Campania VLG – Să vorbim corect

„Care” sau „Pe care”? Când le folosim?

Dacă am observat un lucru de când scriu această rubrică, este că erorile de vorbire sau de scriere nu sunt
făcute doar de cei cu prea puţină şcoală, ci şi de cei mai învăţaţi, care fie din grabă, fie din ignoranţă, cred
că ceea ce scot pe gură este musai varianta corectă. Şi, culmea, nici nu acceptă corectura! De altfel, pe
internet circulă o glumă destul de bună, tocmai cu această confuzie, între „care” şi „pe care”. „- Cioc,
cioc! – Cine e acolo? – Câinele! – Câinele care? – Câinele PE care!”. E drept, sună mult mai bine atunci
când este făcută între doi interlocutori. Mea culpa!

De altfel, aşa cum şi alţi lingvişti au spus-o, există pericolul real ca în următorii ani să se decidă
renunţarea completă la prepoziţia „pe” din faţa acuzativului „care”. Căci, dacă majoritatea foloseşte doar
forma „care”, atunci ce nevoie mai avem de „pe”? E drept, nu este doar cazul lui „pe”, dat fiind că am
auzit destul de des formularea „Colegii care am vorbit mă vor ajuta cu schimburile de tură”, în loc de
„Colegii CU care am vorbit...”. Ştiu, mă veţi acuza de nazism gramatical!

Dar, aşa cum încerc să le explic şi celor care spun că important este mesajul, nu corectitudinea lui, adică
fondul, nu forma, de fapt importante sunt ambele. Pentru că degeaba enunţi ceva important, dacă îţi
zgârii interlocutorul pe timpane. În plus, corectitudinea gramaticală elimină şi eventualele confuzii. Iată şi
un exemplu edificator. „Prietena mea are o colegă care o ajută cu turele” şi „Prietena mea are o colegă
pe care o ajută cu turele”. În acest caz, ambele enunţuri sunt corecte, numai că sensul lor este diferit. ŞI
aici ne ajută prepoziţia „pe”. În prima propoziţie, prietena mea este cea care primeşte ajutor, în timp ce
în a doua, ea oferă ajutorul.

Dar, pentru că deja ne pierdem în detalii, vă propun să folosim un tipar orientativ, care nu are legătură
nici cu mediul academic, nici cu metodologiile, în funcţie de care să folosim corect forma „care” sau „pe
care”. Când substantivul îndeplineşte el însuşi acţiunea, „pe” nu trebuie aşezat înainte de „care”. Când
substantivul nu îndeplineşte acţiunea, se impune plasarea lui „pe” în faţa lui „care”. Fix ca în exemplul de
mai sus. Simplu, nu?

Cuvântul Săptămânii / Casetă

Bunget – Deşi sună a cuvânt împrumutat din limbile germanice, bungetul este, de fapt, un cuvânt din
limba dacă care înseamnă codru întunecat. De altfel, referiri la acest termen găsim şi în scrierile lui
Sadoveanu. „Şi-a săltat puşca-n spate, a îndemnat calul cu pintenii şi s-a dus prin lumina lui august, până
ce s-a pierdut prin bungeturile de la marginea pădurii”.