Factorii interni sunt reprezentaţi de materialul uman, producerea accidentelor de

circulaţie fiind nemijlocit legată de capacitatea de conducere a persoanelor aflate la volanul

autovehiculelor. În general, aceşti factori participă la producerea accidentelor în procentul cel
mai ridicat, 70-90%.
Totalitatea factorilor perturbatori ai capacităţii de conducere auto constituie, de fapt,
elemente favorizante ale producerii accidentelor rutiere. Dintre acestea o amprentă hotărâtoare
asupra limitelor fiziologice şi psihice ale conducătorului auto îşi pun: oboseala, alcoolul şi
medicamentele.
Oboseala duce la încetinirea manevrelor de conducere, la nesincronizarea mişcărilor, la
scăderea atenţiei şi la apariţia unei stări subiective de tensiune nervoasă. Cu toate că mişcările
necesare conducerii auto sunt efectuate cu uşurinţă ca urmare a deprinderilor acumulate, efortul
fizic fiind fără dificultate acoperit de resursele energetice ale conducătorului auto, totuşi
activitatea de conducere desfăşurată cu încordare şi atenţie continuă oboseşte sistemul nervos al
subiectului, proces accelerat de o serie de circumstanţe. Printre acestea sunt de amintit:
imobilitatea poziţiei conducătorului; mişcarea de legănare a autovehiculului; zgomotul uniform
al motorului; monotonia unor căi rutiere; căldura din cabină etc. Toate aceste circumstanţe
produc, de cele mai multe ori somnul, de aceea se recomandă scurte opriri cu părăsirea locului de
conducere şi efectuarea unor exerciţii fizice, o ventilare corespunzătoare a cabinei, luarea unei
gustări sau ingerarea de dulciuri etc., toate având efect deconectant. Este neindicat fumatul în
timpul conducerii, deoarece aerul poluant din cabină grăbeşte instalarea oboselii, datorită fixării
oxidului de carbon pe hemoglobină, care micşorează capacitatea de oxigenare a sistemului
circulator.
Consumul de alcool, atât înainte cât şi în timpul conducerii automobilului, reprezintă un
factor important ce conduce la producerea accidentelor de circulaţie, deoarece afectează puternic
capacitatea de conducere auto. Alcoolul dăunează activităţii nervoase superioare prin paralizarea
centrilor inhibitori. În urma consumului de alcool şi potrivit cu cantitatea ingerată, atenţia scade,
durata reflexelor creşte, capacitatea de acomodare a ochiului este diminuată, coordonarea
mişcărilor devine deficitară, distanţele şi viteza sunt apreciate cu mari erori, acţiunea alcoolului
continuând cu tulburări de echilibru etc. Alcoolul, chiar în cantitate mică, nu este un stimulent,
nu înlătură oboseala, conducătorul auto obosit are nevoie de dulciuri şi de odihnă.
 Principalele tulburări nervoase în funcţie de cantitatea de alcool din sânge

CANTITATEA DE
SIMPTOME
ALCOOL DIN SÂNGE
0.1 ‰ Tulburări de comportament puţin evidente ce trec neobservate
0.2 ‰ Dereglarea reflexelor
0.6 ‰ Tulburări de atenţie şi de vigilenţă, întârzierea reflexelor
Prelungirea timpului de reacţie privind frânarea şi manevrarea,
1.0 ‰
dereglarea răspunsurilor la excitanţi optici şi auditivi
Tulburări nete de comportament şi de sensibilitatea, dereglarea
1.5 ‰ reflexelor disocierea atenţiei, dispariţia inhibiţiei, prezenţa
aspectului de „om beat”, la 50% din indivizi
2.0 ‰ Manifestări de beţie evidentă
Stare de comă, cu dispariţia tuturor reflexelor, lipsă de orientare în
4.0 ‰
timp şi spaţiu, stare de inconştienţă
5.0-7.0 ‰ Intoxicare toxică mortală

Se discută despre un prag „legal” al alcoolemiei. În ţara noastră legislaţia prevede

răspunderi penale la valori ale alcoolemiei superioare lui 0.4‰. În alte ţări cifrele sunt variabile1
(Austria – 0.8‰; Belgia – 1.5‰; Suedia, Norvegia, Japonia – 0.5‰)
Marea majoritate a accidentelor se produc însă sub valoarea de 0.8‰, adică în cursul
acelei stări de prebeţie, care dă iluzia unei stări aparent de bine, de hiperexcitabilitate, care
tentează pe cel de la volan să-şi etaleze măiestria în arta conducerii.
Consumul de stimulente şi de medicamente reprezintă, de asemenea, factor favorizant al
producerii accidentelor de circulaţie.
Consumul de medicamente – sedativele, hipotensivele, antialergicele ş.a. - fiecare cu
specificul său, influenţează negativ capacitatea de conducere. Contrar unor păreri, cofeina nu
diminuează oboseala sau influenţa alcoolului ci, la unele persoane, produce o stare contrară -
nelinişte, tremurări, nesiguranţă în mişcare etc.2

1
Dr. M. St. Constantinescu, op. cit., pag. 60
2
Bercheşan, Tratat de metodică criminalistică, Editura „Carpaţi”, 1994, pag. 106
 În atenţia noastră trebuie să stea acele medicamente în a căror compoziţie intră diverse
principii active care pot influenţa comportamentul în circulaţie şi cărora, fie prin specificitatea
lor, fie prin banalitatea utilizării, nu li se dă atenţia cuvenită.
Producerea de către unele medicamente, pe lângă efectele terapeutice dorite, şi a unor
importante modificări de comportament şi reactivitate, trebuie să stea atât în atenţia medicului în
momentul administrării, cât şi a conducătorului auto, care îşi potenţează şansele de accident în
condiţiile în care consumă asemenea medicamente.3

Acţiunea cofeinei nu diminuează oboseala sau influenţa alcoolului, ci, la unele persoane,
produce nelinişte, tremurături, nesiguranţă în mişcări şi exagerează otoxia (dificultatea sau
imposibilitatea coordonării mişcărilor active). De asemenea, consumul de medicamente, cum ar
fi sedativele, hipotensivele, antialergicele sau chiar chinina şi antibioticele influenţează
capacitatea de conducere auto. Din acest motiv folosirea medicamentelor de către conducătorii
auto, ca de altfel de către toţi bolnavii, nu trebuie să aibă loc fără consultarea medicului.

Alţi factori favorizanţi ai producerii accidentelor sunt: vârsta, fumatul, alimentaţia, starea de
sănătate, gazele de eşapament ş.a.
Vârsta este o variabilă pe care o regăsim aproape în toate studiile statistice şi
experimentale asupra capacităţilor şi comportamentelor omului. Comportamentul în circulaţie
depinde şi de facultăţile senzoriale, motorii, care sunt direct proporţionale cu vârsta şi sexul.
Numeroasele statistici efectuate arată că accidentele şi infracţiunile sunt în strânsă legătură cu
vârsta, antrenamentul, experienţa şi practica conducerii.40
Majoritatea statisticilor stabilesc că:
 pietonii vârstnici (50-70 ani) şi copii până la 10 ani sunt cei mai expuşi la accidente
mortale;
 accidentele la conducători auto de peste 65 ani se datorează nerespectării priorităţii,
lipsei de apreciere vizuală, ignoranţei dispoziţiunilor noi cu privire la circulaţie.41

3
Bercheşan, Tratat de metodică criminalistică, Editura „Carpaţi”, 1994, pag. 111
40
C. Gorgoş, op. cit., pag. 61
41
Dr. M. St. Constantinescu, op. cit., pag. 83
 Corelarea relaţiilor între vârstă şi comportamentul în circulaţie este motivată de probleme
de ordin juridic şi pedagogic, ca şi de metode care au ca scop să descopere influenţa diferiţilor
factori asupra persoanelor care circulă.
Fumatul are un rol dublu în producerea accidentelor: prin acţiunea generală asupra
organismului şi prin acţiunea directă asupra conducerii, jenând mişcările şi distrăgând atenţia
prin gesturi necesare scoaterii ţigării, aprinderii şi scuturării scrumului, ceea ce înseamnă
secunde, iar în condiţii de viteză, zeci de metri. Intoxicaţia tabagică acţionează asupra atenţiei şi
reflexelor, alterând starea psihomotorie a conducătorului.
 CAPITOLUL III

Efectele infracţiunii de vătămare corporală din culpa în cadrul

accidentelor rutiere

I. Efecte resimţite de către victimă

Orice persoană care se deplasează pe jos pe drumurile publice se numeşte pieton şi este implicat
în problemele circulaţiei rutiere. Conform legislaţiei în vigoare, pietonilor le sunt asimilate şi
persoanele care se deplasează pe role, în scaune cu rotile sau plăci de skateboard. Ponderea
autovehicul – pieton se înregistrează în mediul urban unde, o dată cu dezvoltarea oraşelor a
crescut spectaculos şi traficul pietonal. În zonele urbane, jumătate din accidente se produc din
cauza nerespectării regulilor de circulaţie de către pieton. Deşi pietonilor – copii li se acordă o
mare atenţie pe linia educaţiei rutiere, totuşi unul din zece decese la persoanele având vârsta între
5 – 15 ani se datorează accidentelor de circulaţie.

Copiii sunt pietoni vulnerabili, deoarece sunt mai greu cuprinşi în unghiul vizual al
conducătorului auto şi, reciproc, din poziţia lor vizuală joasă nu observă sau nu apreciază corect
mişcarea autovehiculelor.

De asemenea, copiii dovedesc labilitate psihică şi nu au capacitate de a aprecia corect distanţele

şi vitezele de mers. Din statisticile accidentelor de circulaţie rezultă că procentul elevilor din
şcoala elementară care au decedat în urma impactului cu autovehiculele în mişcare este de trei
ori mai mare decât cel al elevilor de liceu. De asemenea, vârstnicii sunt cele mai frecvente
victime dintre pietoni. Aceştia sunt deosebit de vulnerabili datorită scăderii capacităţii lor de a
observa autovehiculele care se apropie, cât şi datorită agilităţii şi vitezei de deplasare reduse
pentru a evita autovehiculele sau pentru a traversa drumul mai alert.
În raport cu conducătorii auto, pietonii prezintă câteva caracteristici esenţiale:

• sunt mai eterogeni ca vârstă şi educaţie privind circulaţia rutieră;

• sunt mult mai numeroşi pe unitatea de lungime sau de suprafaţă a drumurilor;

• subapreciază efectele pe care le pot produce comportamentul lor în desfăşurarea traficului auto;

• cunosc mai puţin regulile de circulaţie şi le acordă o importanţă mai mică;

• sunt mai greu de urmărit şi constrâns pentru încălcarea regulilor şi semnelor de circulaţie;

• vârsta este un factor mai important în producerea accidentelor, pietonii foarte tineri datorită
ignoranţei, iar cei vârstnici din cauza neatenţiei.

În funcţie de mediul de producere a accidentelor, în urma conducerii imprudente şi a neadaptării

vitezei de mers la condiţiile de trafic atât în mediul urban, cât şi în cel rural şi în afara
localităţilor, numărul persoanelor decedate şi a celor grav rănite este în continuă creştere.