Siguranţă naţională şi cultură de securitate

Cuprins

I. Analiza de intelligence în domeniul informaţiilor pentru

apărare şi securitate naţională – Mircea Mocanu.......................3
1. Informatiile pentru aparare in cautarea de reforme conceptuale.................................3
2. Dilemele actuale ale analizei de intellgience.................................................................4
3. Abordări internaționale..................................................................................................6
4. Distanța dintre analist și beneficiar................................................................................7

II. Premise academice ale culturii de securitate și intelligence -

Ella Magdalena Ciupercă .........................................................8
1. Securitate și intelligence în sec. XXI………………………………………………….8
2. Intelligence: către o disciplină academică..................................................……………9

III. Spre o nouă dimensiune a culturii de intelligence:

Intelligenceul strategic - Sorin Aparaschivei ....................11
1. Evolutia domeniului....................................................................................................11
2. Mediul, funcţiile şi scopurile intelligence-ului strategic............................................12
3. Domeniul „informării curente” versus domeniul „intelligence strategic”..................13
4. Cine sunt cei care gândesc pentru mâine?..................................................................13
5. Relaţia dintre intelligence-ul strategic, politică şi politicieni.....................................14
6. Viitorul ......................................................................................................................15

I. Analiza de intelligence în domeniul informaţiilor pentru

apărare şi securitate naţională - Mircea Mocanu

2
 1. Informatiile pentru aparare in cautarea de reforme conceptuale

Lumea contemporană se prezintă astăzi într-o continuă schimbare, astfel, elemente

precum dinamism, flexibilitate, urgență sau radicalism nu sunt suficiente în a descrie
schimbările ce se peterc în arena globală, în mediul de securitate internațional. Omul
societății moderne este pus la încercare de şansele mici de predictibilitate ale acestor
schimbări. Dimensiunile atacului de la 11 septembrie au făcut ca, domeniul de intelligence să
revină ca element cheie în securitatea națională şi internațională, analiza informațiilor pentru
apărare căpătând o importanță centrală.

In legătura cu complexitatea ce caracterizează perioada actuală, profesorul american

Paul Bracken observa faptul că "de-a lungul istoriei, analiştii nu au înțeles imediat logica
propriei situații, în perioade de tranzitie; de obicei este necesară o perioadă lungă de
dezorientare şi confuzie pentru a conştientiza legitatea noii ere " 1

Structurile specializate în asigurarea avertizării timpurii asupra riscurilor şi

amenințărilor sunt cele care trebuie să îşi modifice în permanență instrumentele şi metodele
de lucru având în vedere rolul lor în asigurarea securității naționale/colective . “Acestea
trebuie să indice direcțiile cele mai probabile de evoluție a evenimentelor şi trebuie să
preconizeze impactul asupra securității naționale/colective.”2

Punctul comun al societății civile şi al intelligence-ului îl reprezintă schimbarea de

interes securitar.” Schimbarea este poate singura trăsătură constantă a activității serviciilor de
intelligence tocmai prin acțiune, metode şi produse rezultate în urma activității derulate.”3 În
urma marilor eşecuri ale activităţii de intelligence, s-au depus eforturi uriaşe pentru a
investiga şi diagnostica problemele de sistem şi pentru a găsi soluţii în sensul reorganizării
instituţionale.

În lucrarea sa „Structura revoluţiilor ştiinţifice”, Thomas S. Kuhn susţinea că,

progresul nu decurge liniar în cunoaşterea ştiinţifică, prin acumularea continuă de noi date şi
concepte ci, mai degrabă, prin salturi provocate de idei revoluţionare care sparg zăgazurile
vechilor paradigme şi eliberează idei care anterior nu putuseră să depăşească inerţia

1
Bracken Paul, Dominant Battlefield Awareness,în volumul Dominant Battlesapce Knowledge. The Winning
Edge, editatdeStuartE. Johnson şi MartinC. Libickila Institutul Naţional deStudii Strategice al Universităţii
NaţionaledeApărare, Washington, DC, 1995, p. 59.
2
Mircea MOCANU, “Analiza de intelligence în domeniul informaţiilor pentru apărare şi securitate naţională”,
Revista Română de Studii de Intelligence, nr. 5, iunie 2011, p.53.
3
Ibidem.

3
sistemelor de gândire consolidate în ceea ce T. Kuhn numeşte „ştiinţa normală”4 Astfel,
serviciile de informații pentru apărare caută soluții de reformă care să elibereze modul de
gândire şi de operare în intelligence de înțelegerea îngustă a modelului clasic.

Strategia clasică de reformă organizațională conține trei paşi, în ordinea următoare :

- schimbarea structurii formale şi a responsabilităţilor;

- schimbarea relaţiilor interpersonale şi a fluxurilor informaţionale;

- schimbarea atitudinilor individuale şi a mentalităţilor.

De fapt, o reformă adevărată trebuie să implementeze aceşti paşi în ordine exact

inversă. 5

2. Dilemele actuale ale analizei de intellgience.

Comunitatea de informații din Statele Unite6 a propus o clasificare complexă a

activității de intelligence- ca proces, produs şi/sau organizație- pentru a face diferențe între
current intelligence7 şi research intelligence8 între basic intelligence9 şi estimative
intelligence10, între warning intelligence11 şi scientific and tehnical intelligence12.

„Diversitatea menţionată este salutară prin beneficiile oferite de specializarea

analiştilor dar comportă riscul fragmentării evaluărilor. Specializarea analiştilor şi caracterul
4
Apud Thomas S. Kuhn: The Structure of Scientific Revolution, Editura University of Chicago Press, 1962, 1970,
1996.
5
Bracken Paul: opera citată, p. 74.
6
Apud Petrescu Stan, Despre Intelligence şi putere, Editura Militară, Bucureşti, 2009; CIA, a consumer`s guide
to Intelligence, pp. 4,26,27; Stephen Martin, Homeland Security and the analysis of Foreign Intelligence,
Markle Foundation Task Force an National Security in the information Age, 15 iulie 2002; US Intelligence
Community – Who we are and what we do, www.odci.govlic/functions.html.
7
Se referă la evenimentele curente, încercând să avertizeze beneficiarii asupra dezvoltăriide noi tendinţe
raportate la mediul existent, evaluarea importanţei acestor dezvoltări şi previziunea asupra urmărilor imediate şi
a potenţialelor stări de pericol din viitorul apropiat.
8
Informaţii mai profunde decât cele anterioare, folosite pentru a susţine anumite decizii şi/sau operaţii
specifice, observându-se şi noile tendinţe ce se dezvoltă.
9
Compilaţie structurată de date geografice, demografice, sociale, militare şi politice despre ţări străine
10
Informaţii care ajută decidenţii politici să depăşească lacunele existente între faptele cunoscute, sugerându-li-
se modele alternative în care faptele cunoscute, prezente, se încadrează, dar care şi furnizează evaluări
pertinente ale ordinii şi probabilităţii unor efecte.
11
Se concentreză pe evoluţiile care pot avea efecte imediate dăunătoare asupra politicii şi securităţii, dar care se
pot extind pe termen lung.
12
Cuprinde informaţii referitoare la dezvoltările tehnico-ştiinţifice, la particularităţile, performanţa şi
capabilităţile tehnologiilor străine, acoperind toate ştiinţele, tehnologiile, sistemele de arme şi operaţiile
automatizate.

4
ştiinţific al analizei se manifestă mai clar în domeniile analitice legate de disciplinele de
culegere de informaţii, nu numai pentru faptul că operează cu informaţii obţinute prin
metodele specifice disciplinelor de culegere, ci şi prin faptul că sunt întrebuinţate în scopul
acţiunilor de culegere.

La fel ca ştiinţa, informaţiile pentru apărare operează cu incertitudini iar similarităţile

sunt uneori surprinzătoare, analiza de intelligence bazându-se, din ce în ce mai mult,
pe metode şi competenţe ştiinţifice13. Dacă în analiza de profil specializat aplicarea
metodelor şi spiritului ştiinţific este uşor de susţinut, în nivelurile superioare, ale analizei
integrate, de nivel strategic,analiza de informaţii pentru apărare trebuie să apeleze la „cultura
deschisă”14 specifica stiintei. Analiza de intelligence atinge aici nivelul superior al înţelegerii
realităţii, unde analistul este foarte apropiat de beneficiarul de produs informativ şi
intervine creaţia în construirea de scenarii de răspuns şi soluţii operaţionale.
“Orice serviciu de intelligence este preocupat de modul în care interesele statului pe
care îl serveşte sunt ameninţate, în perspectiva în care factorul militar tinde, tot mai mult, să
fie interdependent de o gamă largă de aspecte non-militare. Astfel, în informaţiile pentru
apărare, provocarea generată de diversitatea tipurilor de analiză este integrarea acestor
contribuţii înalt specializate în evaluări cu valoare acţională, atât la nivel tactic cât şi la nivel
strategic.”15
Activitatea de intelligence joacă un rol crucial în îndeplinirea obiectivelor naţionale de
securitate prin menţinerea ordinii şi păcii, reducerii riscului de conflicte internaţionale şi chiar
naţionale, prin intruziunea violenţei generate în exterior. Activitatea de intelligence este
necesară pentru a detecta aceste intenţii agresive ale unui adversar, în scopul definirii
liniilor de acţiune şi a paşilor desfăşuraţi de acest adversar pentru a intensifica ameninţarea.

3. Abordări internaționale

Referitor la informațiile pentru apărare, această clasă trebuie abordată separat,

deoarece prezintă o serie de particularități. Conform afirmațiilor lui Charles Baker16,
schimbările în apărare implică schimbări în informațiile pentru apărare, legate, fără echivoc,

13
Agrell Wilhelm, Intelligence Analysis after the Cold War – New Paradigm or Old Anomalies?, în volumul
National Intelligence Systems. Current Research and Future Prospects, Cambridge University Press, 2009,p.
112.
14
Ibidem, p. 113.
15
Mircea MOCANU, “Analiza de intelligence în domeniul informaţiilor pentru apărare şi securitate naţională”,
Revista Română de Studii de Intelligence, nr. 5, iunie 2011, p.57.
16
Baker Charles, The search for European Intelligence policy, www.fas.org.

5
de domeniul militar. Superioritatea militară trebuie să includă superioritatea în informații,
pentru a preveni eventuale conflicte și pentru a câștiga bătaliile.

De asemenea, fosta Adunare a Uniunii Europei Occidentale (UEO) evidențiază faptul

că informația pentru apărare are „misiunea de a participa la prevenirea crizelor
internaţionale, de a realiza evaluări şi estimări ale situaţiei necesare pentru a se decide ulterior
eventualele acţiuni, în special cele militare, precum şi pentru a se conduce, în caz de nevoie,
operaţiunile militare”17. Astfel, particulariățile sunt date de următoarele niveluri de
intelligence:

1. Informația de nivel strategic - cuprinde atât informația necesară luării deciziei pe

plan național sau internațional, cât și informația necesară planificării de către
Statul Major General a unei operații în sprijinul deciziilor menționate.
2. Informația la nivel operativ - cuprinde informația de luptă necesară pentru
planificarea și conducerea campaniilor și operațiunilor importante, care au ca scop
atingerea obiectivelor strategice în teatrele și zonele de operații.
3. Informația de nivel tactic - cuprinde informația care îi permite comandantulu
eșalonului tactic să pregătească și să ducă la bun sfârșit acțiunile de luptă la
nivelul său (batalion, brigadă).

De asemenea, integrarea și interpretarea (părți ale procesului de analiză)

cuprind judecăți dificile și complexe ce dau sens informațiilor obținute.Astfel, analiza în
domeniul informațiilor pentru apărare este una sofisticată, din cauza factorului de precizie
necesar în evaluarea militară. Totodată, este crucial de luat în considerare și beneficiarul
acestei analize, mai exact un beneficiar mult mai precis și analitic, ce va solicita judecăți mult
mai detaliate cu scopul anticipării și contracarării acțiunii potențialilor adversari, acționând
oportun și eficient în anihilarea amenințărilor.

Un analist în domeniul intelligence trebuie să aibă capacitatea de a sorta un volum

intens de date și a combina evenimente care par disparate ( lipsite de legătură) pentru a
realiza o interpretare corectă a unei situații și a face predicțiile aferente acesteia. La acestea se
adaugă alți doi factori, care accentuează dificultatea analizei de intelligence, respectiv
sensibilitatea la factorul timp și confruntarea cu o dezinformare accentuată.18 Analistul va

17
Adunarea UEO, Informaţiile europene: noi provocări – Răspuns la raportul anual al Consiliului.
18
Savu Gheorghe, Pârlog Adriean, Producţia de intelligence, Editura Medro, 2008, p.109; Garst Ronanld,
Fundamentals of Intelligence Analysis, Garst Ronald, ed., A Handbook of Intelligence Analysis, 2nd ed.,

6
studia o țară prin multitudinea problemelor interconectate și din aceste lucruri va exprima
situația actuală sau va estima situația viitoare (astfel, analistul va identifica scopurile urmărite
de către un anumit actor străin).

În cazul globalizării amenințărilor, în special a celor neconvenționale, important este

și procesul de inter-relaționare cu alte servicii de intelligence, fie acestea interne sau
internaționale. Conform lui Larry Wentz19 „informațiile sunt unul dintre cele mai grele
lucruri de împărțit într-o coaliție”. De aceea, cooperarea pe linie de informații pentru apărare
constituie un întreg domeniu aparte, demn de o abordare separată. Tot în acest context are loc
și dezbaterea între conceptele need to know și need to share, plecată de la necesitatea
operațională de a pune în comun informațiile relevante, pe câmpul de luptă, în operații
multinaționale.

4. Distanța dintre analist și beneficiar

Inter-relaționarea dintre beneficiar și analist ca un dialog permanent ar fi benefică,

deoarece analiștii ar trebui să se aștepte la întrebări de raționament din partea beneficiarilor,
posibile direcții de evoluție/acțiune în perspectiva în care, la rândul lor, aceștia trebuie să
explice limitările impuse de insuficiența datelor și informațiilor (o limitare ce este valabilă în
cazul oricărui serviciu de informații)20.

În cazul informațiilor pentru apărare, pericolul ca oferta informațională a analistului

să nu depășească nivelul de cunoștințe/informare al beneficiarilor este mult mai scăzut. Aici,
cel puțin la nivel operativ și tactic, există șanse mai mici ca analiza de intelligence să își
piardă din obiectivitate. Mai exact, prezentarea unui adevăr necosmetizat către beneficiari
este baza acestei modalități de analiză.

În cazul informației de tip strategic, lucrurile sunt diferite. Putem admite, în acest caz,
definiția analizei oferită de către Robert Mathaus cum că „descompunerea unei probleme
mari într-un număr de probleme mai mici și desfășurarea unei operații mentale pe date cu
scopul de a se ajunge la o concluzie sau o generalizare”. În cadrul menționat, analiza va
trebui să aibă în vedere atât mediul extern, cât și pe cel intern, pentru a putea determina
riscurile, amenințările și vulnerabilitățile statului.

Washington DC: Defence Intelligence College, 1989. Intelligence Analysis, 2nd ed., Washington DC: Defence
Intelligence College, 1989.
19
Wentz Larry: Intelligence Operations, http://216.156.87.17.
20
Pivariu Cornel: Lumea secretelor– o modalitate de a înţelege informaţiile de strategie, Editura Pastel, Braşov,
2005.

7
 Wiliam Odom, fost director NSA, afirma că „analiza și producția sunt cel mai bine
realizate în apropierea utilizatorilor produsului de intelligence, în mod normal prin
compartimente de intelligence în cadrul organizației utilizatorului..., unde este mai bine
plasată pentru a fi mai bine acordată în vederea unui răspuns mai potrivit nevoilor
utilizatorului”21.

Scopul analizei este să ajute factorii de decizie să modeleze viitorul și nu să îl prezică.

II. Premise academice ale culturii de securitate și

intelligence – Ella Magdalena CIUPERCĂ

În epoca de după Războiul Rece, noțiunea de intelligence, securitate, spirit civic,

relații internationale și responsabilitate socială a conoscut o permanentă dezvoltare.
,,Interesul suscitat pentru această problematică este însă doar o imagine în oglindă și o
măsură a modului în care sunt percepute efectele posibile ale unei proaste gestionări a acestor
relații sau, chiar, a unei insufuciente sau ineficiente explorări a dimensiunilor pe care acestea
le oferă”.

1. Securitate și intelligence în sec. XXI

De-a lungul timpului termenul de securitate a fost într-o continuă schimbare, asta în
funcție de epoca la care ne raportăm, fiind derivate din specificul contextelor sociale și
istorice corespunzătoare. Cele mai importante diferențe au fost determinate de ierarhia
valorilor specifică societății în discuție (accentul pus pe individ, grup, națiune sau
mapamond), dar și de modalitățile diferite de asigurare a securității. În ciuda faptului că
pentru o perioadă foarte lungă componenta militară a securității a fost cea mai importantă
dimensiune a acesteia, evoluțiile globale au schimbat acest lucru.

Actuala schemă a securității include noțiuni noi, precum națiune, identitate, religie,
antiterorism, iar această abordare este realizată pe sectoare (politic, militar, economic,
societal, de mediu).

21
Odom William E.: Fixing Intelligence for a More Secure America, Editura Yale
University Press, 2003, p.20.

8
 În prezent, cele mai importante amenințări la adresa securității sunt: guvernanța
incompetentă, corupția, crima organizată, insecuritatea granițelor, traficul și comerțul ilegal
de (arme, droguri, contrabandă, traficul de persoane) și terorismul. ,,Modul de abordare al
intelligence-ului este, tributar modificărilor substanțiale pe care conceptul de securitate le-a
suferit în ultimele două decenii și a faptului că în prezent, națiunile trebuie să facă față unei
game extrem de diverse de amenințări”.

2. Intelligence: către o disciplină academică

Gândirea academică referitoare la problematica intelligence-ului este dispusă și

argumentată de cele două Școli de gândire în intelligence, în funcție de epoca în care au fost
generate (Școala Ordodoxă de gândire în intelligence și Școala Revizionistă de gândire în
intelligence). De exemplu Școala Ortodoxă, de factură tradiționalistă, consideră că
intelligence-ul este caracterizat ,,de anumite patologii și pentru că este foarte greu de obținut,
statul este foarte expus în cazul atacurilor surpriză”. Punctul de vedere al Școlii Revizioniste
este ,,diferit în sensul că este acreditată ideea că orice atac surpriză reprezintă consecința
eșecurilor anterioare ale comunității de intelligence și, prin urmare, învățând din lecțiile
trecutului, erorile pot fi evitate”.

Directorul SRI, George Cristian Maior subliniază faptul că unul din motivele pentru
care intelligence-ul nu s-a bucurat de recunoaștere academică până în prezent este din
secretivitatea presupusă de acest proces. Și totuși, acest impediment a fost depășit în epoca
contemporană, datorită interesului publicului și al societății, în general, dar și deschiderea
organizațiilor de intelligence cu opinia publică.

În prezent, în literatura de specialitate sunt identificate și diferențiate mai multe tipuri

de intelligence:

 Business intelligence-ul este un domeniu emergent care vine în ajutorul

deciziilor de afaceri prin analiza activității interne a organizației, a nevoilor
consumatorilor, a procesului de decizie etc;
 Intelligence-ul competitiv, considerat adesea ca fiind sinonim cu business
intelligence-ul, se caracterizează prin obținerea avantajului competitiv, a
atuului concurențial pe piață. Include analiza deciziilor prezente și viitoare ale
rivalilor, acțiunile acestora, piața, furnizori și alte aspecte specifice

9
 domeniului. De altfel, studierea concurenților a primit încă o denumire
specifică- intelligence competitor;
 Contraintelligence-ul este denumit și intelligence defensive și se referă la
activitățile organizate destinate protejării de acțiunile de intelligence ale
concurenței sau ale altui stat;
 Intelligence-ul pieței: vizează studierea pieței pe care operează actorul social;
 Intelligence-ul strategic este preocupat de organizație ca sistem și vizează
efecte pe termen lung determinate de activitățile acesteia;
 Intelligence-ul tactic are obiective pe termen scurt și este direcționat asupra
unor aspecte punctuale ale activității organizației;
 Intelligence-ul estimativ vizează estimarea capabilităților sectoriale ale altui
actor și are ca principal obiectiv determinarea anticipativă a reacțiilor acestuia
în diferite situații;
 Intelligence-ul de avertizare implică evaluarea amenințărilor, analiza
surprizei, a eșecurilor de intelligence și a altor indicatori ai unei posibile crize
(de exemplu, în urma monitorizării unui anumit teritoriu sunt identificați indici
care au potențial de a genera o criză);
 Intelligence-ul combinat presupune conjugarea eforturilor
interdepartamentale sau interministeriale pentru acoperirea unui spectru
complex de subiecte.

,,Prin urmare, intelligence-ul în sens larg urmarește managementul datelor,

informațiilor și cunoștințelor necesare pentru a realiza analize prin care se
descoperă anumite fapte, evenimente în legătură cu care se dorea menținerea
secretului în diferite domenii de activitate”.

Acest process a cunoscut mai multe etape care s-au dezvoltat în timp. (Waltz, 2003,2,
apud Marinică, Ivan, 2009, 40 ):

- Până în 1700, intelligence-ul era concentrat pe culegerea informațiilor prin

intermediul surselor umane acoperite;
- În perioada 1700-2000, informațiile erau colectate de la distanță prin intermediul
surselor tehnice;
- Dupa 2000, activitatea de intelligence se realizează prin noduri de rețea fiind
utilizate procedure de control a acesteia;

10
 - În viitor, se preconizează că activitatea de intelligence se va derula pe bază de
cunoaștere, prin activități de control a percepțiilor în scopul influențării și
determinării deciziilor oamenilor.

Importanța socială a intelligence-ului a fost conștientizată treptat de majoritatea

statelor lumii, indiferent de gradul de dezvoltare al acestora.

III. Spre o nouă dimensiune a culturii de intelligence:

Intelligenceul strategic - Sorin Aparaschivei

1. Evolutia domeniului

Intelligence-ul strategic a existat ca activitate încă de la apariţia statului ca formă de

organizare socială, deducându-se astfel uşor că activitatea are legătură cu organizarea de stat,
cu interesele acestuia, definiţ iile moderne considerând domeniul un proces de cunoaştere şi
analiză necesar deciziilor la cel mai înalt nivel.

Intelligence-ul strategic este asimilat noţ iunii de spionaj, o imagine simplă ş i clară în
care agentul secret trebuie să obţ ină informaţ ii importante cu privire la planurile luptei sau
bătăliei pe care o pregăteş te inamicul, iar comandamentul, pe baza acestor informaţ ii, va
decide acţ iunile de contracarare. Redefinirea intelligence-ului strategic se datorează însă
Statelor Unite. Aici, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-au pus bazele uneia
dintre cele mai ingenioase invenţ ii a Războiului Rece, polivalentul departament de
intelligence strategic al Office of Strategic Services (OSS). Cel mai bun centru de recrutare al
spionilor, atât pentru Office of Strategic Services (OSS), cât ş i pentru Central Intelligence
Agency (CIA), a fost universităţ ile americane, în special Yale22.

După mărturia contemporanilor, William Donovan, directorul Office of Strategic

Services, a reuş it să „reunească cele mai luminate minţ i din domeniul academic ş i de analiză,
specialişti pe care i-a rugat, împrumutat sau furat din laboratoarele universităţilor, institutelor
ş i muzeelor.” Serviciul de Cercetare ş i Analiză al OSS a adus împreună „starurile” colegiilor
ş i facultăţ ilor americane.

22
Cel mai mare expert în materie de contrainformaţii al CIA, James Angleton, era licenţiat tot la Yale.

11
 2. Mediul, funcţiile şi scopurile intelligence-ului strategic

Funcţ ia principală a intelligence-ului strategic este aceea de apreciere, avertizare ş i

prognoză, de prevenire a surprizei strategice, conceptul fiind destul de familiar celor care sunt
interesaţ i de intelligence-ul guvernamental.

CARACTERISTICI :

•Previzionarea - abilitatea de a înţ elege ameninţ ările sau oportunităţ ile la adresa statului;

• Imagine de ansamblu - capacitatea de a conceptualiza măsurile care trebuie implementate la

nivel naţ ional ş i internaţ ional;

• Capacitate cognoscibilă - abilitatea de a percepe, sintetiza ş i integra informaţ iile necesare

realizărilor politice la nivel statal;

• Interesul naţ ional - lucrătorii serviciilor de informaţ ii trebuie să fie siguri că activitatea ş i
realizările lor sunt folosite în interesul comun al societăţ ii;

• Parteneriat ş i cooperare - comunitatea de intelligence aparţ ine întregii comunităţ i statale,

deci, structurile componente trebuie să coopereze ş i să interacţ ioneze atât la nivel naţ ional cât
ş i la nivel internaţ ional.

Beneficiarii direcţ i ai intelligence-ul stategic sunt persoanele care domină ş i pun în

practică politica ţ ării, în primul rând oamenii de stat: preş edintele, membrii guvernului ş i
consilierii lor cei mai importanţ i. Tot aici, găsim însă ş i o armată uriaş ă de funcţ ionari,
începând cu persoanele care ocupă posturi înalte în administraţ ia de stat ş i până la angajaţ ii
aflaţ i pe trepte oarecum inferioare ierarhiei funcţ ionăreş ti: conducătorii de departamente
regionale, demnitari ai cancelariei preş edintelui, funcţ ionari superiori ai ministerelor ş i
serviciilor de securitate ş i apărare etc.
3. Domeniul „informării curente” versus domeniul „intelligence strategic”

Părerea lui Sherman Kent era că nu ar trebui să existe un clivaj între informarea
curentă ş i cea strategică, ambele trebuie să coexiste ş i să se completeze reciproc. La nivelul
deciziei politice, informarea curentă trebuie să-i ţ ină la curent pe beneficiari cu ultimele
evenimente, să urmărească în mod continuu evoluţ ia acestora, să acopere lacunele ivite din
cauza factorului timp, iar la nivel strategic, serviciile de informaţ ii trebuie să stabilească
posibilităţ ile strategice, atât a statelor pe care le servesc, cât ş i a statelor pe care le spionează,

12
ş i să identifice punctele cele mai vulnerabile ale statelor respective.

4. Cine sunt cei care gândesc pentru mâine?

Intelligence-ul strategic necesita o gândire abstractă. Bazată pe o cunoaștere amplă și

sistematizată. Cercetătorul intelligence-ului strategic, se găsește în fața haosului, începandu-
și studiul dispunând de 2-3 ipoteze destul de confuze ți deseori contradictorii. Acesta
acționează abia după ce interesul științific față de o anumită problemă a apărut. Cercetătorul
se străduiete până la epuizare în căutarea soluțiilor problemei pentru ca în final acesta să
ajungă să obțină o mare victorie dacă, în procesul analizei, descoperă o sclipire a unei
corelații realmente noi și importante. Contribuţia fiecărui cercetător la ştiinţă, se bazează pe
temeliileştiinţifice create de predecesori, de aceea, fiecare om, care doreşte sporirea
cunoaşterii, trebuie să cunoască bine cuceririle ştiinţifice din trecut, cel puţin în domeniul
care-l interesează nemijlocit. Cugetarea, pregătirea teoretică, o bună cunoaştere a legilor
gândirii,acestea sunt armele pe care le aduce cercetătorul în elaborarea produselor de analiză
strategică.
Este necesar, să se facă diferența între cunoașterea avansată și stadiile incipiente ale
acesteia. De aceea, trebuie să gândim în termeni piramidali, să stabilim o ierarhie a
cunoaşterii în care să aşezăm pe nivele valorice: datele, informaţiile, cunoaşterea şi
înţelepciunea.
Ierarhia cunoaş terii :

1. Datele: alcătuiesc materialul de bază, esenţ ialul fizic care poate fi stocat, mutat ş i
manipulat;

2. Informaţ iile: alcătuiesc un aranjament de date care dobândesc însemnătate în anumite

contexte particulare, informaţ iile „spun ceva”;

3. Cunoaş terea: reprezintă experienţ a mentală angajată în informare, cunoş tinţ ele există doar
în interiorul creierului uman ş i fiecare parte a acestuia posedă părţ i unice din cunoaş terea
umSană în ansamblu;

4. Înţ elepciunea: reprezintă cel mai înalt stadiu al cunoaş terii, capacitatea de a te folosi de
cunoş tinţ ele acumulate pentru a stimula perspicacitatea ş i a învăţ a din experienţ ă.

De regulă, pe baza acestei ierarhii, oamenii înţelepţi sunt mai bine plătiţi decât
oamenii informaţi, oamenii informaţi mai bine răsplătiţi decât mânuitorii informaţiei, ultimii

13
mai bine remuneraţi decât procesatorii datelor. După cum observăm, procesul cunoaşterii
ştiinţifice, în speţă intelligence-ul strategic, este unul deosebit de complex.

5. Relaţia dintre intelligence-ul strategic, politică şi politicieni

Tranziţia dinspre ameninţările politico-militare către cele politico-economice a

generat schimbări radicale în materie de structură şi concepţie în ceea ce priveşte activitatea
şi fundamentele intelligence-ului strategic. Dacă în timpul Războiului Rece acesta se
concentra asupra ameniţărilor şi evoluţiilor ce aveau ca sursă cele două blocuri politico-
militare rivale, declanşând un proces de specializare a acestui domeniu, astăzi sfera de
acţiune s-a lărgit. Astfel, caracterul transnaţional, dinamic şi diversificat al ameninţărilor la
adresa statului îi obligă pe specialişti să îşi focuseze atenţia la cel mai înalt nivel ştiinţific
asupra problemelor precum „combaterea terorismului, a traficului de persoane, migraţia
ilegală, contrabanda, spionajul economic, traficul de substanţe halucinogene, comerţul ilegal
cu armament, a celui cu substanţe periculoase( NBC),etc.”23

Atacurile din 11 septembrie 2001 au produs în acest domeniu o nouă abordare de

utilizare a intelligence-ului în domeniul politicului. Cu toate acestea, aşa cum afirmă Sorin
Aparaschivei în articolul său, serviciile de informaţii nu trebuie amestecate în politică. Ceea
ce s-a încercat de fapt a fost o redefinire a relaţiei dintre cele două domenii. Pe de o parte,
serviciile de informaţii necesită independenţă şi trebuie să manifeste o lipsă de spirit politic
cu scopul de a evita o eventuală tendinţă de a analiza informaţiile în scopul legitimării
politicii desfăşurate de cei care îl girează sau care le sunt subodonaţi. În plus, serviciile de
informaţii nu trebuie să impună soluţii-decizie, ci soluţii susceptibile a fi adoptate.

Pe de altă parte, decidenţii politici doresc un intelligence flexibil şi diversificat, care

să îi sprijine în realizarea obiectvelor naţionale. Aceştia trebuie să conştientizeze rolul
serviciilor de intelligence, care culeg informaţii pentru a contribui la rezolvarea unor
probleme practice. Prin natura activităţilor desfăşurate, oamenii politici pot identifica
probleme care pot fi în interesul comunităţii de informaţii. Dacă serviciile răspund de
furnizarea faptelor, obiectul decidenţilor este acela de a elabora şi implementa politici. Pot
exista situaţii în care un om de stat are o idee şi însărcinează serviciul de informaţii s-o

23
Sorin APARASCHIVEI, „Spre o nouă dimensiune a culturii de intelligence: Intelligence-ul strategic”,
Revista Română de Studii de Intelligence, nr. 5, iunie 2011, p.81.

14
argumenteze cu datele şi informaţiile necesare, dar de regulă oamenii de stat evită acest lucru,
temându-se ca ofiţerii de informaţii să nu interfereze prea mult cu politica.

6. Viitorul
Aşa cum afirmă Sorin Aparaschivei, într-o lume globalizată şi competitivă, bazată
pe mobilitatea liberă a cetăţenilor, capitalurilor şi a forţei de muncă, un sistem bicefal de
intelligence este depăşit şi ineficient. Astăzi, majoritatea vulnerabilităţilor şi ameninţărilor la
adresa statului şi a societăţii sunt de natură transnaţională. Analişti precum George Friedman
şi Zbigniev Brzezinski identifică o serie de probleme cărora intelligence-ul trebuie să le facă
faţă pe viitor. Printre acestea se numară „trezirea politică globală, mutarea centrului puterii
globale din Lumea atlantică spre Orientul Îndepărtat, ameninţarea problemelor globale,
precum modificarea climatului şi a mediului înconjurător, sărăcia şi inechitatea” 24, dar şi
chestiunea multipolarităţii.

Astfel, intelligence-ul strategic va putea confrunta asemenea chestiuni sub o

coordonare unitară, adaptându-şi capacităţile în funcţie de natura ameninţărilor.
Competitivitatea va pute afi asigurată pe baza preluării modelelor din cercetarea academică şi
din modul de funcţionare al multinaţionalelor.

Bibliografie

1. Ella Magdalena Ciupercă, “Premise academice ale culturii de securitate şi

intelligence“; Publicate în Revista Română de Studii de Intelligence
(Bucureşti) Nr. 5 (Iunie 2011).

2. Mircea Mocanu, “Analiza de intelligence în domeniul informaţiilor pentru

apărare şi securitate naţională“.

3. Sorin Aparaschivei, “Spre o nouă dimensiune a culturii de intelligence :

Intelligence-ul strategic“.

24
Sorin APARASCHIVEI, „Spre o nouă dimensiune a culturii de intelligence: Intelligence-ul strategic”,
Revista Română de Studii de Intelligence, nr. 5, iunie 2011, p.83.

15