USCAREA

Uscarea este procesul de îndepărtare a solventului dintr-un produs.

Uscarea se poate face prin două moduri:
- prin fierbere: este asemănătoare evaporării şi ea se realizează la temperatura de
fierbere a solventului. Se foloseşte atunci când urmăreşte şi recuperarea solventului.
- prin antrenare: foloseşte ca agent termic un gaz cald care aduce în proces căldura
necesară şi în acelaşi timp scoate din instalaţie vaporii de solvent (apă). Se foloseşte atunci
când vaporii nu se recuperează.
Factorii care influenţează procesul de uscare:
1. Factori referitori la produs: debitul de produs, umiditatea iniţială a produsului,
stabilitatea lui termică.
2. Factori referitori la agentul de uscare: debitul de agent de uscare, umiditatea lui
finală, presiunea, gradul de puritate, conţinutul de vapori.
3. Factori referitori la instalaţia de uscare: instalaţii continue sau discontinue, instalaţii
care se deosebesc după modul după care se realizează uscarea, după tipul de proces, după
modul în care se introduce şi se îndepărtează din instalaţie.

Tipuri de apă din produs:

 apa legată chimic (chemosorbită) este apa legată prin legături covalente. La realizarea
acestei legături se degajă căldură, iar îndepărtarea acestui tip de apă din produs se
realizează mai greu, temperatura minimă necesară îndepărtării apei este de 115oC.
 apa adsorbită – această apă este legată prin legături Van der Walls şi acest tip de apă se
îndepărtează cu efect termic mai mare deoarece la realizarea legăturilor se degajă
căldură.
 apa legată osmotic la care efectul de legare este 0, este cea care se îndepărtează cel
mai uşor (din capilare).
 apa legată mecanic este egală cu diferenţa dintre apa totală din produs şi celelalte
tipuri de apă legate în produs. În cazul unor materiale granulare structurile poroase din
granule permit legarea de apă. Acest tip de apă se îndepătează uşor.
Parametrii aerului:
 Umiditatea:
- absolută: este greutatea vaporilor dintr-un m3 de gaz umed
- relativă (gradul de saturaţie al aerului): reprezintă greutatea vaporilor dintr-un m 3 de
gaz umed raportată la greutatea maximă posibilă la temperatură şi presiune totală.
p vap

p sat
p sat
0  p vap  p sat   max  1
p sat
Pvap= presiunea de vapori a lichidului din gaz
psat= presiunea vaporilor saturanţi la temperatura dată
 Densitatea aerului la p=760 torr şi t=273 K
kg
 0  1,293
m3
1
  Masa molară:
kg
M a  22,4  1,293  28,97  29
kmol
 Conţinutul de umiditate (x)
mv  kg _ vapori _ apa 
x ,
ma  kg _ aer _ uscat 
mv= masa de vapori
ma= masa de aer
Aplicând legile gazelor perfecte:
 m  maer  mv
p V    R  T

 mv
 pv Vv  M  R T
 v

 p  V  ma  R  T
 a a M a
 pv Vv  M v
mv  R T mv pv Vv  M v R  T pv  M v
  x    
m  pa Va  M a ma R  T pa Va  M a pa  M a
 a R T
M v  18,016
p a  p  pv ( presiunea _ totala  presiunea _ de _ vapori)
M a  28,97
18,016 pv
x 
28,97 p  pv
Aer umed saturat: pv=ps
p s kg _ vapori _ apa
x  0,622  ,
p  p s kg _ aer _ uscat
 Entalpia gazului umed:
I  c gaz  t  x  i
i= entalpia vaporilor de apă
x= conţinutul de umiditate
c= căldura specifică a gazului
t= temperatura gazului
 Punctul de rouă este temperatura la care gazul cu un conţinut constant de
umiditate şi la o stare dată devine saturat prin răcire.
 Temperatura termometrului umed este temperatura la care gazul răcindu-se la
entalpie constantă devine saturat.
2
  Diagrama I - x de stare a aerului umed leagă toţi parametrii: conţinutul de
umiditate x, entalpia specifică I, temperatura, umiditate relativa.

BILANŢUL DE MATERIALE
Gi, Gf= debitul de masă al produsului iniţial, respectiv final
We= debitul de masă de apă eliminată
ui, uf = umiditatea iniţiala a produsului, respectiv finala, %

Gi  We  G f  We  Gi  G f
 100  ui  100  ui 
      
 100  u  100  u 
100  ui e i i i  
u u
 W G G G 1  W
f
 G  

i
 W  G 

i f

( 100  ui ) Gi  (100  u f ) G f G f  Gi 

e i e i
100  u 100  u
100  u f  100  u f  
f  f

 100  u f
Necesarul de aer pentru uscare:
L= debitul masic de aer necesar antrenării umidităţii, [kg/s]
xi, xf= continutul de umiditate al aerului la intrare, respectiv ieşirea din instalaţie, [kg/kg aer
uscat]

Bilanţ total:
Gi  L  L  xi  G f  L  L  x f
We
We  Gi  G f  L( x f  xi )  L 
x f  xi
Bilanţ caloric:
- căldura adusă de materialul uscat:Gf cf ti
cf= căldura specifică a materialului supus uscării
- căldura adusă de umiditatea de eliminat: We  c a  t i
ca= căldura specifică a apei
ti= temperatura iniţială
- căldura adusă de construcţia uscătorului: m  c m  t im
G
tim= temperatura iniţială a materialelor
uscatorului
- căldura adusă de aerul necesar uscării: L  I o (entalpia aerului iniţial din atmosferă)
- căldura dată aerului în caloriferul exterior: Qe
- căldura cu un calorifer în interiorul uscătorului: Qi
- căldura ieşită cu materialul uscat: G f  c f  t f
- căldura ieşită cu elementele care aduc şi deplasează produsul în uscător: Gm  c m  t fm
- căldura evacuată cu aerul din uscător: L  I 2
- pierderile de căldură: Qp

În căldura pierdută se includ pierderile de căldură prin transferul de căldură în mediul

ambiant şi alte pierderi printre care trebuie să se includă dacă este cazul căldura de absorbţie
pentru umiditatea legată absorbtiv.

3
 Cu aceste elemente bilanţul caloric al uscatorului poate fi redat prin relaţia :

G f C f t i  We c a t i  Gm c m t im  LI 0  Qi  Qe  G f c f t f  Gm c m t fm  LI 2  Q p

Grupînd termenii pentru determinarea necesarului de căldură în procesul de uscare se

obţine :

Qi  Qe  G f c f (t f  t i )  Gm c m (t fm  t im )  L( I 2  I 0 )  Q p  We c a t i / We

Notând :

QGf
G f c f (t f  t i )  QGf şi q gf 
We
Q
G m c m (t fm  t im )  Qm şi qm  m
We
L / We  l
Qe / We  q e
Qi / We  qi
Q p / We  q p
Relaţia devine :

q  qi  q e  q gf  q m  l ( I 2  I 0 )  q p  c a t i

L 1
Dacă se ţine seama de relaţia l  . Înlocuind valoarea respectivă se obţine :
We x f  xi

I2  I0
q  qi  q e  q gf  q m   q p  ca t i
x f  xi
Dacă se ţine seama că :

I1  I 0
qe  l ( I1  I 0 ) 
x f  xi
Relaţia devine :

I 2  I1
qi  q gf  qm  q - c t
x f  xi i p a i
Sau
I 2  I1
 qi  c a t i  (q gf  q m  q p )
x f  xi
Sau considerând :

q i  c a t i  (q gf  q m  q p )  
Relaţia devine :

4
I 2  I1

x f  xi

Se observă că I 1 , xi sunt parametrii de intrare a aerului în uscător şi I 2 , x f sunt

parametrii aerului la ieşire din uscător. Din relaţie se observă ca  reprezintă excesul de
căldură introdusă în uscător, adică diferenţa între căldurile introduse în uscător de umiditatea
de evaporat şi eventual încălzirea din interior şi căldurile preluate pentru încălzirea
uscătorului şi acoperirea pierderilor de căldură. Toate căldurile sunt raportate la 1 kg apă
evaporată în uscător . Deoarece x f  xi semnul lui  este dat de semnul diferenţei :
I 2  I1 .

Când I 2  I 1  0
Când I 2  I 1   0

Când I 2  I 1 0
Când I 2  I 1 şi   0 uscarea se realizează fără variaţii de entalpie a aerului în uscător,
respectiv la entalpie constantă .Uscătorul care funcţionează în aceste condiţii se numeşte
uscător ideal .Dacă   0 ne găsim în cazul uscătorului real care poate sa funcționeze cu
aport mai mare de căldură din interior decât consumurile care au loc în uscător (I 2  I1 ) sau cu
aport de căldură din interior mai mic decât consumurile care au loc în uscător ( I 2  I1 ) Acesta din

urmă este cazul curent de funcţionare a uscătoarelor cu aer cald. Primul caz ( I 2  I1 ) apare de
obicei numai când în interiorul uscătorului se introduce căldură prin intermediul unui
calorifer .

5
Trasarea procesului de uscare în diagrama I-x a aerului umed.

Procesele de uscare prin antrenarea umidităţii în curent de aer umed pot fi prezentate în diagrama I-x,
prin care se face legătura dintre diferiţii parametri ai aerului umed. În diagrama sunt prezentate
transformările elementare ale aerului umed în procesul de uscare. Aerul iniţial este caracterizat prin
parametrii punctului O ( t 0 , I 0 ,  0 , x 0,  xi ).Transformarea de la punctul O la 1 realizată pe verticala din
O reprezintă o încălzire a aerului la umezeală constantă, de la t 0 la t1 şi se realizează în caloriferul
exterior uscătorului. Aerul la ieşirea din caloriferul exterior este caracterizat prin parametrii punctului 1 (
t1 , I1 , 1 , x1  xi ).
În uscător aerul suferă transformarea prezentată prin dreapta 1-2. În figură sunt prezentate cele trei
situaţii posibile :
- când   0 , I 2  I 1 uscarea re realizează la I=constant. Parametrii finali în punctul 2- punctul
care caracterizează ieşirea din uscător - sunt ( I 2  I 1 , t 2 ,  2 , x 2  x f ).
- când  0, I 2  I1 sursele de încălzire în interior dau mai multă decât consumurile care au loc în
interiorul uscătorului. Procesul decurge după dreapta 1- 2 ' .

- când
 0,I2 I1 sursele de încălzire din interior dau mai puţină căldură decât consumurile care au

loc în interiorul uscătorului şi o parte din energia calorică a aerului este consumată pentru acoperirea

"
consumurilor care au loc în interiorul uscătorului. Procesul decurge după dreapta 1-
2

6
 Uscător tunel

1-tunel de uscare, 2-carucior, 3-ventilator, 4-calorifer, 5- clapeta de reglare

Uscătoarele tunel sunt întrebuinţate în special pentru uscarea fructelor şi legumelor. Construcţia
tunelului de uscare propriu-zis este de obicei din zid cu planşeu şi pardoseală din beton armat. Tunelul
este închis la cele două capete cu uşi metalice cu pereţi dubli, având în interior izolare termică. În partea
superioară pe planşeu sunt montate: ventilatorul sau ventilatoarele, caloriferul, canalul de circulație a
aerului, inclusiv golurile pentru admisia cald şi evacuarea aerului umed din uscător.
Fructele sau legumele pentru uscare se aşează cu tăvile pe cărucioare şi se introduc în tunel,
cărucioarele putând fi de tipul cu roţile ce se deplasează pe şine sau cu roţi care se deplasează pe
pardoseală de beton. Introducerea cărucioarelor se realizează la intervale, pe măsură ce unul se
evacuează, altul se introduce.
Circulaţia aerului se realizează de obicei în contracurent fată de deplasarea produsului pe cărucior.
Pentru a realiza uscarea la umezeală relativă mai mare, în cele mai multe cazuri se asigură o recirculare
parţială a aerului. Temperatura de intrare, respectiv de evacuare a aerului, precum şi umezeala relativă,
trebuie alese în funcţie de tipul de produs. Pentru încălzirea aerului se poate folosi aburul saturat sau se
pot utiliza chiar gaze de ardere.
Uscarea în aceste uscătoare este un proces continuu, prin introducerea şi evacuarea produselor pe
cărucioare. Intrarea şi evacuarea se realizează totuşi discontinuu.

Uscător cu benzi cu tiraj natural

În industria conservelor de fructe şi legume se întrebuinţează un uscător cu patru benzi suprapuse în care
materialul supus uscării este ridicat cu ajutorul unui elevator la banda superioară, pe care este distribuit şi
circulă de pe bandă pe bandă până ajunge la partea inferioară la dispozitivul de evacuare, care poate fi o
bandă sau un element de transport. Banda propriu-zisă în mod normal este o plasă de sârmă de oţel. Pentru
uniformizarea uscării pe benzile superioare sunt prevăzute dispozitive de amestecare şi uniformizare a
stratului, iar la trecerea de pe o bandă pe alta câte un plan înclinat pentru dirijare şi un dispozitiv de curăţire.
Tot sistemul poate fi antrenat de la un singur motor electric însă unele uscătoare din această categorie au
două sau chiar trei grupuri de antrenare.

7
 Uscător cu benzi cu tiraj natural :
1-carcasă; 2- benzi;3-calorifer; 4- elevator;5-bandă de evacuare;6-plan înclinat;7- dispozitive de
amestecare; 8-dispozitiv de curăţire; 9-clapetă de admisie; 10-coş de evacuare; 11- clapetă pentru reglarea
tirajului; 2- separator de condensat.

Suprafaţa de transfer de căldură este distribuită între cele două ramuri ale fiecărei benzi. În consecinţă un
uscător cu patru benzi suprapuse are patru grupuri de ţevi cu aripioare care formează cele patru zone de
transfer de căldură necesare pentru încălzirea aerului. Deoarece sub banda superioară este nevoie să se
transmită de obicei un flux caloric mult mai mare decât la celelalte benzi, pe lângă mărimea suprafeţei de
transfer de căldură se practică şi mărirea diferenţei de căldură prin utilizarea ca agent de transfer de căldură
a aburului saturat la presiunea de 60-120N/ cm 2 , în timp ce la celelalte calorifere se foloseşte abur la 20-30
N/ cm 2 .

Turnuri de uscare

O instalaţie de uscare prin pulverizare este formată în principal din :

- o cameră de uscare în care se realizează contactul direct între particulele de produs şi

agentul de uscare. Camera de uscare trebuie să fie prevăzută şi cu sistemul care
asigură pulverizarea lichidului la dimensiunile necesare;
- un aparat pentru încălzirea aerului sau producerea gazelor de ardere care să fie aduse
la temperatura admisă pentru intrarea în uscător;
- o instalaţie pentru reţinerea şi recuperarea produsului antrenat sub forma de praf de
agentul de uscare, la evacuarea din uscător;

8
 Camera de uscare uzuală este sub formă de turn de diferite forme. În cele mai multe
cazuri se folosesc turnuri cilindrice cu diametrul apropiat de înălţimea părţii cilindrice a
turnului. Fundul turnului poate fi cu înclinaţie mică (10.....15 0 ), sau cu înclinaţie mare
(45....50 0 ). În fig. de mai jos sunt prezentate schematic câteva tipuri de turnuri.
Indiferent care ar fi tipul de turn, el este o construcţie montată pe un schelet metalic care
ajunge să se sprijine la sol pe trei sau patru picioare. Peretele din interior este de oţel
inoxidabil în cazul uscării produselor alimentare. Turnul este izolat termic ca cele din fig.
(a,b şi c) sau este prevăzut cu manta( d).

a- a- cu fund cu înclinaţie mică spre centru; b- cu fund cu înclinaţie mică spre periferie;
1- camera de uscare; 2- izolaţie; 4- dispozitiv de pulverizare; 5- alimentare aer cald; 8-
avacuare aer+produs; 9- dispozitiv de amestecare.

Turnurile cu înclinaţie mică pot avea fundul înclinat spre interior (b) în cele mai multe
cazuri sau înclinat spre exterior(a). Ele prezintă următoarele avantaje: înălţimii mici,
deoarece se reduce înălţimea părţii tronconice; posibilităţi de curăţire mai uşoare,
deoarece personalul de deservire circulă mai comod în interiorul turnului. Evacuarea
produsului uscat care ajunge la fundul turnului însă este mai greoaie şi produsul uscat
9
staţionează sedimentat pe acest fund mai mult timp în interiorul turnului. Turnurile în
această situaţie sunt prevăzute cu dispozitive cu palete şi o introducere de aer rece care să
ajute la evacuarea produsului. În toate cazurile turnurile cu fundul cu inclinaţie mică
evacuarea produsului se realizează împreună cu aerul utilizat pentru uscare, la cele cu
inclinaţie spre interior printr-un orificiu central de la baza turnului, la cele cu inclinaţie
spre exterior prin orificii laterale. Eliminarea prin orificiul central presupune o nouă
perioadă de contact între produs şi aer pe perioada de transport de la turn până la
dispozitivul de separare. Această perioadă are dezavantajul că în ea se continuă încălzirea
produsului cu tendinţa spre a-l aduce la temperatura amestecului. Turnurile cu fund cu
inclinaţie mică nu sunt indicate pentru uscarea produselor care au tendinţa de a adera la
pereţii uscătorului(produsele higroscopice).
Turnurile cu fund tronconic trebuie trebuie să aibă partea tronconică realizată astfel
încât produsul uscat să cadă liber spre orificiul de evacuare. Unghiul de înclinare trebuie
să fie mai mare decît unghiul de taluz natural.

c- cu fund cu înclinaţie mare; d- cu fund cu înclinaţie mare şi manta de aer; 1- camera de

uscare; 2- izolaţie; 3- manta de aer; 4- dispozitiv de pulverizare; 5- alimentare aer cald; 6-
evacuare aer; 7- evacuare produs;

10
 Turnul este camera de contact între produs şi agentul de uscare, este locul în care se
realizează transferul de căldură de la agentul de uscare la produs şi transferul de substanţă
de la produs la agentul de uscare (trecerea umidităţii din produs în agentul de uscare).
Indiferent care ar fi tipul turnului el trebuie să fie prevazut cu :
- dispozitiv pentru pulverizarea produsului la dimensiunile la care este indicat să se
realizeze uscarea;
- un racord sau un sistem prin care să se asigure evacuarea produsului uscat;
- racorduri pentru admisia şi evacuarea agentului de uscare;
- gură de vizitare pentru a se putea realiza controlul interior al turnului.
Intrarea aerului la unele turnuri se face la partea superioară, aerul intrând printr-un
orificiu astfel ca să înconjoare dispozitivul de pulverizare, aşa cum este prezentat în fig a.
La alte turnuri introducerea aerului cald se realizează prin introducerea lui printr-un tub
lateral la partea inferioară, dar care să continue în turn până în axa turnului şi se ridică
până în apropierea sistemului de pulverizare cum este prezentat în fig. c . În alte cazuri,
ca în fig. d , o parte din aer, înainte de a se introduce în sistemul de încălzire este aspirat
prin mantaua turnului, pentru a asigura menţinerea temperaturii peretelui la o valoare
scăzută.
Evacuarea aerului utilizat la turnurile cu fund cu inclinație mică se realizează prin
acelaşi loc prin care se evacuează şi produsul uscat şi se separă de produs numai în
dispozitivele de separare aer-praf. La turnurile cu inclinaţie mare evacuarea aerului
utilizat la uscare se realizează printr-un racord separat, montat lateral la partea inferioară
ca în fig. c şi d, urmărindu-se ca aerul evacuat să antreneze cu sine cât mai puţin produs.
Din aceste motive racordul de evacuare se continuă în turn printr-un tub care merge până
în axa turnului, are aspiraţia de jos în sus şi se urmăreşte ca mişcarea aerului în această
porţiune să aibă o viteză mai mică decât viteza de plutire a particulelor. Cu toate
precauţiile luate, prin care se urmăreşte ca partea tronconică a turnului să fie un separator
particule-aer, se antrenează cu aerul 10-20% din produs, care urmează să fie recuperat în
sistemul de separare.

11
12