Facultatea de Inginerie Electrică DUMINIC Alberto

Lab. Metode si Procedee Tehnologice Grupa 111A

Anul I

Tehno 5
Procesul tehnologic de bobinare a statorului unei
mașini electrice asincrone
 Cuprins

1. Notiuni de baza
2. Comentarea standardului STAS 10570-83
3. Activitate de laborator
4. Concluzii
5. Bibliografie
 Noțiuni de bază

INFASURARILE MAŞINILOR DE CURENT CONTINUU

Există două variante constructive de înfăşurări de curent continuu care au cea mai largă
răspândire: înfăşurarea buclată şi înfăşurarea ondulată. În fig.1 se prezintă schematic cele două
tipuri de înfăşurări (a – buclată şi b – ondulată); s-a considerat desfăşurarea în plan a spirelor; în
partea de jos sunt figurate legăturile la lamalele colectorului, iar pe desene apar şi umbrele
polilor statorici.

Cu y1 s-a notat deschiderea bobinei, y este pasul înfăşurării (distanţa dintre laturile de
dus a două bobine consecutive înseriate), iar y2 reprezintă pasul de întors (distanţa dintre latura
de dus şi cea de întors a bobinei următoare). La înfăşurările buclate y = y1 – y2, iar la cele
ondulate, y = y1 + y2. În cele ce urmează se va explica modul de realizare doar pentru înfăşurea
buclată şi repartiţia corespunzătoare a inducţiei Bδ0 în întrefier. În figura 2a este reprezentată
schema desfăşurată a unei înfăşurări buclate. Prin schema desfăşurată se înţelege o schemă în
plan obţinută prin tăierea rotorului după o generatoare şi desfăşurarea lui. In acest fel, crestăturile
care erau plasate la periferia unui cilindru apar situate în acelaşi plan. În figură este schiţată şi
schema desfăşurată a colectorului, şi anume, în partea de jos a figurii. De asemenea, apare în
figură şi umbra polilor de excitaţie. Infăşurarea buclată din figura 2 aparţine unei maşini cu 2p=
4, rotorul respectiv posedând Z = 16 crestături, numerotate în figură de la 1 la 16. Infăşurările de
curent continuu se realizează în două straturi, în sensul că în aceeaşi crestătură sunt două laturi
de secţiuni: una în partea superioară a crestăturii (figurată cu linie plină ), iar cealaltă, în partea
inferioară (figurată cu linie întreruptă). Infăşurarea constă dintr-o serie de secţiuni identice,
fiecare secţiune având una sau mai multe spire (în figură, pentru simplitate, s-a considerat că o
secţiune are o singură spiră), secţiunile fiind legate în serie.
 Înfăşurarea buclată se caracterizează prin faptul că toate secţiunile au capetele lor legate
la două lamele vecine ale colectorului, înserierea secţiunilor făcându-se de aşa manieră încât
acestea se succed la periferia rotorului în acelaşi sens, la distanţa de o crestătură între două
secţiuni succesive (y = 1). Dacă pornim de la un capăt al unei secţiuni oarecare şi urmărim
conductorul din care sunt realizate diferitele spire şi secţiuni succesive ale înfăşurării, descriem o
serie de bucle la periferia rotorului, de unde şi denumirea de înfăşurare buclată. Pe colectorul la
care sunt legate capetele secţiunilor freacă 4 perii, legate alternativ două câte două, iar fiecare
pereche astfel realizată este legată la borna A,respectiv B a maşinii. Periile sunt egal distanţate la
periferia colectorului. Lăţimea periilor este de ordinul de mărime al lăţimii unei lamele sau a
două lamele de colector.

Se poate arăta că decalarea periilor din axa neutră poate avea şi alte influenţe asupra
funcţionării maşinii, influenţe, în general, negative. Atragem atenţia asupra faptului că poziţia
periilor pe colector nu poate fi raportată, în general, la poziţia polilor de excitaţie. În cazul
înfăşurării prezentate în figura 2,a, cele două legături ale unei secţiuni oarecare la două lamele
vecine sunt egal de lungi. Dar mai pot fi realizate şi astfel de legături la colector.Ansamblul
secţiunilor înfăşurării se împarte pe cele 4 căi de curent. Figura 2,b ne arată repartiţia secţiunilor
înfăşurării pe cele 4 căi de curent. Această repartiţie este valabilă la un moment dat, în care
diferitele crestături ale rotorului se află în poziţia relativă faţă de polii de excitaţie indicată în
figura 2,a. Secţiunile sunt arătate prin două cifre care indică crestăturile în care sunt plasate
laturile secţiunii. Astfel, secţiunea 2 – 6’ are o latură în crestătura 2 (partea superioară), iar
cealaltă latură, în creastătura 6 (partea inferioară). În consecinţă, în momentul considerat, cele 4
căi de curent vor fi formate din următoarele secţiuni:

Calea I: 2 – 6’; 3 – 7’; 4 – 8’;

Calea II: 6 – 10’; 7 – 11’; 8 – 12’;

Calea III: 10 – 14’; 11 – 15’; 12 – 16’;

Calea IV: 14 – 2’; 15 – 3’; 16 – 4’.

Astfel, secţiunea 1 – 5’ este scurtcircuitată pe peria care calcă simultan în momentul

considerat pe lamelele 1 şi 2 la care sunt legate capetele secţiunii 1 – 5’. În mod analog sunt
scurtcircuitate şi secţiunile 5 – 9’; 9 – 13’; 13 – 1’. Desigur că atunci când rotorul se învârteşte şi
o dată cu el şi colectorul, se schimbă componenţa diferitelor căi de curent, însă numărul căilor de
curent rămâne acelaşi. Diferitele secţiuni trec succesiv dintr-o cale de curent în alta, iar o
secţiune dată intră succesiv, la o rotaţie completă, în toate cele 4 căi de curent. Caracteristic
pentru înfăşurarea buclată este faptul că numărul 2a de căi de curent în paralel este egal cu
numărul 2p de poli, adică a = p.
 Activitate de laborator

In timpul laboratorului 5 am onsultat mai multe stas-uri:

a) pentru sarme:
- STAS 685-74 „sarma de Cu rotunda pt conductoare de bobinaj”
- STAS 4130-77 „sarma de Cu rotunda pt electrotehnica”
- SR EN 60317-0-1/2001 „specificatii pt tipuri particulare de conductoare de bobinaj”
- STAS 2873/1-86 „sarme si bare dreptunghiulare din Cu pt electrotehnica”
- STAS 6499/1-74 „sarme si bare conductoare pt Al”
- SR EN 60317-0-1 „conductor rectangular pt Cu”

b) pentru benzi
- STAS 6499/2-74 „benzi de Al pt scopuri electrotehnice”
- SR HD 566 51:2002 „clasificarea termica a izolatiei electrice”
Tot la acest laborator am consultat cateva planse:

- plansa ROTOR BOBINAT/PM 25898

- foaie de catalog a unui conductor de bobinaj
Iar la final ne-au fost prezentate cateva aparate:

- bobina spiralata
- bobina cilindrica
- tranformator de mare putere in ulei
- rotor bobinat
- masina de curent continuu
 Concluzii

 Conductoarele cu Cu si Al se fabrica din sarma rotunda;

 Izolatia conductoarelor din hartie, din fire textile B(bumbac);
 Grosimea izolatiei: gr. I – izolatie simpla, gr. II – izolatie dubla, gr. III – izolatie trpila;
 Conductoare cu indice de temperatura: 105, 130, 205, 220;
 SR HD 566 S1 identic cu CEI 565;
 Un echipament electric are o caracteristica diferita de alte echipamente numita indice de
temperatura;
 Termice: - clasa termica C(220ºC)

i. temperatura de strapungere (350ºC)

ii. rezistenta la socuri termice (240ºC)

 Mecanice: i. Rezistenta abraziva

ii. Flexibilitate

 Electrice: i. Tensiune de avarie (8kV)

ii. pierderile dielectrice 9*10 la 220ºC

 Chimice: i. Rezistenta la solventul standard

ii. Rezistenta la freon 12

iii. Rezistenta la freon 22

 Caracteristici speciale: i. Rezistenta la F 12, F 22

ii. Rezistenta la ulei de transformator

iii. Rezistenta la radiatii nucleare

 Bibliografie

- www.asro.ro
-
- Catalogul Standardelor Romane
-
- Indrumari de laborator

- STAS 10570-83

- www.scribd.ro