Ce sunt uleiurile eterice si cum isi au efectul.

Uleiurile eterice sunt uleiur de plante, care in functie de la care

planta provin au un anumit miros specific. Ele se deosebesc insa de
uleiurile obisnuite prin faptul ca ele se evapora in totalitate si nu
lasa pe hirtie "pata de ulei" caracteristica a uleiurilor obisnuite -
de acea se numesc si uleiuri uscate. Aceasta e si o metoda simpla de a
verifica daca un ulei eteric a fost amestecat cu un ulei gras.

Uleiuri lasate ca in natura

Ele se scot direct din planta, cu metada de destrilatie cu aburi,

extractare cu diferite solventi sau prin presare rece (aceasta metoda
folosinduse de obicei la fructele citrice). Exceptind uleiurile a
fructelor citrice care se tin doar 2 ani restul uleiurilor etereice se
pot pastra ani de zile. De exemplu un ulei bun de trandafir sau de
lemn sandel se pot pastra ca un vin bun, care prin coacerea lui se
inbunatateste.

Insa ca sa recunosti un astfel de ulei veritabil nu e usor, de acea e

necesar declaratia de pe eticheta. Inscriptia 100 % curat natural nu e
o declatatie protejata, ea poate fi gasit si pe eticete a uleiurilor
eterice sintetice. Insa exista o indicatie care usureaza recunoasterea
a uleiurilor eterice veritabile.

Pe eticheta ar trebui sa scrie

Cultivarea plantei: konventional, deci cu aceasta inscriptie plantatia

a fost ingrasata si tratata cu pesticide, kbA deci cultivatie
biologica, planta a fost cultivata fara ingrasamint si tratare cu
insecticide sau pesticide sau culegere salbatica (din natura)
Sa scrie numele botanic in limba oficiala a tari unde se cumpara
numele plantei, asta ca sa nu se ajunga la o confuzie cu o alta planta.
Tara de und provine planta folosita ptr. scoaterea uleiului. Care
parte a plantei a fost folosita (radacina, floarea, frunza), ca si
tipul chimic a plantei ca de exemplu la cimbruti cimbruti - thimol sau
cimbruti - linalool ce au cu totul alt efect si cu totul alta
compozitie biochimica
Tipul de obtinerea a uleiului eteric si daca au fost controlate asupra
rezidurilor ramase in uleiuri, la uleiri viscoase va fi nevoie sa se
mentioneze si substanta cu care a fost diluate, plus nr de sarja ce e
necesar la reclamatii si gasirea a analizi chimice din laborator.
(Excurs: nu vreau sa va jignesc dar poate e bine sa nu se cumpere
astfel de uleiuri in mod special in tarile estice de pe pietele
necontrolate a oraselor unde poate scrie pe eticheta tot feluri de
minuni si defapt in sticla e cu totul altceva, deoarece cum a
mentionat si Laurentiu ca un ulei eteric sintetic poate aduce mai
degraba daune grave decit sa ajute.)

Uleiurile naturale
sunt deobicie lungite cu substante in parte sau sunt amestecate cu, cu
totul alte plante. Asa se lungeste foarte des uleiul de leventica cu
uleiul sintetic linalool. Astfel de uleiuri au preturi foarte
convenabile. Pentru scopuri aromaterapeutice astfel de uleiuri nu se
potrivesc, deoarece mai ales partile sintetice pot provoca alergi.

Uleiuri identice naturale

Substantele componente sunt produse sintetice care se amesteca intr-e

ele, in structura chimica a lor ele au ca exemplu uleiurile natruale
si au acelasi miros insa nici un fel de efect asupra corpului,
spiritului si sufletului. Astfel un ulei identic natural cu rosmarin
contine cam 11 componente chimice, pe cind un ulei eteric lasat
natrual a rosmarinului are cam 150 de componente.

Efectele asupra trupului.

Din cauza structuri moleculare mici uleiurile eterice ajung prin

piele, mucoasele in circuitul sanguin si de aici in toate tesuturile.
Prin aceasta cale ele influenteaza tot organismu. Prin respiratie ele
ajung peste mucoasele si plamini deasemenea in circuitul sanguin. La
administrarea bucala o parte patrunde prin stomac si intestine in
circuitul sanguin insa o mare parte ajunge prin mucaosele bucala.

Efectele sufletesti si spiritual

Prin nas ajung informatiile mirosului in creier und influenteaza

simturile noastre, sistemul nervos vegetativ, productia hormonala si
sistemul imunitar. Cea ce ajunge in creierul nostru ca impuls
electronic a informatiei de miros, face efectul sa se reverse
substante de informatie (nerotransmiteri) care au imediat efect asupra
dispizitiei noastre.

Uleiurile eterice de cele mai multe ori sunt folosite ca substante

mirositoare, dar la fel sunt folosite in cosmetica si in terapi
medicale, dar au si o insemnare pentru a inbunatati gustul,
substantele componente din codimente.

Exista citeva medicamente care isi au efectul pe baza plantelor a

ciror component de baza sunt uleiurile eterice si se obtin fara reteta
medicala. Astfel de exemplu exista capsule cu uleiuri eterice care au
un efect foarte bun de a dizolva mucaosele la catar a cailor
superioare de respiratie, bronsita etc. (eucalipsul, mentolul..), la
fel exista alifi pentru frectionat sau inhaltat.sau la balonari si
crampe de stromac sau intestine, ( aici ceaiurile, Laurentiu a vorbit
deja de ele in aminunt), la inflamatii bucale (salvia, musetelul).
Natura ofer deci cu uleiurile eterice nu numai substante minunat
mirositoare, ci ne ofera si metode bune de vindecare.
Componentele plantelor aromatice sunt deosebit de utile pentru vindecarea unor afecţiuni
digestive, respiratorii, cardiace, renale-genitale, nevrotice, reumatismale.
Acţiunea terapeutică a acestor plante se bazează pe conţinutul ridicat în uleiuri eterice
(volatile), plăcut mirositoare, cu mare eficienţă în prevenirea sau profilaxia unor boli
infecţioase, provocate de microorganisme sau de paraziţi, precum şi ca tratament la bolnavii
alergici la antibiotice.
Modul de administrare a acestor produse este foarte variat, în funcţie de afecţiuni şi de
localizarea lor. În tratamentele interne, uleiurile brute se diluează, în mod obligatoriu, cu
soluţii alcoolice, miere de albine sau uleiuri vegetale. În tratamentele externe sunt folosite sub
formă de loţiuni, unguente, aerosoli, inhalaţii sau adaosuri în băi generale sau locale.
Terapia cu arome ţine seamă, în primul rând, de proprietăţile acestora, ajutând la evitarea
consecinţelor negative ale tratamentelor de lungă durată cu exces de antibiotice.
Proprietăţile lor complexe (antiseptice, bactericide, bacteriostatice) se găsesc în uleiurile din
foarte multe plante aromatice:
- uleiul de anason este un bun stimulator al secreţiilor salivare, al digestiei şi al funcţiilor
pancreatice şi intestinale. Poate fi utilizat în colici la copii sugari, în fermentaţii intestinale,
gaze, hepatite, constipaţie, viermi intestinali şi lipsa poftei de mâncare. În plus, stimulează
secreţia laptelui la mamele care alăptează. Având proprietăţi expectorante, măreşte secreţiile
pectorale în bronşite, laringite, traheite, tuse, astm, răguşeală şi pneumonie.
- uleiul de busuioc are proprietăţi antiseptice intestinale, antispastice, fortifiante, revigorante
şi tonice, acţionând în special la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Este utilizat în
tratamentul asteniilor, în spasme gastrice şi pilorice, în afecţiuni intestinale (enterite,
enterocolite, parazitoze), în relaxarea sistemului nervos (migrene, depresii, debilitate mentală,
anxietate) şi în combaterea infecţiilor tractului respirator (faringite, laringite, răceli, astm
bronşic).
- uleiul de chimion are efecte stimulatoare în digestie şi calmante în colite, indigestii, secreţii
gastrice, balonări, aerofagie, combaterea viermilor intestinali şi mărirea poftei de mâncare.
- uleiul de cimbrişor are proprietăţi expectorante, antiseptice pulmonare, antitusive şi
antiastmatice, are utilizări în tusea convulsivă, bronşită, gripă, guturai şi tuberculoză. Ca tonic
general este excelent în întărirea memoriei. Dă rezultate bune în dureri reumatismale, artroze
şi este antiseptic neîntrecut în vindecarea rănilor externe şi a viermilor intestinali.
- uleiul din cimbru de grădină plantă are proprietăţi afrodisiace şi revitalizante, mai ales la
persoane în vârstă şi la bolnavii aflaţi în convalescenţă. Dă rezultate excelente în tulburările
de circulaţie sanguină. În uz extern prelungeşte tinereţea pielii, împiedică ridarea şi
îmbătrânirea ţesuturilor.
- uleiul de coriandru are proprietăţi de stimulare a secreţiilor gastro-intestinale, carminative şi
calmante ale durerilor abdominale, fiind folosit în mărirea poftei de mâncare şi în combaterea
colicilor, balonărilor şi aerofagiei, cu eliminarea gazelor din stomac şi intestine. Acţiunile
bactericide, fungicide sunt valorificate în tratamentele pentru diaree, dizenterie, intoxicaţii
intestinale, enterocolite fermentative şi viermi intestinali.
- uleiul de fenicul are rol de reglare a funcţiilor digestive şi de combatere a tulburărilor
abdominale (colici la copii, indigestii, crampe, balonări, spasme, lipsa poftei de mâncare). În
plus, acţionează în bronşite, tuse şi în stimularea lactaţiei la mamele care alăptează. Are şi rol
antiinflamator în edemele de picioare, glezne şi pleoape, precum şi în insuficienţă cardiacă cu
edeme.
- uleiul de ienupăr conţine o mare varietate de componente odorante care îi imprimă diferite
proprietăţi terapeutice (antiseptice, dezinfectante, diuretice, carminative, calmante, aperitive)
cu utilizări în boli ale aparatului digestiv, respectiv hepatită epidemică, ciroză cu ascită,
calculoză biliară, balonări, enterocolită şi lipsa poftei de mâncare. Acţiunile fluidizante,
antispastice, expectorante şi antitusive dau bune rezultate în afecţiunile respiratorii (bronşite,
astm, tuse, guturai, rinite, răceli). Extern se foloseşte la frecţii, înainte de culcare, pentru
reumatism, gută, lumbago, nevralgii, alopecie, acnee şi diferite eczeme ale pielii.
- uleiul de mentă are efect antiseptic gastrointestinal şi antifermentativ şi permite utilizarea
uleiului în combaterea colicile hepatice, greţuri, vome, diaree cronică, intoxicaţii şi în
curăţirea intestinelor infestate de paraziţi. Alte tratamente au dovedit eficacitate în stimularea
circulaţiei sanguine, reglarea tensiunii arteriale şi a tulburărilor cardiace. De asemenea,
fortifică sistemul nervos şi combate stările de ameţeli, vertij, migrene, isterie, depresii psihice,
dureri de cap, insomnii şi oboseală generală.
- uleiul de muşeţel are peste 300 utilizări în aromaterapie, prin aplicaţii atât interne, cât şi
externe. În tratamentele interne se foloseşte la colici abdominali, infecţii gastrointestinale,
ulcere gastrice şi duodenale, enterocolite, paraziţi intestinali (ascaridoză, oxiurază),
paradontoză, tulburări de menopauză, anemii, ameţeli, migrene, iar în uz extern este preferat
în infecţii genitale, plăgi infectate, blefaro-conjunctivită.
- uleiul din rizomi de obligeană are proprietăţi tonice, carminative şi diuretice, fiind utilizat în
disfuncţiile gastrointestinale pentru stimularea secreţiilor gastrice. Bucăţi mici de rizom se
dau la bebeluşi în perioada dentiţiei şi la persoanele care doresc să renunţe la fumat.
- uleiul de rozmarin are o acţiune puternic antimicrobiană. Planta este un excelent stimulator
fizic şi psihic, cu aplicaţii în tulburări circulatorii, respiratorii, nervoase şi hepatobiliare,
stabilizator al tensiunii arteriale şi stimulator cortico-suprarenal.
- uleiul de salvie are multiple proprietăţi terapeutice cu utilizări în afecţiunile digestive, ale
căilor respiratorii şi sistemului nervos, renale şi genitale, diabet zaharat, obezitate şi celulită.
Extern se foloseşte în ulceraţii dermatice, gingivită, abcese dentare. Cele mai frecvente
utilizări sunt în bolile pulmonare. Intervine în afecţiunile cardiovasculare, hepatobiliare,
diaree, enterocolite şi stări de astenie.