Hotararea in cauza Dalban impotriva Romaniei ,

cererea 28114/95

·0 Data prountari -28.09.1999

·1 Rezumat Hotarare: Incalcarea articolului 10 din Conventie intrucat condamnarea

penala a reclamantului, in calitatea sa de ziarist, la o pedeapsa cu inchisoarea
pentru infractiunea de calomnie constituie o atingere disproportionata a dreptului
la libertatea de exprimare.

IN FAPT

Ziarist si director al revistei saptamanale locale "Cronica Romascana", domnul

Ionel Dalban a locuit la Roman pana la moartea sa survenita la data de 13 martie 1998 .

La data de 23 septembrie 1992 reclamantul a publicat in nr 90/1992 al respectivei

reviste un articol intitulat "Fraude de zeci de milioane la IAS Roman", in care dezvaluia
fraudele care au fost comise de directorul Intreprinderii Agricole de Stat "FASTROM"
Roman, fosta IAS. De asemenea, reclamantul a publicat inca un articol defaimator la 6
ianuarie 1993 asupra unei alte persoane. Informatiile despre fraudele savarsite de catre
cele 2 persoane au fost bazate pe rapoartele oficiale ale politiei si ale Garzii Financiare.

Apreciind aceste afirmatii ca defaimatoare cele doua persoane vizate au formulat

plangeri penale prealable impotriva domnului Dalban, invocand articolul 206 din codul
penal .

La data de 24 iunie 1994 judecatoria Roman l-a condamnat pe reclamant la 3 luni

de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de calomnie, dispunand suspendarea
executarii pedepsei si obligarea acestuia la plata unei sume de 300 mii de lei partilor
civile. In plus reclamantului i-a fost interzisa exercitarea profesiei pe o durata
nedeterminata .

Reclamantul a declarat recurs .

Prin decizia din 7 decembrie 1994, tribunalul Neamt a mentinut pedeapsa cu

inchisoarea si despagubirile acordate partilor civile in prima instanta, interdicta exerctarii
profesiei fiind in schimb inlaturata pe motivul comportamentului corespunzator al
reclamantului.

In ciuda condamnarii, reclamantul a continuat sa publice informatii cu privire la

aceste fraude si nici nu a achitat despagubirile.
 Investita cu solutionarea unui recurs in anulare, Curtea Suprema de Justitie (ca
urmare a modificarii legislative, Inalta Curte de Casatie si Justitie) a admis recursul la
anulare, a casat ambele Hotarari si a constatat ca reclamantul a actionat cu buna credinta
in ceea ce privea pe una din persoanele vizate, retinand ca a fost in mod corect
condamnat pentru afirmatiile facute referitor la cealalta persoana vizata, insa s-a dispus
incetarea procesului penal ca urmare a decesului reclamantului .

Curtea a retinut, pentru inceput, ca sotia reclamantului are calitatea de victima,

( articolul 34 din Conventie ) intrucat autoritatile nationale nu au recunoscut, explicit sau
implicit, ca au adus atingere dreptului la libertatea de exprimare garantat de articolul 10
din Conventie.

Curtea a subliniat ca nu are sarcina sa se substituie instantelor nationale, ci pe

aceea de a verifica din perspectiva articolului 10, avand in vedere toate circumstantele
cauzei, deciziile pe care acestea le-au pronuntat in virtutea puterii lor de apreciere.

Curtea a constatat ca articolele incriminate in cauza tratau un subiect de interes

public : administrarea patrimoniului statului si modul in care oamenii politici isi
indeplinesc mandatul. Curtea a inteles ca trebuie sa tina cont de un aspect important, si
anume de rolul esential al presei in societate, si chiar daca nu trebuie sa depaseasca
anumite limite, totusi are rolul de a comunica informatii si idei de interes general.

Curtea a subliniat ca articolele pentru care a fost condamnat reclamantul vizau un

subiect de interes public si aveau la baza informatii publicate in rapoarte oficiale ale
autoritatilor nationale. In plus, Curtea a retinut ca afirmatiile din cuprinsul celor doua
articole vizau aspecte ale vietii publice, si nu private, a persoanelor implicate, si nu s-a
dovedit nici un moment ca cele relatate erau complet nereale.

In consecinta, Curtea a constatat ca a avut loc o incalcare a articolului 10 din

Conventie, intrucat atingerea adusa libertatii de exprimare a reclamantului, in calitate de
jurnalist, prin aplicarea unei sanctiuni cu inchisoarea nu poate fi considerata necesara
intr-o societate democratica

Pretinsa incalcare a articolului 6 paragraful 1 din Conventie

Reclamantul a mai sustinut ca nu a beneficiat de un proces echitabil, intrucat

instantele nationale nu au avut in vedere probele administrate in aparare. Curtea a
considerat insa ca nu este necesara examinarea faptelor si din punct de vedere al
articolului 6 paragraful 1 avand in vedere concluzia in ceea ce priveste capatul de cerere
intemeiat pe articolul 10 din Conventie.

Satisfactia echitabila

Doamna Dalban a solicitat acordarea unei sume de 250 milioane lei romanesti ca
reparatie a prejudiciului moral cauzat de condamnarea care a condus la discreditarea
defunctului sau sot si a prejudiciului material care ar decurge din pierderile suferite in
urma disparitiei revistei "Cronica Romascana".

Impartasind punctul de vedere a guvernului, si anume ca suma indicata ar fi

exagerata, Curtea a dispus ca statul parat sa plateasca sotiei supravietuitoare in termen de
3 luni , 20 de mii de franci francezi cu titlul de prejudiciu moral.

Autoritati potential responsabile

Puterea judecatoreasca, intrucat nu a apreciat necesitatea si oportunitatea aplicarii

sanctiunii penale in lumina principiilor dreptului la libertatea de exprimare.

Puterea legislativa, care, fara a lua in calcul rolul presei intr-o societate
democratica, a pastrat in dreptul pozitiv o incriminare deficitara a insultei si calomniei,
contrara interpretarii Curtii Europene a art. 10 din Conventie.