Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA TIBISCUS

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

RAPORT DE PRACTICĂ

STUDENTĂ: AURORA MARIA MURGEA

AN UNIVERSITAR 2017 – 2018, ANUL I DE STUDIU, SEMESTRUL I, GRUPA I

PERIOADA: OCTOMBRIE 2017 – FEBRUARIE 2018

LOCUL: PENITENCIARUL TIMIȘOARA

TIMIȘOARA
2018
I. Noțiuni introductive

Penitenciarul Timişoara este o unitate cu profil pe deţinerea de condamnaţi cu pedepse


de până la 3 ani, clasificaţi în regim deschis, semi-deschis şi arestaţi preventiv. Este localizat
în centrul municipiului Timişoara, pe strada Popa Şapcă nr.7.

Penitenciarul a fost construit în urma demolării zidurilor Cetăţii Timişoara, iar primele
atestări documentare despre existenţa unui loc unde erau ţinuţi arestaţii sunt consemnate în
„Analele Regatului Ungariei” (1514).

Prin Decizia Ministerului Justiţiei din 1 februarie 1937, se hotărăşte profilarea


penitenciarelor şi astfel, în Penitenciarul Timişoara îşi execută pedeapsa privativă de libertate
deţinuţi majori de drept comun şi condamnaţii la închisoare contravenţională de până la 2 ani
inclusiv.

În anul 1995 a început construcţia de noi pavilioane de deţinere şi spaţii auxiliare. În


prezent, administraţia Penitenciarului Timişoara se preocupă de îmbunătăţirea condiţiilor atât
pentru personalul angajat, cât şi pentru deţinuţii aflaţi în custodie. Astfel, s-au avut în vedere
investiţii în pavilionul administrativ, centrala termică, în noul punct de primire deţinuţi şi
pavilionul Vizite aflat încă în construcţie, toate acestea aliniindu-se la standarde moderne în
materie penitenciară.

Custodia deţinuţilor se realizează în zece secţii de deţinere dotate cu opt curţi de


plimbare, prevăzute cu şase săli de fitness şi două terenuri de sport. De asemenea, biblioteca
unităţii este dotată cu peste 16.000 de volume.

Folosirea la activităţi productive a deţinuţilor este o preocupare primordială a


administraţiei Penitenciarului Timişoara, acesta fiind pe locul I la veniturile obţinute din aceste
activităţi în ultimul deceniu, la activităţi de voluntariat şi campanii umanitare derulate cu
persoanele private de libertate.

O evoluţie marcantă a sistemului de reintegrare socială a persoanelor private de libertate


a avut loc atât la nivelul resurselor umane, cât şi la cel al activităţilor derulate. Relaţia
penitenciar - comunitate s-a concretizat de-a lungul timpului într-un număr impresionant de
activităţi inedite derulate în interiorul sau exteriorul penitenciarului, cu sprijinul partenerilor

2
externi şi cu vizibilitate în mass-media. În acest context, Penitenciarul Timişoara a găzduit
premiere teatrale şi reprezentaţii sub îndrumarea de excepţie a unor regizori locali, vernisaje şi
expoziţii de artă, concerte ale Filarmonicii Banatului, lansări de carte şi alte evenimente
artistice, campionate sportive etc.

În anul 2000 s-a sfințit capela Penitenciarului şi s-a inaugurat Camera Muzeu amenajată
în memoria foștilor deţinuţi politici care au luptat împotriva opresiunii regimului comunist,
comemorările având loc anual.

În anul 2002 s-a inaugurat postul TV cu circuit închis Canal 7 Popa Şapcă, iar în anul
2013 cel de radio, ambele dedicate informării şi recreării constructive a persoanelor private de
libertate.

Începând cu anul 2006, Penitenciarul Timişoara a devenit partener în organizarea


Festivalului Internaţional „Plai” care are loc anual în incinta Muzeului Satului Bănăţean,
eveniment în cadrul căruia grupuri de deținuți participă cu activități cultural-artistice și ateliere
de creație dintre cele mai inedite.

O componentă însemnată a evoluţiei Penitenciarului Timişoara este implicarea din anul


2007 ca aplicant în proiecte cu finanţare externă şi consolidarea unei echipe de accesare şi
implementare programe axate pe dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor profesionale atât ale
deţinuţilor, cât şi ale personalului, dar și pe dezvoltarea infrastructurii unităţii.

În anul 2008 s-a organizat prima Bursă a locurilor de muncă pentru deţinuţi, care a
devenit un eveniment constant, derulat în parteneriat cu instituţii locale.

Din februarie 2014 o echipă multidisciplinară din Penitenciarul Timişoara, A.N.P., alte
unităţi din sistem, precum şi numeroşi experţi străini au susţinut înfiinţarea Centrului Român
de Studii Penitenciare din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, dedicat perfecţionării
personalului de penitenciar prin studierea unor fenomene specifice de actualitate şi dezvoltarea
colaborării cu sisteme străine similare.1

1
http://anp.gov.ro/penitenciarul-timisoara/

3
II. Activitatea din cadrul penitenciarului

Activitatea de practică, desfășurată în cadrul penitenciarului Timișoara, s-a centrat


asupra modului de intervenție psihologică recuperatorie și preventivă în rândul persoanelor
private de libertate. Ședințele de practică au fost unele de observare, sub supravegherea
cadrelor militare ale penitenciarului, precum și a doamnei Andreea Szász, în calitate de
psiholog al deținuților penitenciarului.

Ședințele de practică au presupus un dozaj informațional treptat, pornind de la regulile


ce trebuie respectate la intrarea în penitenciar și comportamentul în cadrul penitenciarului până
la metodele de reintegrare psihosocială a deținuților în comunitate și de rezistență psihologică
în cadrul penitenciarului. Astfel, ne-au fost relatate modalitățile de reintegrare a deținutului în
comunitate și adaptarea la perioada de detenție. Acestea se împart în trei mari categorii:
asistență psihologică, asistență socială și educație.

În acest sens, informațiile au structurate astfel:

A. Evaluarea psihologică a deținutului la intrarea/începerea executării pedepsei în penitenciar


și pe parcursul executării pedepsei

La intrarea în penitenciar, fiecare deținut este evaluat din punct de vedere psihologic.
Evaluarea stării generale a deținutului la intrarea acestuia în custodia penitenciarului este
absolut necesară, având rolul de a identifica eficient situațiile de urgență sau persoanele care
au nevoie de o intervenție rapidă. De regulă, în cadrul evaluării psihologice a individului, este
important să fie identificate riscurile, de obicei majore, precum:

- prezența unui istoric de agresivitate, orientată împotriva celorlalți sau a propriei


persoane(auto-mutilarea)
- prezența unor tentative de suicid și istoricul psihiatric (dacă există)
- tulburări anxioase sau afective, tulburările de personalitate
- consumul/abuzul/dependența de substanțe(țigări, droguri, alcool)

În baza acestor informații, se întocmește un dosar al deținutului. Acest dosar conține


fișele completate de către toate persoanele care evaluează deținutul – medicul, psihologul,
asistentul social, educator etc. Aici se poate menționa faptul că deținutul are acces la dosarul
său însă, în cazul fișelor și observațiilor completate de psiholog deținutul are acces doar la
concluziile finale ale acestuia. Cu informațiile din acest dosar, structurate și analizate, se
întocmește un plan de intervenție implementat în perioada detenției, cu ajustări ulterioare unde

4
este cazul(daca situația se îmbunătățește/înrăutățește). Accesul deținutului în cabinetul de
psihologie se face printr-o solicitare prealabilă iar procesul de diagnosticare, acordare a
asistenței psihologice este supravegheat video pentru prevenirea incidentelor nedorite.

În cadrul penitenciarului funcționează 10 secții, cu un număr total de 1000 de deținuți,


exclusiv bărbați. Psihologii sunt împărțiți pe secții, în prezent fiind 8 persoane cu această
funcție.

Pe parcursul perioadei de detenție deținuții beneficiază de un program de consiliere care


include:

- consilierea individuala / pe secție/ de grup


- consilierea direcționată (pentru deținuții cu depresie, conduită agresivă etc)
- consiliere pentru diminuarea riscurilor (risc suicidal, consum de droguri, infracțiuni
sexuale etc)

B. Asistența socială și educațională acordată deținutului de la începerea executării pedepsei


în penitenciar până la finalizarea acesteia

La fel ca în cazul asistenței psihologice, la intrarea în custodia penitenciarului, deținutul


este evaluat și din punct de vedere al statutului social. Astfel, deținuților le este evaluată situația
familială, abilitățile sociale și capabilitatea de a fi reintegrați în câmpul muncii după eliberarea
din penitenciar. În urma acestei evaluări se completează dosarul deținutului cu fișele
corespunzătoare și se întocmește un plan de intervenție.

Pentru stabilirea planului de intervenție adecvat, asistentul social menține legătura cu


membrii familiei și încearcă identificarea mediului suport al deținutului. În acest mediu de
suport ar trebui să se regăsească persoanele apropiate ale persoanei private de libertate
implicare în procesul de reabilitare al acestuia, și anume:

- Părinți
- Frați/surori/verișori – după caz
- Soție și copii – după caz
- Prieteni apropiați
- Colegi de munca/școală – după caz

În reabilitarea socială a deținutului începută în custodia penitenciarului, intră activități precum:

5
- Pregătirea pentru eliberare
- Alcătuirea unui CV pentru căutarea unui loc de muncă
- Activități de cultivare a abilităților(pictură, quilling, obiecte decorative hand – made
specifice sărbătorilor etc)
- Activități cultural – educative: emisiuni TV, participarea la concursuri de talente în
afara penitenciarului (Românii au talent - 2014)
- Activități sportive
- Terapie prin artă
- Formarea Profesională

Aceste activități se adresează tuturor persoanelor aflate în custodie și sunt adaptate potrivit
programelor de executare a pedepselor.

În vederea procesului de reabilitare comportamentală, deținuții au acces la învățământul


obligatoriu și învățământ la distanță. În cazul celor care optează pentru învățământul la distanță,
penitenciarul oferă deținuților, încarcerați în sistem deschis și semi – deschis, permisiunea de
a merge la susținerea examenelor aferente anilor de studii în care se află. În acest sens, deținuții
au la dispoziție o bibliotecă unde pot consulta o vastă colecție de titluri pentru îmbogățirea
vocabularului, dezvoltarea mijloacelor de exprimare și a capacității de a comunica cu ceilalți,
a imaginației sau din pura plăcere de a lectura.

Asistența socială și educațională, la fel ca și cea psihologică, acordată deținuților joacă


un rol foarte important în acceptarea condiției de persoană privată de libertate și în pregătirea
pentru reintegrarea în lumea de afară. Are rol de:

- adaptare la viața instituționalizată

- pregătire școlară și profesională

- susținere morală

- reabilitarea comportamentală și cultivarea respectului față de sine

- însușirea regulilor de comportament în societate

În urma implicării și participării la aceste programe, deținuții primesc credite. În baza


acestor credite aceștia primesc recompense – pot să își achiziționeze țigări, dulciuri etc de la
magazinul existent în incinta penitenciarului. Acest sistem de recompensă vine adițional față
de lucrurile pe care le primesc de la aparținători.

6
C. Psihologia cadrelor militare

Spre deosebire de persoanele private de libertate cadrele militare sunt supuse unui alt
tip de stres emoțional. De aceea cadrele militare și familia acestora au parte de suport psihologic
din partea psihologului de personal. Psihologul de personal își desfășoară activitatea strict cu
cadrele militare fără a fi implicat în evaluarea psihologică a deținuților. În plus, cadrele militare
sunt supuse anual unui proces de evaluare/testare psihologică în urma căruia pot avea
următoarele rezultate:

- Apt
- Apt condiționat – își poate desfășura activitatea normală fără a deține arma din
dotare
- Inapt – în cazul patologiei incompatibile cu funcționarea în mediul din penitenciar

Prin procesul de acordare a asistenței psihologice acordate cadrelor militare, se


contribuie în mod direct la creșterea satisfacției în muncă, creșterea moralului, scăderea
nivelului de tensiune și stres, îmbunătățiri consecvente în sănătate mentală și fizică.

În concluzie, întreg procesul care a constituit activitatea de practică, mi-a oferit o


perspectivă personală din interiorul penitenciarului – spre exteriorul acestuia. Prin participarea
la întâlnirile organizate în cadrul penitenciarului am dobândit cunoștințele necesare funcționării
psihologice și sociale într-un astfel de mediu, atât din perspectiva persoanei private de libertate
– cât și din perspectiva psihologului și a cadrelor.