7 idei prin care esti mai aproape de vocatia ta

10

Traim in vremuri grele. Asa mi se spune,

cel putin. Criza pe care o resimtim la tot pasul este departe de a fi o simpla criza
economica. Este o criza a individului, in primul rand. A descoperirii de sine. A
reinventarii continue. A miscarii.

Chiar ieri vorbeam cu un prieten si ii marturiseam o observatie oarecum dureroasa si

surprinzatoare. Am luat scrierile (cartile, articolele, interviurile) mai multor intelectuali
romani contemporani. Oameni cu o capacitate de analiza peste medie si care sunt
capabili sa defineasca prezentul societatii noastre si un presupun viitor, din punctul
lor de vedere.

Observatia mea se referea la nuantele exprimarii lor, care erau negativiste, usor
depresive si puternic judicative la adresa societatii in care traim si a oamenilor care
constituie societatea.

Aceste nuante exprimau, la baza, pozitia unui om infrant. Dezamagit. Fara speranta.
Resemnat.

Iar prietenul meu, psiholog, mi-a raspuns amuzat:

„dar intelectualii au tendinte depresive…”

si am continuat eu:
„pentru ca nevoia primara a unui intelectual este procesul gandirii, sa stie…”

iar prietenul meu a conchis:

„iar actiunea in sine este medicamentul impotriva depresiei. Fara actiune, doar in
mental, oamenii capata tendinta de a vedea negativul. Actiunea sta in spatele
fericirii. Pasivitatea inseamna depresie, actiune inseamna miscare catre un scop…
cu alte cuvinte actiunea inseamna implinire.”

Brusc mi-am adus aminte de un citat de-al lui Donald Trump:

„Recunosc o persoana infranta in cel care isi vinde masina si nu o duce la o
spalatorie inainte, ca sa o faca sa arate mai bine.”
Discursul negativist, sumbru, este dovada unui om infrant, care a renuntat sa mai
lupte. Fara speranta (scop) lipseste actiunea, fara actiune lipsesc rezultatele.

Dialogul a avut pentru mine o semnificatie aparte, pentru ca in ultima vreme s-au
inmultit mesajele pe care le primesc, verbal sau scris, despre lipsa vocatiei sau a
unui scop in viata. Este ca si cum, pe masura ce am inaintat in criza si in senzatia
incertitudinii generale, devine din ce in ce mai importanta misiunea personala pe care
o are fiecare dintre noi.

Iar exprimarile, cand vine vorba de neimplinire si lipsa unei vocatii, arata dovada unei
pasivitati:

„Cuvantul cheie din articolele tale este „actiunea” dar in ce directie trebuie sa
actioneze o persoana care nu stie exact ce vrea sa faca, o persoana care nu si-a
gasit vocatia, chiar daca isi doreste cu disperare lucrul acesta si ar da vreun an din
viata sa isi gaseasca in sfarsit strada?!?!”

Cam asa arata un mesaj tipic al unei persoane care nu isi stie vocatia. Secretul insa
sta in articularea cuvantului „vocatie”. Cand aud exprimari de genul „nu stiu care imi
este VOCATIA”, eu citesc printre randuri lipsa de actiune. Persoana respectiva nu se
misca pe o directie anume pentru ca nu stie daca aia ii este vocatia (ACEA
VOCATIE, una singura). Are nevoie de dovezi palpabile. Asa ca prefera sa nu faca
nimic diferit, asteptand acea „vocatie” sa vina din exterior.

Am o veste proasta: vocatia nu exista.

Cel putin nu asa cum ti-o imaginezi. Vocatia esti tu, ce faci si iti face placere acum.
Nu exista O vocatie, doar implinire prin ceea ce faci si flexibilitate pentru ceea ce poti
sa devii. Astazi ceea ce faci poate fi vocatia ta, asa cum peste o saptamana sa
descoperi altceva care sa fie, la fel, vocatia ta… si sa schimbi directia la 180 de
grade. Sa nu te apuci de ceva pentru ca nu stii daca acel ceva este vocatie sau nu
este in totala antiteza cu ideea de vocatie.

Nu te poti plange ca nu stii care este vocatia ta fara sa o cauti… pentru simplul

fapt ca daca nu o cauti, ea nu exista.

Saptamana trecuta am pus intrebarea „ce este vocatia” pe facebook, iar unele
raspunsuri au fost foarte inspirationale:

„Calea spre fericire.”

Dan
 „Misiunea sufletului.”
Dragos

„Vocatia inseamna sa te trezesti dimineata plin de viata si cu multa placere si sa te

culci cu acelasi gust dulce al vietii. Daca una dintre cele doua lipseste, n-ai vocatie.”
Antonio

„Vocea fiecaruia. Vuietul, viata.”

Cristian

Vocatia esti tu!

Totalitatea lucrurilor pe care le faci si care te reprezinta in momentul asta si lucrurile
pe care le vei obtine, persoana care vei deveni, continuand ce faci acum.

Asa ca fiecare persoana care spune „nu stiu care imi este vocatia” – spune de
fapt „nu stiu cine sunt eu”.

Si este MULT MAI USOR sa descoperi cine esti tu, decat sa cauti o vocatie, care nu
este nimic altceva decat un termen abstract. Nu exista nici vocatie, nici scop al vietii,
nici misiune personala. Decat daca iti sufleci manecile si le creezi tu, pentru tine.

7 idei despre vocatie care te pot duce mai aproape de ea :

1 – Ancoreaza-te in prezent!

Cei mai multi oameni gresesc, atunci cand se raporteaza la vocatie, pentru ca se
raporteaza la ceva exclusiv aflat in viitor, nedefinit. Insa iti garantez ca toti oamenii
care si-au descoperit vocatia sunt oameni ai prezentului in primul rand.

Nu poti deveni acel om al prezentului, care isi traieste propria misiune, daca nu te
conectezi la realitate. Si primul pas este sa incepi sa lucrezi la viata ta, sa o
imbunatatesti prin decizii la inceput marunte.

Ce anume poti face acum ca viata ta sa fie mai buna?

Daca actionezi in spiritul acestei intrebari, faci deja primii pasi catre vocatie.

2 – Spune „da” experientelor noi!

Doar asa te poti descoperi pe tine, cu totul. Cand ti se propune o activitate care te
scoate din zona de confort, de multe ori iesi mai castigat daca accepti, decat daca
ramai intre aceiasi patru pereti ai vietii tale.

Este decizia ta daca vei mai repeta experienta respectiva, insa te asigur ca fiecare
experienta noua pe care o accepti va adauga un strat personalitatii tale. Plus ca
niciodata nu stii ce iti face placere cu adevarat, pana nu testezi.
Nimeni nu iti poate spune tie ce iti place cu adevarat. Tot tu vei afla, prin ceea ce vei
face. Insa cei care refuza experiente sunt asemenea copiilor care spun ca nu le
place un fel de mancare fara sa il guste vreodata.

Paralela pe care o pot face aici este cu probatul hainelor. Pana sa ajungi sa iti
cumperi o haina faina, care iti vine tie bine, pe stilul tau, este bine sa probezi mai
multe.

3 – Propune-ti obiective pe care sa le urmaresti (scopuri/teluri)

Este cel mai simplu mod de a ajunge un om de actiune. Actionand catre un scop,
indiferent de natura lui, iti dezvolti abilitatea de a depasi obstacole si a gasi solutii.
Dispare sentimentul de inutilitate, pasivitate, lipsa de sens.

Nu conteaza ca nu tin de un „ideal inalt”. Conteaza ce obtii in urma acestui proces.

Sa cauti vocatia fara sa cauti in general activitati care sa iti aduca beneficii este ca si
cum ai cere unui supraponderal cu viata puternic sedentara sa alerge direct la
maraton.

Invatand sa actionezi, te antrenezi pentru cine vei deveni.

4 – Nu lasa ca ceilalti sa iti dicteze viata

Este cel mai mare pericol in calea gasirii propriei vocatii. Inca de cand suntem mici,
cei din jurul nostru au tendinta sa ne spuna ce sa facem si incotro sa o luam. Parintii
stiu mai bine decat noi, prietenii, profesorii etc.

Este ca un zumzet care tot preseaza propriul timpan.

Daca intri in jocul „acceptarii”, vei ajunge sa traiesti o viata care nu este a ta. Daca iti
vei urma instinctul si vei face ce vrei tu si te vei indrepta incotro crezi ca e mai bine
pentru tine, zumzetul o sa scada in volum.

Nu-ti imagina insa ca daca accepti sa mergi o perioada pe drumul dictat de ceilalti,
vei fi lasat in pace mai apoi. Cu cat vei urma „sfaturile” altora, cu atat „zumzetul” lor
va creste. Vei fi lasat sa iti urmezi calea doar atunci cand nu o vei urma pe a lor in
mod evident !

Din pacate asteapta-te ca, la inceput, infrangerile tale sa aiba gust de succes pentru
ei, cei care conteaza in viata ta. Asta in cazul in care ai plecat pe drumul tau si ei nu
sunt de acord.

Cele mai mari crime in istoria umanitatii s-au facut in numele iubirii. In acelasi trend
cele mai multe vieti irosite au fost ale celor care nu au reusit sa se desprinda de
proprii parinti, care au ajuns sa le dicteze studiile, cariera, nevasta, copiii etc.
Nu este numai vina parintilor, pentru ca treaba lor este sa aiba grija de copii, ci si a
copiilor, ca nu au mai ajuns adulti, sa decida singuri pentru ei.

5 – Nu conteaza importanta a ceea ce faci !

Multi oameni sunt incapabili sa se bucure de ceea ce fac cu placere din cauza unui
gand incoltit, gata sa dea roade. Vocatia nu este data importanta pe care o atribuie
ceilalti oameni activitatii tale, ci este data de gradul de placere pe care il ai atunci
cand faci ceea ce faci.

Poti sa cultivi rosii si sa fie asta vocatia ta, asa cum vocatia ta poate fi un aparent
prost platit job de asistent maternal. Vocatia ta nu va fi data de judecata celorlalti cu
privire la ce faci, ci de ceea ce crezi tu despre tine in momentul in care faci ceea ce
faci.

La un moment dat, intr-o discutie cu cineva care renuntase la un apartament in

Bucuresti si o cariera in IT pentru o casuta de lemn intr-un judet foarte sarac, am
auzit urmatoarea definitie a vocatiei:
„Vocatia nu tine neaparat de cariera, ci de Dumnezeu. Cariera poti sa ti-o alegi
mental. In momentul in care ai facut destul de multe alegeri pentru tine si esti un om
muncitor, vei simti o chemare. Pentru ca vocatia este chemarea lui Dumnezeu prin
care iti spune ca meriti sa te bucuri de restul vietii tale prin ceea ce faci.”

I-am uitat numele, a fost o simpla persoana care a trecut prin viata mea si care m-a
impresionat cu povestea lui … cand eu eram prea tanar ca sa inteleg ceea ce imi
spune.

6 – Conteaza ce fel de oameni ai in jurul tau.

Un alt prieten mi-a spus in ce fel conteaza anturajul pentru cineva care este in
cautare de sine. A spus ca atunci cand prietenii tai sunt toleranti, cu greu vei vedea
lumina in jurul tau si vei inainta incet. Iar cand prietenii tai sunt „suportivi”, adica – te
incurajeaza in ceea ce cauti si faci, atunci te vei putea bucura de ceea ce descoperi
pe parcurs.

Tolerantul ce face? Tolereaza. Pe un tolerat. Este o scara ierarhica si puternice

judecati de valoare care impiedica evolutia personala a celui tolerat.

Insa reactia oamenilor din jurul tau depinde si de tine. Cand te vei bucura pentru o
persoana care evolueaza si se descopera, pas cu pas, atunci cel mai probabil si altii
se vor bucura pentru tine. Sa ai prieteni suportivi inseamna sa fii si tu suportiv.

7 – Relaxeaza-te!

Nu ma refer la relaxare de o bere (desi nu este exclus sa se poata intampla si asa).

Proprietatea noastra, a oamenilor, este ca pe masura ce suntem mai angrenati in
viata, sa adormim. Traim zile care seamana una cu alta, ani la rand in care ne
refuzam, intr-un fel sau altul evolutia, decizii amanate, relatii intrate pe automatism.

Relaxarea de care vorbesc eu vine din relatia pe care o ai cu tine insuti. Din izolare
de ceilalti si de tehnologie.

Din cand in cand, nu foarte des, ca sa nu isi piarda din semnificatie, cauta sa te
desprinzi pentru cateva zile de ceea ce in mod evident de reprezinta. Daca esti intr-
un oras mult prea aglomerat, du-te intr-o zona rurala, unde sa poti fi singur. Sau te
poti duce intr-o calatorie intr-un loc care iti poate oferi intalnirea cu cea mai
importanta persoana din viata ta (cu tine insuti).

Poti sa gandesti aceasta „calatorie” ca la una initiatica, in care iti dai voie sa vorbesti
cu tine, in lipsa altor oameni, cunoscuti, care sa te disturbe si in lipsa automatismelor
care te reprezinta in mod normal.

S-ar putea ca raspunsurile care vin atunci cand iti oferi cadrul de singuratate, cu tine,
sa iti dea indicii despre cine esti, ce urmaresti, in ce directie sa o iei. Indicii care sunt
adanc ingropate in ritmicitatea vietii si a relatiilor cu tot ceea ce te inconjoara in
fiecare zi.

In final raman cu o singura idee pe care, daca o adopti, vei intelege cu adevarat ce
trebuie sa faci de acum incolo ca sa iti descoperi vocatia:
Vocatia esti tu.

Atat,
Daniel Zarnescu