42,.Plata pentru utilizarea resurselor naturale.

Conform articolului 19 al legii privind utilizarea resurselor natural se stipuleaza ca utilizarea lor
se face contra plata.Aceasta plata reprezinta compensare in bani de catre beneficiar a cheltuelilor
publice utilizate pentru expoloatarea resurselor ,conservarea si restabilirea lor.
Cuantumyl acestor plati depinde de starea si valoarea lor de consum,de posibilitatea de
inlocuirea lor cu alte tipuri de resurse in procesul de protective si de cheltuelile pentru
restabilirea sau mentinerea lor in stare utilizabila.
Conform art.24 se stipuleaza ca plata pentru folosire in limita a resurselor natural se include in
pretul de cost iar pentru utilizraea supra limita se percep plati din profitul ramas la dispozitia
platitorului dupa platta pentru impozitele pe venit.
Este foarte important ca din mijloacele accumulate din platile pentru utilizarea resurselor natural
trebue sa fie utilizate numai pentru mentinere.
Taxele sint expuse in urmatoarele forme:
1.Taxele pentru utilizarea resurselor natural
2.Taxe pentru dreptul de utilizare a resurselor natural
3.Pentru utilizarea a resurselor natural
4.pentur refacerea resurselor natural.

41.Structura si principiile mecanismului economic al protectiei mediului.

Unile dintre cel mai importante pirghii ale protectiei mediului sint cele economice.In acest sens
se impune ca toate calculile economice legate de activitatea de utilizare a resurselor natural de
poluare a mediului de efectuare a protectiei lui si altele in calculile economice,In sistemele de
plati ,de preturi pentru impoziytarea sa fie incluse si componentele ce tin de protectia mediului
incunjurator,aceste component ce sint specific pot pe de o alta parte stimuli sau penaliza
activitatea economic ape de alta parte pot crea alte conditii pentru acumularea resurselor
financiare.
Mecanismul economic functioneaza in baza urmatoarelor principia:
1.stabilirea,introducerea si functionarea platilor pentru utilizarea resurselor natural si poluarea
mediului inconjurator
2.compensarea de catre interprinderi,oraganizatii,cetateni, a daunei cauzate mediului natural
3.efectuarea de catre interprinderi a masurilor de protective a mediului incunjurator in baza
resurselor proprii sau a creditelor
4.utilizarea resurselor financiare accumulate in rezultatul functionarii platilor pentru utilizarea
resurselor si poluarea mediului nu numai in scopurile protectiei si regenerarrii mediului
inconjurator.
Aceste principia au 3 functii de baza:
1 de stimulare de a coenteresa interprinderele ,oraganizatiile ,persoanele fizice de a utilize
rational resursewle natural si de a realize masuri de priotectie a mediului si a minimalizarii
poluarii mediului
2.functia de compensare care prevede recuperarea pierderilor cauzate de mediul natural in
rezultatul folosirii resurselor natural al poluarii lui cit si a daunelor provocate sanatatii
oamenilor.

40.Atributii si raspunderi in domeniul protectiei mediului ale autoritatilor APL.

Conform art.183 din proectul de lege privind protectia mediului unde este stipulate ca APL
raioane si municipii asigura servicii pentru protectctia mediului prin intermediul carora inpreuna
cu autoritatile Administratiei teritoriale pentru mediu si pentru sanatate au urmatoarele atributii.
NIVELUL2.
1.asigurarea respectarii legislatiei
2.aproba de comunacord cu organul centaralde mediu limitile de utilizare a resurselor natural cu
exceptia acelor resurse de importanta naturala.
3.Controleaza activitatea primariilor.
4.Organizeaza elaborarea si realizarea programelor poluarilor de activitate in domeniul potectiei
mediiului a raioanelor si municipiilor.
5.Asigura lucrarile de reconstructii ecologica in restabilirea echilibrului ecologic in zonele
afectate de factorul antropic.
6.Propuneri pentru a fi incluse in arii natural protejate ,teritorii natural pentru a fi evitata
urbanizarea acestor teritorii si amenajarea lor respective.
7.Contribue la coenstetizrea populatiei in aspectele protejarii mediului si utilizarii durabile a
resurselor natural.
NIVELUL 1.
Conform art. 183 autoritatilo APL au urmatoareleatributii si responsabilitati:
1.Asigura pastrarea unui mediu incunjurator sanatos si utilizarea rationala a resurselor natural si
evident unui control st6rict asupra implimentarii si respectarii actelor legislative si normative de
mediu
2.Punerea in actiune a planurilor locale de protective a mediului si alocarea ressuurselor
financiare din bugetul local pentru implimentarea ,elaborarea si punerea in actiune a acestui pln.
3.Stabilirea perimetrilo pentru depozitarea deseurilor ,a cimitirelor ,a terenurilor folosite in
agricultura ,pentru pasunat.
4.Stabileste si mentin raportul stiintific argumentat in cadrul zonei , intre terenurile arabile pentru
pasunat,poduri a apelor,pentru mentinerea echilibrului ecologic in teritoriu.
5.repartizeaza terenuri pentru asigurarea gradului de inpadurire
6.acorda prioritati interprinderilor ce isi desfasoara activitatea econoimica nepoluanta si
utilizarea in procesele tehnologice a resurselor intrun circuit inchis.

39.guvernul RM ,ministerele si alte autoritati ale APC.

Conform proectului de lege privind protectia mediului in art 170. Sint stipulate competentele
guvernului RM in domeniul mediului ambient.
1.Elaboreaza ,promoveaza si implimenteaza politici natinale in domeniul protectiei mediului si
stabileste normele folosirii rationale a resurselor natural precum si folosirea durabila a acetora si
integrarea politicii de mediu de politicile sectorialele.
2.Elaboraza si adopta masuri privind prevenirea si diminuarea impactului electviv asupra
mediului-vietii si sanatatii omului si supra sectorului ecologic de stat
3.elaborarea si aprobarea si realizarea documentelor de politici de mediu si monotorizarea
implimentarii acestora,
4.stabilirea ordinii de monotorixzarea a starii mediului si sisemelor de supraveghere a conditiilor
hidrometeorologice
5,.stabilirea ordinii controlului de stat in domeniul protectiei mediul
6.stabileste plati pentru poluarea mediului si nemijlocit pentru depozitarea deseurilor
7.stabileste normele de folosire a resurselor natural
8.organizeaza si sustine educatia ecologica.
9.asigura relatii externe a RM cu alte state in domeniul protectiei mediului.

38.Cadrul institutional dem mediuin RM.

In RM sistemul institutional de mediu include autoritatea central prvind protectia mediului
,agentii de implimentare in domeniu ,inspectorate ,servicii,interprinderi de stat si institutii
stiintifice.
AAPC sint reprezentate de ministerul mediului in subordinea caruia se afla alte 9 institutiicu
functii de reglementaresi implimentare a politicii de mediu.
Aceste institutii sunt:
-inspectoratul ecologic de stat cu functii de inspectare a implimentarilor legislative si normative
in vederea protectiei mediului inconjurator
-agentia pentru geologie si resurse minerale-functii de asigurae a politicii statului in domeniul
studierii,folosirii rationale si a protective subsolului si tinerea sub control a cercetariloer
stiintifice in domeniul geologiei si extragerii resurselor natural,.
-agenytia apelor moldovei –
-agentia nationala de reglementare a activitatii nucleaare si radioactive
-serviciul hidrometeorologic de stat
-serviciul piscicol

Exista si alte institutii care sint responsabile de protectia mediului(ministerul sanatatii,agriculturii

si industriei alimentare).
Pentru realizarea misiunilor sale toate structurile de mediu exercita urmtoarele functii:
1.de politica 2.de reglementare 3.administrare 4.reprezentare 5.autoritate de stat. 6.coordonare
.7..de cooperare international..

37..reglementari legislative nationale.

Dreptul mediului-un ansamblu complex de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se
stabilesc intre oameni referitoare la atitudinea lor fata de componentele natural si artificial din
mediul incunjarator precum si conservarea acestor component.
Dreptul mediului este o ramura a dreptului ce se afla in strinsa legatura cu celelante ramuri dar se
refera la patrimonial natural,geologic,cultural,urban I rural.
Dreptulu mediul recunoaste urmatoare principia:
1.Dreptul omului la mediul inconjurator nepoluat si sanatos.
2.Accesul la orce informative privind starea mediului a produselor alimentare si casnice utilizate
3.Dreptul la despagubiri pentru prejudiciile suferite ca urmare a poluarii mediului
4.Dreptul de a sesiza orce alta autoritate a supra activitatii de poluare asupra mediului
incunjurator
5.DReptul persoanelor de a beneficia de anumite facilitate in activitatea realizata pentru protectia
mediului.

Normele juridice pentru protectia mrdiului incunjurator sunt alcatuite din legea protective
mediului si legi special elaborate de fiecare tara in parte care sunt intarite prin decrete si ordine
guvernamentale si ministeriale.
Cadrul legislative ecologic al RM este unul foarte vast si reprezentt de un spectru larg de acte
normative,legislative,organice.:
1.Constitutia RM
2.Legea privind protectia mediului incunjurator
3.Codul funciar
4.Legea privind expertizarea ecologica si evaluarea impactului asupra mediului incunjurator
5.legea privind deseurile de productie
6.legea-plata privind poluarea mediului
7.legea-acesul la informative
8.Planul national de actiune in domeniul mediului
9.conceptia protectiei mediului a fost inlocuita cu conceptia politicii de mediu a RM
10.Conceptia dezvoltarii durabile a localitatilor RM

43Taxa pentru poluare si fondul ecologic.

Legea privind poluarea mediului
Taxa pentru poluare semnifica 3 aspecte:
-compensarea
-stimularea
-economica
Taxa pentru poluare este orientate spre compensarea daunei aduse mediului incunjurator si
populatiei spre deosebire de raspundere juridica legea privind contraventiile ecologice stipuleaza
obligatia de plata pentru poluarea mediului in cazurile de daune planificate admise de organelle
competente indifferent de vina agentului economic.
In al 2 rind taxele se percep din contul interprinderii in acest sens trebue sa joace un rol
stuimulator orientind interprinderea,si utilizarea rationala a resurselor natural .
Inal 3 rind taxele pentru poluare trebue accumulate in fondul ecologic si utilizate pentru
protective mediului ambient.Marimea platilor pentru poluare depinde de volumul de poluare ,de
gradul de agresivitate fata de mediul incunjurator.
Fondul ecoloc-se constitue din platile pentru poluare a mediului pentru compensarea daunilor
aduse lui,comenzile coomercealizarea uneltelor ,obiectellor natural illegal.

4.Ecosistemul: structura, functii, echilibru ecologic, nisa ecologica.

Ecosistemul este un sistem complex alcătuit din biocenoză(plante şi animale) şi biotop (un
anumit mediu) între care există o permanenta interacţiune. Ecosistemul poate fi definit ca fiind
unitatea funcţională de bază a naturii, a biosferei care cuprinde organismele şi mediul
înconjurător, legate printr-o multitudine de procese fizice, chimice şi biologice.
Exemple: ecosistemul acvatic cuprinde biocenozele din lacuri, apele curgătoare, apele freatice,
apele marine şi oceanice; ecosistemul terestru cuprinde comunităţi de organisme care ocupă
biotopuri terestre.
In funcţie de origine există:
1.Ecosisteme naturale(existenţa şi echilibrul lor nu este influenţat decisiv de intervenţia omului.
În funcţie de natura biotopului ecosistemele naturale pot fi clasificate în: marine; de ape
interioare; terestre)

2.Ecosisteme antropizate (s-au format ca urmare a acţiunii omului asupra mediului, de exemplu:
agroecosisteme, lacuri de baraj, iazuri, heleştee, aşezări umane cu scopul obtinerii unor produse
agroalimentare).

Principalele funcţii ale unui ecosistem sunt: funcţia energetică, funcţia de circulaţie a materiei şi
funcţia de autoreglare.
Nisa ecologica – un spatiu restrins din biotope, in care traieste o populatie( de ex. Nisa ecologica
a papurii cuprinde apele putin adinci, din apropierea malului, a unui lac.)
Termenul de nisa ecologica reprezinta spatial pe care il ocupa o anumita populatie.

7. Sistemul de monitoring integrat in RM

Monitoringul Ecologic Integrat este un sistem complex, prin care statul supraveghează
permanent starea mediului, resurselor naturale şi a impactului antropic, bazat pe parametri şi
indici cu acoperire spaţială şi temporală, care asigură cadrul informaţional necesar pentru
elaborarea strategiei şi tacticii de prevenire a consecinţelor
activităţii antropice şi a calamităţilor naturale, de elaborare a prognozelor şi exercitare a
controlului operativ asupra eficienţei măsurilor de redresare a situaţiei ecologice.

8. Structura si organizarea monitoringului ecologic.

În conformitate cu Regulamentul sistemului de monitoring ecologic, monitorizarea ecologică
integrată include, atît compartimentele de bază (aerul, apa, solul, subsolul, deşeurile, flora,
fauna,omul), cît şi factorii complementari (radiaţia solară şi tehnogenă, cîmpurile
electromagnetice, poluarea sonică, vibraţiile, contaminările cu agenţi
biologici, substanţele toxice, îngrăşămintele minerale şi organice, pesticidele). În caz de
necesitate, structura sistemului de monitorizare ecologică poate fi diversificată.
În plan teritorial, Monitoringul Ecologic se constituie din trei niveluri de monitoring:
- local (în zona de activitate a întreprinderilor, în localităţi, sectoare de landşaft, arii
protejate);
- regional (în limitele unităţilor administrativ-teritoriale, în perimetrul zonelor
economice şi naturale);
- naţional, care cuprinde întreg teritoriul ţării.
În Republica Moldova monitoringul ecologic integrat este
organizat de către Centrul de Monitoring Ecologic al Ministerului Mediului şi furnizorii de
informaţie - instituţiile specializate în domeniile respective, abilitate să efectueze monitoringul
specializat.
Cadrul instituţional al monitoringului ecologic include:
1) organizaţiile şi instituţiile, menţionate în p.8 al prezentului Regulament care colectează din
domeniile specializate datele primare, le prelucrează şi le analizează,
întocmesc pronosticuri şi furnizează informaţii utilizatorilor. Printr-
o testare calitativă specială se determină si apoi se numeste instituţia de bază
din cadrul fiecărui subsistem, căreia i se atribuie funcţia de coordonare
metodologicăîntr-un domeniu specializat şi de prezentare către Centrul de Monitoring Ecologic
a datelor;
2) Centrul de Monitoring Ecologic, care patronează reţeaua complexă
de supraveghere, coordonează activitatea furnizorilor de informaţii
ecologice, colectează, prelucrează, integrează şi generalizează
informaţia primară prezentată de furnizori, gestionează băncile naţionale de date, aduce la
cunostinţa organelor de stat şi a opiniei publice informaţiile integrale, generalizate şi speciale
privind starea mediului natural şi componentelor acestuia;
3) consiliul specializat al Centrului de Monitoring Ecologic cu
statut de organ consultativ, care elaborează recomandări privind
activitatea metodologică şi organizaţională în cadrul Monitoringului Ecologic şi include
specialişti notorii din domeniile respective.
În plan organizaţional, reţeaua generală Monitoringul Ecologic include posturi, staţii şi
poligoane de supraveghere, laboratoare,
centre de profil sau specializate (conform subsistemelor sus-menţionate), precum şi
unitatea centrală - Centrul de Monitoring Ecologic. Numărul subdiviziunilor specializate
se stabileşte conform necesităţilor de acoperire spaţială şi temporală a teritoriului ţării cu reţele
de monitorizare ecologică specializate.

9. Functionarea Monitoringului Ecologic.

Funcţionarea Monitoringului Ecologic are la bază urmatoarele principii:
- supravegherea sistematică a stării mediului natural, componentelor lui şi a evoluţiei
impactului antropic;
- obiectivitatea şi veridicitatea monitorizării;
- caracterul interdisciplinar şi exhaustiv al supravegherii;
- compatibilitatea informaţiei furnizate de diferite surse;
- compatibilitatea Monitoringului Ecologic cu sistemele analogice internaţionale;
- coordonarea normativelor şi metodelor de investigaţie şi cercetare, a activităţilor de logistică
şi asigurare cu programe;
- complexitatea estimării informaţiei ecologice;
- operativitatea prezentării informaţiei beneficiarilor;
- accesibilitatea informaţiei privind starea mediului natural, cu respectarea prescripţiilor
şi restricţiilor legale în domeniu.
Funcţionarea Sistemului de Monitoring Ecologic Integrat (denumit în cele ce urmează
Monitoringul Ecologic) este asigurată de către autoritatea centrală de mediu şi de către
furnizorii şi beneficiarii informaţiei respective.

În cadrul Monitoringului Ecologic în calitate de furnizori ai

informaţiei ecologice participă instituţiile de stat (ministere, departamente, agenţii, institute,
concerne, asociaţii) gestionare ale resurselor naturale, organele abilitate să
exercite controlul asupra utilizarii lor, instituţiile ştiinţifice şi agenţii economici care
folosesc resurse naturale ori desfăşoară activităţi cu impact asupra mediului sau sănătăţii
populaţiei.
Calitatea de beneficiar al informaţiei ecologice acumulate de Monitoringul Ecologic o
poate avea orice instituţie, persoană fizică sau juridică, ce solicită sau utilizează informaţia
respectivă.

13. Cartea Rosie a RM

Cartea Roşie - document oficial care include lista speciilor de plante şi animale dispărute, critic
periclitate, periclitate, vulnerabile, rare şi nedeterminate de pe teritoriul Republicii Moldova,
informaţia generală privind statutul, starea, arealul, precum şi metodele de protecţie, conservare
şi răspîndire a acestora; Cartea Roşie constituie baza pentru elaborarea şi realizarea programelor
(planurilor de acţiuni) de protecţie şi restabilire a speciilor de plante şi animale incluse în ea.
- 126 specii de plante
- 116 specii de animale
31.Sisteme de colectare si transportare a deseurilor.
Colectarea deseurilor municipale si stradale se poate face in urmatoarele moduri:
● colectarea ermetica in autovehicule compactoare;
● colectarea in containere inchise;
● colectarea prin schimb de recipienti;
● colectarea realizata prin selectare in saci / pungi de plastic. Precolectarea deseurilor se
realizeaza selectiv, pe tipuri de deseuri municipale, in pungi / saci de plastic de culori
diferite, aferente fiecarui tip de deseu sau de amestec de deseuri.
Transportul deseurilor se realizeaza numai cu autovehicule specializate, acoperite si prevazute
cu dispozitive de golire automata a recipientelor de colectare, care sa nu permita imprastierea
deseurilor sau a prafului, emanarea de noxe sau scurgeri de lichide in timpul transportului.
Vehiculele vor fi intretinute corespunzator, benele si containerele vor fi spalate si dezinfectate
numai in spatiile care sunt dotate cu sisteme de colectare a apelor uzate provenite din spalare.

30. Elemente strategice de planificare a managementului deseurilor.

Politica Guvernului Republicii Moldova în domeniul gestionării deşeurilor constă în dezvoltarea
infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru a proteja în mod adecvat mediul înconjurător la
nivel global, naţional şi local de efectele asociate cu managementul deşeurilor generate de
cetăţeni, întreprinderi şi instituţii.Elaborarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor
(SNGD) are ca obiectiv crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui
sistem integrat şi eficient din punct de vedere social, economic şi de protecţie a mediului.
Managementul deșeurilor se referă la toate operațiunile care se efectuează în vederea gestionării
corespunzătoare a deșeurilor solide: modalități de colectare, reciclare și recuperare, procesare și
tratare, depozitare, transport, analiză și monitorizare.

29.Ierarhia managementului deseurilor.Prevenirea formarii deseurilor.Minimalizarea deseurilor.

Ierarhia de gestionare a deşeurilor este un cadru conceptual simplificat, care acţionează ca un
ghid pentru cele mai dorite opţiuni de gestionare a deşeurilor, avînd la bază prioritizarea
opţiunilor de gestionare a deşeurilor pentru a maximiza durabilitatea lor după cum urmează:
a) Prevenirea: prevenirea producerii de deşeuri în partea superioară a ierarhiei, este
opţiunea cea mai potrivită. Prevenire înseamnă încetinirea şi inversarea în cele din urmă a
ratei de creştere a deşeurilor şi a proprietăţilor periculoase ale deşeurilor care sunt
generate;
b) Reutilizarea şi reciclarea: Aceasta se referă la utilizarea deşeurilor ca materii primă
secundare, fie fără prelucrare suplimentară (reutilizare), sau cu prelucrarea ulterioară
(reciclare);
c) Recuperare: Aceasta se referă la extragerea valorii în continuare (inclusiv a energiei) din
deşeurile generate. Recuperarea include utilizarea fracţiuni combustibile de deşeuri drept
combustibil alternativ în producţia de energie electrică şi termică;
d)Eliminarea: Aceasta se referă la înhumarea în depozitele de deşeuri a componentelor de
deşeuri care nu pot fi reutilizate, reciclate şi recuperate, care sunt concepute pentru a limita strict
emisiile în mediul înconjurător
Prevenirea producţiei de deşeuri este o prioritate de vârf în ierarhia gestionării lor. Obiectivele
prevenirii deşeurilor sunt:  reducerea emisiilor;  reducerea conţinutului de substanţe
periculoase în fluxurile de materiale  creşterea eficienţei utilizării resurselor. Prin urmare,
prevenirea trebuie aplicată prioritar fluxurilor de deşeuri cu volum mare, deşeurilor periculoase
şi deşeurilor care conţin substanţe periculoase.

28.Notiuni de baza si clasificarea deseurilor

Deşeurile sunt materiale considerate fără valoare sau fără utilitate. Acestea ar trebui eliminate
deoarece pun în pericol sănătatea umană. Contactul omului cu deşeurile poate surveni fie în mod
direct, prin acumularea haldelor de gunoi în apropierea zonelor de locuit, fie indirect, prin
scurgerile în sol, apă subterană sau apă de suprafaţă şi emisie în atmosferă. Clasificarea
deşeurilor Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se clasifică astfel: -
deşeuri din industria minieră – sunt reprezentate de fragmente de roci şi minereuri sărace.
Acestea sunt depuse de regulă la gura minei în zone neamenajate expuse periodic eroziunii şi
spălării de către apele de suprafaţă. - deşeuri din industria energetică şi metalurgică – pot fi
zguri, nămoluri, prafuri şi cenuşi. Zgura şi cenuşa de la termocentrale reprezintă o mare cantitate
de deşeuri, în special în ţara noastră, unde industria energetică utilizează cu precădere cărbune
inferior. Deşeurile provenite de la termocentrale şi din metalurgia neferoasă au un conţinut
ridicat în metale grele şi o anumită cantitate de sulfaţi care pot polua grav mediul înconjurător. -
deşeuri industriale - provin în general din industria prelucrătoare (textilă, a lemnului, alimentară)
şi în special din prelucrarea metalelor. - deşeuri din construcţii – reprezintă materialele provenite
din demolarea construcţiilor şi din resturile de materiale rămase de la şantierele de construcţii
civile şi industriale. - deşeuri stradale – sunt reprezentate de hârtie, plastic, resturi ceramice şi
sticle, moloz, resturi alimentare, resturi vegetale, metale şi praf, acumulate în zonele stradale din
activităţi cotidiene. - deşeuri menajere – sunt reziduurile solide colectate de la locuinţele
populaţiei şi sunt reprezentate prin: hârtie, plastic, material textil, ceramică, metal, sticlă,
ambalaje, diverse substanţe chimice, baterii, anvelope, uleiuri şi nu în ultimul rând resturi
alimentare. - deşeuri agricole – sunt constituite din resturi vegetale, precum cocenii şi paiele. Din
zootehnie rezultă mari cantităţi de gunoi de grajd şi dejecţii animaliere. - deşeuri periculoase –
provin în cea mai mare parte din industria chimică, metalurgică, a rafinării, ateliere auto şi staţii
de benzină. Aceste substanţe nu se folosesc direct de către om, însă cele mai multe sunt utilizate
la fabricarea multor produse finite necesare omului. Dintre acestea amintim: vopsele, solvenţi,
insecticide, pesticide, acizi, compuşi metalici etc. - deşeuri radioactive – sunt rezultate din
activităţi industriale, medicale şi de cercetare. Cele mai mari cantităţi provin din activitatea de
producere a energiei electrice. Deşeurile, în marea lor majoritate, pot deveni periculoase în
condiţii precare de depozitare sau de transport. Astfel ele pot deveni explozive, oxidante,
inflamabile, iritante, toxice, cancerigene, corozive, infecţioase, mutagene, radioactive şi pot
emite gaze toxice în contact cu apa, aerul sau un acid.

1.Relatiile internationale in domeniul protectiei mediului.

Protejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii generaţiilor prezente şi viitoare.
Provocarea actuală este reprezentată de combinarea protecţiei mediului cu creşterea economică
continuă într-un manieraă care sa fie sustenabilă. În domeniul protecţiei mediului există un
număr mare de organizaţii care conservă, analizează şi monitorizează mediul în diferite
modalităţi. Aceste organizaţii de mediu pot fi globale, regionale, naţionale sau locale.

Organizaţia Naţiunilor Unite – ONU

ONU a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945 când un număr de 51 de ţări s-au angajat să menţină
pacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă. Astăzi, aproape toate naţiunile lumii
sunt membre ONU: în total 192 de state.
ONU oferă mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaţionale şi pentru formularea de politici
în chestiuni care ne afectează pe toţi. În cadrul Organizaţiei toate statele membre – mari sau
mici, bogate sau sărace, cu vederi politice şi sisteme sociale diferite – au un cuvânt de spus şi
drept de vot egal.

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)

Principalul organism al ONU, UNEP, creat în vederea protecţiei mediului, a fost înfiinţat imediat
după Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul Uman, desfăşurată la Stockholm în anul 1972 şi
are mandatul de a coordona la nivel mondial integrarea politicilor de protecţie a mediului în
celelalte sectoare în vederea asigurării unei dezvoltări durabile.
Web-site:

Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a Naţiunilor Unite (CSD)

CSD a fost creată în anul 1993, ca urmare a Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu şi
Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992. CSD este format din reprezentanţi ai 53 de
state aleşi odată la 3 ani. CSD are sesiuni anuale axate pe diverse tematici ale dezvoltării
durabile, pilonul cel mai important al dezvoltării durabile fiind protecţia mediului.
Web-site:

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare este o reţea de dezvoltare globală a ONU, care
pledează pentru dezvoltare şi conectează statele prin accesul la cunoştinţe, experienţe şi resurse
menite să ofere oamenilor o viaţă mai bună.
Liderii lumii s-au angajat să îndeplinească Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului până în
2015, inclusiv obiectivul fundamental de a reduce cu jumătate sărăcia extremă. Prin intermediul
reţelei sale internaţionale, PNUD coordonează eforturile globale şi naţionale pentru realizarea
acestui scop.
Web-site: www.undp.org

Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE)

Activităţile desfăşurate de UNECE în domeniu au ca obiectiv protecţia mediului şi a sănătăţii
umane şi promovarea dezvoltării durabile în ţările membre, conform principiilor Agendei 21.
Scopul este acela de a reduce poluarea pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului şi
pentru a evita astfel compromiterea stării factorilor de mediu pentru generaţiile viitoare.
Web-site “Mediu pentru Europa”:

2.Problemele actuale de sociologie si ecologie generala.

1.1 Problema ecologică

Epuizarea resurselor limitate

Petrol, gaze naturale, mireuri de fier, minereu de cărbune sunt limintate, iar necesitate este mereu
crescătoare. Creşterea economică a multor state ca impact are creştere anuală a cererii la
resursele naturale.

Soluţii: Folosirea resurselor alternative de căpătare a energiei şi materiei prime pentru industrie.
De folosit ca alternativă energia soarelui, vîntului, apei şi ca materie primă elemente chimice
care înlocuiesc cele originale.

Problema ocrotirii oceanului planetar

Problema constă în:

1.aruncarea deşeurilor în cantităţi enorme

2. Navele comerciale care elimină deşeuri în urma deplasării sau accidentelor

3. Braconajul animalelor care sunt pe cale de dispariţie sau într-un număr redus, cu scopul de
obţine profit. 4. Incendii antropice care provoacă scăderea numărului populaţiei unei specii de
plante sau animale.
Soluţii: Pentru ocrotirea eficientă a oceanelor este necesar de susţinerea activă a ONG-urilor şi a
structurilor internaţionale care au ca scop ocrotirea oceanului planetar. În caz de un stat nu are
metode de combatere cu această problemă, la nivel internaţional să fie supus sancţiunilor
economice, sau susţinut economic pentru a promova aceste valori în cadrul statului.

Poluarea atmosferei

Anual în urma activităţii uzinelor, automobilelor, dar cataclizmelor, incendiilor se elimină o

cantitate mare de substanţe dăunătoare lumii vii. În urma poluarii atmosferii apare efectul de
seră,smogul, găuri în stratul de ozon,ploi acide, ploi radioactive. În urma efectului de seră are loc
ridicare temperaturii globului, ceea ce provoacă topirea gheţarilor.

Stratul de ozon este scutul principal al plantei împotriva razelor ultraviolete, ca urmare în urma
poluării aerului în el se formează găuri. Aceste găuri prezintă un pericol globului de
supraîncălzire.

Smogul se formează în areale urbane, în acele locuri în care există un mare număr de
automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se ozonul,
aldehide şi cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Când dioxidul de sulf şi
oxidul azotos se transformă în acid sulfuric şi acid azotic în atmosferă, aceste substanţe precipită
sub formă de ploaie, aşa numita ploaie acidă. Ploaia acidă este o gravă problemă globală pentru
că foarte puţine specii sunt capabile să supravieţuiască în asemenea
condiţii.

Ca exemplu de ploi radioactive poate servi cataclizmul de la Fukisima1 în urma căruia de la

reactor s-a eliminat în atmosferă substanţe radioctive, pe parcurs de 10 zile, masele de aer au
transportat o cantitate din substanţe la coastele Americii de Nord, astfel prezentînd un pericol
pentru tot globul.

Soluţii: Pentru a produce energie sunt necesare centrale electrice. Acestea pentru a o produce au
nevoie de combustibili, şi arderea combustibililor prezintă un pericol major pentru atmosferă.
Am putea stopa acest fenomen folosind energia într-un mod raţional. Cateva din lucrurile care s-
ar putea face pentru a salva energia sunt:
• Industria va trebui să devină mult mai eficientă din punct de vedere al consumului de energie,
trecînd de la utilizarea combustibililor fosili bogaţi în carbon (cărbune), la combustibili săraci în
carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi;
• Industria energetică, de la extracţie şi pînă la consum, trebuie restructurată astfel încat să devină
eficientă şi mai puţin poluantă;
• Transportul trebuie să se orienteze spre mijloace mai puţin poluante şi cu consumuri reduse;
• Constructiile sa fie eficiente energetic şi sa tinda spre utilizarea surselor de energie
regenerabila;
• Echipamentele şi produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;
• Padurile vor fi protejate şi chiar vor fi extinse.
• Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice.
• Evitarea pierderilor: reduceti ceea ce folositi, refolositi lucrurile în loc sa cumparati altele noi,
reparati obiectele stricate în loc sa le aruncati, şi reciclati cat mai mult posibil. Aflati ce facilitati
de reciclare sunt disponibile în zona voastra. Incercati sa nu aruncati lucrurile daca acestea ar
mai putea avea o alta folosinta.
• Economisiti apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Invata cat mai
mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce le determina. Afla daca
sunt grupari ecologice în zona ta care te-ar putea informa.

3. Mediul de sanatate al populatiei.

În ultimii ani în lume, dar şi în Republica Moldova, au avut loc modificări esenţiale în structura
şi nivelul indicilor stării de sănă-tate. Estimarea acestor fenomene necesită a căuta cauzele lor şi
a evidenţia rolul factorilor mediului ambiant în dezvoltarea lor. Deter-minarea impactului
factorilor nefavorabili ai mediului asupra sănă-tăţii umane argumentează convingător investiţiile
materiale imense necesare pentru protecţia şi asanarea mediului pe scară largă. În literatură
indentificăm foarte multe publicaţii despre rolul factorilor de mediu pentru sănătatea populaţiei.
Însă ele se referă în fiecare caz, preponderent la un singur factor. La etapa actuală este necesar a
conştientiza că sănătatea popu-laţiei este un indice integral al calităţii mediului. Sarcina noastră
principală constă în descifrarea acestui integral, deci în determi-narea nu numai a rolului fiecărui
factor în parte, dar şi a comple-xelor de factori, frecvent depistate, pentru sănătate. Această
moda-litate de expunere permite a evidenţia factorii prioritari importanţi, care necesită
combatere, în primul rând.

4.Probleme ecologice ale lumii contemporane .

Epuizarea resurselor limitate

Petrol, gaze naturale, mireuri de fier, minereu de cărbune sunt limintate, iar necesitate este mereu
crescătoare. Creşterea economică a multor state ca impact are creştere anuală a cererii la
resursele naturale.

Soluţii: Folosirea resurselor alternative de căpătare a energiei şi materiei prime pentru industrie.
De folosit ca alternativă energia soarelui, vîntului, apei şi ca materie primă elemente chimice
care înlocuiesc cele originale.

Problema ocrotirii oceanului planetar

Problema constă în:

1.aruncarea deşeurilor în cantităţi enorme

2. Navele comerciale care elimină deşeuri în urma deplasării sau accidentelor

3. Braconajul animalelor care sunt pe cale de dispariţie sau într-un număr redus, cu scopul de
obţine profit. 4. Incendii antropice care provoacă scăderea numărului populaţiei unei specii de
plante sau animale.

Soluţii: Pentru ocrotirea eficientă a oceanelor este necesar de susţinerea activă a ONG-urilor şi a
structurilor internaţionale care au ca scop ocrotirea oceanului planetar. În caz de un stat nu are
metode de combatere cu această problemă, la nivel internaţional să fie supus sancţiunilor
economice, sau susţinut economic pentru a promova aceste valori în cadrul statului.

Poluarea atmosferei

Anual în urma activităţii uzinelor, automobilelor, dar cataclizmelor, incendiilor se elimină o

cantitate mare de substanţe dăunătoare lumii vii. În urma poluarii atmosferii apare efectul de
seră,smogul, găuri în stratul de ozon,ploi acide, ploi radioactive. În urma efectului de seră are loc
ridicare temperaturii globului, ceea ce provoacă topirea gheţarilor.

Stratul de ozon este scutul principal al plantei împotriva razelor ultraviolete, ca urmare în urma
poluării aerului în el se formează găuri. Aceste găuri prezintă un pericol globului de
supraîncălzire.

Smogul se formează în areale urbane, în acele locuri în care există un mare număr de
automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se ozonul,
aldehide şi cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Când dioxidul de sulf şi
oxidul azotos se transformă în acid sulfuric şi acid azotic în atmosferă, aceste substanţe precipită
sub formă de ploaie, aşa numita ploaie acidă. Ploaia acidă este o gravă problemă globală pentru
că foarte puţine specii sunt capabile să supravieţuiască în asemenea
condiţii.

Ca exemplu de ploi radioactive poate servi cataclizmul de la Fukisima1 în urma căruia de la

reactor s-a eliminat în atmosferă substanţe radioctive, pe parcurs de 10 zile, masele de aer au
transportat o cantitate din substanţe la coastele Americii de Nord, astfel prezentînd un pericol
pentru tot globul.

Soluţii: Pentru a produce energie sunt necesare centrale electrice. Acestea pentru a o produce au
nevoie de combustibili, şi arderea combustibililor prezintă un pericol major pentru atmosferă.
Am putea stopa acest fenomen folosind energia într-un mod raţional. Cateva din lucrurile care s-
ar putea face pentru a salva energia sunt:
• Industria va trebui să devină mult mai eficientă din punct de vedere al consumului de energie,
trecînd de la utilizarea combustibililor fosili bogaţi în carbon (cărbune), la combustibili săraci în
carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi;
• Industria energetică, de la extracţie şi pînă la consum, trebuie restructurată astfel încat să devină
eficientă şi mai puţin poluantă;
• Transportul trebuie să se orienteze spre mijloace mai puţin poluante şi cu consumuri reduse;
• Constructiile sa fie eficiente energetic şi sa tinda spre utilizarea surselor de energie
regenerabila;
• Echipamentele şi produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;
• Padurile vor fi protejate şi chiar vor fi extinse.

5.Principii si obiective ale dezvoltarii durabile.

OBIECTIVELE STRATEGIEI PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ A UNIUNII

EUROPENE

Limitarea schimbărilor climatice şi a costurilor şi efectelor sale negative pentru societate şi

mediu,

Să ne asigurăm că sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale şi de mediu

ale societăţii noastre, minimizând impactl nedorit asupra economiei, societăţii şi mediului ,

Promovarea modelelor de productie şi consum durabile,

Îmbunătăţirea managementului şi evitarea supraexploatării resurselor naturale, recunoscând

valoarea serviciilor ecosistemelor,

Promovarea unei bune sănătăţi publice în mod echitabil şi îmbunătăţirea protecţiei împotriva
ameninţărilor asupra sănătăţii,

Crearea unei societăţi a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarităţii între şi în
cadrul generaţiilor, asigurarea securităţii şi creşterea calităţii vieţii cetăţenilor ca o precondiţie
pentru păstrarea bunăstării individuale,

Promovarea dezvoltării durabile pe scară largă, asigurarea ca politicile interne şi externe ale UE
să fie în acord cu dezvoltarea durabilă şi angajamentele internaţionale ale acesteia.

Principiile Dezvoltării Durabile, aşa cum au fost enunţate în 1992, în Declaraţia de la Rio asupra
Mediului şi Dezvoltării

Principiul 1: Oamenii stau în centrul preocupărilor dezvoltării durabile. Ei au dreptul la o viaţă

sănătoasă şi productivă, în armonie cu natura.
Principiul 2: Statele, în acord cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional,
au dreptul suveran de a-şi exploata propriile resurse ca urmare a politicilor lor de mediu şi de
dezvoltare, şi responsabilitatea de a asigura faptul că activităţile desfaşurate sub jurisdicţia sau
controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau zonelor aflate dincolo de limitele
jurisdicţiei naţionale.
Principiul 3: Dreptul la dezvoltare trebuie îndeplinit astfel încât să întrunească nevoile de
dezvoltare şi de mediu ale generaţiilor prezente şi viitoare.
Principiul 4: Pentru atingerea dezvoltării durabile, protecţia mediului trebuie să constituie parte
integrantă a procesului de dezvoltare şi nu poate fi considerată izolată de acesta.
Principiul 5: Toate statele şi toţi oamenii trebuie să coopereze în scopul esenţial al eradicării
sărăciei, ca cerinţa indispensabilă a dezvoltării durabile, pentru a diminua inegalităţile între
standardele de viaţa şi pentru a satisface mai bine nevoile majorităţii oamenilor lumii.
Principiul 6: Situaţiei speciale şi nevoilor ţărilor în curs de dezvoltare, în deosebi a celor mai
puţin dezvoltate şi a celor mai vulnerabile cu privire la mediu, trebuie să li se acorde prioritate
specială. Acţiunile internaţionale în domeniul mediului şi dezvoltării trebuie, de asemenea, să se
adreseze intereselor şi nevoilor tuturor ţărilor.
Principiul 7: Statele trebuie să coopereze într-un spirit de parteneriat global, pentru conservarea,
protecţia şi refacerea sănătăţii şi integrităţii ecosistemului Pamântului. Dată fiind contribuţia
diferită la degradarea mediului la nivel global, statele au responsabilităţi comune dar diferenţiate.
ţările dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o poartă în atingerea dezvoltării durabile la
nivel internaţional, având în vedere presiunile pe care societăţile lor le au asupra mediului global
şi tehnologiile şi resursele financiare pe care le deţin.
Principiul 8: Pentru a atinge dezvoltarea durabilă şi o caliate mai bună a vieţii pentru toţi
oamenii, statele trebuie să reducă şi să elimine modelele nesustenabile de producţie şi consum şi
să promoveze politici demografice potrivite.
Principiul 9: Statele trebuie să coopereze pentru a-şi întări capacitatea administrativă internă
pentru dezvoltarea durabilă, prin creşterea nivelului de înţelegere ştiinţifică prin schimburi de
cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice şi prin intensificarea dezvoltării, adaptării, răspândirii şi
transferului tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor noi şi inovatoare.
Principiul 10: Problemele de mediu sunt cel mai bine tratate prin participarea tuturor cetăţenilor
de la nivelul relevant. La nivel naţional, fiecare individ trebuie să aibă acces corespunzător la
informaţii de mediu care sunt deţinute de autorităţile publice, inclusiv la informaţii asupra
activităţilor şi materialelor periculoase de la nivelul comunităţilor lor, şi oportunitatea de a
participa la procesul de luare a deciziilor. Statele trebuie să faciliteze şi să încurajeze
conştientizarea şi participarea publicului făcând informaţia disponibilă la nivel cât mai larg.
Principiul 11: Statele trebuie să promulge legislaţie de mediu eficace. Standardele de mediu,
obiectivele de management şi priorităţile trebuie să reflecte contextul de mediu şi de dezvoltare
căruia li se aplică. Standardele aplicate de unele tari pot fi nepotrivite şi cu un cost economic şi
social nejustificat pentru alte ţări, în special pentru ţările în curs de dezvoltare.
Principiul 12: Statele trebuie să coopereze pentru a promova un sistem economic internaţional
deschis care să conducă la crestere economica şi dezvoltare durabilă în toate ţările, pentru a se
adresa mai bine problemelor privind degradarea mediului. Măsurile de politică comercială în
scopuri legate de mediu nu trebuie să constituie mijloace de discriminare arbitrară sau
nejustificată sau vreo constrângere ascunsă asupra comerţului internaţional. Acţiuni unilaterale
care să se ocupe cu probleme de mediu din afara jurisdicţiei ţării importatoare trebuie să fie
evitate. Măsurile de mediu care se adresează problemelor de mediu transnaţionale sau globale
trebuie, cât mai mult posibil, să se bazeze pe un consens internaţional.
Principiul 13: Statele trebuie să dezvolte legislaţia naţională privind obligaţia şi despăgubirea
pentru victimele poluării şi ale altor pagube de mediu. Statele tebuie de asemenea să coopereze
într-o manieră promptă şi mai hotărâtă pentru a dezvolta legi internaţionale privind
obligativitatea şi despăgubirea pentru efectele adverse ale pagubelor de mediu cauzate de
activităţi de sub jurisdicţia sau controlul lor zonelor aflate dincolo de jurisdicţia acestora.
Principiul 14: Statele trebuie să coopereze în mod eficace pentru a descuraja sau preveni mutarea
şi transferul către alte state a oricăror activităţi sau substanţe care cauzează degradarea severă a
mediului sau care se descoperă ca sunt periculoase pentru sănătatea umană.
Principiul 15: Pentru a proteja mediul, abordarea precaută trebuie sa fie larg aplicată de către
state conform cu capacităţile lor. Acolo unde există ameninţări de pagube serioase şi ireversibile,
lipsa de certitudine ştiinţifică deplină nu trebuie să fie folosită ca argument pentru amânarea
măsurilor eficiente din punct de vedere al costurilor de prevenire a degradării mediului.
Principiul 16: Autorităţile naţionale trebuie să se străduiască să promoveze internalizarea
costurilor de mediu şi utilizarea instrumentelor economice, luând în considerare modul de
abordare conform căruia poluatorul trebuie, în principiu, să suporte costul poluării, având datoria
privind interesul public şi fară a distorsiona comerţul internaţional şi investiţiile.
Principiul 17: Evaluarea impactului asupra mediului, ca instrument naţional, trebuie întreprinsă
pentru activităţi propuse pentru care există posibilitatea să aibă un impact advers semnificativ
asupra mediului şi care sunt supuse deciziei unei autorităţi naţionale competente.
Principiul 18: Statele trebuie să anunţe imediat alte state cu privire la orice dezastre naturale sau
alte pericole ce au probabilitatea de a produce efecte dăunătoare subite asupra mediului acelor
state. Toate eforturile vor fi făcute de către comunitatea internaţională pentru a ajuta statele astfel
lovite.
Principiul 19: Statele trebuie să furnizeze înştiinţări prealabile şi în timp util, ca şi informaţii
relevante statelor potenţial afectate, asupra activităţilor ce ar putea avea un efect advers
transnaţional de mediu semnificativ şi trebuie să se consulte cu acele state într-un stadiu timpuriu
şi în bună credinţă.
Principiul 20: Femeile deţin un rol vital în managementul mediului şi dezvoltare. Participarea lor
deplină este de aceea esenţială pentru atingerea dezvoltării durabile.
Principiul 21: Creativitatea, idealurile şi curajul tinerilor lumii trebuie să fie mobilizate pentru
crearea unui parteneriat global pentru a atinge dezvoltarea durabilă şi pentru a asigura un viitor
mai bun pentru toţi.
Principiul 22: Locuitorii indigeni şi comunităţile lor, ca şi alte comunităţi locale deţin un rol vital
în managementul mediului şi dezvoltare datorită cunoştinţelor şi obiceiurilor lor tradiţionale.
Statele trebuie să le recunoască şi să le susţină în mod just identitatea, cultura şi interesele şi să le
permită participarea eficientă la atingerea dezvoltării durabile.
Principiul 23: Mediul şi resursele naturale ale oamenilor sub asuprire, dominaţie sau ocupaţie
trebuie să fie protejate.
Principiul 24: Războiul este în mod intrinsec distructiv pentru dezvoltarea durabilă. Statele
trebuie de aceea să respecte legile internaţionale care furnizează protecţie pentru mediu în timp
de conflict armat şi să coopereze la dezvoltarea în continuare a acestora, dacă este necesar.
Principiul 25: Pacea, dezvoltarea şi protecţia mediului sunt interdependente şi inseparabile.
Principiul 26: Statele trebuie să îşi rezolve toate disputele legate de mediu în mod paşnic şi prin
mijloace potrivite în acord cu Carta Naţiunilor Unite.
Principiul 27: Statele şi oamenii trebuie să coopereze în bună credinţă şi într-un spirit de
parteneriat la îndeplinirea principiilor cuprinse în această Declaraţie şi la dezvoltarea în
continuare a legilor internaţionale în domeniul dezvoltării durabile.

6..Directii strategice ale dezvoltarii durabile.

Dezvoltarea durabilă este definită de o serie de aspecte:

Compatibilitatea dintre mediul antropic şi mediul natural;

Egalitatea de şanse între generaţii care coexistă şi se succed în timp şi spaţiu;

Situarea pe primul plan al securităţii ecologice în locul maximizării profitului;

Compatibilitatea strategiilor naţionale de dezvoltare cu cerinţele extinderii interdependenţelor în

plan geoeconomic şi ecologic;

Asigurarea bunăstării generale punând accentul pe calitatea creşterii economice durabile;

Integrarea organică dintre capitalul natural şi cel uman, în cadrul unei categorii globale ce îşi
redefineşte obiectivele economice şi sociale şi îşi extinde orizontul de cuprindere în timp şi
spaţiu;

Trecerea la o nouă strategie cu faţă natural-umană, în care obiectivele dezvoltării economice şi

sociale să fie subordonate deopotrivă dezvoltării omului şi însănătoşirii mediului.

7.Educatia ecologica ca factor al securitatii nationale.

Educaţia ecologică, datorită imenselor implicaţii: personale, sociale, regionale, naţionale, globale
şi chiar cosmice - constituie unul dinrte obiectivele vizate de politicile şi strategiile
guvernamentale din întreaga lume. Educaţia ecologică reprezintă o disciplină opţională cu
caracter integrativ, inter/transdisciplinar şi se sprijină pe cunoştinţele fundamentale obţinute prin
studiul biologiei, geografiei, fizicii, chimiei, sociologiei, istoriei etc. Această disciplină şcolară,
cu orientare practică pe tot parcursul de formare, reperează pe propriile concepte, principii, legi
şi studiază interacţiunea „Om-Mediu-Om” şi consecinţele acesteia în formarea unui
comportament conştientizat şi responsabil faţă de problemele de mediu. Curriculumul şcolar
pentru disciplina opțională este adresat tuturor cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar
celor care vor să-şi atribuie misiunea de formare a cetăţenilor civilizaţi resposabili de sine şi
mediu. Această disciplină urmăreşte promovarea cunoştinţelor fundamentale privind diverse
aspecte ale mediului şi formarea la elevi a atitudinilor şi deprinderilor indispensabile unui
comportament responsabil faţă de mediul de viaţă în care există. Şcoala, prin autoritatea morală
pe care o are, poate contribui substanţial în achiziţionarea de către elevi a cunoştinţelor,
capacităţilor, atitudinilor raportate la un mediu sănătos de existenţă de a forma absolvenţilor
învăţămîntului preuniversitar a unui comportament adecvat în condiţiile impactului antropic
actual şi conştientizarea de către ei a necesităţii valorificării raţionale, conservării şi protecţiei
mediului la nivel local, regional şi global.

32.Recuperarea fracțiilor utile prin colectarea selectivă(hîrtie,carton,mase

plastice,metale,resturi alimentare,deșeuri periculoase).

Colectarea selectivă este una dintre etapele esenţiale ale unui management modern al deşeurilor
menajere, în vederea transformării lor în produse utile. Aproape toate materialele care intră în
compoziţia deşeurilor, precum hârtia, sticla, ambalajele din plastic sau cutiile metalice, pot
reprezenta obiectul procesului de colectare selectivă şi apoi de valorificare

Hârtia şi cartonul reprezintă o fracţiune de deşeuri cu o îndelungată tradiţie de recuperare şi

reciclare. Astfel, populaţia este destul de familiarizată cu ideea colectării separate a hârtiei şi

cartonului. Introducerea unui sistem de colectare separată a hârtiei şi cartonului se va bucura

probabil mai uşor de sprijin din partea populaţiei. Mai ales bucăţile de hârtie de dimensiuni mai
mari au o rată de recuperare mai bună, cele de dimensiuni mici tinzând sa ajungă mai uşor la cos,
la un loc cu alte deşeuri

Pentru a produce o tonă de hârtie sunt tăiaţi cinci arbori maturi (80-100 ani). Aceştia produc în
fiecare oră oxigenul necesar pentru 320 de oameni şi purifică 24 de mii de m 3 de aer. Aceşti
arbori pot fi salvaţi dacă se colectează şi se valorifică maculatura. Astfel, o tonă de hârtie
recuperată înlocuieşte o tonă de celuloză. Schema recuperărilor dintr-o tonă de maculatură
colectată din deşeurile comunitare.

O tonă de deşeuri de hârtie salvează cinci arbori cu o vechime de 80-100 de ani sau aproximativ
5 mc de masă lemnoasă necesară fabricării unei cantităţi echivalente de celuloză. Economie de
energie: Prelucrarea se realizează cu consumuri energetice de 2-3 ori mai reduse decât în cazul
folosirii fibrelor celulozice. Fiecare tonă de carton reciclată salvează 17 copaci

Dintr-o tonă de hârtie reciclată se obţine o tonă de celuloză, materie primă suficientă pentru a
produce 2500 de caiete şcolare sau 12000 de coli tipografice pentru ziare. Hârtia este cel mai
frecvent deşeu întâlnit în mai toate sferele de activitate şi constituie o importantă sursă de fibre
de celuloză. Sub forme diferite, hârtia reprezintă aproximativ 41% din totalul deşeurilor
menajere pe care le producem astăzi.

Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice.
Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puţină energie decât fabricarea ei din materiile
prime de bază. Sticla reciclată se foloseşte la fabricarea recipientelor pentru băuturi sau pentru
hrană, precum şi ca izolator în construcţii. Sticla este o materie refolosibilă şi se produce folosind
următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda (produs poluant) ş.a.. Reciclarea sticlei
menajează mediul şi economiseşte în timp resursele naturale, apa şi electricitatea. În mod
normal, sticla clară (incoloră) recuperată serveşte la fabricarea produselor din sticlă clară, în timp
ce sticla colorată se foloseşte la realizarea produselor colorate. Din acest motiv unele programe
de recuperare cer cetăţenilor separarea pe culori a sticlelor recuperate. Se colectează selectiv: •
Recipiente din sticlă provenite de la băuturi şi produse alimentare, borcane. Nu se colectează
selectiv: • geamuri şi oglinzi, ghivece, becuri şi lămpi, veselă, pahare, parbrize

Materialele plastice au o pondere foarte mare de folosire pe plan mondial, datorită avantajelor pe
care le prezintă: preţ de cost redus, greutate specifică redusă, manevrabilitate foarte mare,
tehnologie de fabricaţie ieftină. Plasticul reprezintă o problema foarte importantă pentru ţara
noastră. De obicei, ponderea cea mai mare în cadrul deşeurilor plastice le revine ambalajelor. Se
colectează selectiv: - recipiente din plastic pentru băuturi (PET polietilenă tereftalat) şi cele ale
produselor lactate. Recipientele produselor cosmetice şi detergenţilor, caserole de plastic şi
polistiren, veselă de plastic, pungi de plastic necontaminate de resturi menajere; - recipiente din
plastic pentru alimente; - ambalaje din plastic, tip folie. Nu se colectează selectiv: capacele
recipientelor care nu sunt din plastic, jucăriile de plastic, sacoşele, ghivecele de plastic, produsele
mixte (combinaţiile plastic/metal), foliile de plastic contaminate de resturi menajere. Din 50 de
PET-uri se poate face un pulover. Fiecare tonă de plastic reciclat înseamnă o economie de 1,8
tone de petrol. Prin reciclare, 25 de sticle PET pot fi transformate în vătuiala unei haine pentru
iarnă. Reciclând o sticla de plastic este economisită energie suficientă pentru funcţionarea unui
bec de 60W timp de 6 ore.

33.Metode și tehnologii de compostare a deșeurilor.

Compostarea reprezinta procesul de descompunere si transformare a substantelor organice solide
de catre microorganisme (in principal bacterii si fungi) intr-un material stabil, care poate fi
valorificat (in functie de caracteristici) in agricultura, in locul ingrasamintelor chimice sau in
lucrari de imbunatatiri funciare (ameliorarea solului).

Principalele categorii de deseuri care pot fi compostate sunt: deseurile provenite din gradini si
parcuri, fractia biodegradabila din deseurile menajere si asimilabile (resturi de fructe si legume,
coji de oua si alte resturi alimentare), deseurile provenite din piete si complexe alimentare;
resturile biodegradabile din industria alimentara; namolul rezultat din statiile de epurare
orasenesti (respectiv, cele care nu sunt poluate cu metale grele sau alti agenti chimici
nepermisi); deseurile provenite din complexele zootehnice.

Compostarea se poate face in cadrul gospodariilor, in gramada deschisa, in lazi de compost

speciale din plastic sau in alte recipente.

Procesul de compostare presupune doua etape: tratarea mecanica si descompunerea

(fermentarea). In cazul tratarii mecanice deseurile sunt maruntite, omogenizate si pregatite
pentru tratarea biologica/fermentare.
Etapa de fermentare cuprinde trei faze principale:
• prima faza, stadiul de fermentare mezofila, la temperaturi cuprinse intre 25 si 40 grade Celsius;
• a doua faza, stadiul termofil, consta intr-o degradare aeroba intensa. Materia organica se
descompune la temperaturi de 50 pana la 70 °C, sub actiunea bacteriilor. Datorita temperaturilor
inalte, materialul se pasteurizează, microbii sunt distrusi precum si semintele de buruieni.
• a treia faza, constituie stadiul de maturizare, in care temperaturile se stabilizeaza (35-45 °C) si
se continua unele fermentatii, convertind materialul degradat in humus; ultimul obiectiv este de a
produce un material stabil.
Durata fermentarii este de minimum 3 luni in sezonul cald si 4-5 luni in sezonul rece. In
acest timp se practica remanieri din 30 in 30 de zile. Remanierea se executa manual sau in cazul
unor cantitati mari de compost, cu ajutorul unor utilaje specializate.

34.Tehnologii privind incinerarea deșeurilor.

Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor. Este una din metodele
de tratare termică a deșeurilor. În urma incinerării se obțincăldură, gaze, abur și cenușă.

Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individuale, sau la scară industrială. Pot fi
incinerate atât deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în locurile
unde nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și la eliminarea anumitor
deșeuri periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activități medicale, însă la nivel
industrial este controversată, din cauza poluanților gazoși, în special dioxine (dibenzodioxine
policlorinate — PCDD și benzofurani policlorinați — PCDF) produși prin ardere.

ncinerării îi revine sarcina de a trata deșeurile reziduale ce nu pot fi valorificate, pentru a

se ajunge la:- distrugerea materialelor nocive organice;- inertizarea deșeurilor reziduale,
minimalizând emisiile din aer și apă; - reducerea masei deșeurilor de depozit;-folosirea valorii
calorice a deșeurilor reziduale în vederea protejării resurselor de energie;- transformarea
deșeurilor reziduale în materii prime secundare, în vederea protejării celorlalte resurse naturale.
Categoriile de deșeuri ce se pot incinera sunt:- deșeuri de țesuturi vegetale și animale;- deșeuri
agrochimice;- deșeuri de la prepararea și procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor
comestibile, pulberilor de cacao, cafelei, ceaiului și tutunului; producerea conservelor;
prepararea și fermentarea drojdiei și extractului de drojdie și melasei;- deșeuri de ambalaje care
conțin reziduri sau sunt contaminate cu substanțe periculoase;- deșeuri de cauciuc și anvelope
scoase din uz;

Avantajele incinerării :

-Cantitatea de material solid rezultat în urma arderii (cenușa solidă) reprezintă doar 15-20% din
greutatea inițială a deșeurilor;

-Incinerarea generează energie termică sau electrică, asigurându-se transformarea foarte rapidă a
deșeurilor în energie, acesta fiind un avantaj al comunităților locale din vecinătatea
incineratorului.

-Deșeurile medicale (periculoase), nămolul din stațiile de epurare și celelalte deșeuri incinerate
sunt transformate într-o cenușă solidă, un produs final steril, inert, nepericulos, care poate fi
folosită ca material de construcție;

-Fluxurile de gaze sunt filtrate înainte de a fi dispersate în atmosferă;

-Incinerarea este rapidă, putând fi distruse cantități foarte mari de deșeuri într-un timp relativ
scurt.

Dezavantajele incinerării:

- Este o metodă controversată din cauza problemelor legate de emisia poluanților gazoși;

- Este o metodă scumpă, iar costurile investiției se amortizează în perioade lungi de timp;

- Emisiile rezultate în urma arderii conțin: CO, CO2, apă, cenușă, halogeni, sulf, fluor;

- Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz cu efect de seră – contribuie la distrugerea stratului de
ozon. Prin incinerarea unei tone de deșeuri menajere solide, se elimină în atmosferă aproximativ
o tonă de CO2;

- O parte din cenușa rezultată rămâne în incinerator, sub formă solidă, iar cealaltă parte se
elimină în atmosferă;

-Incinerarea produce particule fine, toxice, care se emit în atmosferă chiar și de la instalațiile
moderne; tehnologia modernă încă nu a dezvoltat niște metode sau filtre care să blocheze în
proporție de 100% emisia de substanțe toxice în atmosferă;

- Emisiile cu potențial toxic ridicat afectează sănătatea umană și calitatea pășunilor din
apropiere.

35.Depozitarea deșeurilor.
Depozitarea simpla consta in descarcarea simpla, neorganizata a reziduurilor menajere pe
maidane, in diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, fara a se lua unele masuri speciale
pentru protectia mediului inconjurator .Acest sistem de depozitare, este sistemul cel mai larg
folosit, pentru ca este si cel mai ieftin, mai comod, dar si cel mai neigienic.

Aceste sistem de colectare simpla este recunoscut ca periculos pentru igiena publica, este
inestetic si raspandeste mirosul neplacut. Cand bate vantul din directia acestor depozite ajung
odata cu mirosul urat, tot felul de hartii, textile, plastic si praf pana in localitatea apropiata.
Aceste depozite simple este cazul sa dispara si sa devina depozite de reziduuri controlate,
acceptate pe plan mondial.

Depozitarea controlata este folosita din ce in ce mai mult in lume si ramane inca sistemul
principal de depozitare si neutralizare de reziduuri menajere pana cand sistemele de prelucrare a
reziduurilor menajere, in scopul selectarii si valorificarii materialelor refolosibile si a energiei
potentiale, se vor dezvolta si vor castiga prioritate in aplicare, dar si atunci vor mai fi anumite
depozite pentru 'refuzuri' care apar chiar si in urma incinerarii ( cenusa)

Inainte de inceperea depozitarii se decupeaza stratul vegetal, care sa fie folosit la acoperirea
finala a unui depozit mai vechi sau sa fie depozitat in apropiere pentru acoperirea finala a
depozitului . Aducerea reziduurilor si descarcarea pe teren, depozitul urmand sa ocupe o
suprafata mica, strict necesara pentru operatiile de imprastiere (repartizarea pe zone), eventual
compactate. Umplerea locului de depozitare prin inaintarea frontala sau inelara, fiecare nou strat
de reziduuri de 0,25 - 0,3 m urmand sa fie inceput din acelasi loc ca si precedentul.

Deoarece practica a dovedit ca gropile mari de gunoi au impact indeosebit asupra apelor
freatice, tendinta actuala este aceea de revenire la gropile de dimensiuni mici. Se au in vedere
masuri de izolare a acestora cu straturi impermeabile, cu materiale sintetice si colectare
infiltratiilor. Se impune transportul infiltratului la statiile de epurare a apelor uzate si recircularea
ulterioara a apei in groapa de gunoi.

Amplasarea gropilor de gunoi trebuie sa tina cont pe de o parte de impactul pe care il pot
avea asupra asezarilor urbane situate in vecinatate (mirosul neplacut), iar de alta parte de costul
transportului de la locul de colectare.

Groapa de gunoi este varianta cea mai putin eficienta de recuperare a materialelor,
intrucat deseurile sunt de obicei bine amestecate in momentul sosirii acolo, iar costul
transportului materialului la groapa a fost deja asumat.

36.Reglementări legislative internaționale.

44.Resursele naturale: utilizarea rațională în economia națională,protecția și problema
epuizării lor.

Resursele naturale sunt componente ale mediului înconjurător, care apar în mod natural şi sunt
considerate valoroase în forma lor relativ nemodificată.

Exploatarea raţională a terenurilor agricole:

- Practicarea unei agriculturi ecologice ;

- Folosirea îngrăşămintelor naturale în locul celor chimice;
- Folosirea raţională a produselor de protecţie a plantelor ;
- Practicarea rotaţiei de culturi, ceea ce determină creşterea fertilităţii solului.
Exploatarea raţională a terenului / fondului forestier:

- Extinderea suprafeţelor ocupate de păduri;

- Protejarea vânatului (practicarea vânatului în anumite perioade; protejarea unor specii).
- Protejarea masei lemnoase prin înlocuirea acesteia cu noi materiale .
Exploatarea raţională a fondului piscicol:

- Pescuitul intensiv a dus la reducerea cantităţilor de peşte ;

- Pentru protejarea fondului piscicol :
- practicarae pescutului în anumite zone şi perioade;

- combaterea activităţilor de braconaj ;

- reducerea poluării.

Exploatarea raţională a apei: Apa este o resursă vitală;În ultimul timp a crescut consumul de apă

( industrie , consum casnic , agricultură);Pentru conservarea resurselor de apă un rol important îl

au diminuarea poluarării apelor de suprafaţă şi a pânzei freatice, recuperarea şi economisirea
apelor industriale .

Exploatarea raţională a resurselor energetice: Folosirea unor noi surse de energie alternative
(forţa vântului, a valurilor, biodegradarea deşeurilor, panourile solare );Folosirea becurilor
ecologice.

Prin refolosirea si reciclarea obiectelor de uz curent, reducerea cantităţii de deşeuri şi respectarea

normelor ecologice. Un alt aspect important este să învăţăm să facem economie de energie prin
reducerea consumului de energie electrică, combustibil auto, prin reciclarea şi înlocuirea
aparatelor electro-casnice vechi cu altele noi.

Măsuri de protejare a mediului: Crearea unor spaţii verzi mai mari;Reciclarea ;Reducerea
consumului de energie ;Limitarea poluării.

45.Organizații mondiale pentru asigurarea protecției mediului.

Protejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii generaţiilor prezente şi viitoare.
Provocarea actuală este reprezentată de combinarea protecţiei mediului cu creşterea economică
continuă într-un manieraă care sa fie sustenabilă. În domeniul protecţiei mediului există un
număr mare de organizaţii care conservă, analizează şi monitorizează mediul în diferite
modalităţi. Aceste organizaţii de mediu pot fi globale, regionale, naţionale sau locale.
Organismele internaţionale şi europene cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului sunt
următoarele:

1.Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)- a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945 de 51 de ţări,

angajate să menţină pacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă. În cadrul ONU
există următoarele organisme cu atribuţii în domeniul mediului:

a) Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP)

Programele UNEP acoperă următoarele domenii: evaluarea stării mediului, conservarea şi

protecţia biodiversităţii, managementul chimicalelor, protecţia apelor, protecţia zonelor de
coastă, protecţia solurilor, protecţia stratului de ozon, schimbările climatice, energiea durabilă,
poluarea urbană, controlul poluării industriale, consumul durabil. UNEP are şapte divizii care
promovează şi facilitează un mamagement al mediului riguros în vederea asigurarii dezvoltării
durabile: Avertizare preventivă şi evaluare; Implementarea politicii de mediu; Tehnologie,
industrie şi economie; Cooperare regională; Legislatie de mediu şi convenţii internaţionale;
Comunicare şi informarea publicului; Fondul global pentru mediu.

b) Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a Naţiunilor Unite (CSD) Rolul CSD este de a promova
dialogului şi crea parteneriate pentru dezvoltare durabilă între guverne, comunitatea
internaţională şi grupurile majore identificate în Agenda 21 ca fiind factori cheie pentru
realizarea dezvoltarii durabile.

c) Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) Programul Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare este o reţea de dezvoltare globală a ONU, care pledează pentru dezvoltare şi
conectează statele prin accesul la cunoştinţe, experienţe şi resurse, menite sa ofere oamenilor o
viaţă mai bună.

2. Uniunea Europeană Misiunea Uniunii Europene este de a asigura pacea, prosperitatea şi

libertatea celor 498

milioane de cetăţeni – într-o lume mai echitabilă şi mai sigură. Consiliului de Mediu este compus
din miniştrii mediului din toate statele membre UE, care

se reunesc de patru ori pe an. Procedura de luare a deciziilor în cadrul acestei instituţii

europene este de majoritate calificată în codecizie cu Parlamentul European.

Consiliul are sarcina de a dezvolta într-o manieră armonioasă, echilibrată şi durabilă

activităţile economice pentru a asigura un nivel ridicat al calităţii mediului atât la nivel

european cât şi internaţional.

Agenţia Europeană de Mediu-Angajamente - să minimalizeze impactul de mediu al activităţii

sale, ex. Prin folosirea hârtiei reciclate şi printarea pe ambele părţi - continuarea îmbunătăţirii
performanţei de mediu, ex. prin atingerea ţintelor de eficienţă energetică din cadrul instituţiei - să
aplice legislaţia privind mediul în ţara gazdă.
Urmare a multiplelor probleme mondiale de mediu, instituţiile internaţionale de specialitate

au semnat o serie de convenţii referitoare la probleme precum: biodiversitate, schimbările

climatice şi gazele cu efect de seră, deşertificarea, protejarea râurilor majore, mărilor şi

pădurilor tropicale. În acest sens instituţiile internaţionale şi europene de protecţia mediului

sunt vitale pentru implementarea tuturor programelor şi proiectelor, dar şi a convenţiilor

internaţionale în acest domeniu. Sprijinul pe care îl acordă statelor în dezvoltarea unor

politici naţionale durabile şi performante este foarte important. În acelaşi timp, aceste

organizaţii pot întăriri cooperarea dintre statele participante şi pot încuraja schimbul de

experienţă, în scopul dezvoltării de către state a unor politici naţionale cât mai performante.

Lupta împotriva factorilor cu impact negativ asupra mediului este mai eficientă şi mai bine

organizată atâta timp cât este menţinută la nivelul acestor organizaţii. Totodată, prin

intermediul lor se pot desfăşura acţiuni cu scopul de a informa şi a conştientiza opinia

publică despre provocările de mediu actuale, dar şi asupra soluţiilor necesare a fi

implementate pentru un mediu mai curat şi mai sănătos, dezideratul întregii lumi.

21.Poluarea bazinelor de apă. Sursele de poluare.

Poluarea apelor –reprezinta modificarea in mod direct sau indirect a compozitiei normale a
acestei avind impact negativ asupra starii mediului inconjurator si ne mijlocit asupra starii
sanatatii omului.
Sursele de poluare pot fi :
NATURALE: exemplu particulele de nisip,argila care sunt aduse cu suvoaie de apa din
proprietati,inflorirea bazinelor de ape .ARTIFICIALE: sunt mai daunatoare si sunt cauzate de
activitatea omului.
Sursele de poluare dupa provenirea apelor uzate pot fi clasificate :
-apele menajere : -industriale
Apele uzate agricole:- spalarea resturilor animaliere,-irigarea
Apele riziduale radioactive :- extragerea diferitor substante .
In dependent de natura agentilor poluantii,poluarea poate fi :
Fizica-diferite substante radio active ;
Biologica-diferiti virusi, bacterii
Chimica- detergenti ,acizi .
Inpactul poluari asupra mediului si sanatati omului :
-crearea unei crize de apa potabila
-cresterea substantelor organice din apa ce contribuie la consumul mai mare de oxigen .
-nivelul oxigenului in apa nu trebuie sa coboare mai jos de 4mlg/l; deoarece este foarte important
pentru dezvoltare organismelor vii .
-poluarea apelor oceanice cu petrol.
-impedica procesul de epurare a apei,substantele cum ar fi : detergentii,sapunul care otraveste
microorganismele.
-substantele nocive asupra sanatatii omului (mercurul).
22.Masurile de combatere a impurificari sursele de apa .
Masurile de prevenire a poluarii este de astabili indicia speciali ale stari apelor etc.
-de a monitoriza starea mediului ambient
-stabilirea continutului de oxygen dizolvat in apa ,care permite de a stabili daca apa este aerate .
Norma de calitate a apelor potabile cu oxygen constituie 6 meg/dc3
-investigarea in permanenta a apelor reziduale si urmarirea in permanenta a utilajelor de epurare
a apelor de epurare .
Pentru a proteja apele de poluarie trebuie sa :
1. Epuram apele reziduale
2. Reutilizarea apelor intr-un circuit inchis .
3. Renuntarea la producerea unor substante toxice
4. Marirea capacitatii de epurare a apelor pe cale naturala \
24.Notiuni generale privind epurarea apelor uzate .
Epuraea apelor – este totalitatea tratamentulor aplicate pentru diminuarea continutului de
poluanti astfel incit cantitatile ramase sa determine concentratii mici in apele receptoare care sa
nu duca la aparitia dezechilibrului ecologic in utilizarile anterioare .
Epurarea poate fi :
Mecanica –reprezinta etapa primara in procesul de epurare.
Chimica-apele sunt prelucrate cu anumite substante chimice indifensive pentru viata care duc la
distrugerea unor organisme daunatoare pentru consumatori
25.Pedosfera si factori de geneza a ei .
Solul strat fertile al solului .
Pedosfera –reprezinta invelisul in care contacteaza celelalte 4 invelisuri : ATMSFERA ,
HIDROSFERA, LITOSFERA, BIOSFERA ,in care au loc diferite procese si fenomene care
contribuie la formarea solurilor.solurile ocupa intreaga suprafata terestra a terrei si lipsele la
fundurile bazinelor aceanice .
Solul este un sistem complex care se caracterizeaza printro proprietate specifica numita
fertilitatea anume aceasta caracteristica il deosebeste de roca, care este sterile (nu permite
cresterea lumii organice ). Solul in compozitia sa contine substante minerale ,substante
organice apa si aer.
Foctorii care contribuie la formarea solului (factori de petogeneza ) sint :
1.factorii climatici
2. factorii de temperatura
3. factorii de umeditatea
4.Factorii roca mama
5.factorii biotici
6.factorii antripici
7.factori reliefului
1. ROCA MAMA – in procesul de pedogeneza roca influenteaza prin proprietatile fizice
compozitia mineralogica si chimica care se gaseste in partea mineral a solului . Procesul de
pedogeneza decurge diferit independenta de tipul de roci . In rocile magmatice sunt granitul
procesul este mai indelungat iar in rocile sendimentare este mai rapid si mai efectiv .
2. CLIMA-influenteaza direct si indirect asupra procesului de pedogeneza anume conditiile
climatice contribuie la distribuirea lumii organice asupra proceselor de mineralizare de
descompunere a resturilor organice .
TEMPERATURA – influenteaza asupra activitatii lumii organice si a microorganismelor care
contribuie la procesul de transformare a materie, vintul.
PRECIPITATIILE ATMOSFERICE - contribuie la cantitatea de apa din sol .
3. RELIEFUL-formele de relief contribuie nemijlocit la alunecarile de teren eroziuni care
contribuie la formarea solurilor , expunerea diferita fata de razele solare joaca un rol
important la formarea solurilor .
4. FACTORUL BIOTIC- anume vegetatia, independenta de tipul de vegetatie solurile au o
anumita compozitie organica in savane unde covorul vegetal este foarte bogat in procesele de
pedogeneza sint foarte diferite si se manifesta active vor contribui la formarea solurilor cu o
fertilitatea ridicata (cernoziomu). In paduri procesele de pedogeneza sunt diferite , solurile
sunt mai afinate umeditatea este sporita si se formeaza soluri acide .
5.APELE FLIATECE (subterane) – ele influenteaza asupra compozitie soluilui doar la
adincimi mici .
6.FACTORUL DE TIMP- 200-400 de ani pentru acumularea humusului .
26.Starea si factorii de degradare a solurilor.
Factorii care duc la degradarea solului sunt : factorii naturali si antropici .

Factorii naturali : alunecarile de teren, spalarea de suprafata a solului cu apa in urma

precipitatiilor si a vintulului elioleana , relieful .
Factorii antropici : defrisarea padurilor ,aratul trebuie sa fie transversal , provocarea incendiilor .
Procesele natural care duc la degradarea solului sint procesele de modelare a reliefului care
se desfasoara cu putere mult mai mare decit procesul de pedogeneza acestea sunt : eroziunea
–desprinderea particulelor de forma si dimensiune diferite din scoarta terestra datorita
vintului, apelor curgatoare zepezilor ghetarilor .
Alunecarea de teren-deplasarea materialului sub forma de straturi de grosime si suprafete
diferite ,in rezultat stratul fertile de la suprafata nimereste la adincimi mari si duce la
degradarea compozitiei solului care influenteaza si dezvoltarea lumii organice .
Scurgerele de suprafata- deplasarea materialului sub forma de mai mult sau mai putin de
noroi pe anumite suprafete se distinge si se amestica solul cu roca acest material se
depoziteaza in vaile si luncile riurilor .
Prabusirea – straturi care sunt rupte de la inaltimi mai mari care in caderea lor acopera solurile
de la altitudini mai joase .
Solifluxiunea –alunecarea unui strat de sol desghetat deasupra altuia inghetat .
Aluvionarea –are loc in urma proceselor cum sunt viiturile ( inundatie, apele es din lunca
apelor , cresterea nivelurilor de apa ).
Procesul de sanilizarea a solului – apele friatice iesind la suprafata inundeaza solurile si in
rezultatul procesului de evapurarea , sarurile ramin la suprafata si contribuie la cresterea
nivelului din sol ( solonceacuri).
27.Influenta factorului antropic a supra degradarii solului .
Factorul antropic: -aratul de toamna ,procesul de desfundare a solului ( sapatul)aratul cu unelte
mecanice , grele care duc la degradarea solului ,la adincimi mari.,extragerea materialelor
organice ,utilizarea masurilor ameliorative gresit.
Masurile de protectie a solurilor: utilizarea ingresemintelor naturale in schimbul celor chimice si
controlul strict de utilizarea a lor , utilizarea plantelor amelioratoare , inverzirea cu vegetatie .