PARTEA A II-A

LIBERALITĂŢILE
CAPITOLUL I
REGULI GENERALE CU PRIVIRE LA LIBERALITĂŢI

Secţiunea I
Noţiune şi categorii

1. Precizări prealabile. Potrivit art. 1.172 alin. (1) NCC „Contractul prin care fiecare parte urmăreşte
să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate este cu titlu oneros”, iar potrivit alin. (2)
„Contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în
schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit”.
Contractele cu titlu gratuit se clasifică, la rândul lor, în contracte dezinteresate şi liberalităţi.
Contractul dezinteresat este acel contract prin care se urmăreşte a se procura un serviciu celeilalte părţi,
fără ca partea care face serviciul să-şi micşoreze patrimoniul (de exemplu, comodatul, mandatul cu titlu
gratuit, depozitul cu titlu gratuit etc.).
Liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în
parte, în favoarea unei alte persoane. Nu se pot face liberalităţi decât prin donaţie sau prin legat cuprins în
testament (art. 984 NCC).
După cum se observă, în Noul Cod civil sunt reglementate doar două categorii de liberalităţi, respectiv
donaţia şi legatul.
Donaţia este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod
irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar.
Legatul este dispoziţia testamentară prin care testatorul stipulează ca, la decesul său, unul sau mai mulţi
legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracţiune din acesta sau anumite bunuri determinate.
După cum se observă doar donaţia reprezintă un contract, adică un act juridic bilateral. Legatul este un
act juridic unilateral, care exprimă voinţa testatorului şi produce efecte juridice indiferent de atitudinea
legatarului; legatul se dobândeşte din momentul deschiderii moştenirii prin actul unilateral al testatorului,
dacă legatarul nu renunţă la legat.
Secţiunea a II-a
Capacitatea în materie de liberalităţi
2. Regula. Potrivit principiului general în materie de acte juridice (consacrat de art. 1.180 NCC), regula
este - şi în acest domeniu al liberalităților - capacitatea, iar incapacitatea este excepţia. Astfel, potrivit art.
987 NCC „Orice persoană poate face şi primi liberalităţi, cu respectarea regulilor privind capacitatea”.
Incapacităţile de a dispune sau de a primi prin liberalităţi, ca excepţii de la regula capacităţii, trebuie să
fie expres prevăzute de lege şi aceste texte, ca texte de excepţie, sunt de strictă interpretare (exceptio est
strictissimae interpretationis). Întrucât incapacitatea trebuie să fie prevăzută de lege, nimeni nu poate
renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu.1 (art. 29 alin. 2 NCC).
În cele ce urmează, vom prezenta doar acele incapacităţi de a dispune sau de a primi liberalităţi comune
donaţiilor şi legatelor, urmând ca la materia donaţiei, respectiv testamentului să fie prezentate şi alte
incapacităţi specifice.
3. Incapacităţile de a dispune prin liberalităţi. Potrivit legii, sunt incapabile de a dispune prin
liberalităţi:
a) Minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot dispune de bunurile lor prin
liberalităţi nici prin reprezentanţii legali (părinţi sau tutore) şi nici personal cu încuviinţarea ocrotitorului
legal (şi chiar dacă s-ar obţine autorizaţia instanţei de tutelă). Art. 41 alin. 3 şi art. 43 alin. 3 recunosc atât
pentru persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, cât şi pentru minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă

1
A se vedea, de exemplu, TS, col. civ., dec. nr.1844/1956, în CD,1956, vol.I, p.367.

1
posibilitatea de a face acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data
încheierii lor (de exemplu, cu ocazia unor aniversări, de ziua femeii etc.)2.
b) Art. 988 alin. 2 NCC dispune că „Sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după dobândirea
capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi în folosul celui care a avut
calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă
descărcare pentru gestiunea sa. Se exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul
legal este ascendentul dispunătorului”.
Aşadar, nici după ajungerea la majorat o persoană nu poate dispune prin liberalităţi în favoarea tutorelui
său mai înainte ca acesta din urmă să primească descărcare pentru gestiunea sa. Dacă însă tutorele este un
ascendent (de exemplu, bunic, străbunic), liberalitatea este valabilă chiar dacă tutorele nu a primit
descărcare pentru gestiunea sa.
Ca un corolar necesar al incapacităţii minorului (chiar devenit major) de a dispune în favoarea tutorelui
(fostului tutore) în condiţiile arătate, acesta din urmă este lovit de incapacitatea de a primi prin liberalităţi
de la cel ocrotit.
c) Art. 12 alin. 2 NCC prevede că „Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil”.
Starea de insolvabilitate rezultă din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii,
executării silite, faţă de valoarea totală a datoriilor exigibile.
Sancţiunea care intervine în cazul în care dispunătorul a fost insolvabil este nulitatea relativă a
liberalităţii. Aşadar, în cazul donaţiei creditorii donatorului – care a fost insolvabil la data data încheierii
contractului de donaţie - vor putea să ceară anularea donaţiei, nefiind ţinuţi să formuleze acţiunea
revocatorie (pauliană). Evident, şi în acest caz creditorii trebuie să justifice un interes.
În privinţa legatelor, pentru a se cere anularea trebuie să se dovedească faptul că testatorul a fost
insolvabil şi la data întocmirii testamentului şi la data decesului (când legatul produce efecte). Dacă
testatorul a fost insolvabil la data întocmirii testamentului, dar la data decesului lasă un patrimoniu solvabil,
creditorii nu pot justifica vreun interes pentru a solicita anularea legatului.
4. Momentul în raport de care se apreciază capacitatea de a dispune prin liberalităţi.
Potrivit art. 987 alin. 2 „Condiţia capacităţii de a dispune prin liberalităţi trebuie îndeplinită la data la
care dispunătorul îşi exprimă consimţământul”.
Câteva precizări se impun în privinţa legatului cuprins în testament. Astfel, cu toate că testamentul
produce efecte la deschiderea moştenirii (cu excepţia clauzei de recunoaştere a copilului din afara
căsătoriei) şi până în acest moment testatorul îl poate revoca, total sau parţial, el trebuie să aibă capacitatea
de a testa când îşi manifestă voinţa, deci la data întocmirii actului, modificările ulterioare ale statutului său
juridic fiind fără relevanţă. În consecinţă, testamentul incapabilului nu poate fi recunoscut valabil, chiar
dacă ulterior a devenit o persoană capabilă. Capacitatea de a încheia un act juridic trebuie să fie apreciată la
momentul când se săvârşeşte, chiar dacă efectele sau executarea actului este amânată până la o dată
ulterioară, fie şi incertă, cum este moartea testatorului.
5. Sancţiunea incapacităţii legale de a dispune prin liberalităţi. Întrucât incapacităţile de a dispune prin
liberalităţi au ca scop protecţia voinţei incapabilului şi a intereselor familiei sale, nefiind dictate de interese
de ordine publică, sancţiunea este nulitatea relativă a liberalităţii.
6. Incapacităţi de a primi prin liberalităţi.
Urmează să analizăm incapacităţile de a primi prin liberalităţi care sunt, totodată, în mod corespunzător,
şi incapacităţi de a dispune, privite din punctul de vedere al dispunătorului, tot aşa cum incapacitatea
minorului ocrotit prin tutelă de a dispune în favoarea tutorelui este o incapacitate de a primi prin testament,
raportat la persoana tutorelui.

2
Potrivit art. 39 NCC «Minorul dobândeşte, prin căsătorie, capacitatea deplină de exerciţiu. În cazul în care
căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de
exerciţiu». De asemenea, art. 40 prevede că «Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului
care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele
minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie».

2
 a) Cazul prevăzut de art. 990 NCC - se vedea explicaţiile de la pag. 42-45 din Tratat (vol. II),
inclusiv nota de subsol nr.1 de la pag.45.
b) Cetăţenii străini (persoanele juridice străine) şi apatrizii - se vedea pag. 47-48 din Tratat (vol.
II).
7. Momentul în raport de care se apreciază incapacitatea de a primi prin liberalităţi şi sancţiunea
aplicabilă.
Art. 987 NCC dispune: „Condiţia capacităţii de a primi o donaţie trebuie îndeplinită la data la care
donatarul acceptă donaţia. Condiţia capacităţii de a primi un legat trebuie îndeplinită la data deschiderii
moştenirii testatorului”.
Cât priveşte pe donatar, el trebuie să fie capabil în momentul acceptării donaţiei.
În privinţa testamentului - a se vedea pag. 48 din Tratat (vol. II).
.
8. Sancţiunea incapacităţii este nulitatea relativă a liberalităţii.
În cazul în care incapacitatea este dictată de interese de ordine publică, sancţiunea este nulitatea
absolută a liberalităţii. Astfel, incapacitatea determinată de lipsa cetăţeniei române în privinţa dreptului de
proprietate asupra terenului. Această interdicţie a fost apreciată şi în trecut ca fiind de ordine publică3.
Liberalitatea va fi nulă, respectiv anulabilă, chiar dacă dispunătorul - pentru a ocoli dispoziţiile privind
incapacităţile de a primi prin liberalităţi - a recurs la interpunere de persoane, căci dispoziţia care sincer
stipulată ar fi nulă, rămâne nulă şi dacă a fost simulată.
Din cauza dificultăţii de dovadă a simulaţiei prin interpunere de persoane, legea (art. 992 NCC) prevede
că „(1) Sancţiunea nulităţii relative prevăzute la art. 988 alin. (2), art. 990 şi 991 se aplică şi
liberalităţilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau făcute unei persoane interpuse. (2)
Sunt prezumate până la proba contrară ca fiind persoane interpuse ascendenţii, descendenţii şi soţul
persoanei incapabile de a primi liberalităţi, precum şi ascendenţii şi descendenţii soţului acestei
persoane”.
După cum se observă, prezumţia consacrată de art. 992 alin. 2 NCC este o prezumţie relativă, iar nu una
absolută. Aceasta înseamnă că cei interesaţi vor putea face dovada că liberalitatea nu a fost făcută în
considerarea calităţii de rudă, afin sau de soţ a incapabilului (pentru a profita incapabilului), ci avându-se în
vedere relaţiile (de prietenie, de încredere etc.) dintre dispunător şi gratificat.

Secţiunea a III-a
Consimţământul în materie de liberalităţi
9. Reguli aplicabile. Pentru ca liberalităţile să fie valabile este necesar ca dispunătorul să aibă
discernământ, iar voinţa sa (consimţământul) să nu fie alterată de vreun viciu de consimţământ: eroare, dol
sau violenţă.
Potrivit art. 1.204 NCC consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de
cauză.
De asemenea, art. 1.205 prevede că „(1) Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la
momentul încheierii acestuia, se afla, fie şi numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi
da seama de urmările faptei sale. (2) Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie poate
fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte
cunoscute”.
Pentru problema existenţei discernământului- a se vedea pag. 50-52 din Tratat.
Pentru problema viciilor de consimţământ- a se vedea pag. 52-54 din Tratat.

10. Revizuirea condiţiilor şi a sarcinilor- chestiune comună donaţiilor şi legatelor- a se vedea pag. 133-
138 din Tratat (tema se va preda la materia „Legatele cu sarcină”).

3
Vezi, de exemplu Cas.S.U., dec.nr.24/1922, în C.civ.adnotat, vol. III, p. 415, nr.35; Cas.I, dec.nr.350/1916;
ibidem p.414, nr.26; C. Apel Buc., II, dec.nr. 131/1925, ibidem, p.431, nr.25.

3
 11. Substituţiile fideicomisare şi liberalităţile reziduale - chestiune comună donaţiilor şi legatelor - a se
vedea pag. 218-246 din Tratat (tema se va preda la materia „Limitele de a dispune prin acte juridice de
bunurile moştenirii”).