AGRICULTURA ÎN ROMÂNIA

SISTEME TEHNOLOGICE DE CÂMP

Profesor coordonator : Bran Mariana

Elev : Gruia Maria Mihaela , grupa 1303 A
 CUPRINS

1. Agricultura în Turnu Măgurele

2. Agricultura în România

3. Informaţii despre mei

4. Temperatura medie de germinare

5. Constanta termică

6. Unităţi de măsură pentru suprafeţe

7. Sisteme tehnologice pentru culturi de câmp

8. Tabelul periodic al lui Mendeleev

9. Graul – Recoltarea producţiei de boabe pe mapamond

10. Fişe tehnologice

 JUDEŢUL TELEORMAN
Turnu Măgurele

Judeţul Teleorman este situat în sudul ţării , la graniţa cu Bulgaria . Acesta se

învecinează cu judeţele Argeş si Dîmboviţa la nord , Giurgiu la est şi Olt la vest.
Datorită poziţiei sale geografice , agricultura reprezintă o ramură de bază a
judeţului ocupând primele locuri in ierarhia judeţelor ţării în ceea ce priveşte
suprafaţa agricolă şi potenţialul producţiei vegetale şi animale.
În ce priveşte fondul funciar total al judeţului , acesta este de 578.978 ha , din
care arabil- 449.574 ha ( 77,6 % ) , păşuni -33.564 ha ( 5,8 % ) ,vii -11.375 ha ( 2.0
% ), fâneţe -882 ha ( 0,2 % ) , livezi – 552 ha (0,1% ).

Munincipiul Turnu Măgurele şi împrejurimile sunt dominate de întinsa

Câmpie Română , fiind reprezentat de doua formaţiuni bine individualizate : aşa-
zisele câmpii joase ( luncile râurilor ) şi spaţiile interfluviale . Din prima categorie
fac parte : lunca Dunării, care este cea mai întinsa luncă şi cu altitudinea cea mai
mică şi lunca Oltului, care este ceva mai extinsă în zona confluenţei râului cu
Dunărea , în rest reducându-se la o fîşie îngustă , cu o vegetaţie constituită din
păduri de esenţă moale.

În categoria spaţiilor interfluviale intră terasele Dunării, cu aspectul unor

“Câmpuri suspendate” la altitudinea de 60 până la 175 m. Zona municipiului
Turnu Măgurele face parte din marea unitate structurală “platforma moesică“.
Terasa Dunării este cunoscută şi sub numele de “Terasa Turnu Măgurele”.

În subsol, Turnu Măgurele nu dispune de mari resurse exploatabile, aflându-se

într-o zonă aluvionară. Nisipurile şi pietrisurile, care constituie materie primă
pentru industria materialelor de construcţii, nu pot fi exploatate prea intens,
pentru a nu accelera eroziunea. În schimb, solul este în bună parte de luncă,
bogat în humă, ceea ce poate favoriza dezvoltarea agriculturii.
 Agricultura in Romania

Anul 2007, data aderării României la Uniunea Europeană,a marcat o epocă

nouă în economia agricolă şi de dezvoltare rurală a ţării noastre. În acest
context, România trebuie să îşi adapteze rapid economia agricolă şi de
dezvoltare rurală pentru a se putea integra în piaţa internă a Uniunii Europene şi
a adopta în totalitate Politica Agricolă Comună (PAC).

Aderarea la UE este, probabil, cel mai puternic factor de presiune pentru

reforma rapidă a agriculturii şi economiei rurale româneşti, dată fiind
necesitatea integrării cu succes în economia rurală europeană.

Când vine vorba despre culturi de camp , România se face remarcată prin
culturile de grâu , porumb ( + culturi modificate genetic ) , orz şi orzoaică , orez .

Conform Insitutului Naţional de Statistică ( INS ) , România a fost , în anul

2014 , pe primul loc în Uniunea Europeană în privinţa ponderii foarte ridicate a
populaţiei ocupate în agricultură – aprox. 25,4 %.

GRAU

Date privind evoluţia suprafeţelor şi a producţiei in România:

Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Suprafaţa mii ha 1975,0 2110,3 2148,8 2162,4 1947,0 1997,6 2104,0 2112,9 2043,0
Producţie Kg/ha 1541 3403 2421 2688 3663 2652 3468 3590 3842
medie

Producţie mii to 3044,5 7181,0 5202,5 5811,8 7131,6 5297,7 7296,4 7584,8 7851,0
totală

Date privind preţul mediu de achiziţie pe piaţa internă :

Anul UM Preţ mediu

2007 lei/kg 0,61

2008 lei/kg 0,66
2009 lei/kg 0,47
2010 lei/kg 0,59
2011 lei/kg 0,88
2012 lei/kg 0,91
2013 lei/kg 0,85
2014 lei/kg 0,75
2015 lei/kg 0,73

Anul Cant_ IMP Val_IMP Cant_EXP Val_EXP

(to) (mii euro) (to) (mii euro)
2007 587.525,7 108.968,9 206.633,7 45.936,9
2008 441.636,9 93.295,2 1.988.757,9 381.635,1
2009 628.843,0 77.874,2 2.340.673,1 302.947,4
2010 719.954,0 112.444,4 2.480.143,0 379.446,1
2011 559.138,5 124.235,5 1.568.734,0 309.768,9
2012 531.827,0 118.663,4 2.314.888,2 544.095,9
2013 679.827,7 122.897,1 4.773.293,8 977.679,5
2014 670.919,4 116.079,9 4.965.442,7 959.356,8

2015 652.266,9 115.459,3 3.555.280,7 692.534,9

Situaţia privind schimburile comerciale intra şi extracomunitare de grâu in

perioada 2007 -2015 :
PORUMB

Date privind evoluţia suprafeţelor şi a producţiei în România :

Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Suprafaţa mii ha 2524,7 2441,5 2338,8 2098,4 2589,7 2730,2 2518,3 2512,8 2528

Producţie Kg/ha 1526 3215 3409 4309 4525 2180 4488 4770 3509
medie
Producţie mii to 3853,9 7849,1 7973,3 9042,0 11717,6 5953,4 11305,1 11988,6 8871
totală
Date privind preţul mediu de achiziţie pe piaţa internă :

Anul UM Preţ mediu

2007 lei/kg 0,55
2008 lei/kg 0,72
2009 lei/kg 0,48
2010 lei/kg 0,57
2011 lei/kg 0,79
2012 lei/kg 0,87
2013 lei/kg 0,74
2014 lei/kg 0,61
2015 lei/kg 0,60
Situaţia privind privind schimburile comerciale intra şi extracomunitare de
porumb în perioada 2007-2015 :

Anul Cant_ IMP Val_IMP Cant_EXP Val_EXP

(to) (mii euro) (to) (mii euro)
2007 667.005,7 126.369,6 312.288,5 74.693,7
2008 521.411,9 127.179,7 695.100,7 134.275,4
2009 813.356,1 130.754,1 1.698.139,9 252.018,1
2010 430.548,7 89.426,9 2.054.488,2 388.317,9
2011 373.881,2 113.221,6 2.310.665,1 578.710,3
2012 698.581,3 191.133,1 2.272.649,4 596.517,6
2013 284.155,7 121.343,3 3.233.350,7 730.995,2
2014 471.204,1 123.510,5 3.708.953,0 755.147,2
2015 1.621.458,1 293.968,4 5.125.274,3 959.907,5

ORZ ŞI ORZOAICĂ

Date privind evoluţia suprafeţelor şi a producţiei în România:

Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Suprafaţa mii ha 363,8 394,0 517,5 515,8 419,5 424,2 495,7 516 462,0
Producţie medie Kg/ha 1461 3069 2284 2542 3170 2325 3250,5 3319 3424
Producţie totală mii to 531,4 1209,4 1182,1 1311,0 1329,7 986,4 1542,2 1712,5 1582

Date privind preţul mediu de achiziţie pe piaţa internă :

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Orz+ lei/kg 0,59 0,67 0,44 0,41 0,73 0,86 0,79 0,62
Orzoaică

Situaţia privind schimburile comerciale intra şi extracomunitare de orz în

perioada 2007-2015:

Anul Cant_ IMP Val_IMP Cant_EXP Val_EXP

(to) (mii euro) (to) (mii euro)
2007 46.104,7 10.176,2 139.808,1 26.507,4
2008 187.448,9 32.804,4 645.056,3 110.263,5
2009 47.209,9 5.199,3 543.310,9 60.176,8
2010 90.878,3 14.312,5 771.877,6 94.920,8
2011 186.770,1 34.530,6 763.540,5 145.411,2
2012 138.004,3 32.137,3 688.074,6 154.026,3
2013 222.758,0 44.438,3 1.132.937,1 223.593,6
2014 110.090,9 17.181,0 1.374.770,7 228.017,8
2015 533.792,2 83.097,2 1.763.164,3 299.095,3
OREZ

Date privind evoluţia suprafeţelor şi a producţiei în România:

Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015*
Suprafaţa mii ha 8,4 9,9 13,3 12,4 12,7 11,3 11,9 12,7 10,8
Producţie medie Kg/ha 3263 4933 5426 4966 5149 4499 4581 3551 4360
Producţie totală mii to 27,5 48,9 72,4 61,6 65,3 50,10 54,60 45,2 47,1

Situaţia privind schimburile comerciale intra şi extracomunitare de orez în

perioada 2007-2015 :

Anul Cant_ IMP Val_IMP Cant_EXP Val_EXP

(to) (mii euro) (to) (mii euro)
2007 53.962,3 16.854,2 1.995,4 1.140,9
2008 57.789,2 32.783,7 3.774,1 2.791,1
2009 45.635,8 23.766,7 12.653,6 6.705,3
2010 49.637,8 22.179,2 49.401,8 17.359,9
2011 114.720,9 45.921,7 54.613,5 19.724,6
2012 43.358,0 20.688,6 28.727,0 12.854,8
2013 47.480,4 23.153,4 24.727,2 11.473,2
2014 54.241,3 27.268,2 15.925,3 10.908,8
2015 57.428,6 30.707,5 11.957,8 9.308,7

MEIUL (Panicum miliaceum) este o plantă erbacee din familia gramineelor, cu

inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite. Nu se
cunoaște exact strămoșul sălbatic al meiului și nici locul unde a fost cultivat pentru
prima dată, dar a apărut ca plantă de cultură în Transcaucazia în China acum 7000
de ani, posibil fiind domesticit independent în mai multe regiuni.

Rezistent la secetă, meiul are o perioadă de vegetație cuprinsă între 60-90 de zile
(în funcție de soi și zona de cultură).

Este cultivat încă extensiv în India, Rusia , Orientul Mijlociu , Turci și România.

În Statele Unite, meiul este folosit drept hrană pentru păsări. Este de asemenea
vândut pe post de aliment dietetic și, datorită lipsei sale de gluten, poate fi inclus
în dieta persoanelor care nu pot tolera grâul.

În urma cercetărilor, meiul este planta ideală pentru extragerea etanolului folosit
în industria biocarburanților.
- Când semănăm culturile de primăvară ?

- Când în sol , la adâncimea de semănat , se înregistrează temperatura

medie de germinare.

GRÂU : 1-2°C

PORUMB : 8-10°C

SOIA : 6-7°C

FLOAREA SOARELUI : 3-5°C

CARTOF DE TOAMNĂ : 4-6°C

LUCERNĂ : 1-2°C
 CONSTANTA TERMICĂ :

Grâu : 2000 - 2300

Secara de toamnă : 1700 - 2126

Ovăz : 1940 - 2310

Porumb pentru boabe : 1700 – 3700

Orez : 2200 – 5000

Floarea soarelui : 1700 – 2500

Sfeclă de zahăr : 2400 – 3700

Soia : 2000 – 3000

Mazăre : 1352 – 1900

Cartof : 1300 – 3000

 UNITĂŢI DE MASURĂ PENTRU SUPRAFEŢE

Unităţile de suprafeţe cele mai cunoscute sunt cele care derivă din sistemul
metric,astfel:
1m² = 100 dm² = 10.000 cm² = 1.000.000 mm²;
1 dm² = 100 cm²;
1cm² = 100 mm²;
1 hectar (ha) = 100 ari = 10.000 m²;
1 ar = 100 m²;
1 km² = 100 ha.

Cele mai importante unităţi vechi româneşti pentru suprafeţe, exprimate în

metri pătraţi, sunt:
 stânjenul pătrat ardelenesc 1 stj² = 3,59565055 m²;

1 m² = 0,27803643 stj²;
 stânjenul pătrat muntenesc 1 stj² = 3,8671212 m²;

1 m² = 0,2585902 stj²;
 stânjenul pătrat moldovenesc 1 stj² = 4,9729000 m²;

1 m² = 0,2010899 stj².
 1 prăjină pogonească = 208,824 m² = 6 prăjini pătrate munteneşti;
 1 prăjină fălcească = 173,024 m² = 4 prăjini pătrate moldoveneşti;
 1 pogon = 5011,790 m² (Muntenia);
 1 fălcea = 14322, 000 m² = 80 x 4 prăjini moldoveneşti;
 1 jugăr cadastral = 5754,848 m²;
 1 jugăr ardelenesc = 5775, 000 m²;
 1 acru = 4046, 856 m².
Până la introducerea sistemului metric în ţara noastră s-au folosit diferite
unităţi de măsură pe provincii istorice. Iată câteva dintre acestea:
1 linie = 0,002 m
1 deget = 0,0258 m
1 palma Serban Voda (Tara Româneasca) = 0,246 m
1 palma Constantin Voda (Tara Româneasca) = 0,252 m
1 picior (Transilvania) = 0,316 m
1 cot (Moldova) = 0,637 m
1 cot (Muntenia) = 0,664 m
1 pas = 0,758 m
1 stânjen vienez = 1 klafter (Transilvania) = 1,89648384 m
1 stânjen (Muntenia) = 1,9665 m
1 stânjen (Moldova) = 2,23 m
1 prajina = 5,8995 m
1 prajina (Moldova) = 8,92 m

Sisteme tehnologice pentru culturi de camp

Sistemul agricol reprezintă un ansamblu de sectoare, tehnologii, maşini

şi agregate tehnologice, în care solul este folosit ca principala resurse de
producţie pentru culturile agricole, pomicole, viticole, legumicole, floricole ca
şi pentru creşterea animalelor. Structura sectoarelor poate fi diferită de la o
fermă la alta. Sistemele de agricultură: agricultura conventionala, agricultura
biologica, agricultura durabila, agricultura de precizie etc

În Europa, în domeniul agricol, în funcţie de tehnologiile utilizate, de nivelul lor

de intensificare, specializare, de cantitatea şi calitatea biomasei, de raporturile
cu mediul înconjurător, etc. sunt practicate diferite sisteme de agricultură:
durabilă , convenţională , biologică , organică , de precizie , extensive.
Tipuri de sisteme agricole

Agricultura durabilă (integrată) - producţie intensivă de produse competitive,

având raporturi armonioase, prietenoase cu mediul înconjurător. Expresia
întâlnită frecvent “sisteme integrate”, semnifică utilizarea ştiinţifică,
armonioasă a tuturor componentelor tehnologice: pentru lucrările solului,
rotaţia culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor şi dăunătorilor inclusiv
prin metode biologice, la creşterea animalelor, stocarea, prelucrarea şi
utilizarea reziduurilor rezultate din activităţile agricole etc., pentru realizarea
unor producţii ridicate şi stabile în unităţi multisectoriale (vegetale şi
zootehnice).

Agricultura convenţională - intensiv mecanizată, cu produse competitive, dar

care se bazează în mod deosebit pe concentrarea şi specializarea producţiei.
Diferitele componente ale sistemului tehnologic sunt intens aplicate. Astfel, în
mod regulat afânarea solului este efectuată doar prin arătura cu întoarcerea
brazdei, fiind urmată de numeroase lucrări secundare de pregătire a patului
germinativ şi întreţinere în perioada de vegetaţie. Se practică fertilizarea
minerală cu doze mari şi foarte mari, monocultura sau cel mult rotaţii scurte de
doi, trei ani, tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor,
bolilor şi dăunătorilor.

Acest tip de agricultură a fost larg răspândit în România până în 1989. Astăzi,
este unanim acceptat ca acest tip de agricultură poate afecta mediului
înconjurător, mai ales dacă diferitele componente ale sistemului tehnologic
agricol sunt aplicate fără a se lua în considerare specificul local: climat, sol,
relief, condiţiile sociale şi economice, care determină nivelul de vulnerabilitate
sau de susceptibilitate faţă de diferitele procese de degradare chimice,
biologice, fizice a mediului.

Agricultura biologică - mediu intensiv şi astfel, mai puţin agresiv în raport cu

factorii de mediu, cu rezultatele (produse) agricole mai puţin competitive din
punct de vedere economic pe termen scurt, dar care sunt considerate
superioare din punct de vedere calitativ. În raport cu mediul înconjurător acest
sistem este mai bine armonizat, tratamentele aplicate pentru combaterea
bolilor şi dăunătorilor sunt de preferinţe biologice, totuşi sunt acceptate şi doze
reduse de îngrăşăminte minerale şi pesticide. Pentru controlul calităţii
produselor este necesară certificarea tehnologiilor utilizate. Produsele sunt
comercializate pe o piaţă specială.

Agricultura organică - se deosebeşte de cea biologică prin utilizarea exclusivă a

îngrăşămintelor organice în doze relativ ridicate, aplicate în funcţie de
specificul local, cu predilecţie în scopul fertilizării culturilor şi refacerii pe
termen lung a stării structurale a solurilor, degradate prin activităţi antropice
intensive şi/sau datorită unor procese naturale.

Agricultura extensivă cu inputuri reduse - de subzistenţă, cu o producţie slab

competitivă. Poate afecta într-o anumită măsură mediul înconjurător, inclusiv
calitatea biomasei, mai ales prin dezechilibre de nutriţie. Îngrăşămintele
minerale şi alte substanţe agrochimice (erbicide, insecto-fungicide,
amendamente minerale) etc., nu sunt practic utilizate sau aplicate doar în
cantităţi foarte mici (cu excepţia sectorului legumicol). De asemenea, hibrizii şi
soiurile performante nu sunt răspândite pe scara largă. Acest sistem este
practicat şi în România de către producătorii individuali.

Agricultura de precizie - cea mai avansată formă de agricultură, care este

practicată chiar şi în cele mai dezvoltate ţări ale Uniunii Europene şi SUA pe
suprafeţe mai restrânse, având la bază cele mai moderne metode de control a
stării de calitate a diferitelor resurse de mediu, aplicarea în timp optim a
tuturor componentelor tehnologice şi astfel un control riguros asupra
posibililor factori care ar determina degradarea mediului ambiental.

Sistemele agricole sunt strâns legate de condiţiile economice, sociale şi de

mediu. Soluţionarea acestora este cea mai importantă condiţie pentru
introducerea şi promovarea agriculturii durabile.
Alegerea sistemului de agricultură este condiţionată de nivelul dotării tehnice,
nivelul de cunoştinţe profesionale, dar şi de mentalitatea, educaţia în general,
ca şi de respectul pentru natură, pentru mediul înconjurător al tuturor care
lucrează în acest domeniu.

Sisteme de agricultură durabilă

Sistemele de agricultură durabilă (integrată) sunt caracterizate printr-o

activitate productivă multisectorială, producţia vegetală fiind întotdeauna în
relaţie directă cu cea animalieră.

În sistemele de agricultură durabilă, pentru dezvoltarea unei activităţi

productive intensive, cu rezultate de producţie competitive sunt necesare
următoarele măsuri:

 diversitate mare a culturilor vegetale, dar în acelaşi timp soiuri şi hibrizi cu

un potenţial genetic ridicat şi adaptaţi condiţiilor locale;

 culturile perene sunt folosite, atât pentru necesităţile sectorului zootehnic,

cât şi pentru îmbunătăţirea şi conservarea stării structurale a solului,
culturile de leguminoase perene (dar şi anuale) sunt preferate pentru
îmbunătăţirea bilanţului azotului în sol, culturile ascunse sunt introduse,
după recoltarea culturii principale, pentru protecţia solului la suprafaţă
împotriva factorilor naturali şi antropici agresivi (ploi torenţiale, vânt,
circulaţie necontrolată pe sol);
 utilizare de materiale organice reziduale provenite de regulă din sectorul
zootehnic (de preferinţă a celor solide compostate) în combinaţie cu
îngrăşăminte minerale;

 se folosesc pentru asigurarea cu nutrienţi a culturilor, dar şi pentru

conservarea stării de fertilitate a solului;

 folosirea pe scară largă a mijloacelor profilactice şi biologice de protecţie,

limitând cât mai mult utilizarea substanţelor chimice, de mare importanţă în
combaterea buruienilor este şi capacitatea plantelor cultivate de reducere a
proliferării acestora precum şi calitatea lucrărilor mecanice făcute în acest
scop;

 exploatare raţională şi protecţia pajiştilor şi fâneţelor naturale şi a zonelor

supuse eroziunii printr-un păşunat în sistem controlat;

 furajarea animalelor trebuie să fie în concordanţă cu productivitatea rasei,

iar manipularea şi depozitarea reziduurilor zootehnice trebuie să respecte
anumite reguli în scopul minimizării poluării. Numărul de animale trebuie sa
fie corelat cu suprafaţa de teren agricol a fermei;

 efectuarea în perioada optimă a tuturor lucrărilor solului precum şi a celor

de recoltat şi transport;
 la amenajarea fermei trebuie luate în considerare, pe lângă aspectele de
protecţia şi conservarea ecosistemelor, a biodiversităţii şi cele economice şi
sociale.

Agricultura durabilă reprezintă pentru zonele rurale, cea mai bună perspectivă,
aptă să ofere o soluţie integrată pentru problemele economice, sociale şi de
mediu.

Sisteme de agricultură convenţională

Aceste sisteme sunt caracterizate prin specializarea şi intensificarea puternică a

activităţii agricole şi minimizarea costurilor de producţie. Îngrăşămintele
minerale şi pesticidele sunt folosite pe scară largă la culturile de câmp, dar şi în
horticultură, viticultură, legumicultură.

Materialele organice reziduale care provin de la animale (gunoiul de grajd,

nămolul de la porci etc.) şi cele de origine vegetală trebuie aplicate, de regulă,
pe terenurile agricole chiar dacă sunt o sursă bogată de elemente nutritive
pentru culturi şi în acelaşi timp de protecţie a solului împotriva degradării.

În asolamente predomină doar anumite plante, cu precădere cele cerealiere şi

tehnice, cea mai răspândită fiind monocultura (de porumb pentru boabe) şi
rotaţia de doi ani porumb şi grâu, cu aplicarea unor doze mari de îngrăşăminte
minerale şi alte substanţe chimice pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor.

Lucrarea solului este intensivă, fiind adesea folosite maşini de mare capacitate
care, mai ales în condiţii de irigare, intensifică riscul de degradare şi poluare a
mediului înconjurător. În astfel de unităţi agricole, scopul major este cel al
obţinerii unui profit maxim, fiind minimizată protecţia resurselor mediului
înconjurător. Sunt organizate ferme mari, concentrări de terenuri şi procese de
producţie, de capital şi forţă de muncă, condiţiile sociale de viaţă ale mediului
rural sunt în mare măsură neglijate.

Sisteme de agricultură biologică

Agricultura biologică (ecologică, organică, bioorganică, biodinamică) este

considerată o soluţie viabilă, care rezolvă impactul negativ al agriculturii asupra
mediului şi a calităţii produselor. În acest sistem alte substanţe organice şi
minerale naturale înlocuiesc fertilizanţii minerali, pesticidele, medicamentele şi
stimulatorii de creştere.
Producţia obţinută este mai scăzută, dar se poate obţine un profit economic
acceptabil prin vânzarea produselor (de calitate superioară) la pre]uri mai mari
pe o piaţă special organizată.

Agricultura biologică are trei obiective majore şi anume:

 obţinerea produselor agricole de calitate, în cantitate suficientă şi la preţuri

rezonabile;

 îmbunătăţirea şi conservarea stării de calitate a tuturor resurselor mediului

înconjurător şi reducerea la minimum a surselor de poluare;

 crearea cadrului general pentru producătorii de produse agroalimentare,

care să asigure cantităţile necesare dezvoltării societăţii, să garanteze
securitatea mediului de lucru, să permită creşterea veniturilor, să ofere
satisfacţia muncii şi armonizarea vieţii cu natura.
Agricultura biologică creează condiţiile necesare pentru construirea
ecosistemelor naturale asigurând dezvoltarea durabilă a societăţii cu precădere
în mediul rural.

Pentru promovarea cu succes a unei agriculturi biologice este necesar să se

respecte anumite condiţii de către producătorii agricoli, care se referă mai ales
la rotaţia culturilor, fertilizare şi controlul buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.

Pierderile posibile de azot din sol sunt reduse la minimum prin fertilizarea cu
îngrăşăminte organice naturale, care sunt aplicate în doze optime în funcţie de
caracteristicile specifice locale şi cerinţele plantelor cultivate, prin utilizarea
plantelor leguminoase fixatoare de azot şi prin stimularea activităţii
microorganismelor din sol. Acest scop poate fi asigurat prin tehnici de cultură
mai puţin intensive, perioade de timp corect alese pentru lucrările agricole,
includerea culturilor ascunse.

Controlul asupra buruienilor, bolilor şi dăunătorilor trebuie să fie realizat prin

intermediul unor mijloace profilactice, biologice şi mecanice. Pe cât posibil se
va folosi capacitatea naturală a culturilor de a inhiba proliferarea buruienilor.

Acest sistem de agricultură este considerat mai apropiat de ceea ce are loc în
mod natural pentru producerea de biomasă şi de aceea şi consecinţele
negative asupra mediului înconjurător sunt mult mai reduse.

Sistemele de agricultură biologică competitive se bazează pe cele mai recente

rezultate ale cercetării, în scopul obţinerii unor produse agroalimentare de
calitate. În promovarea şi dezvoltarea agriculturii biologice, pentru menţinerea
volumului total al producţiei este necesar să crească suprafaţa de teren. Pentru
fermieri, procesarea şi marketingul produselor biologice, sunt deosebit de
importante, datorită nivelului limitat al producţiei.
Modelele de agricultură biologică sunt considerate ca sisteme de agricultură
durabilă. De aceea, orice fermă în sistem biologic va îndeplini cerinţele
agriculturii durabile în ceea ce priveşte calitatea produselor, tehnologiile de
producţie şi impactul asupra mediului
TABELUL PERIODIC AL LUI MENDELEEV

113 – Ununtrium ( Uut )

115 – Ununpentium ( Uup )

117 – Ununseptium ( Uus )

118 – Ununoctium ( Uuo )

GRAUL- RECOLTAREA PRODUCTIEI DE BOABE PE MAPAMOND

AN SUPRAFAŢA PRODUCŢIA PRODUCŢIA

MEDIE TOTALĂ
1995 2,5 milioane ha 3090 hg/ha 7,6 milioane +
1996 1,7 milioane ha 1765 kg/ha 3,1 milioane +
1997 2,4 milioane ha 2900 kg/ha 7,1 milioane +
1998 2,0 milioane ha 2500 kg/ha 5,1 milioane +
1999 1,6 milioane ha 2700 kg/ha 4,6 milioane +
2000 1,9 milioane ha 2200 kg/ha 4,4 milioane +
2001 2,4 milioane ha 3000 kg/ha 7,7 milioane +
2002 1,2 milioane ha 1900 kg/ha 4,4 milioane +
2003 1,7 milioane ha 1400 kg/ha 2,4 milioane +
2004 2,0 milioane ha 3800 kg/ha 7,7 milioane +
2005 1,9 milioane ha 2300 kg/ha 5,2 milioane +
 BIBLIOGRAFIE

1. Bibliografie Prof. Dr. Mihail Dumitru, Cod de bune

practici, Editura Vox 2000
2. Cadastrutopo.blogspot.ro
3. www.recolta.eu
4.www.INS.ro