Sunteți pe pagina 1din 14

PROTEZA AUDITIVA LINX2

1. Introducere

Auzul este unul din simţurile fundamentale prin care individul interacţionează cu
mediul înconjurător. Acesta este descris ca fiind abilitatea de a percepe variaţile de presiune
ale aerului din mediul ambiant cauzate de deplasarea unei unde sonore. Informaţia primită
prin auz, chiar dacă uneori pare nesemnificativă sau nici nu este conştientizată, ne ajută să
recunoaştem şi să acţionăm la prezenţa unor agenţi din mediul înconjurător. De la o vârstă
fragedă descoperim şi adăugăm importanţă mediului prin corelarea imaginilor cu sunetele.
Astfel învăţăm să ne ferim de pericole, să identificăm apariţia unor evenimente importante sau
să alertăm pe alţii de aceste lucruri. Totodată, limbajul vorbit este dezvoltat prin ascultarea
celor din jur şi însuşirea expresiilor acestora. Vorbind şi ascultând putem interacţiona cu cei
din jurul nostru, ne creăm o identitate, "participăm la viaţă mai mult" [11]. Se creează, deci,
premizele acumulării de informaţii, a educaţiei, cu impact puternic asupra dezvoltării
profesionale şi a viitoarei integrări sociale.
Hipoacuzia reprezintă deficitul senzorial cel mai frecvent întâlnit la om: afectează 8 –
10 % din populaţie şi aproximativ 1 din 1000 nou-născuţi este surd. Datele OMS
(Organizatiei Mondiale a Sanatatii) susţin că în România există aproximativ 1 milion de
hipoacuzici.
Hipoacuzia congenitală reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind una
din cele mai frecvente anomalii congenitale cu o frecvenţă de 1-3 la mia de nou-născuţi, 1 din
300 copii prezintă hipoacuzie neurosenzorială congenitală uşoară, iar 1 din 1000 de copii va
prezenta hipoacuzie neurosenzorială gravă înaintea vârstei adulte. Hipoacuzia este un
handicap invizibil, copilul hipoacuzic arată normal somatic (cu excepția sindroamelor
genetice cu amprentă caracteristică) şi, aparent, se dezvolta normal în primul său an de viaţă.
De aceea, în lipsa unui diagnostic precoce al hipoacuziei, aceasta va fi depistată doar la vârsta
de 12-24 luni când părinţii observă la copil lipsa de dezvoltare a limbajului. În România,
vârsta la care se depistează hipoacuzia variază între 3 şi 4 ani; la 3 ani este deja prea târziu
pentru a asigura o dezvoltare optimă a vorbirii. S-a dovedit prin tehnici de rezonanţă
magnetică existenţa fenomenului de „deprivare auditivă” adică diminuarea volumului

1
substanţei albe cerebrale prin diminuarea mielinizării căilor auditive, fenomen ce are efecte
iremediabile asupra posibilităţilor de reabilitare auditiv-verbală; se cunoaşte că perioada de
timp în care pacientul hipoacuzic a fost lipsit de informaţiile auditive influenţează decisiv
performanţele auditiv-verbale ale acestuia şi după „remedierea” protetică a deficitului auditiv.
Hipoacuzia severă, permanentă, dacă nu este detectată precoce, va influenţa şi va determina
repercusiuni grave asupra dezvoltării vorbirii, achiziţionării limbajului şi dezvoltării
cognitive, având un efect negativ asupra calităţii vieţii emoţionale şi sociale. În afara
impactului negativ asupra comunicării interumane, hipoacuzia severă bilaterală afectează şi
realizarea educaţională, sănătatea mintală, respectul de sine şi oportunităţile de angajare pe
termen lung.

2. Sistemul auditiv uman

La nivel anatomic şi fiziologic - Fig. 1.1 - urechea umană este împărţită în trei
componente principale: urechea externă, urechea mijlocie şi urechea internă, fiecare având un
rol în procesul de "prelucrare" a informaţiei primită prin intermediul undei sonore ca în final
să fie transmisă către creier sub formă de impulsuri electrice.

Figura 1.1 - Anatomia urechii umane.

Astfel, urechea externă, formată din partea vizibilă a urechii, canalul auditiv şi timpan,
are rolul de a prelua din exterior şi de a conduce unde sonoră către timpan provocând
excitarea acestuia sub formă de vibraţii similare cu cea a undei sonore. Vibraţiile timpanului

2
sunt apoi propagate şi amplificate prin urechea mijlocie către urechea internă de o grupare
osoasă compusă din cele mai mici trei oase din organism - ciocanul, scăriţa şi nicovala -
dispusă în interiorul unei incinte umplute cu aer. Urechea internă este compusă din labirintul
osos, un set de încăperi săpate în osul temporal şi labirintul membranos construit în interiorul
acestuia.
Sunetul amplificat, primit de la urechea mijlocie este în final preluat de cohlee, o
componentă a labirintului membranos. Cohleea sau melcul cohlear - Fig. 1.2 - este un tub
spiralat umplut cu un lichid bogat în potasiu denumit endolimfă ce permite propagarea
vibraţilor ce au acum o amplitudine de până la de 22 de ori mai mare decât cea iniţială. La
baza melcului cohlear se găseşte o regiune denumită Organul lui Corti ce conţine 15000 -
20000 de celulele senzoriale ciliate responsabile cu "traducerea" vibraţiilor sonore în stimuli
electrici. Astfel, se ajunge ca de la o undă mecanică creierul să recepţioneze prin intermediul
nervului cohlear un semnal electric ce descrie sunetul din ambient [12], [13].

Figura 1.2 - Anatomia cohleară

Afecţiunile sistemului auditiv duc cel mai adesea la pierderea auzului cu importante
efecte asupra psihicului individului. Pierderea auzului creează o stare de izolare, depresie, ca
o barieră de netrecut între individ şi cei din jur. Cu atât mai mult, când un copil se naşte cu
0deficienţe de auz dezvoltarea sa este puternic afectată. Copilul este supus unui proces
însemnat de reconfigurare a strategiilor de acţiune la mediul înconjurător conduse de o
compensare puternică a modului de percepţie a lumii prin celelalte simţuri. El se va simţi mai
dezorientat, mai neliniştit, limbajul verbal nu va putea fi dezvoltat fiind necesară însuşirea

3
unui limbaj alternativ pentru a comunica, capacitatea sa de a identifica pericole este diminuată
iar şansele sale de integrare în societate şi de a trăi o viaţă normală sunt reduse la minim.

2.1. Formarea auzului

1. Sunetul este colectat de pavilionul auricular şi condus către timpan, prin conductul auditiv
extern.
2. Timpanul converteşte sunetele în vibraţii.
3. Lanţul osicular (ciocănel, nicovală şi scăriţă) preia vibraţiile şi le prezintă cohleei.
4. Lichidul cohlear este pus în mişcare, stimulând la rândul său celulele ciliate.
5. Cilii intracohleari generează semnale electrice care sunt culese de nervul auditiv. În funcţie
de localizarea lor, cilii transmit informaţii despre înălţimea (tonalitatea) sunetelor.
6. Creierul recepţionează semnalele nervului auditiv şi le interpretează ca sunete.

2.2. Interpretarea rezultatelor cu ajutorul audiogramei

Audiograma este cea mai cunoscuta si mai raspandita investigatie audiologica. Aceasta
este un grafic care ilustrează auzul util al unei persoane şi pune în evidenţă nivelul unei
eventuale hipoacuzii, pentru fiecare ureche. De asemenea, este o reprezentare grafica a
pragurilor auditive pe 6-7 frecvente ale spectrului auditiv uman, cuprinse intre 125 Hz si 8000
Hz. Fiecare sunet are o anumită tonalitate, numită frecvenţă. Măsura frecvenţei este dată de
4
numărul de oscilaţii pe secundă, unitatea de măsură cea mai des utilizată fiind Hertzul (Hz).
Intensitatea sunetului se măsoară în unităţi numite decibeli (dB).
Acest test este efectuat cu ajutorul unui aparat denumit audiometru, capabil sa
genereze tonuri auditive pure (asemanatoare notelor muzicale), de intensitate precisa.
Sunetele sintetizate sunt oferite pacientului fie prin intermediul unor casti, pentru transmiterea
sunetelor pe cale aeriana, cand se studiaza performanta auditiva a urechii externe si medii, fie
prin intermediul unor aparate care transmit vibratii plasate direct pe craniu (in spatele urechii),
care au rolul de a transmite sunetele pe cale osoasa, direct la urechea interna, pentru a obtine
informatii precise despre nivelul de auz al acesteia.
Intregul test este efectuat intr-o camera insonora (antifonata). Sunetele au o intensitate
succesiv crescatoare, iar pacientul trebuie sa semnaleze, prin apasarea unui buton sau verbal,
faptul ca a auzit sunetul la intensitate minima.
Rezultatul obtinut pentru fiecare frecventa este denumit prag auditiv si se noteaza pe
audiograma. Mai mult, intensitatea succesiva a auzului prin stimulare cu ajutorul castii, apoi
cu ajutorul aparatului cu vibratii, permite o estimare destul de precisa a locului unde s-a
instalat leziunea care a provocat scaderea auzului, si astfel se poate stabili Ticul de
hipoacuzie: neurosenzoriala, de transmisie sau mixta.
În audiograma prezentată, partea de sus a graficului marchează înălţimea sunetelor
(frecvenţa), de la cele grave la cele acute. Intensitatea este măsurată pe verticală, de la cele
slabe la cele intense (de sus în jos). Când testează auzul, audiologul prezintă sunetele pe rând,
câte o frecvenţă la un moment dat. Cea mai slabă intensitate la care subiectul aude este
marcată pentru fiecare frecvenţă în parte. Prin interpolare (unirea imaginară a punctelor
măsurate), se obţine pragul auditiv.

5
Fig. 1.3 Reprezentare grafica a unei audiograme

Cu alte cuvinte, audiograma este considerata si astazi drept cel mai util test in
audiologie si trebuie efectuata in absolut toate situatiile atunci cand se doreste evaluarea
auzului: depistarea si diagnosticarea hipoacuziei, urmarirea rezultatelor unui tratament sau a
unei interventii chirurgicale, evaluarea eficientei protezarii auditive.

3. Tipuri de proteze auditive

Dispozitivele auditive se pot împărţi în mai multe categorii după tipul de poziţionare a
aparatului raportat la componentele sistemului auditiv. Câteva din categoriile principale
cunoscute la acest moment sunt:

- BTE (behind the ear) sau proteză extrauriculară / retroauriculară - este o proteză cu o
răspândire largă adresată unui interval mare de categorii de pierderi auditive. Electronica
răspunzătoare cu recepţionarea şi amplificarea semnalului este dispusă în interiorul unei

6
carcase de mici dimensiuni ce se ataşează, cel mai adesea, în spatele lobului urechii şi deci în
exterirorul canalului auditiv. De la carcasa conţinând componenta electronică, sunetul
amplificat este transmis printr-un ghid acustic către canalul auditiv - Fig.1.3. Deşi are
avantajul unui acces mai uşor pentru întreţinere şi totodată este protejată de depuneri de
sebum sau cerumen, proteza are dimensiuni mai mari comparativ cu celelalte tipuri exitente
fiind incomodă în multe situaţii.

Figura 1.4. - a) Exemplu de proteză auditivă de tip BTE b) Exemplu de poziţionare a protezei
astfel încât doar ghidul acustic este vizibil.

- ITE (in the ear) sau proteză intraauriculară - sunt proteze de mici dimensiuni - Fig. 1.4. -
cu un grad ridicat de miniaturizare a componentelor electronice şi care se implantează la
capătul extern al canalului auditiv. Protezele sunt adresate unei game mari de niveluri de
pierderi ale auzului, dar totuşi mai scăzute decât cazul BTE. Acest lucru vine ca un
compromis între dimensiunile mai mici ale protezei şi electronica necesară amplificării
sunetului.

- ITC (in the canal) - sunt unele din cele mai mici proteze auditive, fiind introduse mai adânc
în canalul auditiv decât cele de tip ITE dar suferă de acelaşi tip de neajuns precum cazul ITE.
Având dimensiuni mici - Fig.1.4, componenta de amplificare a sunetului are performanţe mai
slabe şi prin urmare nu se adresează unor cazuri de pierderi ridicate ale auzului.

- CIC (completely in the canal) - sunt protezele cu gradul cel mai ridicat de miniaturizare -
Fig. 1.4 - fiind poziţionate foarte aproape de timpan. Dezavantajul principal al acestora este

7
reflectat de costurile ridicate respectiv accesul mai dificil pentru a realiza reglaje asupra
nivelului de volum sau schimbul de baterii. Deoarece se află implantate adânc în canalul
auditiv sunt supuse şi unor perioade de întreţinere mai dese.

Figura 1.5. - Exemplu de proteze auditive. De la stânga la dreapta, de tip ITE, ITC şi CIC

În cazurile mai grave, când din sistemul auditiv este afectată reţeaua de celule
receptoare din cohlee, se poate recurge la un implant cohlear cunoscut şi sub denumirea de
ureche bionică. Deşi ideea de a implanta un dispozitiv ajutător în cohlee este veche iar proteze
rudimentare s-au folosit încă din perioada 1960 - 1970 [15], [16] doar odată cu dezvoltarea
puternică a procesoarelor de semnal s-a putut realiza un produs care să fie suficient de robust
şi performant astfel încât să permită redarea auzului în parametrii de calitate apropiaţi de cei
normali.

8
LiNX²

Plecand de la primele aparate auditive inteligente, care au revolutionat auzul , LiNX²


duce utilizatorul la un nivel absolut de claritate si confort cu Spatial Sense oferind
utilizatorilor multiple optiuni .

LiNX² vine in ajutorul tuturor celor care isi doresc sa beneficieze de streaming stereo
direct de la iPhone, iPad sau Ipad touch cu o gama completa de modele si preturi pentru toate
buzunarele.Nu mai este necesara folosirea unui alt dispozitiv, transmisia fiind direct in
aparatele auditive.

Tubul receptor

Buton
multifunctional Orificiu receptor

receptor
carcasa

baterie
Tehnologie ultramoderna- Spatial Sense

Spatial Sense imita felul in care sunetele trec din urechea externa catre urechea
interna, si sustine capacitatea de a identifica sursa sunetului astfel ca tu sa experimentezi un
simt natural al mediului inconjurator –cu cea mai buna calitate a sunetului.

Noua tehnologie Spatial Sense ofera utilizatorilor senzatie spatiala si intelegerea


vorbirii fara efort datorita celei mai avansate optiuni de Surround Sound.
Surround Sound este un sistem unic de prelucrare a sunetului folosind tehnologii avansate,
care imita urechea umana si reda sunetul cat mai real posibil.

Conexiuni multiple- IPhone,iPad, iPod touch, Android

LiNX² ofera streaming audio direct de la dispozitivele Apple iOS , inclusiv iPhone ,
iPad si iPod touch ,si permite purtatorilor de a transforma aparatele auditive in casti stereo de
inalta calitate pentru a vorbi la telefon , efectua apeluri FaceTime si pentru a asculta muzica in
cel mai natural mod. Nu mai este necesara folosirea telecomenzilor sau altor dispozitive.
De asemenea purtatorii pot accesa si regla cu usurinta caracteristicile aparatelor cu ajutorul
dispozitivelor Apple, caracteristici precum volumul , durata de viata a bateriei , presetari ,
proprietatea de transmitator. Aceasta din urma utilizeaza microfonul incorporat al iPhone-
ului pentru a prelua si transmite un sunet indepartat direct in aparatele auditive.
Utilizatorii de iPhone,IPad sau iPod touch au acces usor la controlul caracteristicilor
aparatelor auditive (programe,volum, viata bateriei) printr-un singur triplu click al butonului
„Acasa”.

10
Pentru cei cu tinnitus (zgomote in urechi), Audionova LiNX² are inclus in aparate
un generator de sunet cu rol terapeutic folosind Nature Sound , sunete calmante de apa .
ReliefTMApp este o aplicatie dezvoltata care ofera sunete linistitoare si exercitii de
relaxare pentru a ajuta oamenii care sufera de tinnitus.

11
Pentru a utiliza o proteză auditivă ar un pacientul cu deficit auditiv să se consulte
prompt cu un operator licențiatmedic (de preferat un specialist în urechi) înainte de a distribui
un aparat auditiv în cazul în care dozatorul pentru proteze auditive determinăprin consultatie,
o observație efectivă sau prin revizuirea oricărei alte informații disponibile referitoare la
purtarea acestei proteze:

 Deformarea congenitală sau traumatică vizibilă a urechii.


 Istoricul drenajului activ din ureche în ultimele 90 de zile.
 Istoricul pierderii bruște sau progresive a auzului în ultimele 90 de zile.
 amețeli acute sau cronice.
 Pierderea unilaterală a auzului de apariție bruscă sau recentă în ultimele
90 de zile.
 decalaj audiometric aer-osos egal sau mai mare de 15 decibeli la 500
Hz (Hz);1000 Hz și 2000 Hz.
 Dovezi vizibile privind acumularea semnificativă de cerumen sau un
corp străin în canalul urechii.
 Durere sau disconfort la nivelul urechii.

Ingrijire și întreținere

Urmați următoarele instrucțiuni pentru a prelungi durabilitatea aparatelor auditive:

1. Țineți aparatul auditiv curat și uscat. Ștergeți carcasa cu o cârpă moale sau un țesut
după ce ați utilizat-o pentru a fi îndepărtatăgrăsimea sau umiditatea. Nu utilizați apă
sau solvenți, deoarece acestea pot deteriora aparatul auditiv.

2. Nu scufundați niciodată aparatele auditive în apă sau alte lichide, deoarece lichidele
pot provoca daune permanentela instrumentele auditive.

3. Evitați manevrarea aspra a aparatelor auditive sau aruncați-le pe suprafețe sau


podele dure.

4. Nu lăsați aparatele auditive în sau în apropierea căldurii sau a luminii solare, cum ar
fi într-o mașină fierbinte, parcată, căldura excesivă poate provoca deteriorarea sau
deformarea carcasei.

12
5. Nu purtați instrumentul în timpul dușului, înotului, în ploaie sau într-o atmosferă
umedăca o baie de aburi sau o saună.

6. Dacă instrumentul se umezește sau dacă acesta a fost expus la umiditate ridicată sau
transpirație, ar trebui să fielăsat să se usuce peste noapte, cu acumulatorul afară și
compartimentul pentru baterii deschis. Este, de asemenea, o idee bună săpuneți
instrumentul și bateria într-un recipient etanș, împreună cu un agent de uscare
(desicator) peste noapte.Nu utilizați instrumentul până când nu este complet uscat.
Consultați-vă profesioniștii din domeniul auzului despre careagent de uscare pentru
utilizare.

7. Îndepărtați-vă aparatul auditiv atunci când aplicați lucruri cum ar fi cosmetice,


parfum, aftershave, părspray și loțiune de bronzare. Acestea ar putea intra în
instrument și pot provoca daune.

13
Bibliografie

1. ReSound North America


2. . J. Britton, Language and Learning: Importance of Speech in Children's Development, ISBN:
978-0140154832, 1992.
3. R. Probst, G. Grevers, H. Iro, Basic Otorhinolaryngology: A Step by Step Learning Guide,
Thieme Medical Publishers, ISBN: 978-1588903372, 2005.
4. Djourno, C. Eyries, "Prothese auditive par excitation electrique a distance du nerf sensoriel a
l'aide d'un bobinage inclus a demeure", Press Med 1958. 35:1417.
5. A. Eriks-Brophy, "Outcomes of Auditory-Verbal Therapy: A Review of the Evidence and a
Call for Action", The Volta Review, Vol. 104, pp. 21-35.

14