Sunteți pe pagina 1din 15

Amenajarile si instalaţiile specifice păstrăvăriilor

Pentru buna desfăşurare a activităţilor de producţie, într-o păstrăvărie de producţie sunt


necesare trei categorii de amenajări piscicole: construcţii hidrotehnice, lucrări de artă, instalaţii şi
aparate specifice fiecărui sector de activitate.
În majoritatea unităţilor piscicole se utilizează termenul de heleşteu, însă în salmonicultură
este mai potrivit termenul de bazin, deoarece are dimensiuni mai reduse şi este construit din piatră
sau beton armat, având unele caracteristici hidrostatice şi hidrodinamice uşor modificate, ca urmare
a materialelor utilizate, a suprafeţelor reduse şi a debitelor mari de apă.
1. Construcţiile hidrotehnice
În această categorie intră toate tipurile de bazine, canalele de alimentare şi cele de evacuare
a apei dintr-o păstrăvărie. Acestea prezintă caracteristici constructive variabile în funcţie de
destinaţia păstrăvăriei (de repopulare, mixte şi pentru producerea păstrăvului de consum) şi de
nivelul producţiei scontate.
Bazinele pentru creşterea păstrăvilor variază ca formă şi dimensiune, în funcţie de scopul
pentru care sunt construite, de natura terenului şi de categoria de vârstă a peştilor parcaţi.
1.1. Bazinele pentru reproducători se construiesc din pământ sau beton armat, dar cu
vatra sau fundul din pietriş amestecat cu nisip şi mai rar din sol argilo-nisipos. Suprafeţele bazinelor
de reproducere reprezintă 5-10% din suprafaţa totală a amenajărilor piscicole, indiferent de scopul
producţiei (repopulare sau creştere intensivă).
În cazul bazinelor construite din pământ, digurile despărţitoare vor avea lăţimea
coronamentului de cca. 1,5 m, iar în cazul celor din beton lăţimea superioară a peretelui despărţitor
va fi de cca. 40 cm. Bazinele vor avea pantele de scurgere de cca. 3%, raporturile între lungime şi
lăţime de 10/2, iar suprafaţa între 100 şi 200 m2. Adâncimea apei va fi de 1,00-1,20 m la alimentare
şi 1,5-2,0 m la evacuare (fig.1).
Fig. 1 Bazin (din pământ) pentru creşterea reproducătorilor
Într-o păstrăvărie intensivă sunt necesare 3-4 bazine pentru fiecare categorie de vârstă, calculându-
se, la adulţi, câte 1,5 m2 luciu de apă pentru 1 kg păstrăvi reproducători. Gura de alimentare va fi la
cel puţin 70 cm deasupra nivelului apei din bazin şi prevăzută cu plan înclinat, pentru a împiedica
salturile peştilor spre canalele de alimentare. Reglarea nivelului apei se realizează cu ajutorul
călugăraşelor, prevăzute cu site sau plase metalice, peste ultimele vanete.
În unele situaţii speciale, cum ar fi creşterea reproducătorilor de lostriţă sau chiar de păstrăv,
se amenajează bazine circulare din beton armat, cu diametrul de 7-18 m. Adâncimea apei este de
0,75 m la periferie şi 1,0 m la mijloc, iar prin mişcarea continuă a masei de apă se realizează un
curent circular (fig. 2).
Fig. 2 Bazin circular pentru creşterea reproducătorilor

Acestea se pot utiliza şi pentru parcarea temporară a reproducătorilor, în vederea recoltării


materialului seminal, caz în care se acoperă cu o plasă textilă.

1.2. Bazinele pentru creşterea păstrăvului de consum sunt necesare numai unităţilor
intensive, fiind construite din pământ sau din zidărie de piatră ori beton. Suprafeţele variază între
200 şi 500 m2, cu raporturile între laturi de 10/4 şi 10/5. Adâncimea apei este de cel puţin 0,8 m la
alimentare şi de 1,5 m la evacuare, iar înclinarea fundului bazinului înspre gropile de pescuit este
de 1/30 m.
Se recomandă amenajarea a 3-4 bazine pentru aceeaşi categorie de vârstă, pentru a da
posibilitatea decolmatării periodice a acestor bazine (fig. 3).
Suprafaţa însumată a bazinelor pentru păstrăvul de consum reprezintă cca. 65% din
suprafaţa totală a bazinelor dintr-o unitate salmonicolă. Ele se construiesc, de obicei, din beton
armat, însă se recomandă şi construirea din pământ, deoarece favorizează dezvoltarea
zooplanctonului, iar stratul de argilă asigură o infiltraţie redusă a apei, dacă are grosimea de cca. 25
cm şi este bine tasat.

Fig. 3 Bazine pentru creşterea păstrăvului de consum (de 2 şi 3 ani)

Părţile laterale ale unui astfel de bazin pot fi din argilă, însă latura dinspre călugăr trebuie
construită din beton armat. Bazinele construite în totalitate din beton sunt mai puţin igienice şi costă
foarte mult. Acestea se pot amenaja în baterii, fiecare având alimentarea şi evacuarea apei dispusă
separat.
În bazinele de creştere a păstrăvului de consum se recomandă amplasarea unor poduri sau
platforme din scândură cu dimensiunile de 0,8/1,2 m, la adâncimea de 30-40 cm sub nivelul apei,
situate în punctele de furajare a peştilor. Rolul acestora este de a proteja o zonă din bazin de
acţiunea razelor solare prea puternice şi de a reţine resturile de furaj neconsumate, care prin alterare
ar impurifica apa.

1.3. Bazinele pentru puiet sunt necesare atât păstrăvăriilor pentru repopulare cât şi celor
mixte, sau de producere a păstrăvului de consum. În general, aceste bazine se construiesc din beton
armat, inclusiv vatra, soluţie care uşurează foarte mult întreţinerea şi exploatarea. Aceste bazine se
pot realiza şi din pământ, în special în regiunile cu soluri argiloase, însă digurile pot fi degradate de
insecte şi şoareci. Pentru creşterea puietului se preferă forma de canal, sau de bazine lungi şi
înguste, cu raportul între laturi de 10/1. Adâncimea apei trebuie să fie de cca. 40 cm la alimentare şi
de 85 cm la evacuare. Suprafaţa fiecărui bazin variază între 20 şi 60 m 2, toate bazinele pentru puiet
reprezentând cca. 15% din suprafaţa totală a bazinelor din păstrăvărie (fig. 4).

Fig. 4 Bazine dreptunghiulare pentru creşterea puietului ( păstrăvăria Ceahlău)

Şi în cazul creşterii puietului, se obţin rezultate bune în bazinele de formă circulară,


construite din beton armat, cu alimentare periferică şi înclinată şi evacuare centrală. Diametrul
acestor bazine este de 3-5 m, cu adâncimea de 40 cm la margine şi de 50 cm la mijloc (fig. 5).

Fig5 Bazin circular pentru creşterea puietului


Pentru o producţie anuală de 2 tone păstrăv de consum se recomandă 4-5 bazine circulare,
iar pentru 7-10 tone, între 10-12 bazine. Deasupra lor se prevede construirea unei copertine, cu
perete compact spre direcţia curenţilor reci de aer.
1.4. Bazinele de carantină se construiesc din beton armat şi au o funcţionare sezonieră.
Aceste bazine se amplasează în aval faţă de toate bazinele din păstrăvărie.
În aceste bazine se întreţin peştii aduşi din alte unităţi, în general reproducători, evitându-se
introducerea unor boli în păstrăvăria proprie.

1.5. Canalul principal de alimentare se construieşte din beton armat şi mai rar din
cherestea de răşinoase, având rolul de a aproviziona cu apă întreaga păstrăvărie, inclusiv clădirile
anexe.
Dimensiunile canalului se calculează cu mare atenţie, în funcţie de consumul de apă al
tuturor sectoarelor productive şi neproductive. Panta de scurgere trebuie să fie de cca. 1/100 m,
construit atât în debleu, cât şi în rambleu, având deci şi apeducte pentru trecerea unor denivelări. Se
recomandă ca amplasarea să se facă pe porţiuni cu teren stabil, urmându-se curba de nivel a
versantului, de preferat cu expunere sudică (fig. 6).

Fig. 6 Canal principal (deschis) de alimentare ( păstrăvăria Ceahlău)


Preluarea apei din priză se face prin intermediul stăvilarului, care reglează debitul prin
manevrarea în sens vertical sau orizontal a unor obloane sau porţi, construite din dulapi de lemn. La
intrarea în stăvilar este amplasat un grătar rar din metal sau din lemn, pentru a reţine fragmentele de
crengi, frunzele căzute şi aglomerate, precum şi alte obiecte mai mari. Prin urmare, stăvilarul face
legătura dintre priza de apă şi canalul principal.

1.6. Pe traseul canalului principal de alimentare, înainte de a se ajunge în păstrăvărie, se


recomandă amplasarea unui bazin de decantare a apei, dar numai pentru staţia de incubare şi
sectoarele de troci şi bazine pentru larve şi puiet (fig. 7). Decantorul se construieşte din beton, cu
dimensiunile variabile, calculând un volum de 1 m3 pentru 5000 icre sau larve. Interiorul
decantorului este labirintat şi adânc de cca. 1 m, iar pentru o bună funcţionare, periodic, se
decolmatează plarforma (fundul) acestui bazin.

Fig. 7 Bazin pentru decantarea apei ( păstrăvăria Ceahlău)

1.7. Canalele secundare de alimentare preiau apa din canalul principal şi sunt racordate
prin săpătură în maluri, având părţile laterale şi fundul din beton sau chiar din azbociment (fig. 8).
În foarte multe situaţii, toate aceste canale de alimentare (principal şi secundare) se amplasează la
adâncimea de 1 m pentru a se evita îngheţarea apei pe timp de iarnă. În acest caz, din loc în loc, se
prevăd cămine de vizitare pentru a fi controlate mai uşor şi chiar întreţinute. În această variantă,
aducţiunile se realizează din azbociment, adică din tuburi cu diametrele adecvate debitelor şi
îmbinate corespunzător.
Fig. 8 Canal principal şi secundar de alimentare ( păstrăvăria Ceahlău)

1.8. Canalele de evacuare sunt construite, în general, din beton armat, dar şi din zidărie de
piatră. Ele fac legătura dintre călugăre şi emisarul natural, respectându-se aceleaşi caracteristici ca la
canalele secundare.

2. Lucrările de artă
Prin lucrări de artă se înţeleg acele construcţii din beton armat sau componente ale acestora
care servesc la funcţionarea normală a păstrăvăriei: reglarea nivelului apei (călugăre); alimentarea
cu apă piscicolă a bazinelor de creştere (guri de alimentare); dirijarea spre aval a apelor de viitură
(deversoare); reglarea debitului de apă prin canale (stăvilare) şi înlesnirea pescuitului (gropi de
pescuit).
În multe cazuri, aceste construcţii se realizează din elemente prefabricate de beton armat,
precum şi din dulapi de lemn.
2.1. Priza de apă constă dintr-o mică acumulare, formată prin semibararea sau bararea
cursurilor unui râu sau pârâu ( fig. 9). Bararea se poate face printr-un baraj construit din lemn,
bolovani sau beton armat, într-un loc unde versanţii sunt stabili, pinteni, căsoaie, cascade podite,
cascade simple etc. Înălţimea acestor construcţii se calculează astfel încât să se reţină o parte din
apă, iar restul să fie redată cursului normal al apei. Albia, de asemenea, trebuie să fie consolidată,
astfel încât apa în cădere să nu afecteze rezistenţa construcţiei. Este bine ca înălţimea de cădere a
apei să nu depăşească 1 m, iar unde nu se poate respecta această condiţie, să se construiască pe laturi
scări pentru urcarea păstrăvilor.

Fig. 9 Priză de apă montată într-o cascadă podită ( Neagra Broşteni)


2.2. Călugărul serveşte pentru reglarea nivelului apei dintr-un bazin, pentru golirea acestuia
şi asigură primenirea volumului acumulat. Acesta este o construcţie hidrotehnică de sine-stătătoare
şi rezultă din îmbinarea unor elemente componente mai mult sau mai puţin complexe .
Călugărul este confecţionat din beton armat şi uneori din elemente prefabricate. Călugărul
poate fi încastrat în barajul bazinului piscicol, la nivelul fundaţiei, în faţa acestuia sau după el,
legătura de acces făcându-se printr-o pasarelă.
Soluţia constructivă cea mai simplă şi cu randament de lucru bun presupune practicarea unei
nişe pe latura mică, înspre evacuare, nişă care se betonează şi în care se instalează două ghidaje
pentru vanetele ce vor opri apa (fig. 10). Fiecare călugăr de acest fel va avea, înaintea vanetelor, o
sită care nu va permite peştilor să evadeze din bazin.
Orice bazin trebuie să aibă o construcţie hidrotehnică de tip călugăr, ceea ce îi va asigura o
autonomie productivă şi o posibilitate de a fi instaurat un flux tehnologic productiv.
Fig. 10 Călugăr (soluţie constructivă simplă) ( păstrăvăria Ceahlău)

Din punct de vedere constructiv, călugărul poate să aibe soluţii constructive simple
(călugăraşe), sau să rezulte, ca la exploataţiile cyprinicole, din îmbinarea unui corp orizontal cu altul
vertical. Corpul orizontal este aşezat la baza bazinului, unde nivelul apei este mai scăzut, şi are rolul
de evacuare a apei din întrega acumulare. Corpul vertical este de formă prismatică, cu o deschidere
rectangulară, care îi permite îmbinarea cu corpul orizontal. În partea de jos călugărul prezintă o
deschidere, prevăzută cu plasă metalică, dublată spre interior cu o altă plasă textilă cu ochiurile mai
mici .
Şi la călugărul simplu, pe părţile interioare ale corpului vertical sunt încastrate ghidaje
metalice, în care se introduc, unele peste altele, vanetele confecţionate din dulapi de lemn sau din
tablă groasă. Apa este obligată să treacă peste ultima vanetă compactă, reglând astfel nivelul apei
din bazin. Pentru a împiedica evadarea peştelui din bazin, peste ultima vanetă se aşează o ramă cu
plasă metalică sau textilă ori un grătar suficient de des (fig. 89). Pentru bazinele de mică capacitate,
călugăraşele se pot confecţiona anticipat din beton armat sau din scândură, având toate elementele
constructive ca la călugăre.
Fig. 11 Călugăr cu deschidere pe toată lăţimea bazinului
(păstrăvăria Prisaca Dornei)

2.3. Gurile de alimentare sunt construite sau confecţionate din beton armat, azbociment,
fontă şi mai rar din dulapi de lemn. Ele au rolul de a aproviziona cu apă un bazin. Amplasarea
gurilor de alimentare trebuie să fie la cca. 50-70 cm faţă de nivelul apei din bazin. Acestea au în faţă
un plan înclinat, pentru a împiedica evadarea peştilor din bazin în canalele de alimentare. Volumul
de apă deversat se reglează prin înclinarea sau translarea unui şibăr, din bazinaşul de distribuţie (fig.
13 ).
Fig. 12 Gură de alimentare tip consolă ( păstrăvăria Ceahlău)

Constructiv, gurile de alimentare sunt de mai multe tipuri:


■ tip consolă ;
■ tip pipă ;
■ tip umbrelă ;
■ tip fereastră etc.

Fig. 13 Gură de alimentare tip umbrelă (păstrăvăria Valea Putnei)


2.4. Groapa de pescuit constă dintr-un bazinaş, dimensionat în funcţie de suprafaţa
bazinului piscicol. Groapa de pescuit are lăţimea cca. 50 cm şi lungimea de 75 cm, realizând o
adâncime betonată de 30 - 40 cm. Se amplasează lângă călugăr şi are rolul de a aduna peştii când
nivelul apei este cel mai scăzut, de unde aceştia se pescuiesc foarte uşor, fără stresare sau
traumatizare (fig. 93).

Fig. 14 Schema unui bazin salmonicol standard (original)


(se observă amplasarea gropii de pescuit)

2.5. Casa incubatoarelor sau staţia de incubare este o construcţie în care se desfăşoară
reproducerea artificială a păstrăvului (fig. 15. Aici se realizează recoltarea elementelor seminale,
fecundarea, incubarea icrelor, creşterea larvelor şi parţial a alevinilor.
Staţia de incubare sau casa incubatoarelor poate să fie constituită dintr-o singură încăpere
sau din mai multe, la subsolul casei păstrăvarului, unde sunt amplasate instalaţiile pentru realizarea
operaţiunilor enumerate mai sus, iar la nivelul superior este locuinţa personalului de deservire. Casa
incubator poate fi amplasată şi sub o copertină sau într-un şopron din scânduri, pentru păstrăvăriile
volante. În orice situaţie, staţia de incubare este construită pe o fundaţie solidă sau pe un teren dur,
stabil, cu instalaţii adecvate de alimentare cu apă, sală de laborator şi pentru realizarea etapelor
reproducerii artificiale, inclusiv bazine pentru parcarea separată pe sexe a reproducătorilor, în
vederea recoltării elementelor sexuale.
Ca şi întreaga păstrăvărie, la alegerea terenului pentru amplasarea casei incubator se va avea
în vedere pericolul de inundaţie prin emisari naturali şi ape meteorice, precum şi poziţionarea
acesteia faţă de vântul dominant.

Fig. 15 Casa păstrăvarului (original)

O staţie pentru incubarea a cca. 500 mii – 1 milion icre de păstrăv are dimensiunile
interioare de 7/6/2,5 m. Ea este amplasată la loc ferit de eventualele inundaţii, fiind îngropată la cca.
1,5 m, pentru a nu îngheţa apa care circulă în incubatoare pe timp de iarnă. Staţia este echipată cu
filtru, sau baterie de filtre pentru condiţionarea apei, precum şi cu un sifon de pardoseală, aşa încât
în interiorul spaţiului să fie mereu uscat (fig. 16).
Debitele de apă necesare pentru incubarea a 10 mii de icre, sunt: cca. 4 l/minut până la
embrionare; cca. 6 l/minut de la embrionare la eclozare şi de cca. 10 l/minut pentru întreţinrea
puietului rezultat. La intrare, apa trece obligatoriu prin filtru, care de obicei este dublu, confecţionat
din 2 cuve de beton armat, de 1,0/3,0/1,2 m, suspendate pe grătare la 20 cm şi umplute cu materiale
filtrante. Fiecare strat are cca. 3-7 cm grosime, constând, de jos în sus, din pietre mari, pietriş
grosier, pietriş mediu şi nisip spălat.
Apa intră în canalul despărţitor dintre cele 2 cuve, iar de aici pătrunde în acestea, pe
principiul vaselor comunicante, deversându-se în ulucele laterale de colectare. Periodic materialul
filtrant este înlocuit.

Fig. 16 Staţia de incubare (sala incubatoarelor de tip Wacek Universal)


1. incubatoare; 2. troci ; 3. filtru ; 4. canal de distribuţie ; 5. canal de evacuare ;
6. bazine pentru reproducători ; 7. masă de lucru ; 8. ţevi de alimentare incubatoare (robinete)