Sunteți pe pagina 1din 3

UE intervine decisiv în diverse domenii, de la programul nuclear iranian și stabilizarea

Somaliei și a regiunii Cornului Africii până la combaterea încălzirii globale. Politica sa


externă și de securitate comună, menită să soluționeze conflictele și să promoveze
înțelegerea internațională, se bazează pe diplomație. Comerțul, ajutorul umanitar,
securitatea și apărarea joacă adesea un rol complementar.
Fiind cel mai important donator de asistență pentru dezvoltare din lume, UE
deține un rol unic în cooperarea cu țările în curs de dezvoltare.
Ponderea demografică și capacitatea sa economică îi conferă o mare influență acestui
bloc format din 28 de națiuni. UE este cea mai mare putere comercială din lume, iar
moneda sa (euro) ocupă locul doi ca importanță la nivel mondial. Tendința către luarea
de decizii comune în materie de politică externă îi sporesc influența.
Uniunea Europeană a încheiat parteneriate cu cei mai importanți actori de pe piața
mondială, inclusiv cu puterile emergente. Ea dorește să se asigure că aceste parteneriate
se bazează pe interese și avantaje reciproce. UE organizează periodic reuniuni la nivel
înalt cu Canada, China, India, Japonia, Rusia și Statele Unite. Relațiile sale
internaționale acoperă:

 educația
 mediul
 securitatea și apărarea
 combaterea criminalității
 drepturile omului.

Misiuni de menținere a păcii

UE a trimis misiuni de menținere a păcii în diferite zone de conflict ale lumii. În


august 2008, UE a contribuit la medierea unui acord de încetare a focului
între Georgia și Rusia, a trimis observatori europeni pentru a monitoriza situația și
a furnizat ajutor umanitar persoanelor strămutate din cauza conflictelor.
De asemenea, a deplasat în Kosovo persoane activând în domeniul justiției și forțe de
poliție care să ajute la garantarea respectării legii și a ordinii publice.
Mijloace de intervenție
Nu există o forță armată permanentă a UE. În schimb, în baza politicii sale de
securitate și apărare comună (PSAC), Uniunea Europeană se sprijină pe forțele de
menținere a păcii cu care contribuie statele membre, pentru:

 operațiuni comune de dezarmare


 misiuni umanitare și de salvare
 consiliere și asistență militară
 prevenirea conflictelor și menținerea păcii
 gestionarea crizelor, de exemplu, restabilirea păcii și stabilizare după încetarea
conflictelor.
Începând din 2003, UE a desfășurat 30 de misiuni civile și operațiuni militare pe 3
continente. Toate acestea au constituit o reacție la diverse situații de criză:

 instaurarea păcii post-tsunami în Indonezia


 protejarea refugiaților în Mali și Republica Centrafricană
 combaterea pirateriei în largul coastelor Somaliei și în regiunea Cornului
Africii.
În prezent, UE joacă un rol important, acela de furnizor de securitate.
Începând din ianuarie 2007, UE a desfășurat operațiuni de reacție rapidă cu ajutorul a
două batalioane, numărând câte 1500 de persoane fiecare și putând fi mobilizate la
nevoie aproape simultan. Deciziile de mobilizare sunt luate de miniștrii țărilor UE, în
cadrul Consiliului UE.
Legături mai strânse cu vecinii noștri: Politica europeană de vecinătate

Politica europeană de vecinătate (PEV) guvernează relațiile UE cu 16 dintre țările


vecine de la est și sud.
La sud: Algeria, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Libia, Maroc, Palestina (această
denumire nu implică nicio recunoaștere a Palestinei ca stat și nu aduce atingere
pozițiilor privind recunoașterea Palestinei ca stat), Siria și Tunisia.
La est: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina.
Destinată să consolideze relațiile UE cu vecinii săi de la est și sud, această politică
promovează:

 asocierea pe plan politic


 integrarea economică
 creșterea mobilității.
Pe măsură ce UE s-a extins, țările din Europa de Est și din Caucazul de Sud i-au
devenit vecini mai apropiați. Ele ne influențează din ce în ce mai mult securitatea,
stabilitatea și prosperitatea. În 2009, a fost lansat parteneriatul estic, menit să
consolideze relațiile UE cu 6 țări din Europa de Est. O cooperare mai strânsă între UE
și partenerii săi est-europeni - Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica
Moldova și Ucraina - reprezintă un element-cheie în relațiile externe ale UE.
În urma evenimentelor care au marcat Primăvara arabă, UE și-a relansat politica de
vecinătate pentru a oferi un sprijin mai consistent partenerilor angajați în realizarea de
reforme care să promoveze democrația, drepturile omului și statul de drept. Scopul
acestei politici este să încurajeze dezvoltarea economică favorabilă incluziunii în
aceste țări și să promoveze parteneriatul cu o serie de grupuri și organizații, în paralel
cu relațiile dintre UE și guverne.
UE sprijină, de asemenea, țările învecinate care se confruntă cu conflicte și crize. Este
principalul donator de asistență pentru victimele crizei din Siria, contribuția sa
ridicându-se la peste 3,2 miliarde de euro din 2011 până în prezent. UE încearcă, de
asemenea, să ajute Libia în actuala situație dificilă din punct de vedere politic și al
securității.
Uniunea continuă să sprijine eforturile internaționale de instaurare a păcii în Orientul
Mijlociu. Obiectivul său este ca Palestina și Israel să ajungă la o înțelegere bilaterală.
UE colaborează cu ONU, SUA și Rusia (în cadrul „Cvartetului”), pentru a încuraja
cele două părți să ajungă la un acord. De asemenea, ele lucrează îndeaproape cu
partenerii regionali pentru o soluționare pașnică a conflictului.
Programul nuclear iranian a fost o sursă importantă de tensiune la nivel
internațional. Acordul istoric încheiat în noiembrie 2013 cu comunitatea
internațională a constituit un prim pas în direcția rezolvării problemei și o încununare
a eforturilor depuse de UE în conducerea negocierilor de pace în numele comunității
internaționale.
Asia și America Latină
UE își intensifică relațiile cu grupările regionale din Asia și America Latină. Astfel,
UE a încheiat „parteneriate consolidate” cu partenerii săi asiatici, aflați într-un proces
rapid de dezvoltare. Acestea combină elemente economice, politice, sociale și
culturale. UE este, de asemenea, un suporter convins al integrării regionale în ambele
regiuni.