Sunteți pe pagina 1din 2

Proiect realizat de Marpozan Daniel

Clasa a IX-a I
CNOG
Prof.:Vișan Ramona

Viziunea scriitorului asupra temei joc-joacă în operele


„Trei fețe” de Lucian Blaga și „Gluma(II)” de Ana
Blandiana

Tema jocului sau joc-joacă este o temă des întâlnită în literatura românească, reflectând tendința
omului spre socializare. Jocul este o acțiune specifică copiiilor, acesta fiind menit să introducă
participantul în lumea imaginară, parăsind pentru câteva momente rutina zilnică. Cu toate acestea,
jocul nu este doar o acțiune specifică celor mici, ci este o formă de socializare des întâlnită și la
adulți, întrucât ipostaza ludică generează aceeași emoție, indiferent de vârstă.

Opera literară „Trei fețe” scrisă de Lucian Blaga se incadrează în curentul literar al modernismului
și face parte din volumul „Poemele luminii”, fiind publicată în anul 1919 la Biroul de imprimate
„Cosînzeana" din Sibiu. Această operă are ca temă jocul, ea sugerând importanța jocului în
dezvoltarea omului din mai multe puncte de vedere.

Opera literară „Gluma(II)” scrisă de Ana Blandiana se înacdrează în curentul literar al


postmodernismului, având ca temă jocul. În operă, eul liric pune accent asupra legăturii dintre joc și
copilărie, abordând și actul creației.

Poezia „Trei fețe” de Lucian Blaga abordează tema jocului și a importanței acestuia în dezvoltarea
personală a fiecărui om. În această operă, viziunea scriitorului se îndreaptă spre condiția umană,
privită din trei perspective diferite, în funcție de vârstă. Autorul percepe viața ca fiind o combinație
între joc, înțelepciune și iubire, cele trei reprezentând idealul vieții. Astfel, în text jocul,
înțelepciunea și iubirea sunt percepute diferit în funcție de vârstă. Prima voce lirică îi aparține
copilului: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”, atribuind jocul cu atât cu înțelepciunea, cât și cu
iubirea, sugerând idealul copilariei. Astfel, cuprinde atât latura apolimică prin intermediul
ințelepciunii (rațiunii), cât și latura dionisiacă prin intermediul sentimentelor de iubire. În acest fel,
jocul reprezintă o modalitate de a percepe realitatea prin intermediul unei lumi imaginare, perfecte.
Secvența „Copilul râde” surprinde modalitatea de a se bucura un copil, râsul fiind unul dintre cele
mai importante acțiuni menite să aducă bucuria la acea vârstă. A doua voce lirică este a tânărului:
„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!" și sugerează că tinereții i se atribuie iubirea care cuprinde atât
jocul, cât și înțelepciunea. Jocul reprezintă o modalitate de manifestare a iubirii în tinerețe, acesta
cuprinzând latura sentimentală a omului. Structura „Tânarul cântă” surprinde un mod de a se
exprima o persoană în timpul tinereții.
Cea de-a treia voce lirică îi aparține bătrânului care „tace”, fapt ce ilustrează o meditație profundă, o
înțelepciune fară de margini, întrucât tăcerea este cheia spre înțelepciune. Construcția literară
„iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!" semnifică atribuirea înțelepciunii cu jocul și cu iubirea,
deoarece jocul implică înțelepciune și pricepere.
Proiect realizat de Marpozan Daniel
Clasa a IX-a I
CNOG
Prof.:Vișan Ramona

Abordarea tematică în poezia lui Blaga fece referire la importanța jocului în dezvoltarea individului
de la coipilărie până la maturitate, acesta cuprinzând iubirea și înțelepciunea și fiind cheia spre o
lume cât mai frumoasă.
Motivele subordonate acestei teme sunt: râsul, muzica, vârsta.

În poezia „Gluma(II)” de Ana Blandiana este abordată tema jocului, accentuându-se relația dintre
joc și copilărie. În text, viziunea asupra jocului se face prin perspectiva demiurgului, întrucât opera
abordează și actul creației. Poezia debutează cu secvența „Ploua soare peste mine”, sugerând efectul
soarelui asupra lumii noi. Structura „Eu în joc stropesc cu soare/ Coala zărilor, velină.” face
trimitere la actul creației, în care zarea reprezintă posibilități infinite și fantezia creatoare nu
cunoaște limite. „Pata galbenă, arsura” sugerează mici greșeli pe care le face omul în viață, iar
„Soarele copilăresc” ilustrează inocența și naivitatea din sufletul unui copil. Razele soarelui cad
peste sufletul copilului și împrăștie lumină care este asimilată de suflet. Al patrulea catren surprinde
sufletul omului ajuns la maturitate, modelabil, pe care eul liric îl consideră un lucru uzat, menit să
anuleze inocența copilului ilustrată prin „Soarele copilăresc”.
Viziunea scriitorului asupra temei jocului face trimitere la actul creației, perceput fiind ca un joc în
care sufletul omului este în schimbare de la copilărie până la maturitate.
Motivele subordonate temei sunt: vârsta omului, sufletul.

Din punct de vedere tematic, cele două texte analizate prezintă aceeași temă, dar viziunea
scriitorului este diferită. În textul lui Blaga, scriitorul percepea jocul ca fiind o modalitate de
dezvoltare, acesta fiind prezent atât la copilărie, tinerețe, cât și maturitate. În viziunea lui Blaga,
jocul este un ansamblu format din înțelepciune și iubire, acesta fiind cheia spre spre cele două
atribute ale omului. Pe cealaltă parte, Ana Blandiana percepe jocul din textul „Gluma(II)”, ca fiind
actul creației, în care demiurgul are posibilități nelimitate, în care sufletul omului rămâne la
maturitate la fel de luminos ca și la vârsta copilăriei.

Prin urmare, viziunea celor doi scriitori, respectiv Lucian Blaga și Ana Blandiana, asupra temei
diferă, chiar dacă tema celor două opere („Trei fețe” și „Gluma”) este identică (tema jocului).

Resurse bibliografice:
➢ Lucian Blaga, „Poezii”, București, editura Semne, 2007 (Ediții definitive)
➢ Ana Blandiana, „Poezii”, București, editura Carte Românească
➢ Nicolae Manolescu, „Poeți moderni”, București, editura Aula, 2003