Tema de proiect:

Sa se proiecteze broşa pentru prelucrarea suprafeţei butuc cu caneluri

dreptunghiulare.
Se cunosc:
-dmin = 23 mm;
-serie uşoara;
-lp= 30 mm;
-materialul piesei: OLC 45.

d
Detaliu X:

cx45 0
D

Conform STAS 7346-65 avem:

Di- Nr. Aba-

Cen-
dmin men- cane- d D b D1min fmin Cmax teri rmax
trare
siuni luri limita
pe
6x23
23 6 diam. 23 28 6 21.3 1.34 0.2 +0.2 0.2
x28
inter.
 1.Stabilirea schemei de broşare si a adaosului de prelucrare

In cazul butucilor canelaţi cu centrare pe diametrul interior, de dimensiuni

relativ mici, se adopta schema de broşare prin generare.

At
2
3 A can
1

A cil

Adaosul de prelucrare are trei componente:

-componenta cilindrica Acil;
-componenta canelata Acan;
-componenta corespunzătoare teşiturii At.
Acan

At
Acil

De

D0
Di

Acil = 0.5*(Dimax-Domin), unde:

Dimax – diametrul interior al canelurii calculat la abaterea maxima;
 Dimax = 23.02mm;
Domin – diametrul alezajului iniţial calculat la abaterea minima;
Domin = 21.3mm.
Acil = 0.5*(23.02-21.3) = 0.86mm
Acan = 0.5*(Demax-Dimin) , unde:
Demax – diametrul exterior al canelurii calculat la abaterea maxima;
Demax = 28.2mm;
Domin – diametrul interior al canelurii la abaterea minima;
Domin = 23mm.
Acan = 0.5*(28.2-23) = 2.6mm
At = Cmax
At = 0.2mm, unde:
Cmax – valoarea maxima a teşiturii.

2.Proiectarea parţii de aşchiere

a) Stabilirea suprainaltarii pe dinte

Adaosul cilindric are doua componente: una de degroşare si una de
finisare.
Din tabelul 5.12/pag. 248 (Minciu C., „Scule aşchietoare”, vol. 1, ET
1995) in funcţie de tipul brosarii si al suprafeţei broşate si de materialul de
prelucrat ( OLC 45 cu 50< r > 75 daN/mm2), suprainaltarea dinţilor de
degroşare cilindrici este azcil = 0.025…0.03mm/dinte.
Se adopta: azcil = 0.03 mm/dinte.
Suprainaltarea pe dinţii canelaţi (tab. 5.12/pag. 248) este: azcan =
0.05…0.08mm/dinte.
Se adopta: azcan = 0.08mm/dinte.
Având in vedere latimea mica a aşchiilor pe porţiunea teşita, se alege
suprainaltarea pe dinte ca la schema progresiva.
azt = 0.2mm/dinte.
b) Stabilirea geometriei parţii active
Din tab. 5.15/pag.253, in funcţie de materialul de prelucrat (otel cu r
<70 daN/mm2) se alege unghiul de degajare a = 15o.
Unghiul de aşezare pentru broşe de interior este a = 2o…4o.
Se alege: a = 4o.
Faţeta f de pe fata de aşezare este o faţeta de ascuţire si se adopta sub
0.05mm.
 f

a
a

c) Determinarea pasului si a numărului de dinţi aflaţi simultan in

aşchiere
Pentru broşarea prin generare, pasul se determina cu relaţia:
p = (1.25…1.5)* l p
lp – lungimea piesei;
lp = 30mm.
p = (1.25…1.5)* 30 = (6.84…8.21)mm
Se adopta: p = 7mm.
Se verifica condiţia ca numărul de dinţi aflaţi simultan in aşchiere sa fie:
2  zsim  6.
Prima restricţie (zsim  2) arata ca piesa nu va „cădea” intre doi dinţi ai
broşei.
Cea de a doua restricţie (zsim  6) este impusa de limitarea forţelor la
valori admisibile.

l 
zsim min =  p      4.28  5 dinţi;
30
 p  7 
l 
zsim max =  p   1  5.28  6 dinţi.
 p 
Din motive funcţionale (calitatea suprafeţei, eliminarea vibraţiilor forţate)
exista recomandarea, chiar daca intervin dificultati tehnologice la execuţia si
ascuţirea broşei, ca pasul sa fie variabil de la dinte la dinte. Variaţia se
distribuie pe grupe de 3…6 dinţi in jurul valorii nominale a pasului cu
mărimi de ordinul 0.2…0.5 mm.
 c) Stabilirea profilului dinţilor aşchietori, alegerea coeficientului de
umplere si a inaltimii dintelui
Inaltimea dintelui se determina din condiţia ca suprafaţa secţiunii golului
dintre doi dinţi vecini, in care se înmagazinează aşchia, sa fie de k ori mai
mare decât aria secţiunii longitudinale a aşchiei. Coeficientul k se numeşte
coeficient de umplere si se determina din tab. 5.13/pag. 250 in funcţie de
suprainaltarea pe dinte (azcan = 0.05mm/dinte) si de materialul de prelucrat
(otel cu r = 60daN/mm2).
k = 3
h = 1.13*(k*az*lp)1/2 = 1.13*(3*0.05*30)1/2 = 2.397mm.
Se adopta: h = 3mm.
In cazul aşchiilor de alunecare se adopta varianta cu spatele dintelui
curbiliniu pentru a permite infasurarea aşchiei.

Grosimea dintelui:
s = (0.3…0.35)*p = 2.1…2.45mm.
Se adopta: s = 3 mm.

Grosimea golului:
g = p-s = 7-3 = 4 mm.
Raza de racordare a spatelui dintelui:
Se adopta: R = 2.5 mm.
Raza de racordare de la fundul dintelui:
r = 0.5*h = 0.5*2 = 1 mm.
d) Determinarea numărului de dinţi si a lungimii parţii de aşchiere
Numărul de dinţi aşchietori ai broşei este:
za = zcild + zcilf + zcan + zt, unde:
 Acild 0.86
zcild = 1   1  29.66  30 dinţi
a zcil 0.03
Acan 2.48
zcan =   31 dinţi
a zcan 0.08
A 0.05
zcanf = canf  = 3 dinţi
a zcan 0.02
A 0 .2
zt = t   1dinte
a zt 0.2
za = 30+ 34+1 = 65 dinţi
Lungimea parţii de aşchiere este:
las = p*za = 7*65 = 455mm.

3.Proiectarea parţii de calibrare

Partea de calibrare cilindrica este formata din 4…8 dinţi fara

suprainaltare.
Se alege: zc = 5 dinţi.
Pasul dinţilor de calibrare se recomanda:
pc = (0.6…0.7)*p
pc = (4.2…4.9)mm
pc = 5mm
sc = (0.3…0.35)*pc
sc = (1.5…1.75)mm
sc = 1.5mm
g c = pc – s c
gc = 3.5mm
 pc

sc gc fc

Rc
hc

c
rc
c

Rc = (0.65…0.7)*pc
Rc = (3.25…3.5)mm
Rc = 3.5mm
hc = 3mm
rc = 0.5*hc
rc = 1.5mm
c = a = 15o
c = 0o30…2o
Se alege: c = 2o.
Faţeta fc de pe fata de aşezare are valori relativ mari fc = 0.2…0.8mm si
este crescătoare de la dinte la dinte către partea finala a broşei.
Diametrul dinţilor de calibrare este:
dc = Dmax –(1/8…1/4)*TD
dc = 28.2-(1/8…1/4)*0.03
dc = (28.1925…28.19625)mm
dc = 28.195mm.
Pentru partea canelata se aleg zc = 6 dinţi de calibrare.
Deci, lungimea parţii de calibrare este:
lc = pc*zc
lc = 5*6 =30mm.
 4. Stabilirea formei si dimensiunilor cozii broşei si a parţilor
de ghidare din spate

O broşa este formata din coada broşei (lcd), partea activa a broşei (lactiv) si
partea de ghidare posterioara (l6).

lcd

d2

d4

d6
d1

l1 l2 l3 l4 lactiv l6

Coada broşei este formata din: partea de prindere l1, partea gâtuita l2,
conul de ghidare l3 si partea de ghidare din fata l4.
Partea de prindere l1 serveşte la realizarea legăturii broşei cu dispozitivul
de prindere al maşinii de broşat. Construcţia si dimensiunile cozilor
cilindrice in dispozitive cu fălci sunt standardizate in STAS 7991-83.
Din tab. 5.2/pag. 237 se aleg următoarele dimensiuni ale cozii broşei:
d1 = 22 00..040
073 mm;

d2 = 17  0.240 mm;
0.110

d4 = 22 00..040
073 mm;

c= 0.5mm;
r1 = 0.3mm;
r2 = 1.0mm;
 = 30o;
l1 = 140mm;
l2 = 25mm;
l4 = 40mm.
 45

r1
Detaliu X:

d2

d4
d1

r2
l4

10°

45°
l2 l3
l1 80
c

Conul de ghidare face legătura intre gatul broşei si partea de ghidare din
fata, având rolul unui cautator de gaura. Diametrul minim al sau este 17 si
maxim 22, iar lungimea este l3 =15mm.
Partea de ghidare din fata l4 are rolul de a orienta si ghida broşa in
alezajul iniţial executat in piesa.
Suprafaţa parţii de ghidare împreuna cu alezajul din piesa formează un
ajustaj alunecător. Din tab. 5.10 se aleg tolerantele diametrului parţii de
ghidare: 22 00..100
145 de lungime l4 = 20mm.

Lungimea gatului se determina cu relaţia:

l2  lcd – (l1 + l3 + l4)
lcd  lp + ls + l1, unde:
lp – lungimea piesei;
lp = 30mm;
ls – lungimea suportului de prindere a piesei in maşina de broşat;
ls = 90mm;
l1 – lungimea parţii de prindere a broşei;
l1 = 140mm.
lcd  30 + 90+ 140
lcd  260mm
Se adopta: lcd = 260mm.
l2  260-(140 + 15 + 20)
l2  85mm
Se adopta: l2 = 85mm.
Partea de ghidare posterioara are lungimea l6 = 30mm si diametrul
23.04 0.01 .
 5. Determinarea lungimii totale a broşei

Lungimea totala este:

L = lcd + las + lc + l6
L = 206 + 470 + 30 + 30
L = 736 mm.
Pentru broşele de tracţiune, care prelucrează alezaje, din motive
tehnologice, de tratament termic, de greutate, de reascutire s.a. se impune
condiţia de sveltete:
L  40*D
L  40*22
L  880 mm
 Condiţia este verificata.

6.Alegerea materialelor

Pentru partea activa se va folosi otel rapid Rp3 care, după tratamentul
termic de călire-revenire va avea duritatea 62…65 HRC, iar pentru coada se
va folosi OLC 45 cu 40…43 HRC după tratamentul termic. Cele doua parţi
se vor asambla prin sudare cap la cap după prelucrările de degroşare.

7. Calculul regimului de aşchiere

In cazul brosarii, avansul de aşchiere corespunde suprainaltarii pe dinte az

iar adâncimea de aşchiere este chiar adaosul radial de prelucrare.
Viteza de aşchiere se calculează cu relaţia:
Cv
v *k ,
T * a zx
m

unde constanta Cv si exponenţii politropici m si x, precum si factorul de

influenta k, depind de condiţiile concrete de aşchiere (materialul piesei,
materialul broşei, tipul suprafeţei broşate, lichidul de răcire-ungere).
Din tab. 5.2 (Minciu C., ”Broşarea”, vol. 2, ET 1989) se aleg:
 Cv = 15.5;
m = 0.6;
x = 0.75;
k = 0.86;
T = 120min (T reprezintă durabilitatea economica a broşei).
15.5 * 0.86
v
1200.6 * 0.080.75
v = 5.012 m/min.

8. Determinarea forţelor de aşchiere si verificarea de

rezistenta

Se vor calcula forţele de aşchiere pentru zona cilindrica si pentru zona

canelata.
Fzcil = Cp*a xz *d*zsim*k, unde:
Cp – este o constanta ce depinde de materialul piesei (otel cu r >
60daN/mm2);
Cp = 762 (tab. 5.18/pag. 258);
x – exponent politropic;
x = 0.85 (tab. 5.18/pag. 258);
k – factor de influenta a unghiului de degajare;
k = 1 (tab. 5.18/pag. 258).
Fzcil = 762*0.0250.85*22*5*1
 Fzcil = 3644.15 daN
Fzcan = Cp*a xz *b*n*zsim*k, unde:
n = 6 caneluri;
Cp = 230 (tab. 5.18/pag. 258);
x = 0.85(tab. 5.18/pag. 258);
k = 1 (tab. 5.18/pag. 258).
Fzcan = 230*0.080.85*6*6*5*1
 Fzcan = 4837.56 daN
Deci:
Fzmax = Fzcil = 3644.15 daN < 0.8*Fm = 0.8*20000 = 160000 daN,
unde: Fm – forta maxima asigurata de maşina de broşat;
Fm = 20 tf.
 Broşa se verifica la întindere cu relaţia:
Fz
ef =  a.
A
Eforturile unitare admisibile a au următoarele valori:
a = 35 daN/mm2 pentru Rp3;
a = 25 daN/mm2 pentru OLC 45.
Secţiunile periculoase sunt:
- porţiunea de prindere ( 22):
4 * 3644
ef = = 9.58 daN/mm2 <a = 25 daN/mm2;
 * 222

- porţiunea gâtuita ( 22):

4 * 3644
ef = = 9.58daN/mm2 <a* = 25*0.8 = 20 daN/mm2
 * 222

 = coeficient de slăbire datorat sudurii;

9. Ascuţirea broşei

La executarea broşei, rectificarea se face mai întâi pe fata de degajare,

apoi pe fata de aşezare. Reascutirea se face pe fata de degajare. Ascuţirea
broşelor rotunde se face prin rotirea broşei intre vârfurile de centrare.
Discul abraziv utilizat este un disc conic, partea activa fiind partea
conica. Diametrul discului se determina din condiţia ca in secţiunea normala
N-N, la generatoarea comuna a suprafeţei conice a discului si a suprafeţei
conice a fetei de degajare, raza de curbura a broşei (pentru a avea
interferenta) sa fie mai mare ca a discului.
Dd
d 
sin
( D / 2  h)
b 
sin 
sin
Dd  (D-2*h)*
sin 
sin 30
Dd  (21.3-2*3)* =29.6mm
sin15
 Se adopta: Dd = 30mm.
 Dd

M
N