Alfred Nobel s-a născut la 21 octombrie 1833, în familia Iui Emanuel şi

Carolina Nobel, descendenţi din ţărani. Ei au avut 8 copii, din care au

supravieţuit doar trei: Robert, Ludovic şi Alfred, născut al patrulea la număr.
Alfred se născuse un prunc slab şi pirpiriu, de aceea copilăria lui a fost
însoţită de un şir de boli. În timpul copilăriei şi adolescenţei, Alfred purta o
pietate deosebită faţă de mamă-sa, pietate care s-a păstrat pentru
totdeauna. Iar pentru mamă, Alfred era aşijderea fiul cel mai adorat.

A fost un savant de performanţă în domeniul chimiei experimentale

(preponderent în domeniul chimiei anorganice). Experienţele sale în domeniul
chimiei anorganice s-au soldat cu inventarea dinamitei şi a altor substanţe
explozive. Calităţile de savant erau susţinute de talentul de businessman.
Orice activitate a lui Nobel era încununată de rezultate excepţionale. Era o
personalitate originală, ieşită din comun. El se evidenţia din pleiada de
savanţi şi businessmeni cu care conlucra. Avea un caracter contradictoriu, o
gândire pe cât de spontană, pe atât de originală, precum şi un comportament
deosebit, care era tratat de cei din jur drept un comportament paradoxal.

Avea dureri de inimă. Doctorii i-au recomandat odihnă la Sant-Remo.

Dar Nobel simte că viaţa îi e pe sfârşite. Se grăbea să aranjeze toate
treburile sale. Cu un an mai înainte, la 27 noiembrie 1895, la Paris, şi-a scris
testamentul. În anul 1896, Nobel a făcut o precizare la acest testament, dar
un text special autentificat de notariat nu există.
martorii oculari spuneau că Nobel de multe ori lua vorba despre dăruirea
avuţiei sale Guvernului Suediei, dar cu condiţia ca acesta să utilizeze sursele
băneşti în scopuri nobile: să-i premieze pe cei mai buni savanţi ai lumii
pentru invenţiile lor în domeniile chimiei, fizicii, fiziologiei, literaturii şi
pentru pace. Premiul pentru pace reiese din natura democrată şi pacifistă a
lui Nobel, care condamna violenţa şi războiul.
Nu cu mult înainte de plecarea sa în lumea celor drepţi (10 decembrie
1896), Nobel i-a mărturisit unui amic englez, cum că el "are speranţe
serioase de a vedea crescând lăstarii trandafirului roşu al păcii în această
lume sfâşiată de contradicţii". Iată pe scurt o mică relatare despre Nobel -
omul şi savantul, al cărui nume este "purtat din gură în gură", graţie
Premiului Nobel, decernat celor mai dotaţi savanţi ai lumii.