Araneus diadematus sau Paianjenul cu cruce

Unul dintre cei mai cunoscuti paianjeni, dea lungul timpului a primit multe nume ca
paianjenul diadema, paianjenul european, paianjenul cu cruce, paianjenul de gradina, etc., el face
parte din Familia Araneidae, genul Araneus. Alaturi de el din acelasi gen mai gasim inca 10
speicii conform listei speciilor de paianjen descrise pana in anul 2000 in Romania.

Culorile acestui paianjen pot varia de la un galben deschis pana la un gri foarte inchis spre
negru, dar toti paianjenii din aceasta specie au pe partea dorsala a abdomenului cinci sau mai
multe puncte albe ce formeaza un desen in forma de cruce, acest desen este caracteristic speciei.

A treia pereche de picioare ale acestui paianjen sunt mai mici, ele sunt folosite la
construirea panzei precum si la deplasarea paianjenului pe aceasta, nu au nici o valoare daca
paianjenul se deplaseaza pe sol. Rareori ajunge la nivelul solului, in mod accidental, majoritatea
timpului petrecand-o in panza sa rotunda.
Acest paianjen este un paianjen tesator prin urmare isi vaneaza prada cu ajutorul panzei care
masoara la unele exemplare chiar si 40 cm in diametru. Aceasta panza are o forma sferica iar
paianjenul sta in centru acesteia cu cefalotoracele orientat in jos, detectand vibratiile prazii cu
ajutorul picioarelor si a perilor de pe ei. Daca o insecta s-a prins in plasa sa paianjenul
impacheteaza prada in matase dupa care o consuma.
 Daca paianjenul este amenintat acesta isi cauta imediat refugiu sau sare de pe panza sa.
Panza este mancata aproape in fiecare seara impreuna cu insectele foarte mici prinse de ia si
reconstruita pana dimineata, astfel paianjenul "recicleaza" proteinele transformandu-le in energie
pentru a produce alta panza.

Masculul mai mic decat femela, se apropie de aceasta cu mare grija, provocand niste
semnale vibrante pe panza pentru a evita sa fie confundat cu prada si din greseala sa fie mancat.
El este cel care pleaca in cautarea femelei pe care o gaseste datorita
unor substante chimice eliberate de aceasta numite feromoni.

In timpul copularii, masculul prinde cu picioarele abdomenul femelei, iar lichidul spermatic
este transferat cu ajutorul organului copulator aflat in pedipalpii acestuia. Dupa copulare masculul
pleaca, dar se intampla ca acesta sa fie prins si mancat, astfel femela isi asigura necesarul de
proteine pentru dezvoltarea oualeleor. Dupa cateva zile de la copulare, femela incepe sa tese un
cocon sau un sac cu oua (cum mai este numit) care protejeaza cele cateva sute de oua. Femela
sta in preajma coconului timp de cateva zile apoi moare.

Tinerii paianjeni ies din cocon toamana sau primavara, ei hibernand in stadiu de nimfa sau
ramanand in ou. Dupa ce au iesit din ou se aduna intr-un grup dens inainte de a naparli pentru
prima data. Nimfele au o culoare galbena, iar pe partea dorsala a abdomenului au un desen sub
forma unui triunghi cu baza spre cefalotorace mai intunecat. Dupa prima naparlire, culoarea
acestora se schimba, si incep sa se disperseze. Urca pe cele mai inalte obiecte din jur si cand
ajung in varf isi tes o panza pe care o lanseaza in vant, folosind panza ca o parasuta acestia sunt
purtati de curenti spre noi teritorii unde vor coloniza.

Dupa mai multe naparliri paianjenii ajung la maturitate vara tarziu sau la inceputul toameni.
Toamana adultii sunt intalniti peste tot unde isi pot tese panza, ei nu hiberneaza murind la
inceputul iernii.
Veninul acestui paianjen nu este periculos pentru om, el putand fi manipulat cu grija.
 Păianjenii
10 lucruri pe care nu le ştiaţi

Păianjenii pot supravieţui în medii foarte diversificate, chiar şi în apă. Ei sunt răspândiţi pe
tot globul, cu excepţia Antarcticii. Dimensiunile păianjenilor diferă foarte mult: unii păianjeni abia se
văd, în timp ce alţii pot fi mari cât o farfurie.

1. Păianjenul australian cu pânza-pâlnie este unul dintre cei mai veninoşi păianjeni din lume!
Seamănă cu tarantulele şi au până la 5 cm lungime. Mandibulele lor sunt atât de puternice, încât
pot trece prin unghii sau încălţăminte. Veninul injectat poate omorî un om în mai puţin de o oră.

2. Dar campionul la venin, intrat în 2007 în Cartea Recordurilor, este păianjenul brazilian călător –
Phoneutria nigriventer. Cele mai multe dintre decesele umane cauzate de păianjeni îl au ca autor
pe acesta. Veninul injectat prin muşcătură, poate provoca o erecţie dureroasă, ce poate dura mai
multe ore.

3. Veninul unor păienjeni este folosit în cercetări medicale. Tarantula Grammostola spatulata este
deţinătoarea unui venin, ce ar putea vindeca boli cardiace.

4. Văduva neagră poartă acest renume, deoarece, după împerecherea cu un mascul, îl poate
mânca. Nu este obligatoriu ca toţi masculii să primească acest tratament, unii scapă cu viaţă. De
ce apare acest comportament? Pentru a asigura hrana viitorilor pui, când aceştia vor ecloza.

5. De obicei, păianjenii sunt fricoşi. Nu le plac locurile deschise, nu explorează ziua teritorii noi. Nu
deranjează şi, evident, nu le place să fie deranjaţi. În plus, sunt creaturi folositoare, fiind mari
consumatori de insecte, majoritatea dăunătoare agriculturii.

6. Tarantulele sunt păianjenii păroşi. De obicei, ele proiectează perişorii pentru a se apăra, însă
unele specii îi folosesc pentru a-şi marca teritoriul. Tarantulele pot ajunge la dimensiuni
considerabile, peste 20 cm în diametru. În meniul lor pot intra: insecte, şerpi mici şi chiar
rozătoare. Durata de viaţă a tarantulelor diferă în funcţie de sex. Dacă masculul poate trăi până la
2 ani, o femelă poate ajunge chiar şi la 25 de ani.

7. Tarantulele sunt învelite într-un exoschelet, care periodic se schimbă. Dacă se apropie de
năpârlire, o tarantulă poate să nu mănânce chiar şi o lună de zile.

8. Există specii de păianjeni care au învăţat să se protejeze la împerecheat. Este vorba de

masculii Pisaura mirabilis, care îi aduc o insectă cadou femelei. Astfel, ei scapă cu viaţă după
împerechere. Alţii au găsit o metodă mai puţin plăcută pentru femelă. Agelenopsis aperta îi
produce femelei o stare de catalepsie (aceasta nu se mai poate mişca), după care începe
împerecherea.

9. Există ferme de păianjeni, similare celor de vaci! În aceste ferme, păianjenii sunt crescuţi pentru
veninul lor, folosit în industria farmaceutică. La anumite intervale de timp, păianjenii sunt
anesteziaţi cu dioxid de carbon, iar apoi le este recoltat veninul, cu ajutorul şocurilor electrice.

10. Dintre cele 900 de specii de tarantule, recordul de cea mai mare îl deţine Theraphosa blondi –
poate ajunge la 30 de cm, iar recordul de longevitate – Brachypelma emilia; femelele din această
specie pot depăşi vârsta de 30 de ani.