Sunteți pe pagina 1din 5

ARTICOLE ORIGINALE

4
MEDICAMENTELE ANTIFUNGICE ŞI
DEZVOLTAREA MECANISMELOR DE
REZISTENŢĂ LA UNELE SPECII DE DROJDII
Antifungal drugs and development of resistance mechanisms
on some yeasts species
Şef Lucr. Dr. Elena Rusu, Conf. Dr. Manole Cojocaru,
Conf. Dr. Minerva Ghinescu, Asist. Univ. Dr. Ane Mary Anghelina
Facultatea de Medicină, Universitatea „Titu Maiorescu“, Bucureşti

REZUMAT
Candidozele sunt cele mai întâlnite infecţii cauzate de fungi, reprezentând aproximativ jumatate din totalul
infecţiilor micotice. Patologia fungică a înregistrat în ultimii ani o frecvenţă foarte crescută. Factorii care
contribuie la această oportunitate a infecţiilor sunt: slăbirea sistemului imunitar, greutate scăzută la naştere,
creşterea numărului de pacienţi infectaţi cu HIV, chimioterapia pe termen lung, creşterea utilizării dispozitivelor
protetice şi a cateterelor vasculare, tratamentele cu corticoizi şi antibiotice cu spectru larg. Al doilea motiv
pentru creşterea infecţiilor cauzate de Candida albicans este existenţa multor compuşi cu activitate
antifungică. Aceştia se administrează cu precauţie din cauza toxicităţii lor şi a efectelor secundare. Datorită
necesităţii de a combate infecţiile cauzate de fungi, studiul substanţelor antifungice este în plină dezvoltare.
Cele mai cunoscute şi utilizate substanţe cu activitate antifungică au ca ţintă ergosterolul (principalul sterol
al membranelor fungice), biosinteza ergosterolului, biosinteza β-1,3-D-glucanului şi biosinteza ADN.

Cuvinte cheie: Candida, antifungice, rezistenţă

ABSTRACT
Candidiasis are the most encountered infections caused by fungi, representing almost a half of the overall
mycotic infections. Fungal pathology has recorded for the last years an increased incidence. Factors contrib-
uting to this infectious opportunity are: weakness of the immune system, decreased weight at birth, larger
number of HIV patients, long term chemotherapy, higher use of prosthetic devices and vascular catheters,
broad spectrum corticosteroids and antibiotics treatments. The second reason for a higher incidence of infec-
tions caused by Candida albicans is the occurrence of more antifungal activity. They are administered with
caution due to their toxicity and side effects. As the need of counteracting infections caused by fungi is in-
creasing, antifungal substances study is still developing. The most known and used antifungal substances
have as target the ergosterol (the main sterol of fungi membranes), ergosterol biosynthesis, β-1,3-D-glucan
biosynthesis and DNA biosynthesis.

Key words: Candida, antifungal drugs, resistance

INTRODUCERE Antifungicele sunt medicamente care au acţiune


fungicidă sau fungistatică, fiind folosite în adminis-
Prezenţa speciei Candida albicans este cauza trare sistemică, în micozele sistemice sau în aplicare
majoră a candidozelor invazive şi este cel mai frec- locală, în micozele localizate, inclusiv la nivelul
vent patogen izolat din sângele pacienţilor care au cavităţii bucale. Datorită necesităţii de a combate
suferit tratamente postoperatorii. Septicemiile ca- infecţiile cauzate de fungi, studiul substanţelor an-
uzate de speciile genului Candida ocupă locul 4 în tifungice este în plină dezvoltare. După modul şi
topul infecţiilor postoperatorii, cu o rată a mortali- locul lor de acţiune, aceste substanţe pot fi împărţite
tăţii de aproximativ 50%. în fungicide care acţionează local şi fungicide care
Adresă de corespondenţă:
Şef Lucr. Dr. Elena Rusu, Facultatea de Medicină, Departamentul Disciplinelor Preclinice, Universitatea „Titu Maiorescu“,
Str. Gheorghe Petraşcu, nr. 67A, sector 3, Bucureşti, Cod 031593
e-mail: elenarusu98@yahoo.com

REVISTA ROMÂNÅ DE BOLI INFECºIOASE – VOLUMUL XVI, NR. 4, AN 2013 207


208 REVISTA ROMÂNÅ DE BOLI INFECºIOASE – VOLUMUL XVI, NR. 4, AN 2013

pot acţiona şi sistemic. Antifungicele sunt substanţe Rezistenţa la poliene


active faţă de diferiţi fungi patogeni cu spectru de
Dezvoltarea rezistenţei la amfotericină B a fost
activitate mai larg sau mai îngust. Cele mai cunos-
raportată doar în cateva cazuri la pacienţi infectaţi
cute şi utilizate substanţe cu activitate antifungică
cu specia Candida albicans, dar şi la alte specii ale
au ca ţintă ergosterolul (principalul sterol al mem-
acestui gen (pentru cazuri în care s-a utilizat amfo-
branelor fungice), biosinteza ergosterolului, biosin-
tericină B). Rezistenţa a fost asociată cu reducerea
teza β-1,3-D-glucanului şi biosinteza ADN. Cele
ergosterolului în membrana celulară, reducere atri-
mai importante clase de compuşi antifunfici sunt:
buită în unele cazuri funcţiei deficitare a enzimei
polienele, derivaţii azolici, echinocandinele şi 5-flu-
Erg 3 (2).
orocitozina (5-FC).

POLIENELE INHIBITORII BIOSINTEZEI


ERGOSTEROLULUI
Polienele (amfotericina B şi nistatina) sunt sub-
stanţe antifungice care au ca ţintă ergosterolul, prin- Inhibitorii biosintezei ergosterolului includ trei
cipalul sterol al membranelor fungice. Ele au efect grupe de agenţi antifungici:
fungicid. • Alilamine – terbinafina şi naftifina;
• Tiocarbamaţii – tolnaftat şi tolciclat;
Mecanism de acţiune • Azolii: imidazoli – ketoconazol (nizoral) şi
miconazol; triazoli – fluconazol, itraconazol
Polienele (amfotericina B, nistatin) se interca- şi voriconazol.
lează în membranele care conţin ergosterol. Amfo-
tericina B este o macrolidă polienică care se leagă Mecanism de acţiune
ireversibil de ergosterol şi de alţi steroli specifici
din membrana celulelor fungice (1). Ca urmare, se Ergosterolul este un bioreglator al fluidităţii mem-
formează o serie de canale membranare care duc la branare şi, totodată, un component al membranei
distrugerea legăturilor chimice, urmată de ieşirea fungice. Aceste clase de compuşi antifungici interac-
diferitelor molecule cu masă moleculară mică din ţionează cu enzime care catalizează sinteza ergoste-
interiorul celulei şi în final la moartea acesteia. De rolului din scualen. Alilaminele şi tiocarbamaţii sunt
regulă se administrează intravenos, ca tratament de inhibitori ai unor reacţii de la începutul sintezei
elecţie al infecţiilor micotice sistemice rapid pro- ergosterolului. Ţinta acestor antifungice este scu-
gresive la bolnavii imunodeprimaţi (SIDA). alen epoxidaza codificată de gena ERG1. Compuşii
Nistatina (stamicin) este mai toxică decât amfo- azolici inhibă enzima citocrom P450 (lanosterol 14-α
tericina B, de aceea nu se foloseşte sistemic, ci nu- demetilaza) codificată de gena ERG11, enzimă care
mai pentru tratamentul candidozelor locale (cuta- catalizează transformarea lanosterolului în ergos-
nate, vaginale, orale). În cazul administrării interne, terol. Triazolii (fluconazol, itraconazol, voriconazol
nistatina este folosită pentru a diminua colonizarea şi posaconazol) se leagă la gruparea hem a enzimei
intestinului cu specii ale genului Candida, astfel în- ţintă şi blochează demetilarea lanosterolului la
cât să se protejeze pacienţii imunodeprimaţi de apa- C-14, care are ca efect depleţia ergosterolului şi acu-
riţia candidozei gastrointestinale. Medicamentul este mularea de steroli intermediari toxici (3).
bine tolerat, rar apărând fenomene de intoleranţă Când celulele speciei C. albicans au fost tratate
digestivă (greaţă). cu voriconazol, s-a observat, o acumulare de zimo-
Polienele sunt utilizate în terapia antifungică de sterol şi are loc sinteza scualenului (4). Dintre aceşti
peste 50 de ani, dar utilitatea lor este limitată din steroli intermediari fac parte 4,14-dimetilzimosterol
cauza toxicităţii lor crescute asupra organismului şi 24-metilendihidro-lanosterol care intră în compo-
uman (datorită asemănărilor între ergosterol şi co- ziţia membranei plasmatice şi, ca urmare, are loc
lesterolul membranelor celulare umane). În timpul alterarea structurii şi funcţiei acesteia.
perfuzării amfotericinei B se produc deseori reacţii Acţiunea antifungică a triazolilor este în general
adverse: stări de greaţă, febră (precedată eventual fungistatică împotriva speciilor de drojdii, ca de
de hipotensiune, tahicardie, dispnee, frisoane), vo- exemplu speciile genului Candida, dar fungicidă
mă, diaree, mialgii etc. Principala problemă în uti- împotriva infecţiilor cauzate dediferite specii de
lizarea ei este nefrotoxocitatea extrem de crescută. mucegaiuri (de ex. Aspergillus).
Azotemia apare la 80% dintre pacienţi, este tranzi- Derivaţii de imidazol (miconazol, econazol, ke-
torie, mai severă la pacienţii cu funcţie renală com- toconazol) au un mecanism de acţiune mai complex,
promisă şi este dependentă de doza administrată. care inhibă mai multe enzime membranare impli-
REVISTA ROMÂNÅ DE BOLI INFECºIOASE – VOLUMUL XVI, NR. 4, AN 2013 209

cate în biosinteza lipidelor, enzime care intră în ce utilizează o pompă de protoni din membrana
constituţia membranelor celulare. plasmatică pentru a transporta atât medicamente,
cât şi alţi compuşi (9). Supreexpresia acestei gene
Rezistenţa la triazoli este asociată cu dezvoltarea rezistenţei, iar deleţia
ei are ca rezultat o sensibilitate crescută la azoli
Cei mai multi pacienţi imunocompromişi ur-
(10).
mează tratament profilactic cu triazoli din cauza po-
sibilelor infecţii invazive fungice, creându-se astfel
condiţiile favorabile pentru dezvoltarea rezistenţei.
Răspunsul la stresul celular
Triazolii inhibă gena Erg11, blocând biosinteza Cu excepţia celor două mecanisme descrise
ergosterolului. Această acţiune are ca rezultat acu- anterior, există şi mecanisme de inducere a stresului
mularea de steroli intermediari toxici care distrug celular care permit celulei să facă faţă acţiunii
integritatea membranară, culminând cu stresul triazolilor. Un astfel de mecanism implică pierderea
membranar. Specia C. albicans poate răspunde la funcţiei enzimei Erg3 în cadrul biosintezei ergo-
stresul celular prin tolerarea expunerii la triazoli şi sterolului, inhibând astfel acumularea de steroli
poate dezvolta rezistenţă la nivel molecular prin toxici, în momentul în care enzima Erg11 este in-
mecanisme multiple, dar care nu implică modificări hibată de compuşii azolici (11). În organismul uman
în compoziţia sterolului (5). Aceste mecanisme triazolii sunt mai bine toleraţi decât imidazolii. De
sunt: exemplu, printre efectele adverse ale ketoconazo-
• Alterarea enzimei ţintă Erg11 – cel puţin 12 mu- lului se întâlnesc frecvent tulburări digestive, reacţii
taţii punctiforme ale genei Erg11 au fost asociate alergice cutanate, tulburări endocrine, creşterea re-
cu rezistenţa la triazoli, marea majoritate având versibilă a transaminazelor hepatice în ser, rar he-
ca efect compromiterea legării triazolilor la en- patită gravă.
zima ţintă.
• Reglarea în amonte a transportorilor de medica-
ECHINOCANDINELE
mente (upregulation of multidrug transporters).
Al doilea mecanism prin care poate fi diminuată Echinocandinele (caspofungin, micafungin, ani-
acţiunea antifungicului este reglarea expresiei în dulafungin) sunt o clasă de hexapeptide ciclice care
amonte a două clase de transportori de medicamente inhibă sinteza peretelui celular prin inhibiţia ne-
care se realizează prin efluxul substanţei antifungice competitivă a β-1,3-glucan sintazei. Această enzimă
cu ajutorul unor pompe de eflux. Acest mecanism care catalizează sinteza β-1,3-glucanulului este o
de rezistenţă implică existenţa unor gene care proteină heterodimeră (M=210 kDa) prezentă în
codifică pentru proteinele care au rol în eliminarea celulele fungice, dar absentă în celulele umane.
substanţei antifungice din celulă, proteine numite şi Principalii compuşi ai peretelui celular fungic
pompe de eflux (6). La speciile genului Candida sunt mananul, chitina, α- şi β-glucanul. β-glucanul
aceste gene fac parte din superfamilia de gene este o structură celulară specifică regnului Fungi.
transportoare ce leagă ATP-ul, ABC (ATP-binding Deoarece aceşti polimeri ai D-glucozei nu se mai
cassette). Din această familie fac parte genele CDR1, găsesc la speciile altor regnuri, s-a încercat identi-
CDR2 (Candida drug resistance), MDR1 (multidrug ficarea unor medicamente antifungice care au ca
resistance), gene implicate în rezistenţa la substan- ţintă sinteza β-glucanului. Peretele celular al droj-
ţele azolice (7). De exemplu, genele CDR1 şi CDR2 diei C. albicans are o structură multistratificată care
sunt supraexprimate la mai multe izolate rezistente conţine manoproteine şi β-glucan în proporţie de
la azoli. Prin deleţia acestor gene a fost înregistrată aproximativ 80%. Straturile externe au în compo-
o hipersensibilitate la compuşii azolici (8). Deşi ziţie manoproteine şi β-1,6-glucan în timp ce în
există un număr ridicat de proteine de eflux în straturile interne ale peretelui celular predomină
membrana celulară, numărul celor care sunt capa- β-1,3-glucanul, chitina şi un procent mai mic de
bile de fluxul substanţelor antifungice este scăzut. manoproteine.
Aceste proteine au localizare transmembranară şi
prezintă domenii specifice de legare a ATP. În cazul Mecanism de acţiune
unei acumulări excesive de substanţă antifungică în β-1,3-glucanul este un polizaharid esenţial care
celulă, genele implicate în codificarea pompelor de formează un polimer liniar ce asigură integritatea
eflux sunt supraexprimate şi în acest mod reuşesc structurală a peretelui celular fungic. Tratamentul
să elimine substanţa toxică din celulă. Cea mai im- speciilor fungice cu echinocandine duce la blocarea
portantă genă este MDR1, care codifică o proteină sintezei glucanului fără să influenţeze sinteza
210 REVISTA ROMÂNÅ DE BOLI INFECºIOASE – VOLUMUL XVI, NR. 4, AN 2013

acizilor nucleici sau a manoproteinelor. Distrugerea (PKC) din structura peretelui celular fungic. PKC
peretelui celular duce la pierderea integrităţii ce- controlează remodelarea periodică a peretelui ce-
lulare şi la inducerea stresului chimic la nivelul lular prin ciclul celular ca răspuns la factorii care
peretelui celular (12,13). Ca efecte secundare al duc la stresul celular (14).
inhibiţiei β-1,3-glucanului se înregistrează redu-
cerea conţinutului în ergosterol şi lanosterol precum
5 FLUOROCITOZINA
şi creşterea conţinutului în chitină al peretelui ce-
lular. 5-Fluorocitozina (5-FC) a fost sintetizată în
În comparaţie cu activitatea antifungică a triazo- 1957 şi utilizată iniţial ca medicament în terapia
lilor, echinocandinele au în general activitate fun- anticanceroasă. Spre deosebire de 5-FU (fluoro-
gicidă asupra drojdiilor (în special a genului Can- uracil) care este înrudit cu pirimidinele fluorurate,
dida) şi fungistatică asupra mucegaiurilor. Ele pre- nu are activitate antineoplazică, dar s-a constatat că
zintă activitate antifungică inclusiv asupra speciilor prezintă activitate antifungică. Din 1968 este uti-
rezistente la azoli. lizată în tratamentul candidozelor şi criptococozelor
umane.
Rezistenţa la echinocandine
Echinocandinele inhibă β-1,3-D-glucan sintaza, Mecanism de acţiune
enzimă implicată în biosinteza β-1,3-glucanului din 5-FC este o pirimidină fluorinată şi are un me-
compoziţia peretelui celular. Această enzimă este canism de acţiune diferit de celelalte clase de agenţi
formată dintr-un complex enzimatic compus din antifungici. După ce este activată 5-FC, transportul
cel puţin două subunităţi: Fks1 si Rho1. Fks1 repre- ei în celulă se realizează la nivelul membranei
zintă subunitatea catalitică şi este ţinta echinocan- celulare şi este convertită la 5-FU (sub acţiunea
dinelor. Rho1 este o proteină din subfamilia Rho/ enzimei citozindeaminaza). În prezenţa enzimei
Rac şi este un reglator pozitiv al activităţii glucan uracilfosforibozil transferaza 5-FU este convertit la
sintazei. Natura interacţiunilor dintre echinocandine 5-FdUMP (5-fluoro-2’-deoxiuridin-5’-monofosfat),
şi glucan sintază nu este încă elucidată. care este fosforilat de două kinaze specifice la
Rezistenţa clinică la echinocandine este destul 5-FdUTP care sunt încorporate apoi în ADN, res-
de rară, dar s-a întâlnit la pacienţi care urmau trata- pectiv în ARN (15). Concomitent, are loc reducerea
ment cu aceşti agenţi antifungici. 5-FdUMP la 5-fluoro-2’-deoxiuridilat care inhibă
Ca şi la azoli, mutaţia enzimei ţintă reprezintă enzima timidilat sintază, inhibând astfel sinteza
un mecanism de rezistenţă. ADN.
Mutaţiile la nivelul subunităţii Fks1 sunt cel mai Ea nu se administrează singură, deoarece apare
întâlnit mecanism de rezistenţă la echinocandine. repede rezistenţa; de aceea este administrată îm-
Aceste mutaţii duc la micşorarea sensibilităţii glu- preună cu amfotericina B, această asociere fiind
can sintazei la echinocandine de aproximativ 1.000 tratament de elecţie în meningita cauzată de speciile
de ori. Polimorfismele întâlnite la nivelul acestei sub- genului Candida (16). Efectele toxice ale 5-FC nu
unităţi catalitice reduc sensibilitatea la echinocan- sunt directe deoarece celulele umane (şi ale mami-
dine şi pentru speciile C. parapsilosis şi C. guillier- ferelor) sunt deficitare în enzima citozindeaminaza.
mondii. Reacţii adverse care pot apărea: deprimă funcţia
Reglarea în amonte a genei MDR nu ocupă un măduvei osoase, provocând leucopenie şi trombo-
loc important în rezistenţa la echinocandine. citopenie; poate provoca enterocolita severă (rar);
creşte nivelul seric al transaminazelor (efect re-
Răspunsul la stresul celular versibil).
Capacitatea de supravieţuire a speciei C. albi-
cans la stresul celular indus de aceste medicamente CONCLUZIE
antifungice este datorată relaţiei care există între
căile de semnal ce mediază răspunsul acestei specii Substanţele care au efecte antifungice se admi-
la stresul celular. Prin inhibiţia sintezei β-1,3-D- nistrează cu precauţie din cauza toxicităţii lor cres-
glucanului antifungicele pot cauza pierderea inte- cute şi a efectelor secundare. Datorită necesităţii de
grităţii celulare şi inducerea stresului la nivelul pe- a combate infecţiile cauzate de diferite specii de
retelui celular. Rho1 reglează pozitiv activitatea drojdii cu potenţial patogen, cum ar fi specia Can-
enzimatică a β-1,3-D-glucan sintazei şi este respon- dida albicans, studiul acestora este în plină dezvol-
sabilă de controlul integrităţii proteinkinazei C tare.
REVISTA ROMÂNÅ DE BOLI INFECºIOASE – VOLUMUL XVI, NR. 4, AN 2013 211

BIBLIOGRAFIE
1. Mukhopadhyay K., Kholi A., Prasad R. – Drug susceptibilities of characterization of CDR2, a new multidrug ABC transporter gene.
yeast cell are affected by membrana lipid composition. Antimicrob. Microbiol 1997; 143:405-416
Agents and Chemother 2002; 46:3695-3705 9. White T.C., Holleman S., Dy F., et al. – Resistance mechanisms in
2. Nolte F.S., Parkinson T., Falconer D.J., et al. – Isolation and clinical isolates of Candida albicans. Antimicrob. Agents and
characterization of fluconazole- and amfotericin B-resistent Chemother 2002; 46:1704-1713
Candida albicans from blood of two patients with leukemia. 10. Perea S., J.L. Lopez-Ribot, W.R. Kirkpatrick, et al. – Prevalence of
Antimicrob. Agents and Chemother 1997; 41:196-199 molecular mechanisms of resistance to azole antifungal agents in
3. Cowen L.E. – The evolution of fungal drug resistance modulating Candida albicans strain displaying high-level fluconazole resistance
the trajectory from genotype to phenotype. Nat. Rev. Microbiol isolated from human immunodeficiency virus-infected patients.
2008; 6:187-198 Antimicrob. Agents Chemother 2001; 45: 2676-2684
4. Sanati H., Belanger P., Fratti R., et al. – A new triazole, voriconazole 11. Anderson J.B. – Evolution of antifungal –drug resistance:
(UK-109, 496), block sterol biosynthesis in Candida albicans and mechanisms and pathogen fitness. Nat. Rev. Microbiol 2005;
Candida krusei. Antimicrob. Agents Chemother. 1997; 41:2492- 3:547-556
2496 12. Denning D.W. – Echinocandin antifungal drugs. Lancet 2003; 362:
5. Ghannoum M.A., L.B. Rice – Antifungal agents mode of action, 1142-1151
mechanism of resistance, and correlation of these mechanisms 13. Turner M.S., Drew R.H., Perfect J.R. – Emerging echinocandins for
with bacterial resistance. Clinic. Microbiol. Reviews 1999; 12: treatment of invasive fungal infection. Expert Opin. Emerg. Drugs
501-517 2006; 11:231-250
6. Cernika J., Subik J. – Resisstance mechanisms in fluconazole- 14. Cowen L.E., and W.J. Steinbach – Stress, drugs and evolution: the
resistant Candida albicans isolates from vaginal candidiasis. role of cellular signaling in fungal drug resistance. Eukaryotic Cell
Internat J. Antimicrob. Agents 2006; 27:403-408 2008; 7:747-764
7. Cheng S., Clancy C.J., Nguyen K.T.A – Candida albicans petite 15. Hope W.W., Tabernero L., Denning D.W., et al. – Molecular
mutant strain with uncoupled oxidative phosphorylation mechanisms of primary resistance to fucytosine in Candida
overexpresses MDR1 and has diminished susceptibility to albicans. Antimicrob. Agents and Chemother 2004; 48:4377-4386
fluconazole and voriconazole. Antimicrob. Agents and Chemother 16. Corciovei-Constantinescu I. – Farmacologie. Ediţia a II-a. Editura
2007; 51:1855-1858 InfoMedica. 2002
8. Sanglard D., Ischer F., Monod M., et al. – Cloning of Candida
albicans genes conferring resistance to azole antifungal agents: