Sunteți pe pagina 1din 4

AMO – Phrenetica

Nichita Stanescu - Adolescenti Pe Mare


Rupe-ma!...in mii si mii de stele;
Sfasie-mi trupul si urca-l spre cer! Aceasta mare e acoperita de adolescenti
Strange-mi lacrimile in bol de margele, care invata mersul pe valuri, in picioare,
Alunga temerea in colt efemer! mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Culege-mi suspinul din vise ucise, Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
Reda-mi rasuflarea pierduta in zare, si ii contemplu ca la o debarcare.
Arunca spre mine brate incinse, O flota infinita de yole. Si astept
Adu-ma la viata, arunca-ma-n mare! un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan' la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.
Ecou de romanţă
G. Bacovia

S-a dus albastrul cer senin


Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin, Supplicium
Tu, n-ai venit! AMO

Şi vara, şi nopţile ei, Te plang in sufletu-mi pagan


S-a dus, şi câmpu-i veştejit - Si strang in rauri gandul bun.
Te-am aşteptat pe lângă tei, Ma lupt sa vad in tine nemurire
Tu, n-ai venit! Sperand s-adulmec fericire.

Târziu, şi toamna a plecat, Imi frangi amarul inocent,


Frunzişul tot e răvăşit - Ma faci sa tremur indecent,
Plângând, pe drumuri, te-am chemat, Imi lepezi sufletul curat
Tu, n-ai venit! Ma-ntuneci neinsetat...

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu, Sub soare-ncins si ramuri verzi,
De mine-atunci nu vei mai şti - Padurea de amar nu vezi.
Nu mai veni, e prea târziu, Te amagesti cu linistea-n suspin
Nu mai veni! M-arunci cuminte-n chin.