oțel 40Cr10, utilizat în industria constructoare de
maşini, pentru obținerea diferitelor tipuri de piese, ale cărui caracteristici chimice sunt cunoscute,
iar determinările experimentale efectuate în cadrul Laboratorului de Încercări ale UCM Reşiţa SA.
S–au efectuat analize de laborator pe 4 probe (prezentate în tab.1) şi anume:

- analize chimice complete

- încercări mecanice.

Parametrii tratamentelor termice aplicate oţelurilor utilizate la încercările experimentale


sunt: - pentru 40Cr10 : - călire la t = 840 0C
- revenire la t = 540 0C
- durata de menţinere pentru călire este de 3,5 h
- durata de menţinere pentru revenire este de 2h
- pentru 17 MoCrNi14: - recoacerea la t = 880 0
- carburare la t = 920 0C, în atmosferă controlată la o concentraţie de carbon de
0,85%, carburare realizată într-un cuptor cu antecameră de tip Super- Alcasser
Simpozionul ştiinţific studenţesc
EMING ediţia a III-a
Reşiţa 03 - 05 decembrie 2015
P-ţa Traian Vuia, nr. 1-4, 320085-Reşiţa, www.uem.ro

- durata de menţinere
τ = τsaturaţie+τdifuzie+τsubrăc.+τcălire = 9,5 h+0,5h +1h +1h =12 h
Odată cu creşterea conţinutului de crom creşte şi calibilitatea oţelului. Duritatea şi rezistenţa la
rupere sunt influenţate pozitiv cu mărirea conţinutului de crom.
Nichelul, dizolvându-se în austenită măreşte forţele de interacţiune dintre atomi, scăzând viteza de
difuzie în austenită şi odată cu aceasta capacitatea de creştere a grăunţilor de austenită. Deplasând
curbele T.T.T spre dreapta, influenţează călibilitatea oţelului făcând posibilă obţinerea unor căliri
pătrunse pe secţiuni mari. Aceste influenţe favorabile fac ca prin călirea şi revenirea înaltă a
oţelurilor aliate cu nichel, să rezulte structuri cu rezistenţă şi tenacitate ridicată. Nichelul măreşte
fragilitatea de revenire şi creşte cantitatea de austenită reziduală.
Proprietăţile oţelurilor, realizate prin cercetări experimentale, sunt prezentate în tabelul 1.1.

Tab.1.1 Date privind proprietăţile oţelurilor realizate prin încercări experimentale

Nr. Marca Tratamentul Temp.de Rm Rp0,2 A5 Z HB


proba oţelului termic încercare [N/mm2] [N/mm2] [%] [%] (HRC)
[oC]
1. 40Cr10 -40 1031 958 12 40 304
1I. 40Cr10 Călire+revenire +20 980 18 47 289

2. 40Cr10 Călire+revenire -40 1105 1021 10 36 328


2I. 40Cr10 +20 970 21 50 288
3. 40Cr10 recopt -40 653 427 12 55 193
4. 40Cr10 recopt -40 777 558 18 64 230
5. 40Cr10 recopt +20 705 ― 14 45 209

Influenţa cromului în acest oţel se manifestă prin reducerea vitezei critice de răcire; în felul acesta,
călibilitatea este mărită prin ridicarea temperaturii de transformare, respectiv a temperaturilor de
încălzire pentru călire sau recoacere. Conductibilitatea termică a acestor oţeluri este mică datorită
alierii cu crom [2]. La conţinuturi mari de crom, oţelurile au o rezistenţă mărită la temperaturi
înalte.
Reprezentarea grafică a oţelurilor 40Cr10, la –40 0C, în funcţie de proprietăţile sale, este prezentată
în figurile 1.1; 1.2; 1.3; 1.4.
Simpozionul ştiinţific studenţesc
EMING ediţia a III-a
Reşiţa 03 - 05 decembrie 2015
P-ţa Traian Vuia, nr. 1-4, 320085-Reşiţa, www.uem.ro

În fig. 1.6 este prezentată o creştere a alungirii, datorată creşterii temperaturii a oţelului
40Cr10 (călire+revenire). În figura 1.5 este prezentată scăderea rezistenţei mecanice la probele 1-1'
şi 2-2' odată cu creşterea temperaturii.

Fig.1.1 Influenţa parametrilor Fig.1.2 Influenţa parametrilor tratamentului


tratamentului termic asupra rezistenţei termic asupra
mecanice Rm la oţelul 40Cr 10 rezistenţei la curgere Rp0,2 la oţelul 40Cr 10

Fig.1.3 Influenţa parametrilor Fig.1.4 Influenţa parametrilor tratamentului


tratamentului termic asupra alungirii termic asupra gâtuirii Z
A5

Fig.1.5 Influenţa temperaturii asupra Fig.1.6 Influenţa temperaturii asupra alungirii


rezistenţei mecanice Rm la oţelul 40Cr10 A5 la oţelul 40Cr10 (călire+revenire)
Simpozionul ştiinţific studenţesc
EMING ediţia a III-a
Reşiţa 03 - 05 decembrie 2015
P-ţa Traian Vuia, nr. 1-4, 320085-Reşiţa, www.uem.ro

(călire+revenire)

În fig. 1.8 este prezentată creşterea rezistenţei mecanice a oţelului 40Cr10 (recopt), odată
cu creşterea temperaturii, iar în fig.1.7 este prezentată creşterea alungirii oţelului 40Cr10 (recopt),
odată cu creşterea temperaturii.

Fig 1.7 Influenţa temperaturii asupra Fig.1.8 Influenţa temperaturii asupra


alungirii A5 oţelului 40Cr10 (recopt) rezistenţei la rupere Rm la oţelul 40Cr10
(recopt)

3. Modelarea matematică și aflarea unei funcții optim a procesului studiat

Determinările experimentale corespunzătoare rezistenţei mecanice la rupere şi a alungirii oţelului


40Cr10 ( călire+ revenire), cu numărul de încercări corespunzătoare sunt redate în tab. 1.2, calculate
cu formule statistice din literatura de specialitate [3].

N xi xi Număr yi xi yi ( xi  xi )  ( yij  yi ) ~yi ( y ij ~


yi ) ( y i  ~
yi )
r încercări
da
t
Y1 Y2 Y3
1. 10 15,5 110 110 110 110 1105 30,25 2 1104,9 2
5 6 4 5 0 9 0,0001
2. 21 15,5 970 971 972 971 2039 2 971,01 2
1 30,25 0,0001
 - - - - - 207
6
3144
1
60,50 4 - 4
0,0002

k 2
Simpozionul ştiinţific studenţesc
EMING ediţia a III-a
Reşiţa 03 - 05 decembrie 2015
P-ţa Traian Vuia, nr. 1-4, 320085-Reşiţa, www.uem.ro

s 2

 ( yij  yi ) 2
i ;  i  ni  1  3  1  2

1. Formula modelului matematic:


~
y  b  b (x  x )
0 1 i

2. Determinarea coeficienţilor b0 şi b1:


1 1
b0 
k
 y i  2076  1038
2

b1 
y x x y
i i i i

31441  15,5 * 2076
 12,18
 (x  x ) i i
2
60,50
~
y  1038  12,18( x  15,5)  1038  12,18 x  15,5 * 12,18  1226,79  12,18 x
~
y1  1038  12,18 *10  1104,99
~
y 2  1038  12,18 * 21  971,01
3. Determinarea dispersiilor pentru fiecare punct experimental:

s 2

(y ij  yi ) 2

4
2 2 2
s12  1 s22  1
i
i
2 2 ; 2
4. Verificarea omogenităţii dispersiilor cu ajutorul testului Cochran.
2
s max 2
Gc    0,5
 si 4
2

 Gc  Gtab dispersii omogene


Gtab  G , ,k  G(0.05;2;2)  0.9750

1 1
s 02 
k
 si2  * 4  2
2
 dispersia reproductibilităţii:
5. Verificarea coeficienţilor b0 şi b1 cu ajutorul testului t- Student:

1 k ni 1
S  2
 ( y ij  ~
yi ) 2  *4 1
N  l i 1 j 1 62
( y ij  ~
y i ) 2  ( y1  ~yi ) 2  ( y 2  ~
yi ) 2  ( y3  ~
yi ) 2 
 (1105  1104,99) 2  (1106  1104,99) 2  (1104  1104,99) 2  2 N  k * n  2 * 3  6
i

l2
Simpozionul ştiinţific studenţesc
EMING ediţia a III-a
Reşiţa 03 - 05 decembrie 2015
P-ţa Traian Vuia, nr. 1-4, 320085-Reşiţa, www.uem.ro

tb0  2544,11  ttab


tb1  164,59  ttab  coeficienţii b0 şi b1 sunt semnificativi.
t tab  t ,  t 0.05; 4  2.776

5. Verificarea concordanţei modelului matematic cu datele experimentale, cu ajutorul testului


Fischer:
2
s conc
Fc 
s 02

n (y i i ~
yi ) 2 3 * 0,0002
s 2
conc    0  Fc  0
k l 22
ni  3 Ftab  F( ,1 , 2 )  F( 0.05;0; 2)  18,51
k2 1  k  l
l2 2  k
Fc  Ftab 
Deoarece modelul matematic concordă cu realitatea, deci descriu adecvat datele
experimentale, variaţia dintre alungire şi rezistenţa mecanică , la o comparaţie între temperaturile -
400 C şi +20 0C, este o variaţie liniară, fig. 1.9.

Rm[daN/mm2]

Fig.1.9. Modelarea matematică a datelor obţinute la temperaturi de - 400C şi +200C


Simpozionul ştiinţific studenţesc
EMING ediţia a III-a
Reşiţa 03 - 05 decembrie 2015
P-ţa Traian Vuia, nr. 1-4, 320085-Reşiţa, www.uem.ro

Concluzii si contribuții personale

Foarte importante sunt disponibilităţile oferite de variaţiile parametrilor tratamentului termic


şi efectul lor asupra proprietăţilor oţelurilor. Se observă că variaţia proprietăţilor mecanice este în
funcţie de tratamentul termic şi de temperatură. Astfel, oţelul 40Cr10 călit şi revenit, are o
rezistenţă la rupere mare la temperaturi negative, rezistenţa scăzând odată cu creşterea temperaturii;
alungirea are o valoare ridicată la temperaturi de +20 0C. Oţelul 40Cr10 recopt are proprietăţi
mecanice ridicate. Structura iniţială a oţelurilor a fost ferito – perlitică, iar după tratamentul
termic structura devine martensitică cu austenită reziduală.

Odată cu scăderea temperaturii şi menţinerea la temperatura de –400C timp de o oră se


recunosc următoarele:
- Rm la rupere creşte la oţelul 40Cr10 călit şi revenit
- alungirea A5 scade semnificativ la temperaturi negative
- Rm la rupere a oţelului 40Cr10 recopt scade odată cu temperatura
- alungirea A5 scade odată cu temperatura
Toate aceste moduri ale valorilor proprietăţilor mecanice sunt puse pe baza faptului că au loc
transformări structurale odată cu menţinerea la temperaturi scăzute (-40 0C). Se presupune că un
anumit procent de austenită reziduală Arez se transformă în martensită cu influenţe semnificative
asupra proprietăţilor mecanice.
Comparativ cu alte oţeluri – slab, mediu sau înalt aliate – tipul de oțel studiate în lucrare se
comportă satisfăcător la temperaturi scăzute.
Se remarcă faptul că rezultatele obţinute în urma modelării matematice descriu o
dependenţa liniară între modelele matematice şi rezultatele experimentale.

Bibliografie

1. Cîndea L. – Metode de optimizarea proceselor industriale. Note de curs, Resita, 2015


2. Frunzăverde D., - Tratamente termice. Curs pentru studenți, Editura Intergraf, Resita,
2002.
3. Gillich N – Statistică economică. Editura Eftimie Murgu Reșița, 1998.

S-ar putea să vă placă și