IV.

Lovitura de stat legală din 2012 (Studiu de caz): desfășurarea evenimentelor

În România, cazurile de corupție în masă nu mai sunt un lucru surprinzător, deoarece

întregul sistem politic și juridic este afectat de acestea: judecătorii, societatea civilă și politicienii.
Vorbind despre corupția legislativă (mituirea, extorcarea, conflictul de interese, imunitatea
legislativă, legislația privată și inițiativele de lobby care avantajează un anumit grup de persoane)
este redundantă în cazul României, mai ales în ultimii ani. Încercările de a elimina corupția
legislativă nu au avut niciun succes de fond și este logic că ele nu pot avea succes atunci când
sunt proiectate de aceiași oameni care încearcă să înșele statul și regulile sale constituționale.
Transparența, sistemele de răspundere pentru combaterea corupției și nivelurile mai ridicate ale
implicațiilor publice care pot influența legislația sunt, pentru moment, doar subiecte de
dezbatere, fără un viitor real în ceea ce privește punerea lor în aplicare. Mai important ar trebui
să fie identificarea fluxurilor din cadrul sistemelor politice și sociale care autorizează corupția să
înflorească. În acest sens, va fi prezentat un caz care încapsulează toate formele existente de
corupție, nu numai corupția legislativă, care a fost posibilă în România cu aproape 4 ani în urmă.
Dacă totul mergea conform planului și nu ar fi existat Curtea Constituțională, noi, cetățenii
României, eram pe punctul de a trăi o „dictatură juridică”, instaurată într-o perioadă de doar
câteva zile.
„Lovitura de stat legală” adusă în discuție, a avut loc în România între 3 și 6 iulie 2012,
ilustrând într-un mod brutal intuiția pe care Kurt Gödel o avea cu privire la lipsa oricărei
constituții democratice. Totul a început cu două luni înainte (în luna mai), când guvernul, angajat
în urma formării majorității politice din 2009, a fost demis printr-o moțiune de cenzură, în
Parlament, odată cu formarea unei noi majorități. Noua majoritate a făcut posibilă aducerea la
guvernare a unei noi coaliții politice (USL, Uniunea Social-Liberală). Până în acest punct nu a
fost nimic anormal pentru politica românească, dar ceea ce sa întâmplat în continuare este izbitor.

1. Pregătiri

Au existat trei semnale pentru anomalia care urma să vină.

(28 iunie) Primul semnal, care inițial părea a fi o măsură administrativă simplă, a constat în
transferarea Monitorului Oficial al României1 în atribuțiile Guvernului (fiind sub controlul
Camerei Deputaților din 1991). S-a dovedit a fi nu doar o măsură administrativă: în câteva zile,
se poate observa că această măsură a deschis Guvernului oportunitatea de a manipula cronologia
evenimentelor legislative și de a evita cenzura Curții Constituționale.
(29 iunie) Cel de-al doilea semnal al anomaliei a constat într-un act de violare a drepturilor,
principala cauză fiind reprezentarea României la Bruxelles: conducătorul Guvernului (Victor
Ponta) și-a asumat, împotriva Constituției și împotriva deciziei exprese a Curții Constituționale,
funcția de șef de stat, care aparține președintelui (Traian Băsescu).

1
http://www.dreptonline.ro/en_resourses/en_official_gazette_romania.php

1
Aceasta încălcare a fost comisă nu numai prin manipularea corespondenței cu Comisia
Europeană (atribuție deținută de Guvern), ci mai ales prin invocarea unui nou „principiu al legii”.
Conform acestui principiu, datorită faptului că Parlamentul este expresia suveranității naționale,
este și suveran, deasupra oricărei alte puteri sau cenzuri constituționale. În consecință, deciziile
sale sunt opozabile în mod legal oricărei decizii a Curții Constituționale. Astfel, prin instaurarea
acestui nou principiu, prin puterea suveranității sale nelimitate, Parlamentul poate legifera mai
sus sau chiar împotriva Constituției.
(2 iulie) În cele din urmă, al treilea semnal a fost o declarație a politicianului care urma să devină
președinte al Senatului și, după alte două zile, președintele interimar al României, în care a
susținut că anumiți judecători de la Curtea Constituțională ar trebui să fie demiși de Parlament,
presupunând că sunt favorabili Președintelui legitim al României. Conform Constituției,
judecătorii Curții Constituționale sunt inamovibili și nu pot fi retrași de Parlament. Această
declarație a anunțat începutul loviturii de stat.

2. Atacul

(3 iulie) O sesiune unită obișnuită a celor două camere ale Parlamentului a fost brusc
transformată, printr-o schimbare neanunțată a ordinii de zi, într-o serie de demersuri și numiri.
Au fost înlăturați președinții celor două camere iar regulamentele camerelor, deciziile Curții
Constituționale, Constituția și procedurile active au fost încălcate: la Camera Deputaților a fost
numit un executant fără profil politic (Valeriu Zgonea) și la Senat a fost numit unul dintre liderii
coaliției de guvernământ (Crin Antonescu). Fără niciun temei juridic (numai cu forța majorității),
Ombudsmanul2 a fost eliminat și a fost imediat înlocuit de un membru al partidului de
guvernământ.
(4 iulie) Guvernul adoptă ordonanța de urgență care prevede că deciziile Parlamentului nu pot fi
contestate de Curtea Constituțională. Și pentru ca intimarea ilegalității privind schimbarea celor
doi președinți ai camerelor să nu fie luată în considerare legal de către Curtea Constituțională,
Guvernul nu publică în Monitorul Oficial modificările operate cu o zi înainte. În schimb,
Guvernul publică imediat ordonanța de urgență prin care blochează Curtea Constituțională să
pronunțe asupra deciziilor Parlamentului.
În acest fel, prin manipularea cronologiei evenimentelor, Curtea Constituțională nu a reușit să
reabiliteze pe cei doi președinți ai Camerelor, abuziv înlăturați. Astfel, noul șef al Senatului a
fost pus în situația juridică din care, după înlăturarea președintelui României, ar putea intra în
prima poziție în stat3. Dar, înainte de înlăturarea președintelui, procedura de înlăturare a acestuia
ar fi trebuit simplificată și ar fi trebuit să se asigure cooperarea autorității care stabilește numărul
oficial al alegătorilor, și anume Institutul Național de Statistică.

2
V. PICKL, Roots of Obmudsman Systems, în ''The Ombudsman Journal'', Vol. 2, 2015, p. 303-309.
3
Laura CIOBANU, Câte legi a încălcat USL de azi-dimineață, în ''Evenimentul Zilei'', marți, 3 iulie 2012.

2
(5 iulie) Ca urmare a planului, Guvernul schimbă pe cei doi vicepreședinți ai Institutului Național
de Statistică și modifică printr-o ordonanță de urgență, legea referendumului, stabilind că
președintele poate fi înlăturat cu o majoritate simplă a voturilor efective. În consecință,
președintele, deși ales universal prin vot la nivel național, poate fi înlăturat mai ușor decât un
primar, la nivelul unei comune.
(6 iulie) În cadrul unei ședințe comune a celor două camere, președintele României este
suspendat. Imediat, funcția de șef de stat a fost luată de președintele Senatului, numit cu două
zile înainte.

Astfel, prin:
i. ocupația similară unui atac Blitzkrieg al tuturor pozițiilor de conducere din stat
ii. cu un Parlament care pretinde pentru sine suveranitatea absolută și care
iii.a delegat toată puterea sa legislativă guvernului
iv. cu un avocat al poporului tăcut
v. și cu o instanță constituțională legal scoasă din joc,
noua putere, în numai patru zile, a reușit să cucerească toate pozițiile cheie din stat, cu excepția
notabilă a justiției. Autorii acestei manevre nu au ascuns niciodată faptul că, pentru coaliția lor
de partid, câștigarea puterii nu va fi încheiată până când nu vor prelua controlul puterii
judecătorești (ceea ce în sistemul constituțional românesc va fi posibil numai după ce vor lua
poziția șefului statului, deoarece numirile judecătorilor la nivel înalt depind de această poziție).
Aici atacul Blitzkrieg s-a oprit, așteptând eliminarea președintelui, prin referendum4.

3. Eșecul loviturii de stat

(10 iulie) Din punct de vedere juridic, eșecul loviturii de stat a fost garantat prin decizia Curții
Constituționale din 10 iulie 2016 prin care Curtea a decis asupra modificărilor aduse dreptului
referendumului și a legii de funcționare a Curții Constituționale. Curtea a decis împotriva
deciziei guvernamentale din 5 iulie, astfel încât pentru a fi valabil referendumul, este necesară o
prezență de vot de minimum 50% + 1 din numărul total al alegătorilor. De asemenea, a hotărât
că anularea deciziilor parlamentare de la revizuirea constituțională este neconstituțională. Dar
aceste decizii nu ar fi fost luate dacă Comisia de la Veneția, Comisia Europeană, guvernele
Germaniei și Marii Britanii, precum și guvernul Statelor Unite nu au exercitat presiuni neobosite
asupra coaliției câștigătoare din București, pentru a se reîntoarce cadrul de drept. A fost necesar
ca emisarul american Philip Gordon să se pronunțe cu dizolvarea parteneriatului strategic dintre
SUA și România, astfel încât echilibrul presiunilor din interiorul țării să fie în favoarea
respectării legii, iar referendumul să fie, în sfârșit, invalidat și președintele să-și recâștige locul.

4
Notificarea privitoare la România a Comisiei de la Veneția din 18 august 2012, valabil on-line la:
http://www.venice.coe.int/webforms/documents/CDL-AD(2012)026-e.aspx.

3
Dar, chiar după prescrierea referendumului de către Curtea Constituțională, politicienii și mass-
media au sprijinit Guvernul și Parlamentul, susținând că, din punct de vedere juridic,
referendumul a fost câștigat de cei care au votat pentru înlăturarea președintelui, deoarece
majoritatea care a votat pentru eliminare a fost copleșitoare (87,52% din totalul alegătorilor de
46,24%), ceea ce a devalorizat de facto criteriul cvorumului (stabilit pentru 50%).
Cazul prezentat mai sus este unul tipic în care interpretarea literei legii îi omoară spiritul5.
Astfel, litera aceluiași text a fost folosită ca argument pentru susținerea a două poziții complet
opuse. Nu-mi pot imagina un exemplu mai clar de separație completă între spiritul în care se
înțelege legea și litera ei. Cum se poate invoca același text pentru a argumenta A și non-A?
Este posibil numai dacă, în conștiința colectivă a poporului, divorțul dintre literă și spirit
este deja instalat, iar litera rămâne singură, ca și cum ar fi reprezentat singură întreaga idee de
lege. Dar acest fapt este fals deoarece litera este mecanismul legii, în timp ce spiritul este
discernământul legii, conștiința limitelor printre care se poate muta mecanismul.

VI. Concluzia

Pe lângă funcția de reglementare, funcție simbolică și rolul în soluționarea litigiilor6, se

așteaptă ca sistemele juridice contemporane să asigure garanții juridice pentru instrumentele de
protecție juridică. Având în vedere diversitatea sistemelor juridice și a culturilor juridice care
împărtășesc ideea tradițională a statului de drept, este o sarcină titanică de a preciza exact ce sunt
aceste instrumente de protecție juridică și ce valori și interese ar trebui să protejeze. Cu toate
acestea, concepțiile în continuă schimbare ale statului de drept nu împiedică experții juridici să
încerce să descopere o schemă de valori și aspirații pe care legea, în toate manifestările sale, are
drept scop protejarea printr-o rețea restrânsă de principii juridice și drepturi fundamentale.
Ceea ce sa întâmplat în România în vara anului 2012 arată că politicienii fără scrupule și
corupți, fără respect față de spiritul legilor își pot imagina soluții juridice formale, care pot institui
o nouă situație juridică, unde spiritul democratic al legalității captiv este destinat obiectivelor
politice antidemocratice, al confiscării totale, dar legale a puterii.
Pe de altă parte, este bine să nu uităm că lovitura de stat a fost oprită nu pentru că poporul
a votat masiv împotriva modului neconstituțional și scandalos în care a fost eliminat președintele,
dar numai pentru că pragul validării referendumului era prea mare, iar comunitatea internațională
a făcut presiuni enorme pentru ca acest prag să fie respectat. Dacă pragul era de 30%, lovitura
de stat ar fi reușit în România, împotriva oricărei presiuni externe.

5
Vladimir Tismăneanu, Democracy on the Brink: A Coup Attempt Fails in Romania, în ''World Affairs'',
ianuarie/februarie 2013.
6
Legea în sine face implicit diferența dintre “neînțelegeri” și „conflicte”. Conflicte sunt acele situații care nu au o
bază legală recunoscută de legea forului pentru modul în care sunt exprimate și soluționate, lipsind principiile
legalității, încrederii, transparenței și proporționalității.

4
Actualul stat român nu se străduiește să colaboreze cultural, politic și instituțional cu societatea
românească. Paradoxal, divorțul dintre cetățean (societate) și instrumentele puterii (mai exact,
statul) nu slăbește statul, dar indiferența față de societate îl face absolut puternic și incontrolabil.
Acesta este modul în care statele moderne încearcă să profite de putere și, în cazul statului român,
să organizeze o “lovitură de stat legală”.
Pe scurt, atunci când aveți aproape aceeași elită politică care se mișcă într-un cerc intern de mai
bine de 26 de ani și o societate civilă care rămâne în pasivitate (aici mă refer la o societate care
este încă sensibilă la demagogie, înșelăciune, populism și naționalism) de la început ați îndeplinit
două condiții esențiale pentru a capta puterea. Este suficient ca un grup criminal corupt sau bine
organizat să poată prelua controlul asupra mecanismelor de stat și să ignore societatea, punând
în aplicare planul lor.