Personaje: Victoria

Gheorghita

V – Drum mult am facut pana aici si vreau sa iti spun ca tare greu si anevoios a fost mai ales la vanzarea
oilor. Ce ti-a venit Gheorghita, ce sunt cu asemenea reactii ?

G – Totul din jur imi spunea ca nu ne aflam in locul potrivit si ca trebuie sa eliberam. Oamenii erau ... sa
spunem prea greu de convins ca sunt acolo doar sa fac dreptate.

V – Gheorghita pentru sufletul meu si celui raposat, te implor fi mai deschis noilor oportunitati care ne
vin in cale pentru ca sunt putine.

G – Cand esti pus sa vinzi atatea oi si sti ca iti este viata in pericol trebuie sa actionezi astfel incat sa iti
protejezi mai ales aproapele dar sa sti Vitoria , nu am avut de ales .

V – Bine , uite aici am intelegere cu tine ca altfel nu stiu ce ne faceam .

G – Ce sa fi avut ei cu noi ?

V – Cu noi n au nimica. Au cu mortul, sa vada cum si ce. Sa cunoasca si ei cum ca intradevar a fost ucis,
si dupa aceea sa inceapa a cauta pe faptasi . Eu intai am tipat ca sa ma lase in pace sa-mi iau omul, si sa-i
fac cele de cuviinta. Dar atuncea s;a sculat domnu Toma, care-i de fata, si m;a sfatuit sa ma supun, ca
altfel ne vira judecatorii in inchisoare. Dac-am vazut s-am vazut, ce sa fac ? m-am supus . Or face ei cum
au randuiala si dupa aceea mi-or da mortul. Dupa asta nu mai au nici ei nimic cu mine, nici eu cu dansii

G – T ei doar nu fac asta dintr-o rautate . Randuiala aceasta o au ca sa poata gasi pe ucigas.

V – Le-om plati paralele , ca o binefacere . Cine-a binevoi sa vie aici ca sa vada ori sa privegheze pe mort,
sa-l cinstesc c un pahar si sa-i dau o bucata de pita cu ceva, ca sa fie pomenire. Poftesc s’acuma pe
domnu judet si pe strajer , Gheorghita, scoate din fin, din caruta lui , o garafa si ad.o aici, la foc.

G- Dumnezeu sa-i ierte lui Nechifor Lipan toate greserile cu voie si fara voie si sa binevoiasca a-i da ,
macar de-acu inainte, hodina in pamint.

V- Vars pentru mort o picatura din pahar. Asta de cand arat intelegeri si adevaruri.

G – Omul dumitale a fost omorat si jefuit .

V- Da, domnule, raspunse cu blindeta Victoria; insa in tasca s’au aflat ceva paralale si chimirul m’a fost
desprins de el .

- Atunci sa il fi ucis careva din dusmanie ?

- Cum pot crede una ca asta, cand el a calatorit cu prieteni de la Dorna pana aici ?
- Ce prieteni ? Sa cred datorare sa spuie cine stie ceva sa spuie acum. Anumie ca dupa
cumparatura de oi de la Dorna, Nechifor a venit pin aici cu doi tovarasi si prieteni, care traiesc si
acuma peste stanisoara la un loc care se cheama Doi Meri . A cei prieteni se aracata ca au
 cumparat oile lui Lipan si i-au numarat banii. Dupa numararea banilor, care s a facut sus Lipan s
a intors, purcegind spre casa. Atunci se vede ca cineva a fost de fata s a vazut tirgul si banii, s’a
luat dupa el si l-a lovit .
- - Dumnezeu sa-i ierte lui Nechifor Lipan toate greselile cu voie si fara voie si sa binevoiasca a-i da
, macar de-acu inainte, hodina in pamant. Tu fiind nevasta mortului te rog sa ii platesti toate
cheltuielile.
- - Fiind asa , te rog sa binevoiesti a-mi spune unde v;ati despartit.
- -Apoi sa vie si Ilie Cutui , sa fie de fata . Sa spuie si el. A fost si dinsul acolo.
- - Il intreb si pe dinsul, n-ai grija . Eu am interesul sa aflu toate acestea, pentru a putea urmari pe
faptas. Crezi dumneata ca pot eu sa ridic un deget pina ce nu am incredintare deplina ? Eu nu
sint invatat sa obijduiesc pe nimeni. Asa ca sa fii bun sa-ti aduci aminte cand v;ati despartit, ca sa
pot prinde un fir.
- - Care fir ?
- - Sa pot prinde un fir, sa gasesc o urma , sa incep cu ceva.
- -Care urma ? Pe mine, sa nu ma necajiti ca destule am eu pe cap. Eu de moartea acelui oier nu
pot pentru ca sa spun, decit atita, cum ca eu si Cutui ne-am despartit de el cind am ajuns sus in
virful Stinisoarei. Atunea , cind a vazut el cit drum mai are pina la apa Moldovei si pe urma pina
la apa Prutului, s;a lehametuit si s’a hotarit sa se lase de turma asta. Am eu destule oi – zice – la
apa Jijiei. Dati-mi cistig ca si pentru celelalte o suta, si cheltuielile pe care le-am facut, si duceti-
va sanatosi . Sa deie Dumnezeu sa aveti spor de al dinsele . Eu ma intorc acasa.
- - Asa a spus ?
- Da
- Si i-ati dat banii ?
- I-am dat banii. I-am numarat hirtii de cite o mie si de cite o sut .
- Nici nu s poate altfel, zise ea incet, fara a se clinti
- Care celalalt ?
- Lasa-ne femeie , hotara subprefectul. Nu incurca lucrurile.
- Eu nu le incurc . Eu vreau sa descurc pe acest crestin care nu-i vinovat cu nimica. A fost unul
strainm care a vazut cind s-au numarat banii. Acela trebuie cunoscut si urmarit.
-Dar n’a fost niciun strain, femeie ; ti-am mai spus.