Versuri George Coșbuc - Vezi de-aceea-i încruntat,
Iarna pe uliţă Şi s-avântă, şi se crede Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Că-i bărbat; Şi-o petrec cu chiu cu vai, Şi se ţin de dânsa scai, A-nceput de ieri să cadă Cade-n brânci şi se ridică Plină-i strâmta ulicioară Câte-un fulg, acum a stat, Dând pe ceafă puţintel De alai. Norii s-au mai răzbunat Toată lâna unui miel: Spre apus, dar stau grămadă O căciulă mai voinică Nu e chip să-i faci cu buna Peste sat. Decât el. Să-şi păzească drumul lor! Râd şi sar într-un picior, Nu e soare, dar e bine, Şi tot vine, tot înoată, Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna Şi pe râu e numai fum. Dar deodată cu ochi vii, Mai cu zor. Vântu-i liniştit acum, Stă pe loc - să mi te ţii! Dar năvalnic vuiet vine Colo, zgomotoasa gloată, Baba şi-a uitat învăţul: De pe drum. De copii! Bate, -njură, dă din mâini: - "Dracilor, sunteţi păgâni? Sunt copii. Cu multe sănii, El degrabă-n jur chiteşte Maica mea! Să stai cu băţul De pe coastă vin ţipând Vrun ocol, căci e pierdut, Ca la câini! Şi se-mping şi sar râzând; Dar copiii l-au văzut! Prin zăpadă fac mătănii; Toată ceata năvăleşte Şi cu băţul se-nvârteşte Vrând-nevrând. Pe-ntrecut. Ca să-şi facă-n jur ocol; Dar abia e locul gol, Gură fac ca roata morii; - "Uite-i, mă, căciula, frate, Şi mulţimea năvăleşte Şi de-a valma se pornesc, Mare cât o zi de post - Iarăşi stol. Cum prin gard se gâlcevesc Aoleu, ce urs mi-a fost! Vrăbii gureşe, când norii Au sub dânsa şapte sate Astfel tabăra se duce Ploi vestesc. Adăpost! Lălăind în chip avan: Baba-n mijloc, căpitan, Cei mai mari acum, din Unii-l iau grăbit la vale, Scuipă-n sân şi face cruce sfadă, Alţii-n glumă parte-i ţin - De Satan. Stau pe-ncăierate puşi; Uite-i, fără pic de vin Cei mai mici, de foame- S-au jurat să-mbete-n cale Ba se răscolesc şi câinii aduşi, Pe creştin! De prin curţi, şi sar la ei. Se scâncesc şi plâng grămadă Pe la garduri ies femei, Pe la uşi. Vine-o babă-ncet pe stradă Se urnesc miraţi bătrânii În cojocul rupt al ei Din bordei. Colo-n colţ acum răsare Şi încins cu sfori de tei. Un copil, al nu ştiu cui, Stă pe loc acum să vadă - "Ce-i pe drum atâta gură? Largi de-un cot sunt paşii lui, Şi ea ce-i. - "Nu-i nimic. Copii Iar el mic, căci pe cărare ştrengari. Parcă nu-i. S-oţărăşte rău bătrâna - "Ei, auzi! Vedea-i-aş mari, Pentru micul Barba-cot. Parcă trece-adunătură Haina-i măturând pământul - "Aţi înnebunit de tot - De tătari! Şi-o târăşte-abia, abia: Puiul mamii, dă-mi tu mâna Cinci ca el încap în ea, Să te scot! Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! Cică vrei să stingi cu paie Focul când e-n clăi cu fân, El e sol precum se vede, Şi-apoi zici că eşti român! Mă-sa l-a trimis în sat, Biata bab-a-ntrat în laie La stăpân.