Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Psihologie
Specializarea: Psihologie
Anul universitar: 2015/2016
Forma de învăţământ: frecvenţă redusă
Anul de studiu: III

Evaluarea pe parcurs nr. 1, noiembrie 2015 la disciplina Psihodiagnoza copilului

Titular disciplină: Lector univ.dr Elena- Claudia Rusu
Date de identificare student: ALEXE (CUCU), Gabriela-Mirela, CNP 2670314433029.

TESTUL NONVERBAL DE INTELIGENȚĂ GENERALĂ

DEARBORN
 Testul nonverbal de inteligenţă generală Dearborn

Descrierea testului

Testul nonverbal de inteligenţă generală, creat de W. F. Dearborn, urmăreşte surprinderea

individului în toată complexitatea sa şi a fost creat pentru copii normali şi deficienţi între 8 -11
ani.
Cel mai important lucru este să creezi un test cu care să poţi clasifica copiii în grupe cât
mai omogene, scria Dearborn în 1928.
Afirmaţia este valabilă si astăzi. Întrucât copiii nu au zestre ereditară egală, nu au condiţii
de dezvoltare identice, ei nu ating acelaşi nivel de dezvoltare a diverselor capacităţi. Nu se poate
crea o instrucţie adecvată pentru fiecare copil, dar se poate realiza o instrucţie diferenţiată, pe
grupe omogene.
În această viziune trebuie înţeleasă strădania lui Dearborn de a elabora o suită de probe
nonverbale, care vizează investigarea capacităţilor intelectuale. Majoritatea acestora sunt simple
şi nu presupun cunostinţe scolare. Sunt situaţii întâlnite în viaţă, acumulate în cadrul experienţei
dobândite de individ.
Aplicarea testului implică utilizarea creionului şi înţelegerea unor indicaţii verbale simple.
Testul este constituit din 17 probe independente.
Realizarea unora reclamă abilităţi motorii sau perceptivo-motorii; realizarea altora implică
judecată şi abilităţi de adaptare; altele fac apel la cunostinţele anterioare; altele cer experienţe de
viaţă.
Trecem în revistă succint probele:
Proba nr. 1: se cere copilului să deseneze o altă „cutie” (pătrat) asemănătoare cu cea
desenată pe foaia de răspuns. În „cutie” trebuie să pună o „minge” (cerc), la fel cu cea desenată
pe foaie.
Proba nr. 2: se cere copilului să găsească desenul unui băiat care fuge (este desenat în test
foarte schematic) şi apoi să deseneze şi el un alt băiat care să alerge după primul; i se cere să
deseneze o altă pisică, ce aleargă după prima.
 Proba nr. 3: se cere copilului să identifice trei obiecte (ceas, cheie, briceag), să ţină minte
ţi să execute în jurul acestora (sau în imediata lor apropiere) trei desene simple (pătrat, cerc,
cruce).
Proba nr. 4: se cere copilului să înconjoare cu un cerc numărul care arată vârsta lui.
Proba nr. 5: se cere copilului să deseneze un măr (ca acela dat în test) şi să-l taie cu o linie
în două părţi egale.
Proba nr. 6: se cere copilului să aprecieze care este obiectul cel mai greu şi care este cel
mai uşor, din cele trei obiecte date.
Proba nr. 7: se cere subiectului să traseze o linie pe drumul cel mai scurt dintre cele două
care sunt desenate.
Proba nr. 8: se cere subiectului să numere bilele desenate în test, să le împartă în jumătate
şi să scrie alături numărul corespunzător.
Proba nr. 9: se cere subiectului să reproducă acelaşi număr de bastonaşe, aşa cum este dat
în test. Apoi subiectul trebuie să numere bastonaşele pe care le-a desenat şi să scrie alături
numărul corespunzător.
Proba nr. 10: se cere copilului să deseneze un romb, care este dat în test. (Această sarcină
poate fi efectuată de un copil de 7 ani, spune Dearborn).
Proba nr. 11: se cere copilului să deseneze mâna dreaptă (în test este dată mâna stângă).
Alături trebuie să scrie numărul total al degetelor celor două mâini.
Proba nr. 12: se cere copilului să deseneze o stea. (Aceste două teste sunt, de obicei,
trecute de un copil de 7 ani, după opinia lui Dearborn).
Proba nr. 13: se cere copilului să identifice moneda de 10 bani. Apoi să găsească în desen
toate cercurile care au aceeasi mărime cu piesa de 10 bani, în care să deseneze câte o linie; i se
cere apoi să identifice piesa de 50 de bani şi să găsească, în desen, toate cercurile care au aceeaşi
mărime cu piesa de 50 de bani; în fiecare cerc să deseneze câte două linii. În continuare subiectul
trebuie să numere cercurile de mărimea piesei de 10 bani, pe cele de mărimea piesei de 50 de
bani şi să calculeze suma totală. Numerele găsite se scriu în cele trei cadre date de test.
Proba nr. 14: se cere subiectului să identifice şi să însemneze (cu un cerc şi, respectiv, cu
o cruce) cele mai scumpe si cele mai ieftine mărci poştale.
Proba nr. 15: se cere subiectului să găsească un obiect pierdut într-un parc (proba vizează
capacitatea adaptativă).
 Proba nr. 16: se cere subiectului să identifice orele, la ceasurile desenate, şi să deseneze
acele unor ceasornice, care să indice anumite ore.
Proba nr. 17: se cere subiectului să stabilească numerele corespunzătoare – conform
modelului dat – care să indice ce face fiecare personaj (probă de substituire). Este singura probă
care se efectuează în timp – limită.
Din descrierea probelor reiese faptul că acestea cresc în dificultate (deşi sunt diferite),
adresându-se unor capacităţi variate. Testul lui Dearborn a fost etalonat pe populaţia infantilă
românească de G. C. Bontilă.

Tehnica de aplicare a probelor

Testul acesta se aplică colectiv, la copilul normal; la deficientul mintal se recomandă

aplicarea individuală sau în grupuri de 3-4 copii, astfel încât examinatorul să poată urmări
desfăşurarea aplicării lui.
BIBLIOGRAFIE

Andrieș, Alina Maria, (2010), Testarea psihologică. Aptitudinile și inteligența, București, editura
Fundația România de Mâine