Războiul din Irak (20 martie 2003 – 18 decembrie 2011)

1
 CUPRINS

1.Introducere.....................................................................3
2.Capitolul I......................................................................5
3.Capitolul II.....................................................................8
4.Concluzii........................................................................15

2
 Războiul din Irak (20 martie 2003 – 18 decembrie 2011)
INTRODUCERE
Razboiul este şi nu este un dat. Este un dat, pentru că face parte din
conflictualitatea lumii, iar lumea este, în esenţa ei, conflictuală, întrucât conflictualitatea
reprezintă, fără îndoială, un suport al mişcării şi dezvoltării. Acolo unde nu există conflict
nu există mişcare. Acolo unde nu există mişcare, nu poate avea loc niciun fel de evoluţie,
niciun fel de dezvoltare.
Obiectivul cercetării mele,îl reprezintă,războiul din Irak,mai precis cum a fost capitulat
acesta pe arena internațională și ce rol a jucat fiecare actor.

Se cunoaște faptul că ,invadarea Irakului a reprezentat unul din cele mai

importante evenimente politico-militare ale deceniului trecut, fiind depășit ca importanță
numai de atentatele de la 11 septembrie 2001 de la Washington DC și New York. O
consecință directă a acestui atentat, al doilea război din Golf, a reprezentat unul dintre
cele mai divizive evenimente ale decadei. În favoarea sau împotriva războiului au curs
litri de cerneală și s-au publicat cărți la cele mai prestigioase edituri internaționale. Niciun
intelectual public internațional de calibru nu a ratat oportunitate de a-și exprima opinia în
paginile cotidianelor de prestigiu, la CNN, BBC sau în volumuri ce au devenit best-seller-
uri peste noapte.

Din punct de vedere politic invazia Irakului a reprezentat cea mai vizibilă
manifestare a puterii americane și a diferențelor de putere ce desparte restul membrilor
sistemului internațional. A fost momentul de glorie al unipolarității americane. Statele
Unite au interpretat foarte larg Rezoluția 1441/2002 a Consiliului de Securitate, au
generat o coaliție ad-hoc (coalition of the willing) și au purces la invadarea Irakului. In
1993, în urma războiului din Golf, Irakul a fost sancţionat drastic de către Naţiunile
Unite, luând măsuri asupra embargoului de petrol 1("It's all about the oil"-Este un razboi
numai pentru petrol) - Ted Koppel, The New York Times" dar şi asupra amelor de
distrugere în masă pe care Irakul le deţinea si pe care O.N.U le dorea a fi distruse.
Regimul preşedintelui irakian din acea perioadă, Saddam Hussein, s-a opus cu vehemenţă
acestui tip de abordare violentă a Organizaţiei Naţiunilor Unite, deşi acest lucru a

1 http://www.scritub.com/istorie/Motivatii-reale-ale-razboiului45295.php

3
însemnat embargoul asupra populaţiei, precum şi nenumăratele atacuri la care ţara era
supusă,atât din partea americanilor cât şi din partea britanicilor.

4
 CAPITOLUL I

Discuțiile despre motivele și implicațiile războiului au început deja înainte de

izbucnirea conflictului. SUA nu a motivat oficial începerea războiului, dar face referire la
ea în perspectiva reducerii sau chiar stopării actelor de terorism.Cu toate că oficial nu
există un "casus belli", înainte de război ca motiv principal al atacului erau indicate
armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, deoarece conducerea irakiană nu
permitea accesul liber comitetului internațional de control, comitet care ar fi verificat
existența sau lipsa acestor arme.Kenneth Pollack,directorul afacerilor de externe al
Consiliului Naţional de Securitate şi proponent al războiului cu Irak,merge atât de departe
încât să afirme că Saddam Hussein este,,unintentionally suicidal2”Din tot ceea ce sa
întâmplat rezultă o cu totul altă poveste,Saddam a dominat timp de 30 de ani,Politics
Iraqi3,el intentând vecinilor lui,două războaie,Iranului în 1980 şi Kuwait în
1990.Recordul lui Sadam Hussein în ceea ce priveşte armele chimice a fost folisit într-o
cantitate minimă,deoarece se crede că nici un alt rival al Irakului nu ar dispune de un
arsenal pe măsura celui irakian.Irakul nu a folosit nici un fel de armament chimic
impotriva Americii,în războiul din Golf,de aceea nu s-au putut găsi urme ale acestor
arme.

Problema dezarmării Irakului a ajuns la o criză în perioada 2002-2003, moment în

care preşedintele Statelor Unite,George W. Bush a solicitat rezultatul final al investigaţiei
pretinsei producții irakiane de arme de distrugere în masă, în conformitate cu respectarea
deplină a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU care necesită accesul neîngrădit al
inspectorilor la facilitățile suspectate de producere a armelor din Irak.ONU a interzis
Irakului dezvoltarea sau posesia de astfel de arme după Războiul din Golf. Pe parcursul
anului 2002, Bush a ameninţat în mod repetat cu acțiuni militare împotriva Irakului
exceptand cazul în care inspecțiile au progresat nestingherit. Printre altele, este de
menţionat dispariţia a 1.000 de tone de agent chimic,precum şi lipsa informaților cu
privire la programul nuclear al Irakului , și faptul că "nu există dovezi convingătoare"
pentru distrugerea a 8.500 de litri de antrax declarate.În desluşirea acestei întrebări,a fost

2 http://mearsheimer.uchicago.edu/pdfs/A0032.pdf

3 http://civitaspolitics.org/2013/03/28/razboiul-din-irak-dupa-10-ani/

5
nevoie şi de implicarea serviciile secrete,astfel CIA a contactat ministrul de externe al
Irakului.Ulterior,Naji Sabri profesor de engleză la Universitatea din Bagdad, care a fost
privit ca fiind un agent dublu, îi informează că Saddam a ascuns gaz otrăvitor în rândul
triburilor sunnite, că a avut ambiții pentru un program nuclear, dar că acesta nu a fost
activ, și că armele biologice nu au fost produse sau stocate, cu toate că cercetarea a fost
în curs de desfășurare. Conform lui Sidney Blumenthal, George Tenet,este cel care
informat de Sabri fiind, a fost cel care l-a informat pe Bush pe data de 18 septembrie
2002, că Irakul nu deţinea arme de distrugere. Guvernul francez, a sugerat că Saddam a
dispus de stocurile de antrax, botulism și de capacitatea de a produce arme biologice.
Bush a respins această informaţie top-secretă provenită din cercul lui Hussein,deşi
această informaţie a fost aprobată şi de către doi ofițeri superiori CIA.Informațiile nu a
fost niciodată examinate în comun cu Congresul sau agenți CIA pentru a se concluziona
faptul dacă Saddam a avut astfel de arme . În martie, Hans Blix a remarcat progresele ce
au fost realizate în cadrul inspecțiilor, si nici o dovada a unei arme de distrugere în masă
nu a fost găsita. Un om de știință irakian, Rafid Ahmed Alwan al-Janabi cu numele de
cod "Curveball", a recunoscut în luna februarie 2011, că a mințit CIA despre armele
biologice, pentru a destermina S.U.A sa învingă regimul lui Saddam Hussein.

Statisticile arată că pe parcursul anului 2002, cantitatea de muniție folosită de

avioane britanice și americane care survolau zonele de interdicție aeriană din Irak a
crescut față de anii anteriori și până în august "a devenit o ofensivă aeriana totala".
Tommy Franks, comandantul aliat, a declarat mai târziu că acest plan a fost conceput
pentru a degrada sistemul de apărare aerian irakian în posibilitatea izbucnirii unei invazii.
În octombrie 2002, cu câteva zile înainte ca Senatul Statelor Unite sa voteze rezoluția
comună privind autorizarea utilizarii Forţelor Armate împotriva Irakului, aproximativ 75
de senatori au spus într-o ședință închisă, că Irakul a avut mijloacele necesare pentru a
ataca Coasta de Est a Statelor Unite, deoarece puteau dispune de arme biologice sau
chimice care ar fi putut fi uşor transportate de vehicule aeriene fără pilot (UAVs).

Prin invazia Afganistanului din 2003, preşedintele american George W. Bush

invocă astfel motivul armelor letale periculoase pentru umanitate,situând Irakul pe o aşa-

6
numită axă a răului4,pe care se mai aflau şi Siria,Iran şi Coreea de Nord. A acuzat
Irakul,pentru deţinerea de bombe şi arme nucleare şi pe Sadam Husein distrugere, de a
avea legaturi cu celebra organizaţie Al-Qaeda, bazându-se pe presupuse informaţii
secrete.Invocă astfel şi evenimentele din 11 septembrie 2001,atacurile teroriste ale celor
19 terorişti Al-Qaeda ,care au detonat două avioane comercile de pasageri în Turnurile
Gemene ale World Trade Center din New York.Nu există însă evidenţe conform
cărora,irakul este implicat în acest atac terorist,sau mai general cum că Irakul ar colabora
cu Al Qaeda împotriva Statelor Unite.In plus,Osama bin Laden este un fundamentalist
radical,şi detestă liderii seculari precum Saddam.

CAPITOLUL II

4 “Axa Raului” este o expresie lansată prin anii 2000 de către George Bush, incluzând în ea
diverse ţări care nu îi erau pe plac. Mai multe ţări s-au aflat pe această lista ilustră de-a lungul
timpului dar de cele mai multe ori Axa continea Siria – Iran – Coreea de Nord

7
 O perioadă de câteva luni Bush a făcut presiuni în mod constant asupra Consiliul
de Securitate al Naţiunilor Unite, ca să aprobe o rezoluţie menită să sprijine invazia.Lipsa
totală a sprijinului din partea altor naţiuni a reprezentat un impediment,aşa că Bush a
realizat o reuniune cu aşa-numitul 5Trio al Azorelor cu toate că acesta se referea la patru
personalităţi, din care făceau parte, Tony Blair, prim-ministrul Regatului Unit, José Maria
Aznar, preşedintele spaniol şi prim-ministrul portughez Durao Barroso, pentru a anunţa
crearea unei alianţe care avea drept scop invadarea Irakului şi înlăturarea de la putere a
lui Saddam Hussein. Reacţia opiniei publice mondiale a fost in general ostilă, deoarece
au avut loc numeroase manifestări mondiale contra invadări Irakului dar care însă nu au
impresionat absolut deloc Alianţa.

Pe data de 20 ianuarie 2003, ministrul francez de externe Dominique de

Villepin,şi-a expus părerea cu privire la această inevitabilă intervenţie armată a trupelor
americane , declarând "noi credem că intervenția militară ar fi cea mai proastă soluție".

Au început să aibă loc ieşiri în stradă şi proteste publice ale grupurilor anti-război ,
astfel că între 3 ianuarie și 12 aprilie 2003, 36 milioane de persoane la nivel global au luat
parte la aproape 3.000 de proteste împotriva războiului din Irak, cu demonstrații la 15
februarie 2003, fiind un protesc cu o mare anvergură.Un exemplu foarte clar al acestei
solidarităţii este cazul manifestaţiei de la Washington unde peste 50.000 s-au reunit sub
această cauză, în fața Capitoliului, folosind lozinci precum“Nu războiului pentru petrol!”
sau“Bombardați Texasul, și ei au petrol!”, “Schimbarea de regim începe de acasă” și
“Oare Iisus i-ar bombarda?”. Manifestații similare au fost organizate și în alte mari
orașe americane, multitudinea acestor manifestări făcându-i pe analiști să le compare cu
demonstrațiile pacifiste din perioada războiului din Vietnam. Potrivit unui sondaj de
opinie publicat de revista “Newsweek”, un război în Irak fără acordul ONU nu ar primi
aprobare decât din partea a 31-39% din americani.

În cazul Germaniei, mii de persoane au participat la demonstrații în Tubingen și Rostock,

răspunzând unui apel al gruparilor pacifiste din regiune.Peste 5.000 de persoane au
protestat pe străzile din Tokio, unii batjocorind armata,prin purtarea uno pistoale de
jucărie cu flori prinse de țevi. Demonstrații similare au avut și în Spania,în Belgia,dar şi

5 http://www.scritub.com/istorie/Motivatii-reale-ale-razboiului45295.php

8
în Austria unde protestatarii au dat foc unui drapel american în fața Ambasadei SUA din
Viena. Aproximativ 5.000 de persoane au ieşit în stradă si în Göteborg și în alte mari
orașe din Suedia, la mitinguri participând şi oameni de cultură. Conform sondajelor de
opinie, 60 % din populația Marii Britanii s+au declarat a fi împotriva unei intervenții în
Irak, în pofida angajamentelor guvernului Blair de a se implica în acest
război.Manifestații de protest au avut loc și în circa 40 de orașe din Franța,pe când la
Moscova, o demonstrație organizată în fața Ambasadei Statelor Unite, la care au
participat peste o mie de comuniști, s-a desfășurat pe acorduri de muzică sovietică,
protestatarii purtând alături de pancarte și portretul lui Stalin. Manifestații pacifiste au
avut loc în 30 de orașe canadiene, unde 25.000 de persoane au scandat “Puneți capăt
“Bush-eriei împotriva Irakului! , joc de cuvinte bazat pe asemănarea fonetică între “bush-
erie” și “boucherie”, care înseamnă măcel. În capitala siriană Damasc, mai mult de
15.000 de persoane, printre care și palestinieni, și-au declarat opoziția față de un rązboi
american împotriva Irakului. “Da Intifadei, nu războiului împotriva Irakului!”, “Bush,
pleacă!” și “Jos cu Statele Unite!”, acestea sunt doar o parte dintre mesajele cu care
protestatarii au survolat străzile . În Pakistan, sute de școlari s-au alăturat demonstranților,
în capitala Islamabad, formând un lanț uman până la Rawalpindi, localitate situată la zece
kilometri distanță.

Astfel pe data de 20 martie 2003 a început invazia coaliţiei în Irak, care viola
flagrant Dreptul Internaţional şi care se afla în şituaţia în care nu dispunea de acordul
Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. În urma acestu act,sunt încălcate principiile
fundamentale ale dreptului internaţional,care constituie partea esenţială a sistemului de
norme şi legi de drept internaţional.Ele sunt nişte reguli de conduită de maximă
generalitate,universal valabile, juridic obligatorii pentru subiectele de drept internaţional,
care au fost create în baza acordului de voinţă al statelor.În acest sens, dicţionarul de
drept internaţional public descrie şi caracterizează aceste principii fundamentale ale
dreptului internaţional ca fiind „reguli de maximă generalitate, recunoscute tacit sau
expres de toate statele lumii ca obligatorii pentru acestea în relaţiile de cooperare dintre
ele”6.
6 Dumitru, Mazilu “Dreptul international public”, vol I, Bucuresti, 2005

9
 În perioada anterioară războiului, guvernele Statelor Unite și Regatului Unit îşi
declară în mod public motivul implicări în acest război,declarând că Irakul posedă arme
de distrugere în masă (ADM),iar acest lucru reprezintă o amenințare la adresa securității
mondiale.

În anul 2002, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 14417, care a solicitat
ca Irak să coopereze cu inspectorii de arme ONU pentru a verifica dacă Irakul nu a avut
în posesia sa arme de distrugere în masă și rachete de croazieră. Senatul si-a manifestat
susţinerea, votând rezoluția comună, cu sprijinul ambelor partide majoritare la 11
octombrie 2002, oferind administraţiei Bush un temei juridic,care să le asigure
legitimitatea deciziei pentru invadarea Irakului în conformitate cu legislația Statelor
Unite. Rezoluția i-a acordat autorizația constituţională preşedintelui american pentru a
comanda militar. Făcând apel la Actul Eliberarii Irakului din 1998, rezoluția a reiterat
faptul că politica Statelor Unite este cea de a elimina regimul irakian și de a înlocui acest
regim cu unul democratic. Autorizația a fost semnată de către președintele George Bush,
în octombrie 2002.

În octombrie 2002, fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton a
guvernul american cu privire la posibilele pericole,care care reies din aceste acțiuni
militare nefondate şi preventive împotriva Irakului. Acesta îşi expune public părerea în
discursul pe care îl ţine în cadrul Conferinţei Partidului Laburist în Marea Britanie."O
acțiune militară preventivă astăzi, oricât de bine justificată ar fi, poate reveni cu
consecințe nedorite în viitor .... Nu-mi pasă cât de precise sunt bombele dumneavoastră și
daca sunt arme letale , atunci când le vei porni, oameni nevinovaţi vor muri. "

In 2003, președintele Bush a declarat într-un discurs public: "știm că Irakul, la sfârșitul
anilor 90, a avut mai multe laboratoare mobile de arme biologice".

Înainte de atac, Comisia Organizației Națiunilor Unite de monitorizare, verificare și

inspecție (UNMOVIC8) nu a depistat armament periculos şi astfel considerând nulă
creearea unei defensive,însă această verificare nu a putut fi exactă şi nici
verificată,mizându-se pe corectitudinea declarațiilor Irakului cu privire la posesia

7 http://www.un.org/depts/unmovic/documents/1441.pdf

8 http://www.unmovic.org/

10
armelor.Investigaţiile făcute în urma invaziei au arătat o încheiere a programelor
nucleare, s-a concluzionat că Irakul a încheiat programele sale nucleare, chimice și
biologice încă din anul 1991 și că în momentul invazie,nu exista nici un proiect în plină
desfăşurare,acest lucru a fost declarat şi public de către şeful Inspectoratului pentru arme
Hans Blix în cadrul Consiliului de Securitate. Aceste pledoarii au fost aduse ca rațiuni
pentru război,invocând motive cum ar fi de exemplu libertatea, instaurarea democrației,
respectiv eliberarea poporului irakian.

Irakul a ameninţat însă cu deschiderea unui astfel de proiect în cazul în care nu erau
ridicate sancţiuniile.În urma săpăturilor au fost descoperite resturi degradate de arme
chimice,abandonate în 1991,însă acestea nu au fost catalogate ca fiind argumente
plauzibile pentru invazie.

Decizia de a invada Irakul a fost facilitată și de o serie de cauze circumstanțiale.

A existat percepția conform căreia Saddam Hussein ar fi avut un rol tranşant în atentatele
de la 11 septembrie, colaborând cu organizaţia teroristă Al Qaeda. Această percepție a
servit ca justificare a intervenției americane, deși ulterior s-a dovedit a fi lipsită de
fundament. O cauză circumstanțială care a jucat un rol major în hotărârea de lansare a
invaziei a fost percepția la nivelul administraţiei,potrivit căreia situația Irakului de după
primul război din Golf reprezenta un anacronism 9. Pentru multe voci din administrația
George W. Bush, veterani ai administrației tatălui său – Dick Cheney, Paul Wolfowitz
(mai ales acesta din urma) – rezultatul primului război din Golf era unul parțial și
dezamăgitor – supraviețuirea regimului lui Saddam Hussein marca un teitoriu minat
pentru S.U.A,problema fiind privită ca un „unfinished business”10. În plus această
supraviețuirea a regimului lui Saddam Hussein a reprezentat o insultă la adresa forţelor
americane,care au fost sfidate de opulenţa armatei irakiene.Măsurile abordate anterior
acestei invazii,pentru îngrădirea puterii lui Saddam Hussein au fost complet subestimate

9 Derek Chollet si James M. Goldgeier „America Between the Wars: From 11/9 to 9/11 the
Misunderstood Years Between the Fall of the Berlin Wall and the Start of the War on Terror”
2008

10 Bob, Woodward, „Plan of Attack: The Definitive Account of the Decision to Invade Iraq”2004

11
de administrația George W. Bush. Operațiunile din zonele de interdicție aeriană din
nordul și sudul Irakului (Northern Watch, Southern Watch), loviturile aeriene din 1993,
Desert Strike, Desert Fox11 au erodat capabilitățile militare ale Bagdad-ului. La acestea se
adaugă efectele sancțiunilor economice și ale embargoului privind vânzările de armament
către Irak. În martie 2003 la debutul Operațiunii Iraqi Freedom, Irakul nu putea rezista
din punct de vedere militar unui atac militar,venit din partea unei super-puteri precum
America.

Alte motive ale invazie au inclus şi sprijinul financiar al Irakului pentru familiile
palestiniene de sinucigași kamikaze12, abuzurile guvernamentale ale drepturilor omului și
efortul Americii de a răspândi democrația în țară. La 16 martie 2003, guvernul SUA i-a
informat pe inspectorii ONU pentru a pleca din Irak, iar in ziua următoare, 13președintele
american,George W. Bush, a emis un ultimatum de 48 de ore pentru Saddam și familia sa
să plece în exil. Două zile mai târziu pe 19 martie, coaliția americană condusă de SUA a
efectuat o invazie militară surpriză în Irak, fără a declara război.Invazia avea ca scop
ocuparea Irakului și capturarea eventuală a lui Saddam Hussein.După această zi,Saddam
Hussein ţine un discurs televizat numind atacurile coaliţiei” "crime rușinoase împotriva
Irakului și umanității . "

Pe data de 22 mai 2003 Consiliul O.N.U,a reacţionat pozitiv si aprobă,hotărârea

Statelor Unite şi Marii Britanii de a începe operaţiunile armate în Irak,şi tot în aceeaşi
zi,la două luni diferenţă,fii lui Saddam Hussein,Udaz şi Qusay sunt ucişi de forţele
americane.

11 Persic Gulf: After Desert Storm and Before New World-Wide, în „Middle East Monitor. The
Journal of Economic Strategic Studies of the Middle East Region”, Cyprus, march 1993, p. 16-32.

12 KAMIKÁZE - Avion încărcat cu explozivi, folosit de japonezi la sfârșitul celui de-al doilea război
mondial și pilotat de un voluntar, care devenea prima lui victimă; avion-sinucigaș.
http://dexonline.ro/definitie/kamikaze

13 http://edition.cnn.com/2013/10/30/world/meast/operation-iraqi-freedom-and-operation-
new-dawn-fast-facts/

12
 La data de 5 februarie 2003,14, a susţinut un discurs despre UAV,folosindu-se de
imaginea unei drone pe tot parcursul prezentării, în faţa Consiliul de Securitate
ONU,susţinându-şi opinia cu privire la capacitatea Irakului de a atenta la siguranţa altor
ţări precum şi a Statelor Unite.Acesta vorbeşte despre UAV,dotate cu rezervoare cu
capacitatea de pulverizare,ca fiind o metodă ideală pentru lansarea unui atac terorist
folosind arme biologice.,mai ales că acestea nu necesită pilotarea de către pilot. Părerile
au fost împărţite,spre exemplu CIA,a concluzionat existenţa acestor UAV-uri şi pericolul
pe care îl prezintă,pe când alte agenţii de informare au sugerat informaţii conform
cărora,aceste drone erau folosite pentru supraveghere şi recunoaştere şi că Irakul nu avea
intenţii de ofensivă.

Deşi la început ,americanii au fost priviţi ca nişte eliberatori ai poporului Irakian

de sub dominaţia lui Saddam Hussein,situaşia a denaturat în aşa fel încât,acelaşi popor au
ajuns să îi urască pe americani,datorită răutăţilor faţă de poporul irakian.Un exemplu
concret este tortura prizonierilor aflaţi sub aşa numitul protectorat american în Abu
Ghraib,precum şi nenumăratele violuri comise de americani care ulterior pentru a-şi
ascunde faptele îngrozitoare,au recurs la uciderea a întregii familii de irakieni.

Nici religia musulmană nu a scăpat de batjocora americanilor,astfel că au existat

cazurii în care Cartea Sfântă a Islamul,Coranul a fost ars,iar aceste acte într-o lume
fundamentalist religioasă, aceste acte nu au putut decât să stârnească furia irakienilor
împotriva americanilor.

In ceea ce priveşte urmările asupra forţei multinaţionale,numărul de victime este

cel mai bun exemplu,aproximativ 4.300 de oameni care şi-au pierdut viaţa în
Irak,majoritatea fiind americani.Potrivit statisticilor publicate pe site-ul Irak Body Count,
cel putin 81.639 de civili irakieni au fost ucişi începand cu data de 20 martie 2003.Când
vine vorba despre pierderile suferite de partea opusă,se vorbeşte de sume ceva mai
mici ,exemplul poliţiştilor care s-au sacrificat în lupta pentru îndepărtarea regimului lui
Saddam Hussein, 12.000. Ratele malnutriției au crescut de la 19% atât cât atingeau
înainte de 2003 ajungându-se la o medie națională de 28% în anul 2008.Alte rate care ar
putea alerta U.N.I.C.E.F ul,sunt rata conform căreia 60-70% dintre copiii irakieni suferă

14 http://www.foxnews.com/story/2003/02/24/iraqi-drones-may-target-us-cities/

13
de probleme psihologice şi faptul că 68% dintre irakieni nu au acces la apă potabilă,aceşti
oameni fiind expuşi bolilor precum holera,care a şi afectat de altfel nordul
Irakului.Eforturile de ajutorare nu sunt atât de numeroase,aşa cum s-a întâmplat în cazul
a 100.000 de refugiaţii vietnamezi care au primit azil în timpul războiului din Vietnam.

CONCLUZII

Privind situaţia per ansamblu,imaginea Americii avut foarte mult de suferit, iar
acest lucru s-a transpus în faptul că ,în momentul de faţă,majoritatea liderilor politicii
ezită sa mai facă pe plac americanilor fără sa analizeze atent situaţia.Astfel că la 23

14
noiembrie 2011, un tribunal din Malaezia a decis condamnarea fostului președinte
american George W. Bush și a fostului prim-ministru britanic Tony Blair care au fost
găsiți vinovați de genocid și crime împotriva păcii, după o anchetă care a durat aproape
trei ani15
16
Un fapt care merită amintit ,este participarea României la acest război,care din
2001, este membră NATO .România a trimis trupe în Irak,într+o misiune care a durat 6
ani,mai precis între iulie 2003 şi iulie 2009.Misiunile principlae ale României,au fost
menţinerea securităţii unor puncte critice, asigurarea unei subunităţi de nivel pluton ca
forţă de intervenţie rapidă (QRF), asigurarea instruirii şi consilierii militarilor irakieni din
cadrul forţelor de securitate din provincia Dhi-Qhar,precum şi asigurarea protecţie unor
repreyentanţi O.N.U.Trupele româneşti au dat dovadă de umanitate,prin munca depusă la
construirea a două şcoli de croitorie pentru femei,la reabilitarea reţelei electrice,precum şi
la curăţarea canalelor de irigaţii.

In concluzie,o analiză focusată pe interese de grup,din perspectiva marxistă,este

considerat că războaiele,sunt formate pentru ca burghezia să controleye piaţa,iar clasa
dominantă să fie protejată.Practic,bazându-se pe asumpţie,liderii mizează pe
supravieţuirea propriei politicii mai mult decât pe”national interest”.-Bueno de
Mesquita(2002) concluzionează faptul ca relaţiile internaţionale,sunt ppuse pentru a veni
în ajutorul politicienilor,să câştige sau să piardă avantaje politice sau domestice.Statele
pot promova războaie pentru a avansa spre prprile interese,apelând la concursul de elită
pentru putere. Oficialii Administratiei au avut interese financiare personale în societățile
care se ocupau de energie, construcții , și de apărare care au aşteptat să beneficieze de
contracte guvernamentale
în Irak .
In ceea ce prveşte atitudinea preşedintelui care i-a convins pe americanii să meargă la
război,este declaraţia lui Bush în timp ce merge în Casa Albă spre o conferinţă în noaptea
de de 11 septembrie(”We are going to kick some ass”ctat în Lemann,2004,157).

15 http://www.clarin.com/mundo/Bush-Blair-condenados-crimenes-guerra_0_596340588.html

16 http://www.mapn.ro/diepa/ispaim/files/rim_1-2_2012.pdf

15
Războiul din Irak nu s-a încheiat odată cu moartea prin spânzurare a liderului irakian,la
30 decembrie 2006.,el continuă şi astfel si se soldează în fiecare zi,cu din ce în ce mai
multe victime.Și toate acestea cu ce rezultat pentru America? Practic nici unul din
obiectivele americane nu au fost atinse. Statele Unite n-au reuşit, aşa cum sperau, să
creeze o mare democraţie în Irak care să devină un exemplu pentru întregul Orient
mijlociu şi apropiat. Americanii n-au reuşit nici să-şi conserve influenţa la Bagdad,
dovadă răceala cu care a fost primit John Kerry în capitala Irakului. Principalul duşman
al Americii în regiune, Iranul, a avut numai de câştigat din slăbirea Irakului şi se impune
acum ca un actor regional inconturnabil. Noul preşedinte american Barack Obama se
vede obligat, în urma acestei aventuri irakiene, să modifice complet politica externă a
ţării şi să pună accentul pe ceea ce experţii numesc "repliere strategică", vrea să
consolideze o relaţie pasnică cu irakienii,adoptând o poziţie mai degrabă ofensivă decât
defensivă,aflându-se în opoziţie cu fostul preşedinte.

Trebuie spus că America a ieşit epuizată şi cu un deficit bugetar enorm din cei zece ani de
prezenţă în Irak, la care se adaugă de fapt şi eşecul afgan. De unde şi ezitările actuale ale
Washingtonu-ului în ceea ce priveşte Siria…

Comentatorii cotidianului Le Figaro repertoriază doar o singură reuşită a americanilor în

conextul irakian: faptul că a fost neutralizată ameninţarea irakiană asupra Israelului şi a
aliaţilor Americii din zona Golfului. Nu puţin sunt însă specialiştii care spun că Bagdadul
putea fi ţinut în şah şi altfel, fără acest preţ uman şi financiar enorm. In materie de
libertăţi, Irakul se poate totuşi lăuda în prezent cu o anumită libertate de expresie, cu
crearea mai multor partide politice şi cu apariţia unei prese curajoase. Pe fond de
diviziuni confesionale profunde, însă, Irakul rămîne o ţară imposibil de guvernat.

16
 Bibliografie

1.Motivaţii reale ale războiului http://www.scritub.com/istorie/Motivatii-reale-ale-

razboiului45295.php-accesat la data de 01-11-2014

2.MEARSHEIMER,Jhon J,Walt,Stephen M.-An Unnecesary War,Editura Foreign Policy,anul

2003

3.MAZILU,Dumitru, Dreptul internaţional public,vol.1,Editura Lumina lex,Bucureşti,2010

4. Resolution 1441, Adopted by the Security Council at its 4644th meeting, on 8 November,2002

5.UNMOVIC, http://www.unmovic.org/ accesat la data de 28-11-2014

6.CHOLLET,Derek,GOLDGEIER,James.M, America Between the Wars: From 11/9 to 9/11 the

Misunderstood Years Between the Fall of the Berlin Wall and the Start of the War on
Terror,Editura Perseus Books Group,New York,2008

7.WOODWARD,Bob,Plan of Attack:The Definitive Account of the Decision to Invade Iraq,New

York,2004

8. “Persic Gulf: After Desert Storm and Before New World-Wide”,în Middle East Monitor. The
Journal of Economic Strategic Studies of the Middle East Region, Cyprus, 1993

9.”Operation Iraqi Freedom and Operation New Dawn Fast Facts”

http://edition.cnn.com/2013/10/30/world/meast/operation-iraqi-freedom-and-operation-new-
dawn-fast-facts/,accesat la data de 27-11-2014

10. Bush y Blair, condenados por crímenes de guerra

http://www.clarin.com/mundo/Bush-Blair-condenados-crimenes-
guerra_0_596340588.html,accesat la data de 01-12-2014

11.Revista de istorie militară,GIURESCU,Dinu,

(eds)http://www.mapn.ro/diepa/ispaim/files/rim_1-2_2012.pdf,accesat la data de 02-11-2014

17