CURRICULUM

pentru formarea continuă a mediatorilor

Medierea în cauzele penale cu implicarea copiilor

în conflict cu legea

Chişinău, 2016
1
Documentul a fost elaborat în cadrul proiectului “Consolidarea mecanismului de prevenire şi
dejudiciarizare a cauzelor penale cu implicarea copiilor sub vârsta răspunderii penale şi a celor în conflict
cu legea”, desfășurată de către Institutul de Reforme Penale (IRP), cu suportul financiar al UNICEF
Moldova.

Autori:
Igor DOLEA, doctor habilitat în drept, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova,

Iana CIOBANU, psiholog gradul superior, psihoterapeut de orientare integrativă, doctorandă,

Lilia MAXIMENCO, magistru în psihologie, lector universitar, Universitatea de Stat din

Tiraspol.

Institutul de Reforme Penale (IRP)

str. M. Lomonosov nr.33
mun. Chişinău, Republica Moldova
tel./fax: (22) 92-51-71
e-mail: info@irp.md
www.irp.md

© Toate drepturile asupra publicației sunt rezervate Institutului de Reforme Penale (IRP). Atât publicația,
cât şi fragmente din ea nu pot fi reproduse fără indicarea sursei. Opiniile exprimate în acest ghid aparțin
autorilor care îşi asumă responsabilitatea pentru ele şi nu reflectă în mod necesar opinia Institutului de
Reforme Penale sau a Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) în Republica Moldova.

2
 CUPRINS

I Preliminarii ………………………………………………………………………... 4

II Competențe…………………………………………………………………………. 6

III Obiective de formare………………………………………………………………. 7

IV Subiectele programului și repartizarea orientativă a orelor……………………. 8

V Metode de formare utilizate şi tipuri de interacțiune…………………………… 10

VI Mijloace și materiale de instruire…………………………………………………. 10

VII Forma de evaluare…………………………………………………………………. 10

VIII Bibliografie………………………………………………………………………… 11

3
 I PRELIMINARII

Împăcarea în procesul penal, produsă prin intermediul justiției restaurative, capătă o semnificaţie
socială. Legiuitorul a decis crearea unor instituţii de drept material şi procesual cu scopul de a
asigura realizarea în sistemul naţional de justiţie a principiilor justiţiei restaurative, ca o
alternativă a justiţiei retributive tradiţională sistemelor de drept. Ambele modalităţi de
soluţionare a conflictelor urmează să funcţioneze armonios în cadrul unei societăţi democratice.
Aşadar, legea materială şi cea procesuală prevăd instrumente ce reglementează posibilitatea
împăcării părţilor unui litigiu penal în anumite condiţii specificate de lege. Instituția capătă
importanță în cazurile implicării copiilor în conflict cu legea. Statul are obligaţia pozitivă de a
utiliza toate posibilitățile pentru a asigura evitarea de către minor a procedurilor penale
tradiționale. Mediatorii sunt subiecții procedurali, care au ca misiune facilitarea dialogului între
părțile unei cauze penale - făptuitor şi victimă. Fiind atrași în activitatea de mediere la diferite
faze ale procesului penal, aceștia trebuie să aibă cunoștințe în diverse domenii, și nu doar în cel
al dreptului. Din aceste considerente în activitatea de mediere sunt admise persoane de diferite
specialități.

Curriculumul pentru formarea continuă a mediatorilor în cauzele copiilor în conflict cu legea

are drept scop formarea unor competenţe pentru participarea persoanei în calitate de mediator la
procesele penale cu implicarea minorilor. Propunerea unei discipline care să fie studiată în
cadrul formării mediatorilor s-a bazat pe următoarele aspecte:
 necesitatea pregătirii multiaspectuale și multidisciplinare a mediatorilor;
 importanța conștientizării de către mediatori a specificului intervenției planificate cu
implicarea copiilor;
 crearea coeziunii dintre mediator-copil-părinte (persoane de suport, tutelă, curatelă, asistenți
sociali);
 absența altor forme de suport profesionist în soluționarea conflictelor fără implicarea directă a
oamenilor legii;
 inițierea mediatorilor cu particularitățile activităților cu copiii sub vârsta răspunderii penale şi
ale celor în conflict cu legea într-un timp restrâns;
 existenţa unor dificultăţi de adaptare a părților implicate în procesul de soluționare a situației
create la dinamica realităţilor sociale contemporane.

Obiectul de studiu a fost proiectat din perspectivă interdisciplinară şi cu un pronunțat caracter

practic, contribuind la dezvoltarea competenţelor pentru conexiunea participanților – o necesitate

4
şi un deziderat al societăţii contemporane, reflectate şi în politicile educaţionale europene.
Includerea acestuia în cadrul formării mediatorilor a urmărit, pe de o parte, asigurarea unui
minimum de pregătire pentru mediatorii cu cazuri ce țin de implicarea copiilor în cauze penale,
iar, pe de altă parte, crearea condiţiilor optime pentru studiul acestei tematici prin acumularea
competențelor cognitive și practice în domeniu. Premisele de la care s-a pornit au fost acelea că
pregătirea complexă și multiaspectuală a mediatorilor le va permite să se implice profesionist în
diverse cazuri.

Modulele prezentate în program au statut de recomandări. Formatorul este cel care va determina
cât şi ce se va studia în funcție de interesele şi de specificul grupului, precum și de pregătirea
mediatorilor pentru situațiile urgente ivite în procesul consultațiilor (crize de isterie, imitarea
acceselor, auto violență, agresiune, opunerea rezistențelor) ș.a. Prin urmare, formatorul este
încurajat să manifeste creativitate şi flexibilitate în structurarea conținuturilor. De asemenea, se
recomandă adoptarea unor metode complementare de evaluare a participanților, care să le
dezvolte motivaţia şi capacitatea de a analiza aspectele esenţiale ale procesului de soluționare a
conflictelor. Astfel, proiectul, portofoliul, rezolvarea de probleme, simularea/jocul de rol,
autoevaluarea sunt câteva sugestii de metode de evaluare care pot pune în evidență competențele
dezvoltate. Totodată, aceste metode oferă formatorului informaţii evaluative despre procesul de
formare a competențelor. Este de dorit să se încurajeze dezvoltarea capacităţilor de autoevaluare:
analiza performanţelor obținute şi revizuirea, dacă este necesară, a strategiei de învățare.
Sarcinile de evaluare să fie contextualizate și bazate pe atât pe teorie, cât și pe experienţele
concrete din viaţă.

Din această perspectivă, mediatorul urmează să cunoască aspectele juridice privind participarea
lui în cadrul procesului penal precum și cele psihologice. Interacțiunea cu copii care manifestă
abateri comportamentale, ce depășesc normele etice, morale, legale, devine extrem de dificilă.
Dacă mediatorul nu posedă o pregătire aprofundată în antrenarea abilităților de relaționale,
convingere și negociere, medierea este practic imposibilă.

Deci, pentru a găsi condiţiile care ar facilita procesul de mediere, trebuie de analizat structura
internă individuală a mediatorului și a copilului în vederea cunoașterii particularităţilor psihice și
a excluderii factorilor perturbatori externi.

În acest sens, intervine imperios necesitarea pregătirii suplimentare a mediatorilor, pregătire

care ar asigure un ansamblu de cunoștințe specifice lucrului cu copiii aflați în conflict cu legea.
5
Aceste cunoștințe şi abilităţi de formare continuă a mediatorilor în cauzele care implică minorii
în conflict cu legea ar realiza misiunea de facilitare a dialogului între părţi în scopul evitării unui
proces judiciar.

II COMPETENȚE

Prin studiul disciplinei ”Medierea în cauzele penale cu implicarea copiilor în conflict cu legea”
audientul va avea următoarele competențe:

- să poată distinge și identifica conceptele de bază cu care să opereze în procesul de

mediere cauzelor cu implicare copiilor în conflict cu legea;
- să poată stabili, în mod imperativ, acțiunile de intervenție, care ar crea premise pe
termen lung în susținerea copiilor;
- să poată determina sursele și resursele la nivel intersectorial care ar fi în concordanță
cu necesitățile copiilor;
- să posede abilități și cunoștințe practice de instrumentare a cazurilor în care sunt
implicați atât copiii, cât și alți actori;
- să posede abilități de gestionare și autogestionare a situațiilor critice într-un proces de
mediere;
- să evidenţieze modul de reacţie a sistemului de justiţie la necesităţile copiilor
implicaţi într-un proces penal;
- să caracterizeze procedura de pornire a procesului penal la plângerea prealabilă;
- să estimeze consecințele juridice ale împăcării părţilor şi retragerii plângerii
prealabile;
- să delimiteze funcţiile procesuale ale mediatorului în raport cu alte funcţii
procesuale;
- să distingă interacţiunile în urma cărora este admisă împăcarea părţilor în cadrul
unui proces penal;
- să aplice cunoştinţele specifice/profesionale în rezolvarea unor situaţii–problemă,
precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare;
- să coopereze cu ceilalţi mediatori în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice,
în cadrul interviziei, dezvoltării profesionale și a altor forme de formare profesională.

6
 III OBIECTIVE DE FORMARE

La sfârşitul modulului, audientul va fi capabil:

- să desfăşoare, în calitate de mediator, un proces de mediere cu implicarea copiilor în

conflict cu legea;
- să interacţioneze cu subiecţii oficiali şi cu părţile unui proces penal;
- să faciliteze, asigurând dialogul dintre părţi și împăcarea părților, în condiţiile admise de
lege;
- să definească și să distingă atât particularitățile specifice de vârstă, personalitate, cât și
manifestările comportamentale ale copiilor în conflict cu legea;
- să utilizeze tehnici de comunicare eficientă în raport cu copiii în conflict cu legea;
- să formuleze și să recomande acțiuni relevante de intervenție pluridisciplinare în
remedierea situației-problemă;
- să demonstreze strategii diferențiate și alternative în lucru cu copiii și cu alți actori
implicați în procesul de mediere;
- să judece strategic și rațional, prin argumente specializate în conformitate cu legea în
vigoare;
- să generalizeze conținutul problemei, fixând prioritățile de simplificare și elucidare a
cazului;
- să colecteze și să analizeze actele normative relevante cazului;
- să aplice profesional procedura privind prestarea serviciilor în cauzele penale cu
implicarea copiilor minori;
- să stabilească metode de optimizare a relaţiilor interpersonale;
- să exerseze aptitudinile de comunicare şi de cooperare;
- să însuşească metodele și tehnicile de interacţiune cu alte persoane;
- să aplice cunoștințele de specialitate în scopul adaptării la condiții noi caracteristice
modului/modelului de mediere.

7
IV SUBIECTELE PROGRAMULUI ȘI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Unități tematice Unităţi de conţinut Nr. ore

Organizarea activității Specificul organizării activității mediatorului la 2 ore

mediatorului în cauzele penale cu etapa de pregătire şi mediere propriu-zisă pe
implicarea minorilor. cauzele cu implicarea copiilor în conflict cu
legea. Principiile asigurării calității procesului
Dimensiuni de bază a profilului de mediere.
mediatorului
Profilul psihologic al mediatorului.

Concordanța dintre trăirile interne și expresii

comportamentale. Atitudinilor psiho-
emoționale și comportamentale.

Autocontrolul emoțional/comportamental,
toleranța la frustrări, autonomia.

Identificarea posibilelor resurse și bariere

psihologice ale mediatorului.
2 ore
Particularitățile procedurii penale Standarde privind drepturile copiilor în cadrul
în cauzele cu implicarea minorilor justiției penale. Jurisprudența CtEDO în
materia drepturilor copilului. Circumstanțe care
urmează a fi stabilite în cauzele privind
minorii. Reținerea şi aplicarea faţă de minori a
măsurilor preventive. Încetarea procesului
penal cu liberarea de răspundere penală.
Liberarea de pedeapsa penală.

Pornirea urmăririi penale în baza Particularitățile procedurii. Cazurile de pornire 1 oră

plângerii prealabile a urmării penale în baza plângerii prealabile.
Înaintarea plângerii. Subiecții competenți de a
înainta și examina plângerea. Retragerea
plângerii.

Procedura dispunerii şi efectuării Cererea părților privind dispunerea medierii.

medierii la faza de urmărire Atribuțiile procurorului la dispunerea medierii.
penală Identificarea mediatorului. Ordonanța privind
efectuarea medierii.

8
Procedura dispunerii și efectuării Atribuțiile instanței de judecată privind 2 ore
medierii în faza judecării cauzei explicarea drepturilor părților la efectuarea
penale. medierii. Componentele principale ale cererii
părţilor privind efectuarea medierii.

Încheierea instanței de judecată. Identificarea 2ore

mediatorului. Dreptul părților de a propune un
mediator. Contractul de mediere.

Împăcarea părţilor în aspect Caracteristica faptelor penale susceptibile de 1oră

material şi procesual împăcare. Actele procesuale emise în legătură
cu împăcarea părților la diferite etape ale
procesului penal. Consecințele împăcării
asupra făptuitorului.

Modelul cognitiv și funcțional al Tulburări de opoziție–tulburări de conduită. 3 oră

comportamentului antisocial
Gândurile iraționale și rezistența la suport.
Barierele și rezistențele copiilor cu abateri
comportamentale.

Studierea schemei cognitive: gânduri-emoții-

comportamente.

Delimitarea reacțiilor comportamentale dincolo

de aparențe.

Delicvența juvenilă Vârstele critice. Studierea reacțiilor specifice 3 ore

ale vârstei.

Factorii ce favorizează comportamentul

prejudiciabil. Analiza impactului bio-
psihosocial asupra personalității.

Limita dintre delicvența juvenilă și

criminalitatea.

Abordarea conflictului Inițierea în teoria conflictelor. 2 ore

Structura și formula conflictului.

Conținutul conflictelor. 2 ore

Stilurile comportamentale în situații de
9
 conflict.

Manipularea relațională. 2 ore

Gestionarea conflictului. 2 ore
Evaluarea finală Fișe de evaluare a activității formatorilor, a 25 min
cunoștințelor mediatorilor și a stărilor
emoționale, feedback.

V METODE DE FORMARE UTILIZATE ŞI TIPURI DE INTERACȚIUNE

Principalele metode de formare folosite: prelegerea interactivă cu suport vizual, studiu de caz,
simulări, dezbateri, discuţie ghidată, brainstorming, autoprezentare, tehnici de comunicare și
relaționare, metode interactive, informări consultative, dezbateri competitive, careul
cunoștințelor, jocuri de rol.

Pe parcursul seminarului, sarcinile instructive vor fi realizate individual și în grupuri mici.

VI MIJLOACE ȘI MATERIALE DE INSTRUIRE

Pentru asigurarea instruirii sunt necesare următoarele: calculator, video-proiector, flipchart, coli
de flipchart, markere, tablă, tablă magnetică, patafix, teme PPT, cameră video, inventarul
formatorului (obiecte necesare pentru interacțiunea în grup: ghem de ațe, mingi, ghemotoace de
hârtie, măști, fișe cu instrucțiuni și informații aplicabile) etc.

VII FORMA DE EVALUARE

Evaluarea audienţilor se va desfăşura în baza răspunsurilor orale, rezolvării unor cazuri practice,
realizării sarcinilor individuale, participării în cadrul activităţilor în grup, răspunsurilor la
chestionar.
Evaluarea activităţii de instruire se va efectua în baza chestionarului completat de audienţi la
finalul activităţii de instruire.
Forme de evaluare: situații pentru soluționare, studiu de caz, teme pentru acasă, chestionare, fișe,
colaje/planșe tematice de grup, prezentări.

10
 VIII. BIBLIOGRAFIE
1. Acte normative
Normele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru protecţia minorilor privaţi de libertate,
Rezoluţia ONU 45/113 din 14 decembrie 1990.
Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002.
Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003.
Legea cu privire la mediere ,nr. 137, din 03 iulie 2015.
Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie , nr. 45-XVI din 1 martie 2007.
Legea cu privire la probaţiune ,nr. 8-XVI, din 14 februarie 2008.
Legea privind modul de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc ,nr.
218, din 19 octombrie 2012.

2. Jurisprudenţă
2.1 Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Perez c. Franţei,12 februarie 2004, nr. 47287/99.
Sandra Jankovic c. Croației, 5 martie 2009, nr. 38478/05.
T c . Regatului Unit, 16 decembrie 1999, nr. 24724/94.
S . C . c . Regatului Unit, 15 iunie 2004, nr. 60958/00.
Okkali c.Turciei, 17 octombrie 2006, nr. 52067/99.
Stoica c. României, 4 martie 2008, nr. 42722/02.
Assenov şi alţii c. Bulgariei, 28 octombrie 1998, nr. 90/1997/874/1086, Par. 155-158.
Okkali c.Turciei, 17 octombrie 2006, nr. 52067/99.
Nart c. Turciei, 6 mai 2008, nr. 20817/04.
Guvec c. Turciei ,20 ianuarie 2009, nr. 70337/01.
Panovits c. Ciprului, 11 decembrie 2008, nr. 4268/04.

2.2 Curtea Supremă de Justiție

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție Cu privire la practica judiciară în cauzele
penale privind minorii, nr. 39, din 22 noiembrie 2004.
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție Cu privire la unele chestiuni ce vizează
individualizarea pedepsei penale, nr.8,din 11 noiembriie 2013.

11
Recomandarea Curții Supreme de Justiție Cu privire la aplicarea Art. 109 CP şi 276
C.proc.pen. în cazurile împăcării părţilor, nr. 56 din 11 aprilie 2013.

3. Literatura didactică şi stiinţifică

David Meirs and Jolien Wilen. Sens Mapping Restorative Justice. European Forum for Victim-
Offender mediationand Restorative Justice. Leuven 2004.

G.Mateuţ, Medierea penală. Dreptul (revista), 2007.

Dept procesual penal (col. de autori USM) Chişinău, Cartea juridică, 2007.

Manualul judecătorului pentru cauze penale (col de autori.coordon. M.Poalelungi), Chișinău,

CSJ, 2013.

I.Dolea, Drepturile persoanei în probatoriul penal, Chișinău,Cartea Juridică, 2009.Schellenberg,

James, 1996. Conflict Resolution: Theory, Research, Practice. New York: State University of
New York Pres.

Coser, L. A. , 1967, Continuities in the Study of Social Conflict, New York, Free Press.

Burton, John, 1988,Conflict Resolution As a Political System, Fairfax, George Mason

University.

Boncu, Ştefan (2006). Negocierea şi medierea. Perspective psihologice, Iaşi, Institutul European

Șapiro D, 1998, Conflicte și comunicare, Ghid, Fundația Soros.

Helena Cornelius, „Ştiinţa rezolvării conflicterlor”, Shoshana Faire, Bucureşti,1996.

Cudreavţeva V. N., „Osnovî konfliktologhii”, Moscova, 1997.

Gromova O. N., „Konfliktologhia”, Curs de lecţii, Moscova, 2001

Stoica-Constantin Ana, „Conflictul interpersonal”, Polirom, 2004.Eremia Liliana,

„Managementul conflictelor în organizaţii”, Teza de doctor, 2003

Allport, G.W. (1991). Structura şi dezvoltarea personalităţii, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică.

Adler, A., (1992), Psihologia copilului greu educabil, Editura IRI, Bucureşti.

Baechiler, J., (1999), „Grupurile şi sociabilitatea”, în Raymond Boudon, Tratat de sociologie,

Editura Humanitas, Bucureşti.

Bailly, D.; Parquet, Ph.J., (1998), Toxicomania, Editura Institutul European, Iaşi.

Banciu, D. (1990). Introducere în sociologia delincvenţei juvenile, Bucureşti: Editura Medicală.

Banciu, D. (2000). Elemente de sociologie juridică, Bucureşti: Lumina Lex.

12
Banciu, D.; Rădulescu S. M.; Voicu, M., (1985), Introducere în sociologia delincvenţei juvenile,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Banciu, D.; Rădulescu, S. M., (2002), Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România. Cercetare şi
prevenire socială, Editura Lumina Lex, Bucureşti.

Irena Chiru - "Comunicarea interpersonala" - Editura Tritonic, Bucuresti, 2003, p.26

Bandura, A. (1962), „Social learning through imitation”, în M.R. Jones (ed.), Nebraska
Symposium on Motivation, Lincoln, University of Nebraska Press.

Bandura, A., McDonald, F.J. (1963), „Influence of social reinforcement and the behavior of
models in shaping children’s moral judgments”, în Journal of Abnormal and Social Psychology,
67 (3), pp. 274-281.

Dragomirescu, V., (1976). Psihosociologia comportamentului deviant. Bucureşti: Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică.

13