Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sesiunea iunie-februarie
1
Document aprobat in anul universitar 2015-2016.
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
Elemente privind metodologia Universitatii din Bucuresti de organizare a examenului de finalizare a studiilor de licență
(vezi http://www.unibuc.ro/n/despre/docs/2012/iul/06_11_35_54Metodologia_de_organizare_si_desfasurare_a_examenului_de_finalizare_a_studiilor_2011-2012.pdf)
Conținut
Proba scrisă evaluează cunoștințe fundamentale și de specialitate în psihologie. Cunoștințele de specialitate se referă la domeniile:
(a) introducere în psihologie, fundamentele psihologiei/ psihologie generală,
(b) evaluare psihologică, statistică și metodologie,
(c) psihopatologie și psihoterapie,
(d) psihologia muncii și organizațională și
(e) psihologia dezvoltării, învățării, educației și consilierii vocaționale.
Itemii testului grilă se vor referi la domeniile și disciplinele (teme) prevăzute în lista tematică (tabelul de mai jos). Fiecare item al testului-grilă are un set de 4 variante
de răspuns, dintre care numai una este corectă. Itemii au valoare egală de punctaj. Din suma punctajelor tuturor itemilor se pot obține 9 puncte. Un punct se acordă
din oficiu.
Proba scrisă durează 3 ore.
Fundamentele psihologiei Teorii ale motivației. Motivarea acțiunii personale, frustrarea si Aniței, M. (2010). Fundamentele psihologiei, București: Universitară.
agresivitate. Afectivitate: teoriile afectivității; Modelul celor patru sisteme pp. 347-357, 374-382, 387-390, 393-401, 401-419.
motivațional afective: furia, bucuria, tristețea, frica.
Statistică
Concepte fundamentale (noțiunea de variabila, măsurarea in psihologie, Popa M. (2008). Statistica pentru psihologie. Polirom: Iasi.
statistica parametrica / nonparametrică, scale de măsurare si variabile, studii Gravetter F. J., & Wallnau L.B., 2007, Statistics for the BehavioralSciences, 7-th
experimentale / corelaționale, populație / eșantion, statistica descriptiva / edition, International student edition, Thomson Wadsworth.
inferențială; Statistica inferențială-concepte fundamentale; Teste parametrice
(Test t independente/dependente, ANOVA, Coeficientul de corelație liniară
Pearson).
Psihologia personalității Abordarea biologică a personalității Genomul uman. Epigenomul. Neuromul: creierul și neurotransmițătorii. Hormonii Cretu, R.Z (2012) Cercetări actuale in psihologia personalității. București Editura
și temperamentul. Interacțiuni între genetic și mediu. Mediul îmbogățit și Universitara. p.11-14, p17-43,
activarea genetică. Mediul ostil și activarea genetică. Environmentul și activarea
genetică în cazul oamenilor.
Abordarea comportamentală a Condiționarea clasică (I. P. Pavlov). Condiționarea clasică a emoțiilor (J. B.
personalității Watson). Condiționarea operantă (B. F. Skinner).
Teorii social-cognitive ale personalității Teoria învățării sociale (J. Rotter). Învățarea observațională (A. Bandura). pp.102-116.
Teoria social-cognitivă bazată pe variabile persoană (W. Mischel). Cretu, R.Z (2012) Perspective clasice in psihologia personalității. Bucuresti
Teoria sistemului cognitiv-afectiv al Asumpții CAPS. Organizarea elementelor. Particularități de funcționare. Tipuri Editura Universitara. p.123-132
personalității (CAPS) posibile de unități cognitiv-afective. Specificul idiografic al CAPS. Modelarea Cretu, R.Z (2012) Cercetări actuale in psihologia personalității. București Editura
neuronală a personalității. Elementele unei rețele neuronale. Simularea unei Universitara. p.103-123.
rețele neuronale pentru un caz individual. Simularea unei rețele neuronale în
cazul diadei.
Cunoștințe de specialitate
Discipline
Metodologia cercetării psihologice și Metodologia cercetării psihologice Metodă şi metodologie în cercetarea psihologică, Niveluri ale cunoașterii in Mincu, C.L. ((2014). Introducere in metodologia cercetării psihologice. București:
Evaluare psihologică psihologie, Funcțiile teoriilor psihologice, Analiza relațiilor dintre nivelurile Editura Universitara (pp.9-18; 34-41; 63-80, 87-92,100-120)
cunoașterii psihologice. Metoda observației. Modele de cercetare. Selecția
subiecților.
Experimentul. Ancheta. Strategii de cercetare psihologica. Etapele cercetării Zlate, M. (2000). Introducere in psihologie. Iași: Editura Polirom.(124-139,385-386,
psihologice. 388-405)
.
Bazele teoretice ale evaluării Necesitatea socială a evaluării psihologice: domenii aplicative;; Evaluare, testare Mitrofan, N., 2009, Testarea psihologica. Aspecte teoretice si practice, Polirom,
psihologice și măsurare în psihologie; Metode de evaluare psihologică: calitative și Iasi.
cantitative; Standardizare: procedura, scoruri (brute și standardizate), Nedelcea, C, & Ion, A., 2014, Evaluarea psihologica. Introducere in evaluarea
interpretarea (norme); Evaluare și eroare: eroarea standard a măsurării, scoruri psihologica. Evaluarea psihologica a personalității, Sitech, Craiova.
reale și obținute, surse de eroare în evaluare; Caracteristici psihometrice: Anastasi, A & Urbina, S., 2003, Psychological Testing, Pearson Education Inc.,
validitate, fidelitate, dificultate; Clasificarea testelor (Anastasi). Etica evaluării Singapore.
psihologice: principii și standarde aplicabile în evaluarea psihologică. Kline, P., 2000, The handbook of psychological testing (Second Edtition),
Routledge, London and New York.
Evaluarea psihologică a personalității Modele teoretice ale evaluării: teoria trăsăturilor și teoria tipurilor; Personalitatea Aiken, L.R., 1999, Personality assessment. Methods and practices, Hogrefe &
ca predictor; Interpretarea scorurilor la scalele de personalitate; Detecția erorilor; Huber, Seatle, Toronto, Bern, Gottingen.
Instrumente psihometrice: CPI; EPQ; Modelul Big-Five și instrumentele de Nedelcea, C, & Ion, A., 2014, Evaluarea psihologica. Introducere in evaluarea
evaluare de tip Big-Five; psihologica. Evaluarea psihologica a personalității, Sitech, Craiova.
Evaluarea psihologică a aptitudinilor și Modele privind structura aptitudinilor si inteligentei; Taxonomia aptitudinilor Luca, A., 2014-2015. Evaluarea aptitudinilor și inteligenței. Suport de curs,
inteligenței umane a lui Fleishman; Masurarea intereselor (JVIS); Teste și Baterii pentru Universitatea din București.
măsurarea aptitudinilor cognitive (Raven, Stanford Binet, WAIS, Cognitrom ****Bibliografie suplimentara
Edwin A., F., Reilly M., E., trad. Pitariu H., Iliescu d., Coldea D., (2008), Ghidul
Assessment System).
aptitudinilor umane: definirea si masurarea aptitudinilor umane, ED. Sinapsis, Cluj
Napoca (p.5-p.64)
Iliescu, D., Livinţi, R.,(coord), Luca, A., Nedelcea, C., Pop, O., Chetreanu, G.,
Constantinescu, (2007), Jackson Vocational Interest Survey (JVIS) – Manual
tehnic şi interpretativ”, Ed. Sinapsis, Cluj-Napoca (p.7-p.68)
Raven, J. C. Raven, J. H. Court, (2003), „Manualul testelor Matrici Progresive
Raven şi al Scaleleor de Vocabular – Prezentare generală”, Editura ASCR, Cluj
Napoca (p1-p50).
Roid, G., H., Stanford-Binet Intelligence Scales (SB5), Fifth Edition, (2003),
Riverside Publishing
Tulsky, D., Zhu, J., Ledbetter, M., (1997), WAIS-III Technical Manual (Wechsler
Adult Intelligence Scale & Wechsler Memory Scale), Paperback
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
Psihopatologie și Psihoterapie
Psihopatologie Schizofrenia - Prezentare generala, Simptome, Tipuri, Prevalenta schizofreniei Dindelegan, C. (2012). Incursiune in psihopatologie si psihologie clinica.
in funcție de sex, Teorii biologice si psihosociale ale schizofreniei București: Editura SPER. pp. 47-60, pp. 67-83, p.103-124.
Fobiile - Caracterizarea generală a fobiilor; Cauzele apariției și dezvoltării Mitrofan, L., & Dumitrache, S. D. (2010). Compendiu de fobii. București: Editura
fobiilor; Simptomatologia fobiilor și consecințele în plan individual și social; SPER. pp. 9-35, pp. 183-188.
Clasificarea fobiilor; Sociofobia
Tulburările disociative si somatoforme – Tulburările disociative (Tulburarea de Mitrofan, I. (2008). Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice și aplicative.
identitate disociativa, Fuga disociativa, Amnezia disociativa, Tulburarea de București: Editura SPER. pp. 82-90, 93-123, 161-166, 167-169, 170-171, 171-
depersonalizare); Tulburarile somatoforme (Tulburarea de conversie, Tulburarea 172, 173-174, 174-179, 180-183.
de somatizare si Tulburarea algică, Hipocondria, Tulburarea dismorfică
corporala)
Alcoolismul – Aspecte teoretice, Consumul de alcool si complicațiile induse de
alcool, Diferențele de gen si varsta in consumul de alcool, Efectele psihologice
ale consumului de alcool
Psihoterapie Orientări și metode în psihoterapie: Abordările psihodinamice, Abordările
umanist-experiențiale și holiste, Abordările comportamentale
Consiliere vocațională Teorii privind alegerea carierei: J. Holland, A.Roe, D.Tiedeman, E.Schein, Mincu,C.L. (2011). Consiliere vocațională. București: Editura CREDIS. (pp. 23-
D.Super. Consilierea carierei. Managementul si automanagementul carierei 48).
Etapele procesului de consiliere. Analiza SWOT Tăsica,L.(2007).Analiza SWOT. In Jigau,M.(coord.).Consilierea carierei.
București: Editura Sigma (pp.199-214)
Szilagyi,A.M.A.(2008). Manualul consultantului in cariera. București: Editura
Institutul European (pp.69-83).
Zlate,M.(2004).Tratat de psihologie organizațional-manageriala. Iași: Editura
Polirom (369-373, 373-379).
Materiale
Procedură
Capitolul 4. Contestații
Cadre
Susținerea tezei de finalizare studii (licență, dizertație) constituie: (1) proba a doua la examenul de finalizare licență, (2) unica probă la examenul
de finalizare studii de master.
Metodologie
În anexa 1 este prezentat Ghidul de redactare a tezei. Vezi manualul APA tradus în limba română pentru detalii privind redactarea.
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
Proceduri
Înscrierea la profesorii coordonatori se face după procedura prezentata in Anexa 1, pct.1 Principii si reguli.
Secretariatul afișează comisiile de examinare si lista candidaților care vor susține proba orala pe comisii.
Se precizează pe ore cum se face intrarea in sala a candidaților (10-15 candidați pe ora).
Evaluare
Coordonatorii lucrărilor vor întocmi referatul de apreciere notând lucrarea cu unul din calificativele ”admis” sau ”respins” (Anexa 2).
Pentru lucrările notate de coordonator ca admise, membrii comisiei vor acorda note evaluând conținutul tezei și calitățile prezentării orale
conform criteriilor prezentate in Anexa 3.
Membrii comisiei de examinare vor analiza lucrările înainte de începerea probei orale, după probă vor consemna notele propuse, vor calcula
media notelor membrilor. Grila de evaluare a tezei este prezentată în Anexa 3.
Prezentarea orala a lucrării de licență asigura validarea deciziei privind nota finala. Candidații vor prezenta membrilor comisiei câte un material
sintetic de 5-7 pagini și vor susține oral discursul tematic.
Membrii comisiei recurg la notarea separata în documentele special destinate.
Pe fiecare lucrare se notează nota finala rezultata din media celor 3 evaluatori.
După finalizarea examinărilor orale se întocmește catalogul de către Președintele comisiei de examinare sau de către secretariat. Se semnează.
Notele vor fi afișate după finalizarea examinărilor.
La probele orale nu se fac contestații.
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
1. Principii şi reguli
Un profesor coordonator poate coordona 10-15 lucrări. La cererea argumentată a studenților se poate accepta majorarea numărului.
Studenții vor solicita cadrele didactice pentru coordonare. După obținerea acceptului se vor înscrie în tabelul centralizator pe fișa cadrului
didactic respectiv (aria administrativă, subsol, Dna Luminița Buzea).
Un student trecut în listă nu poate face o nouă opțiune pentru alt coordonator. Renunțarea la colaborare se poate face numai la cerere
expresă, argumentată, acceptată de coordonator şi după aprobarea directorului de departament.
Studenții care nu se înscriu până la 15 noiembrie, vor fi distribuiți formal la un coordonator. Datele întâlnirilor se stabilesc de comun
acord cu profesorul coordonator în acord cu programul de consultații stabilit.
Studenții au obligația de a citi ghidul de redactare a tezei. Fără îndeplinirea aceste condiții nu poate începe colaborarea.
Numărul de întâlniri coordonator - student poate fi 5-6 sau mai mult în funcție de acordul coordonatorului. Întâlnirile vor avea tematici
diferite conform structurii lucrării şi calendarului:
- întâlnirea 1: alegerea temei şi instructaj general (1 octombrie-20 noiembrie)
- întâlnirea 2: prezentarea proiectului şi a surselor de documentare (termen: 20 decembrie)
- întâlnirea 3: finalizarea şi prezentarea etapei de documentare teoretică (termen: 1 martie)
- întâlnirea 4: finalizarea şi prezentarea redactării cercetării (termen: 1 aprilie)
- întâlnirea 5: retușuri finale (perioada lunii aprilie, termen: 15 mai)
- Predarea tezei (termen: 30 mai)
- Susținerea Examenului de Licență va avea loc in perioada 15-30 iunie
Colaborarea se va subordona valorilor vieții academice: dezvoltarea intelectuală, calitate, îndrumare atentă, responsabilitate, disciplină academică.
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
Introducere
Prezentul ghid descrie exigențele în legătură cu elaborarea unei teze de licență în psihologie și a dizertației de master, denumite generic în
continuare ca „teza”. El este realizat cu scopul de a oferi informații cu privire la criteriile de calitate academică şi reflectă poziția
Departamentului de Psihologie din cadrul Facultății de Psihologie şi Științele Educației.
Ghidul este compus din patru capitole distincte: (1) orientări generale; (2) cerințe obligatorii; (3) evaluarea tezei.
1. Orientări generale
a) Obiectivul tezei
Teza trebuie să pună în evidență capacitatea absolvenților de a realiza în mod independent o lucrare academică cu semnificație științifică. În
acest scop absolventul va utiliza competențele formate pe parcursul procesului didactic, în conformitate cu planurile de învățământ pentru ciclul
de licență, respectiv, de master.
Cercetare experimentală
Condiții fundamentale: model experimental adecvat, constituire randomizată a loturilor, alegere, măsurare şi analiză adecvată a
variabilelor, control și manipulare a variabilei independente, utilizare corespunzătoare a procedurilor de analiză statistică,
controlul erorilor, concluzii corespunzătoare în raport cu rezultatele experimentale.
Cercetare cvasiexperimentală:
Condiții fundamentale: model similar cu cel experimental, prezentând următoarele diferențe, constituire loturilor poate fi
nerandomizată, controlul și manipularea variabilei independente poate lipsi.
Cercetare non-experimentală (bazată pe metode de investigație psihologică (chestionare, teste, observație şi interviu structurat etc.).
Condiţii fundamentale: model de cercetare consistent, constituire adecvată a eșantionului (sau a eșantioanelor), alegere, măsurare
şi analiză adecvată a variabilelor, utilizare corespunzătoare a procedurilor de analiză statistică, controlul adecvat al erorilor,
concluzii adecvate rezultatelor.
Studiu de meta-analiză (pentru nivelul masteral)
Condiţii fundamentale: includerea unui număr suficient de ridicat de studii publicate pe tema respectivă, criterii adecvate de
includere-excludere în studiu, procedură adecvată de analiză statistică, finalizarea analizei prin concluzii relevante, care depășesc
simpla adiționare a concluziilor unor cercetări diferite.
Cercetare de tip calitativ
Condiții fundamentale: respectarea principiilor cercetării calitative; tema să fie abordabilă prin metode calitative (interviu,
observație, focus grup sau alte metode calitative), definirea clară a temei, definirea riguroasă a metodei şi aplicarea ei
sistematică, să conțină datele necesare unei eventuale replicări a studiului, concluzii concordante cu datele recoltate.
Cercetare aplicativă
Condiții fundamentale: temă relevantă sub aspectul finalității practice, analiză critică a soluțiilor existente, metodă de cercetare
consistentă, relevantă şi semnificativă sub aspectul potențialului de a identifica soluții aplicative, operaționalizare adecvată a
constructelor psihologice, metode viabile de măsurare şi analiză a datelor cercetării, controlul erorilor, analiza critică a soluției
aplicative propuse pe baza cercetării.
Studiu teoretic
Condiții fundamentale: relevanța temei (temă de actualitate în psihologie, care suscită opinii variate, controversate), amplitudine
bibliografică (acces la referințe majore, numeroase, consistente), capacitate de raportare critică la sursele teoretice şi de
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
promovare a unei viziuni personale asupra temei tratate, susținerea unui punct de vedere sau deschiderea unei direcții de
dezbatere semnificative în raport cu tema abordată.
Nu există o ierarhie valorică a tipurilor tematice. Oricare dintre ele permite obținerea notei maxime, cu condiția respectării riguroase a
condițiilor fundamentale precizate mai sus, dar şi a celor de detaliu, descrise în manualele de metodologie a cercetării.
Teza este o lucrare personală a cărei responsabilitate revine integral absolventului. Coordonatorul își asumă complet calitatea îndrumării.
Profesorul coordonator asistă şi susține procesul de elaborare a acesteia, fără a aduce atingere principiului lucrului individual.
La recomandarea coordonatorului, studentul poate apela şi la alte persoane (profesori, specialiști etc.) în sprijinul realizării tezei. În acest caz,
contribuția acestora va fi menționată la rubrica „Mulțumiri”.
Activități recomandate profesorului coordonator: sugestii în legătură cu alegerea şi definirea temei; impunerea unor etape obligatorii şi a unor
momente de evaluare a progresului în realizarea tezei (de preferință, cel puțin odată la două săptămâni); sugestii cu privire la organizarea şi
realizarea cercetării sau studiului; sugestii privind orientările teoretice şi metodologice; discuții pe teme ridicate de student şi răspunsuri la
întrebările acestuia; observații critice şi recomandări de corecție; sugestii bibliografice. În cazul în care studentul nu are o viziune clară asupra
designului lucrării, coordonatorul poate orienta studentul către anumite modele de cercetare (articole de specialitate).
Activități nerecomandate profesorului coordonator: impunerea unor idei sau soluții, împotriva celor preferate în mod explicit de student;
efectuarea în locul studentului a unor activități legate de realizarea tezei.
Pe parcursul realizării tezei, profesorul coordonator evaluează progresul, precum şi măsura în care studentul respectă condițiile impuse prin
prezentul Ghid, iar la final întocmește un referat de evaluare, în conformitate cu specificațiile de la Anexa 2.
2. Cerințe obligatorii
Aspectele menționate în acest capitol al ghidului sunt obligatorii. Măsura şi modul în care acestea sunt respectate vor face obiectul evaluării,
atât din partea profesorului coordonator, cât şi din partea comisiei de examen, urmând a se reflecta în nota acordată. Unele aspecte vor fi
menționate ca opționale, ele putând lipsi, în funcție de preferința autorului sau de natura lucrării. În acest caz, ordinea celorlalte componente nu
se va modifica.
Lucrarea va fi editată pe computer, folosindu-se diacritice, şi va fi tipărită la imprimantă, într-o formă care trebuie să respecte următorul set de
criterii:
- Formatul de pagină: A4, scrisă numai pe o singură față;
- Margini: sus/jos=2.5 cm, stânga=3.5 cm, dreapta=2.5 cm;
- Tipul fontului: Times New Roman, cu diacritice românești;
- Mărimea fontului: 12;
- Spațiere: 1 rând (nu mai mult de atât);
- Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii;
- Titlurile capitolelor, cu majuscule şi pe pagină nouă;
- Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la două linii distanță, cu litere bold;
- Forma de prezentare: legată cu arc sau copertată.
Număr de copii: două (unul se depune la secretariat, iar al doilea, la profesorul coordonator, dacă acesta nu preferă formatul electronic).
Referințele bibliografice şi standardul de redactare trebuie să respecte cu rigurozitate normele. Nu se acceptă nici cea mai mică abatere de la
standardele de redactare a lucrării. Se va utiliza pentru redactare stilul APA (www.apastyle.org).
Numărul de pagini nu reprezintă un criteriu de notare a tezei. Lucrarea trebuie să conțină atâtea pagini câte sunt necesare pentru a trata în mod
adecvat subiectul, în funcție de opțiunea autorului. Ca recomandare generală, teza poate avea în jur de 40-50 de pagini, (fără anexe, rezumat în
limbă străină, cuprins, pagină de titlu si bibliografie).
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
Textul lucrării
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
a) Introducere. În introducere se va face o prezentare succintă a motivației alegerii temei, a importanței acesteia în domeniul psihologiei, a
obiectivelor lucrării şi, eventual, a celor mai semnificative probleme sau dificultăți care au trebuit depășite în realizarea ei. Introducerea va avea,
de regulă, două sau trei pagini.
b) Capitolele lucrării. În principiu, lucrările care se bazează pe cercetări vor avea următoarele capitole, numerotate cu cifre arabe:
Capitolul teoretic cuprinde o trecere în revistă a literaturii de specialitate dedicate temei studiate. Se va urmări o prezentare în egală măsură
completă, dar şi sintetică, abordându-se importanță surselor celor mai relevante, pe de o parte, şi celor mai recente, pe de altă parte. Se
recomandă utilizarea unui criteriu explicit de ordonare a prezentării, care poate fi de natură tematică sau temporală. Se va acorda atenție
aspectelor controversate, în raport cu care studentul poate manifesta o evaluare critică.
Partea introductivă trebuie să conțină:
a. Un scurt istoric al temei cercetate (ex: rolul inteligenței în predicția performanței);
b. Prezentarea stadiului actual al cunoașterii științifice cu privire la problema investigată (studiile recente realizate în respectivul domeniu)
c. Evidențierea modului în care obiectivele studiului răspund unor dileme științifice actuale.
Sub aspect metodologic, teza trebuie să respecte structura unei lucrări științifice. Precizările de mai jos se referă la tezele ale căror teme presupun
efectuarea unor cercetări. Generic, această structură este următoarea:
a. Formularea explicită, coerentă a obiectivelor și întrebărilor cercetării.
Obiectivele se formulează în termeni de finalități în timp ce întrebările adresează în mod explicit problemele pe care și le pune autorul în
legătură cu subiectul investigat.
Greşeli frecvente: absența unor obiective clare sau a unor întrebări explicite, cărora cercetarea trebuie să le găsească un răspuns.
b. Formularea explicită a ipotezelor cercetării. Ipotezele sunt afirmații susținute de argumente, care reprezintă răspunsul așteptat de cercetător
la întrebările pe care le-a formulat.
Greşeli frecvente:
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
- ipoteze improprii, care nu au legătură cu obiectivele sau cu întrebările cercetării (practic, ipotezele unei cercetări nu trebuie să fie
altceva decât răspunsurile pe care le avansează cercetătorul la aceste întrebări, pe baza literaturii de specialitate şi a propriilor estimări);
- ipoteze generale, care nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic;
- ipoteze care sugerează relația cauzală între variabile („determină”, „influențează” etc.), atunci când modelul cercetării nu poate susține
concluzii de tip cauzal;
- ipoteze prea complexe, care fac referire la mai mult de două variabile, în timp ce procedura de testare statistică include numai două
variabile;
- formularea ipotezelor de nul, alături de ipotezele statistice, ceea ce încarcă în mod inutil textul (este subînțeles faptul că ipotezele de nul
sunt negațiile ipotezelor cercetării);
- ipoteze cărora nu le corespunde o procedură de testare statistică adecvată;
- enunțarea unor ipoteze care nu preced, ci urmează unei proceduri de testare statistică.
c. Prezentarea modelului cercetării. Aceasta presupune descrierea variabilelor cercetării; descrierea eșantionului (mod de constituire, structură,
criterii de includere sau de excludere, mărime, populație de referință); designul cercetării.
Greșeli frecvente:
- omiterea prezentării variabilelor;
- prezentare confuză a variabilelor, fără identificarea explicită a variabilelor dependente şi a celor independente;
- omiterea prezentării modului de constituire a eșantionului, a volumului sau a componenței pe categorii de subiecți, dacă este cazul.
d. Descrierea tehnicilor de investigație. Instrumentele utilizate în recoltarea datelor vor fi descrise în mod adecvat. Dacă este vorba de teste
„clasice”, bine cunoscute, se vor cita referințele care le susțin din punct de vedere teoretic şi practic-aplicativ. Dacă este vorba de
instrumente realizate de autorul tezei, se va dedica un spațiu corespunzător descrierii procesului de construcție şi testare a calităților
psihometrice ale acestuia (consistență internă, validitate de construct ș.a.). Atunci când sunt utilizate instrumente (chestionare, scale)
multidimensionale, analiza proprietăților psihometrice se va efectua, pentru fiecare dimensiune în parte, dar și pentru scorul global, dacă
este utilizat ca variabilă de cercetare.
Greşeli frecvente:
- utilizarea unor instrumente de investigare ale căror caracteristici psihometrice nu sunt cunoscute;
- omiterea analizei caracteristicilor psihometrice ale instrumentelor create de autorul tezei.
e. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor. Rezultatele unei cercetări sunt puternic influențate nu doar de caracteristicile instrumentelor
utilizate, ci şi de modul în care se desfășoară aplicarea lor. O prezentare succintă a procedurii de investigare (modul de relaționare cu
subiecţii, aspecte de organizare a investigației etc.), are darul de a întări încrederea în calitatea datelor recoltate.
Greşeli frecvente: ignorarea importanței şi, implicit, a prezentării aspectelor procedurale.
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
Capitolul dedicat prezentării rezultatelor va trebui să valorifice în mod sistematic, clar şi inteligibil datele obținute în sprijinul testării ipotezelor
cercetării. Se vor avea în vedere:
a. Prezentarea şi analiza datelor. Datele statistice vor fi supuse unei analize pe două niveluri: analiza statistică descriptivă (prin indicatori
adecvaţi scalei de măsurare a variabilelor) şi testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii şi caracteristicilor
variabilelor). În principiu, rezultatele trebuie să acopere cerinţele modelului cercetării şi să vizeze în mod direct şi explicit ipotezele
acesteia. Tabelele şi figurile vor fi incluse în acest capitol numai în măsura în care sunt cu adevărat justificate.
Greşeli frecvente:
- abuzul de grafice (este recomandabil să se apeleze la grafice pentru ilustrarea unor relații între variabile şi nu pentru reprezentarea
unor variabile individuale; atunci reprezentarea unei variabile individuale este absolut necesară, se va apela de preferință, la
modalități moderne – box-plot, stem and leaf, în locul histogramelor);
- grafice sau tabele incluse la anexe, ceea ce face dificilă înțelegerea lucrării;
- tabele excesiv încărcate cu cifre, care fac dificilă înțelegerea acestora;
- abuzul de statistică, prin utilizarea unor prelucrări nejustificate sau prin testarea aceleiași ipoteze cu mai multe teste statistice;
- teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relației dintre variabile;
- plasarea rezultatelor de la testele statistice în secțiunea Anexe (rezultatele se introduc în text, acolo unde se şi discută semnificația lor
psihologică);
- prezentarea incorectă a rezultatelor la testele statistice, de ex., se scrie numai valoarea lui p, fără valoarea testului și mărimea
efectului (se vor respecta recomandările specifice pentru prezentarea rezultatelor fiecărui test statistic în parte, aşa cum sunt
prezentate în cursul de specialitate);
- exces de zecimale (în mod obișnuit, două zecimale sunt suficiente pentru majoritatea indicatorilor statistici; doar valoarea pragului p
se raportează cu trei zecimale);
- exces de valori numerice, prin preluarea nejustificată a tuturor datelor afișate de programele statistice, deși cele mai multe nu
prezintă un interes direct şi nici nu sunt înțelese de student;
- absenţa unor etichetări adecvate a valorilor, fapt care face dificilă înțelegerea rezultatelor; se va evita preluarea etichetărilor în limba
engleză, emise de programele de prelucrare;
b. Interpretarea psihologică a rezultatelor, care înseamnă „traducerea” rezultatelor statistice în concluzii cu semnificație psihologică. Se vor
sublinia relaţiile dintre rezultatele proprii şi cele raportate în literatura de specialitate.
Greşeli frecvente:
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
- prezentarea doar a rezultatelor numerice şi a pragului semnificației statistice, fără a se discuta sensul psihologic al acestora;
- neraportarea mărimii efectului (cele mai recente recomandări APA consideră o greșeală raportarea doar a pragului semnificației
statistice, fără indicarea mărimii efectului și a limitelor intervalului de încredere)
- prejudecata după care neconfirmarea unei ipoteze de cercetare, prin admiterea ipotezei de nul reprezintă un punct negativ al lucrării
(în realitate, dacă modelul de cercetare a fost bine realizat şi corect aplicat, o infirmare statistică a ipotezei poate fi foarte
semnificativă din punct de vedere psihologic, iar autorul trebuie să fie pregătit pentru a surprinde sensul acestui rezultat);
Capitolul de concluzii va cuprinde o sumară reluare a obiectivelor şi motivației cercetării, urmate de sinteza rezultatelor obținute şi a
semnificației acestora în contextul literaturii dedicate temei analizate. Se vor compara rezultatele obținute cu rezultatele altor cercetători.
Se pot face aprecieri cu privire la dificultăți întâmpinate pe parcursul cercetării, eventualele puncte slabe ale acesteia, care vor trebui evitate în
viitor, precum şi deschideri către alte direcții de cercetare legate de subiectul respectiv.
Capitolul va conține un paragraf distinct dedicat „contribuției personale”, în care vor fi menționate cele mai relevante aspecte care au constituit
contribuția individuală la realizarea temei. Dacă este cazul, se va include şi un paragraf în care se menționa „contribuții originale”, acele aspecte
care reprezintă o noutate în raport cu tema studiată.
Observaţii:
- Precizările de mai sus se referă la tezele cu subiect de cercetare care sunt, de regulă, cele mai frecvente.
- În funcție de natura temei tratate, capitolele pot fi mai multe sau mai puține.
- Titlurile capitolelor vor fi formulate liber de autor, dar acestea va reflecta conținutul menționat anterior.
Partea finală
Referințele bibliografice
Referințele bibliografice reprezintă o componentă esențială a lucrării, care reflectă efortul absolventului de acoperire a subiectului studiat.
Aspectele principale care trebuie avute în vedere sunt următoarele:
- Compoziția bibliografiei: Ponderea majoritară trebuie să o aibă referințele de tip ”articol de revistă”, ”comunicări științifice la conferințe”.
Vor fi utilizate surse românești, dar mai ales străine. Bibliografia trebuie să cuprindă titluri reprezentative pentru subiectul tratat.
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
- Actualitatea bibliografiei: Ponderea majoritară trebuie să o aibă referințele recente, actuale. Totuși nu vor fi evitate referințele mai vechi,
dacă au un caracter fundamental pentru subiectul tratat. În general, se consideră că o referință este ”actuală” dacă nu este mai veche de 10
ani.
- Volumul bibliografiei: Numărul referințelor citate depinde de natura subiectului și de efortul de explorare efectuat de autor. În principiu, cu
cât numărul referințelor este mai mare, cu atât teza va fi apreciată mai bine.
- Formatul bibliografiei: Referințele se constituie prin citarea autorilor și anului apariției, în textul lucrării, iar informația bibliografică
completă se introduce în lista de referințe de la sfârșitul documentului. Mediul academic şi publicistic promovează reguli foarte stricte în
ceea ce privește formatul de citare a surselor. Nu există un standard universal, dar unul dintre cele mai răspândite, nu doar în mediul
psihologic, este cel promovat de APA (www.apastyle.org).
Câteva reguli generale ale formatului de citare:
- În text, citarea unei idei se face prin numele autorului urmat de anul publicării lucrării. De exemplu: „... text... (Ionescu, 2004)”, sau „...aşa
cum afirmă Ionescu (2004)”; în acest caz nu se precizează numărul paginii;
- Preluarea identică a unui text scris de un alt autor va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată. De exemplu: „text citat” (Ionescu,
2004, p. 125);
- În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele primului, urmat de expresia et al. (în lista de referințe se vor
scrie numele tuturor);
- La citarea indirectă se va scrie numele autorului citat, iar referința se va face cu privire la autorul din care a fost preluată informați, astfel:
Popescu (apud Ionescu, 2003); dacă este o citare exactă, atunci se va preciza și pagina;
- În text nu se utilizează decât numele autorilor (nu și prenumele);
- În lista de referinţe prenumele autorilor poate fi limitat la inițialele acestora;
- Dacă autorul este o instituție sau organizație, se trece numele acesteia;
- Dacă data publicării nu este precizată se trece n.d. (not-dated);
- Titlul revistei, al cărții din care este citat un articol sau o secțiune, se vor scrie cu litere italice. La fel se procedează şi cu titlul comunicării
științifice la un congres;
- La citarea unui articol de revistă sau capitol de volum, în lista de referințe se vor trece şi paginile articolului sau capitolului;
- Pentru sursele preluate de pe internet, se vor introduce autorul, titlul și adresa web (în conformitate cu manualul APA 6-th, data accesării
nu mai este necesară);
- Lista de referințe va fi ordonată alfabetic, cu indentarea liniei a doua şi a celor următoare (dacă există), conform modelelor de mai jos.
Exemple de referințe:
Carte:
Ahrons, C. R., & Rodgers, R. H. (1987). Divorced families : a multidisciplinary developmental view. New York: W.W. Norton.
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
Capitol de carte:
Banderet, L. E., & Burse, R. L. (1991). Effects of High Terrestrial Altitude on Military Performance. In R. Gal & A. D. Mangelsdorf (Ed.), Handbook
of Military Psychology: John Wiley&Sons Ltd.
Comunicare la conferință:
Sacco, G. (2002, 14 sept.). Errors, mistakes, cultures. Comunicare la 25th EAAP Conference, Warsaw
Pagină web:
Wilde, G. J. S. (1994). Target Risk, http:\\pavlov.psyc.queensu.ca\target\index.html
Greşeli frecvente:
- referințe bibliografice sumare, inconsistente, neactuale;
- utilizarea simultană a mai multor formate de referințe (de ex., la subsol de pagină și la final de document);
- referințe românești abundente și foarte puțin referințe străine;
- includerea paginii atunci când nu este o citare exactă;
- referințe incorect redactate în raport cu exigențele APA, cu erori de scriere;
- referinţe traduse în limba română;
- atitudine „pasivă”, expozitivă şi necritică asupra literaturii de specialitate;
- prezentare nesistematică, lipsită de coerență şi fără scoaterea în evidentă a aspectelor care susţin formularea ipotezelor cercetării;
- autori incluși îl lista de referințe, dar necitați în textul lucrării;
- autori citați în textul lucrării, dar fără a fi incluși în lista de referințe de la sfârșitul lucrării.
Anexe
În partea finală a tezei vor fi puse, în ordine, anexele (dacă sunt necesare), lista referințelor bibliografice, rezumatul tezei în limba română şi
într-o limbă de circulație internațională, precum şi CV-ul academic al autorului.
În anexe se introduc informații care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru ca aceasta să fie înțeleasă sau care, dacă ar fi fost introduse
în text, ar fi îndepărtat cititorul de la cursivitatea ideilor.
Aici se pot pune chestionarele utilizate (dacă sunt realizate de autor şi dorește acest lucru), ilustrații sau tabele suplimentare, diverse prelucrări
statistice, dacă sunt utile celor interesați de analize suplimentare, precum şi orice materiale care sunt considerate relevante pentru temă.
Se va avea în vedere ca numărul de pagini al anexelor să nu fie excesiv.
Acesta nu va depăși, de regulă, o pagină-două şi va scoate în evidență perioada de studii, lucrări realizate, comunicate sau publicate (cu citarea
adecvată a acestora), participarea la manifestări științifice studențești sau de alt nivel, stagii de pregătire în diferite instituții academice din ţară
sau din străinătate, burse de studii, implicarea în proiecte didactice, științifice sau civice, relevante sub aspect academic sau profesional. În toate
aceste cazuri se va menționa sumar natura contribuției pe care a avut-o.
3. Evaluarea tezei
Teza este rezultatul muncii individuale a studentului, care are întreaga responsabilitate pentru conținutul şi forma acesteia. În realizarea ei,
studentul trebuie să respecte cerințele obligatorii menționate mai sus, să urmeze orientările şi recomandările din prezentul ghid.
În mod generic, aspectele cele mai importante care fac obiectul evaluării tezei sunt contribuția personală și corectitudinea metodologică.
Prin contribuție personală se înțeleg volumul, complexitatea şi calitatea activității individuale desfășurate pentru realizarea temei, sub
toate aspectele care o compun. Studentul trebuie să fie capabil să explice toate aspectele teoretice, metodologice şi practice care fac parte
din lucrare. În caz contrar, se va aprecia că acestea nu reprezintă contribuia sa personală.
Originalitatea şi noutatea sunt indicatori de valoare şi vor fi apreciate ca atare dar, la nivelul ciclului de licență, nu se așteaptă în mod
necesar lucrări cu caracter de noutate ştiinţifică sau teoretică. De la lucrările realizate la nivel de master se așteaptă contribuții științifice
originale, chiar dacă acestea sunt minore. Lucrarea trebuie sa evidenţieze capacitatea de a utiliza cunoștințele și abilitățile formate în
procesul de învățământ, pentru finalizarea unui proiect academic, în conformitate cu normele şi exigențele metodei științifice din
domeniul psihologiei.
În caz de plagiat, profesorul coordonator va consemna acest fapt într-un referat distinct, cu menționarea probelor care îl susțin şi va
propune respingerea tezei de la susținere. Decizia de respingere va fi luată de conducerea departamentului, după analiza tezei şi discutarea
cu studentul.
Dacă se decide respingerea tezei pentru plagiat, studentul nu mai are dreptul să refacă teza şi nici să se prezinte cu o altă teză în cadrul
sesiunii respective de examen.
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
Dacă plagiatul este dovedit în faza de susținere a tezei, de către comisia de examen, teza va fi notată cu 1.
Aspectele supuse evaluării tezei sunt următoarele de către membrii comisiei de evaluare (în paranteză, numărul maxim de puncte pentru fiecare
aspect):
a) Criterii teoretice. Nivelul cunoștințelor teoretice, gradul lor de relevanță în raport cu tema abordată, capacitatea de a identifica şi de a
analiza literatura de specialitate (max. 3 p);
b) Criterii metodologice. Capacitatea de a realiza şi de a opera cu un model metodologic adecvat în raport cu tema (max. 3 p);
c) Criterii analitice. Capacitatea de a prelucra şi de a analiza datele şi informațiile, precum şi aceea de a emite concluzii adecvate în raport cu
acestea (max. 3 p);
d) Criterii stilistice. Capacitatea de a redacta o lucrare academică în mod structurat şi coerent, într-un limbaj științific adecvat şi în concordanță
cu standardele formale impuse (max. 1 p);
REFERAT DE EVALUARE
asupra lucrării de licență/disertație cu tema:
......................................................................................................................................................................
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
……………………………………………………………………………………………………………....
realizata de…………………………………………………………………………………………………...
Criterii teoretice
Gradul de interes al temei (actualitate, noutate, originalitate)
Volumul şi relevanţa contribuţiei teoretice în raport cu tema
Capacitatea analitică şi spiritul critic în raport cu suportul teoretic
Criterii metodologice
Calitatea modelului metodologic (fundamentare, adecvare la temă, calitatea
ipotezelor, adecvarea eșantionului)
Calitatea instrumentelor utilizate (fidelitate, consistență internă, validitate)
Calitatea procedurii de lucru (colectarea datelor, calitatea măsurărilor, evitarea
erorilor, respectarea normelor etice)
Criterii analitice
Calitatea prelucrării datelor (cantitative și / sau calitative)
Calitatea concluziilor (interpretarea psihopedagogica a rezultatelor)
Criterii stilistice
Calitatea stilului de redactare (claritatea exprimării, logica argumentării,
proprietatea termenilor / conceptelor)
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
1 Documentare teoretica 25 0
1,1 Cantitatea surselor bibliografice Documentarea teoretica a lucrarii indexeaza suficiente surse din literatura de specialitate. 5 -
1,2 Calitatea surselor bibliografice Documentarea face apel la surse stiintifice, de actualitate si relevante in raport cu tema/obiectivul urmarit. 5 -
1,3 Intelegerea rezultatelor anterioare Documentarea face dovada cunoasterii si intelegerii corecte a semnificatiei pe care o au rezultatele anterioare obtinute in acele lucrari care au fost luate ca
baza de referinta bibliografica. Aceste rezultate sunt prezentate inclusiv ca valori numerice (exemplu: magnitudine a relatiilor sau diferentelor, marime a
efectului), preferabil si in organizare tabelara. 5 -
1,4 Utilizarea rezultatelor anterioare in Ideile teoretice si rezultatele empirice retinute in urma documentarii sunt articulate coerent si orientate cu necesitate spre obiectivele de cercetare urmarite de
argumentatie student. 5 -
1,5 Citarea corecta a referintelor Sursele sunt citate corect atat in text, cat si in bibliografia finala (corespondenta 1:1 intre text si bibliografie). 5 -
2 Obiective si ipoteze 15 0
2,1 Formularea obiectivelor Obiectivele cercetarii sunt clar formulate 5 -
2,2 Motivarea obiectivelor Obiectivele urmarite sunt motivate de student din perspectiva necesitatii si utilitatii realizarii unui nou demers empiric. 5 -
2,3 Claritatea ipotezelor Ipotezele reprezinta operationalizari corecte ale obiectivelor formulate. In fiecare ipoteza sunt specificate variabilele si relatiile expectate intre acestea. 5 -
3 Metoda si design 30 0
3,1 Strategia de esantionare Strategia de esantionare este motivata. 3 -
3,2 Volumul esantionului Marimea esantionului ales este argumentata din prisma: a). puterii statistice asteptate (inclusiv prin comparatie cu rezultatele anterioare din literatura); b).
adecvarii in raport cu metodele si procedurile ce urmeaza a fi aplicate. 4 -
Operationalizarea variabilelor este corect realizata. Pentru variabilele masurate cu instrumente psihometrice sunt prezentate valorile de fidelitate si validitate.
3,3 Operationalizarea variabilelor 4 -
3,4 Tipul variabilelor Este prezentata corect calitatea fiecarei variabile (independenta, dependenta, moderatoare, mediatoare) in cadrul fiecarei proceduri performate. 3 -
3,5 Tratamentul variabilelor Tratamentul in cercetare este adecvat in raport cu ipoteza si corect prezentat in lucrare. 4 -
3,6 Adecvarea procedurilor statistice Procedurile statistice sunt adecvate in raport cu ipotezele supuse verificarii si cu tipul de date care au fost recoltate. 4 -
3,7 Prelucrarile statistice Prelucrarile statistice sunt derulate corect; rezultatele sunt interpretate corect din punct de vedere statistic. 4 -
3,8 Rezultatele statistice Rezultatele statistice sunt prezentate corect conform standardului APA6 4 -
4 Discutii si concluzii 20 0
4,1 Semnificatia rezultatelor Rezultatele sunt interpretate corect din perspectiva semnificatiei lor psihologice. 5 -
4,2 Implicatia teoretica a rezultatelor Este prezentata clar implicatia teoretica si practica a rezultatelor obtinute; rezultatele obtinute de student sunt comparate cu cele din literatura de specialitate,
care a constituit baza de formulare a ipotezelor prezente. 10 -
Concluziile sunt sustinute de rezultatele empirice obtinute (sunt absente speculatiile fara acoperire la nivelul rezultatelor cercetarii realizate de catre student).
4,3 Concluzii 5 -
TOTAL - 100 10