Sunteți pe pagina 1din 22

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Ciclul de studii: Master


Specializarea : Evaluarea,formarea și consilierea psihlogică a
personalului
Disciplină : Psihologia aplicată în transporturi

Proiect de cercetare
Influența stimei de sine și a autocontrolului asupra
intenției agresivității în trafic

Cursanți :
Arseni Lavinia
Luchian Zarina

1.Argument
Lucrarea de față a fost contruită în scopul de a prezenta influența pe care o are stima de
sine ca variabilă predictor asupra intenției comportamentului agresiv în trafic dar totodată și
modul cum autocontrolul influențează această intenție a agresivității la volan.
Stima de sine este panaceul vieții moderne; constituie o valoare umană fragilă şi
schimbătoare. Ea creşte de fiecare dată când ne străduim să ne respectăm standardele şi scade
atunci când nu reuşim să atingem respectivele standarde. Aşa încât, pe parcursul vieţii, este
posibil să cunoaştem valori foarte înalte ale stimei de sine, dar şi foarte scăzute.
Stima de sine reprezintă o evaluare pe care o facem despre noi înşine şi care poate avea
diferite forme (globale sau multidimensionale, de stare sau dispoziţionale, personale sau
colective).
Cei din jur reprezintă o ″oglindă socială″ în care persoana se priveşte pentru a-şi face o
idee despre părerea altora cu privire la el. Această părere, odată aflată, va fi rapid incorporată în
percepţia sa de sine. Stima noastră de sine creşte în măsura în care cei din jur au o părere cât mai
bună despre noi. Şi invers, dacă ceilalţi nu au o părere cât mai bună despre noi, vom integra
opinia lor negativă şi vom dezvolta o stimă de sine scăzută.
Autocontrolul este acea capacitate umană prin intermediul căreia noi ne putem comporta
firesc, așa cum ne este firea, indiferent de natura situațiilor pe care le trăim.
Atunci cănd ai posibilitatea să-ți păstrezi un comportament absolut normal, atunci când
poți să-ți păstrezi controlul asupra întregului corp, indiferent de ceea ce îți este dat să trăiești,
abia atunci poți să spui că ești înzestrat cu o mare putere de autocontrol. Să fii la fel de natural și
în fața succesului, și in fața eșecului, să nu te înflăcărezi prea mult atunci când lucrurile îți merg
bine și să nu te întristezi peste măsura atunci când lucrurile îți merg prost, să vorbești și să te
comporți la fel, atât cu cel ignorant cât și cu cel înțelept, atât cu cel sărac cât și cu cel bogat, este
un mod de a manifesta autocontrolul.
Atunci când ești în consonanță cu legile naturale, tu nu poți să fii luat prin surprindere. Se
spune că natura nu face salturi - natura non facit saltum. Or, lipsa de control se referă exact la
schimbările bruște care pot să apară în comportamentul nostru. Un om înzestrat cu puterea de a
se autocontrola nu înseamnă că experimentează permanent o aceeași stare sufletească, ci
înseamnă ca el trece de la o stare sufletească la alta într-un mod perfect conștient, păstrând cu
claritate memoria stărilor anterioare prin care a trecut.
Formele de manifestare ale agresivității sunt multiple. Intensitatea ei se diferențiază în
funcție de încărcătura psihică acumulată, tipologia structurală a personalității, normele , modelele
educaționale, nivelul intelectual,puterea stăpânirii de sine, a capacității de discernământ, de
capacitatea , mobilitatea de orientare spre depășirea și descărcarea tensiunii psihice acumulate,
altele decât cele cu efecte nesănătoase , daunătoare.
Agresivitatea poate fi exprimată și verbal sau fizic.Verbal se manifestă prin cuvinte care
jignesc,calomniază, înjosesc ,denigrează ,prin ironie și sarcasm.Agresivitatea începe de fapt prin
intoleranță. iar jignirile sunt inceputul intoleranței.
Fizic, agresivitatea se manifestă prin gesturi , atitudini, comportamente cu efecte
negative, care pot perturba viața din jurul nostru, relațiile cu cei din preajmă, liniștea , echilibrul
propriei persoane , integrarea și adaptarea într-un process de activitate cum e și
cel din trafic. Agresivitatea dă naștere la conflicte. Conflictul verbal sau fizic este începutul
violenței.
Alte forme de manifestare a agresivității sunt : limbajul vulgar, trivial, impulsivitatea,
crizele de furie, actele de nestăpânire, actele de amenințare și intimidare, atitudinile
nonconformiste, negativismul manifestat prin încăpățânare, obrăznicie, impertinență.

1.1 Date relevante ale cunoașterii în domeniu


1.1.a. Stima de sine
De exemplu Rosenberg (1979) face distincţia dintre stimă de sine ridicată (pozitivă) şi
stimă de sine scăzută (negativă). Lutanen şi Crocker, în 1992, vorbesc de stimă de sine personală
- cu trimitere la evaluarea subiectivă a atributelor care îi sunt proprii, specifice individului şi
stimă de sine colectivă - cu trimitere la judecăţi de valoare asupra caracteristicilor grupului sau
grupurilor cu care persoana se identifică. Pornind de la "Scala stimei de sine " a lui Rosenberg,
Heatherton şi Polivy construiesc în 1991, un instrument pentru a măsura stima de sine generală
sau ca „trăsătură” şi stima de sine ca „stare” sau momentană.
Cei mai mulţi psihologi definesc stima de sine ca fiind evaluarea globală a valorii proprii in
calitate de persoană. Este vorba de evaluarea pe care o persoana o face cu privire la propria sa
valoare, cu alte cuvinte, asupra gradului de mulţumire faţă de propria persoană. (Harter, 1998).
Stima de sine poate fi definită şi ca tonalitatea afectivă a reprezentării conceptului de sine. (Tap,
1998). Rosenberg (1979) defineşte stima de sine ca o sinteză cognitivă şi afectivă complexă. El
consideră că stima de sine dictează atitudinea mai mult sau mai puţin bună a individului faţă de
propria persoană. Baumeister (1998) defineşte stima de sine folosind termeni sinonimi ca:
mândrie, egoism, aroganţă, narcisism, un fel de superioritate.
În cultura iudeo-creştină stima de sine ridicată apare constant asociată cu egoismul şi
culpabilitatea. În psihanaliză stima de sine este considerată a se dezvolta prin interiorizarea
imaginilor parentale şi identificarea cu acestea, ea fiind deseori asociată cu sentimentul de
culpabilitate. Mecanismele de apărare prezentate in teoria psihanalitică sunt considerate a avea
drept scop evitarea pierderii/ scăderii exagerate a stima de sine şi apariţia panicii traumatice.
Stima de sine navighează intre Supraeu (societatea interiorizată) şi Eul care se autoamăgeşte
pentru a se proteja.
Din punct de vedere sociologic stima de sine apare ca un construct social uneori fiind
confundată în evoluţia sa cu dezvoltarea conştiinţei morale. Stima de sine acţionează la nivelul
psihicului prin procesele de identificare, interiorizare şi adaptare (Tap, 1998). Ch. Cooley (1998)
avansează o ipoteză conform căreia stima de sine este o construcţie socială. Evaluarea propriei
persoane este dirijată de interacţiunile sociale şi lingvistice cu cei din jur, începând incă din
copilărie. O persoană cu o stimă de sine echilibrată va avea un mod stabil de a gândi despre sine
şi nu va risca a fi destabilizat de aprobări sau de critici. Modelul construit de Cooley (impreună
cu M. Mead) conform căruia o atitudine pozitivă din partea celor din jur este un determinant
important pentru stima de sine a fost validat prin cercetări empirice. La acestă opinie se aliază şi
Codol (apud Tap, 1998) care susţine că stima de sine este elaborată social plecând de la
evaluările făcute de cei din jur, evaluări şi pe care individul le interiorizează. Valorizarea propriei
persoane are la bază percepţia individului asupra evaluărilor pe care le primeşte de la cei din jur.

1.1.b.Autocontrolul
A considera că tot ceea ce ți se petrece este natural și firesc înseamnă a avea o cunoaștere
superioară. Cunoscând legile naturale ale omului, ale societății, ale pământului și ale cerului, ale
focului și ale apei, înseamnă că poți să manifești o mare putere de autocontrol. Ceea ce ne
determină să ne pierdem controlul cel mai adesea este frica, iar frica este generată de ceea ce nu
cunoaștem. Atâta timp cât nu știi ce este focul, te vei speria ori de câte ori vei vedea flacări. Daca
nu știi ce este un televizor sau un radio, te vei speria atunci cand vei privi imagini televizate sau
vei asculta vocea unui crainic la radio și aceste frici ne determină să ne pierdem controlul. Este
vorba de exemple care sunt valabile pentru autocontrolul obișnuit, al marii majorități a
oamenilor. Omul superior știe că absolut tot ceea ce se manifestă este un proces natural, guvernat
de anumite legi care deocamdată îi scapă capacității lui de înțelegere și de aceea el nu se teme. Și
dacă nu se teme, nu-și pierde controlul.
Un număr mare de cercetări relevă sprijinul teoriei lui Gottfredson și Hirschi,privind
relațiile dintre auto-control și afectare negativa (de exemplu furie/comportament deviant).
Efectele indirecte, condiționate de auto-control afectează negativ comportamentul deviant .
Cercetările arată că auto-controlul este un predictor puternic al unei game largi de
comportamente criminale și deviante (Pratt & Cullen, 2000, vezi și Franklin, Bouffard & Pratt,
2012)
Spre exemplu, perspectiva lui Gottfredson și a lui Hirchi (1990) ar considera că orice
relație empirică descoperită între furie și comportamentul criminal ar fi falsă, deoarece tendința
de a se înfuria cu ușurință, cât și de a se angaja în diferite forme de criminalitate și devieri ar fi
produse de aceeași trăsătură latentă: nivelul de auto-control al cuiva.
Agnew (1992), susține faptul că relația dintre afecțiunea negativă și crima este "reală",
deoarece chiar dacă un auto-control scăzut face ca un individ mai susceptibil să fie supărat, astfel
de sentimente de ostilitate ar trebui, la rândul său, să influențeze direct crima, deoarece acești
indivizi se angajează în crimă în încercarea de a-și mînia furia.
Mai mult, o componentă importantă a teoriei lui Agnew este că efectul furiei asupra
criminalității ar trebui să fie condiționat și de auto-control (adică efectul furiei asupra crimei ar
trebui să fie cel mai puternic dintre cei care nu au controlul de sine).
Potrivit lui Gottfredson și Hirschi (1990), indivizii care au un nivel scăzut de auto-
control au tendința de a-și exprima plăcerea imediată, pe termen scurt, la neglijarea luării în
considerare a consecințelor pe termen lung ale acțiunilor lor. Cei care nu au controlul propriu
sunt impulsivi, lipsiți de diligență și tenacitate, nu pot întârzia satisfacția, nu pot să-și rezolve
problemele prin mijloace verbale decât prin mijloace fizice și au puțină toleranță față de frustrare
sau disconfort.(Gottfredson & Hirschi, 1990; Grasmick, Tittle, Bursik și Arneklev, 1993; Nagin
& Paternoster, 1993; AR Piquero & Tibbetts, 1996).
Mai mult, Gottfredson și Hirschi (1990) au susținut că auto-controlul, pe care ei l-au
argumentat, se formează la începutul copilăriei și este stabil pe parcursul vieții, pre-datează
variabilele cheie specificate de paradigmele criminologice concurente (de exemplu, - teoria,
învățarea socială și teoriile tulburărilor, vezi și McGloin, Pratt, & Maahs, 2004, Pratt, Turner, &
Piquero, 2004, Turner, Piquero, & Pratt, 2005)
De aceea, auto-controlul face ca aceste variabile - cum ar fi atitudinile antisocialiste,
influențele de la egal la egal și de sentimente de furie și frustrare - să fie pur și simplu fals legate
de comportamentul criminal (vezi Piquero, Gomez-Smith și Langton 2004), iar cei cu auto-
control scăzut au mai multe șanse să simtă răspunsul emoțional al abuzului perceput atunci când
sunt pedepsiți).
Așadar, Gottfredson și Hirschi, au declarat în mod explicit că toți acești factori sunt pur
și simplu "consecințele auto-controlului scăzut", că atribuirea oricărei importanțe teoretice îi va
da "credința pe care ei nu o merită" și că "controlul de sine este singura caracteristică predictivă a
caracterului personal al comportamentului criminal’’.

1.1.c.Agresivitatea
Agresivitatea –un raspuns de neadaptare.

Termenii utilizați pentru a se referi la agresivitatea în trafic au fost conducerea agresivă și


furia rutieră. Conducerea agresivă a fost definită ca orice comportament al unui conducător auto
care creează în mod deliberat o starea de pericol psihologic sau fizic sau ambele pericole
psihologice și fizice pentru celălalt participant la trafic. Termenul de furie este definit ca o formă
extremă de conducere agresivă a unei mașini, care implică un comportament care intenționează
deliberat să provoace răniri fizice celorlalți șoferi sau chiar să-i omoare (Ellison-Potter, Bell și
Deffenbacher, 2001). Prin comportamentul agresiv în trafic putem înțelege: un stil de a conduce
foarte mult peste limita de viteză, un stil de conducere imprevizibil (schimbare bruscă de banda
de circulație sau de direcție), intimidarea altor participanți la trafic (inocuirea inutilă, conducerea
foarte aproape de alt vehicul, folosirea luminilor, amenințări, înjurături), până la utilizarea de
arme albe sau arme de foc, comiterea actelor de agresiune fizică și folosirea vehiculului ca armă
(Mizell, 1997; Ross, Antonowicz, 2004).
Cercetarea efectuată în ultimele decenii a demonstrat existența mai multor cauze de
agresivitate ale conducătorilor auto comparativ cu ceilalți participanți la trafic. Principalii factori
sunt grupați (Harris & Houston, 2010) în 4 categorii: psihologic (personalitatea agresivă,
căutarea adrenalinei, ostilitatea, competitivitatea, genul), sociale (existența pasagerilor în mașină,
vârsta și sexul) agresivitatea participanților este arătată), temporală (presiunea temporală și
timpul zilei) sau mediul (starea drumului, densitatea traficului și condițiile meteorologice).
În ceea ce privește factorii psihologici, cercetarea a arătat că atât bărbații cât și femeile sunt
predispuse la forme de agresivitate ușoară în trafic (înjurăturile și tachinarea în trafic) (Hauber,
1980; Hennessy & Wiesenthal, 1999), dar bărbații sunt mult mai probabil să se implice în situații
care implică agresiune fizică (Blanchard, Barton, & Malta, 2000). Tinerii sunt, de asemenea,
mult mai probabil pentru a face parte din accidentele rutiere provocate de o manieră agresivă
(Blanchard, Barton, & Malta, 2000).

1.2 Dileme ale studiilor anterior efectuate asupra: stimei de sine, autocontrol
și agresivitate
Metodele de analiză a stimei de sine sunt bazate în special pe autoevaluare şi introspecţie.
Din aceasta cauză unii autori consideră că stima de sine are un caracter inobservabil iar analiza ei
o fiabilitate scazută. Dacă considerăm că stima de sine este atitudinea individului faţă de propria
persoană, atitudinile fiind măsurabile, putem conchide că şi stima de sine este măsurabilă.. S-au
făcut numeroase studii pe stima de sine şi corelaţiile sale cu alte dimensiuni ale personalităţii sau
cu diverse comportamente.
De exemplu, Rosenberg şi Harter în 1990 au luat în caclul trei dimeniuni: stima de sine,
responsabilitatea personală şi responsabilitatea socială. Iniţial nu s-a evidentiat insă nici o
legătură intre cele 3 dimensiuni. Doar după câţiva ani reanalizând datele / într-un alt studiu au
pus în evidenţă o corelaţie negativă între stima de sine și responsabilitatea personală şi socială. În
acelaşi studiu s-a evidenţiat o corelaţie între stima de sine ridicată şi comportamentul violent.
Baumeister (1996) arată că indivizii, grupurile şi chiar naţiunile violente care au deja o stimă de
sine ridicată apelează la violenţă atunci când nu primesc respectul care cred ei că li se cuvine.
Appleman (2007) într-o cercetare cu titlul “Self-Esteem Can Affect Your Health”
concluzionează că stima de sine se află intr-o legătură strânsă cu furia şi depresia şi cele două
influenţează negativ starea sănătăţii.
Teoria auto-controlului susține că efectul independent al indicatorilor de furie ar fi fals și
acesta ar trebui să dispară odată cu controlul auto-controlului .
Studiile indică faptul că, deși furia este în mare măsură consecința auto-controlului, auto-
controlul și afecțiunea negativă exercită efecte directe semnificative asupra agresiunii conducerii.
Aceste rezultate evidențiază necesitatea integrării teoriilor lui Gottfredson și a autocontrolului
pentru a explica mai bine această formă de comportament deviant.
În încercarea de a defini agresivitatea există o mare diversitate de puncte de vedere. Unii
autori pun problema dacă în definirea agresivității ar trebui să punem accent mai degrabă pe
actul agresiv sau pe intenție.
Poate un părinte să manifeste agresivitate față de copilul său pentru a-l educa? Se pare că
unii autori înclină către accentuarea intenției, și atunci agresivitatea devine: "orice act ce are ca
intenție producerea unui prejudiciu țintei vizate". Atunci, dacă intenția este cel mai important
lucru, cum determinăm sau apreciem intenția? Dar "buna educație"? În ce mod bătaia de acum,
pe care o încasează un copil, determină buna comportare a adultului 20-30 de ani mai târziu? Și
cine face aprecierea că această comportare a adultului este "una bună" sau "a unei peroane
educate".
Din această perspectivă, a intenției, există atât scopul provocării "unui rău" celuilalt însă
există și cazul în care scopul este demonstrarea "puterii" agresorului.
Se impun niște delimitări conceptuale. Agresivitatea nu se confunda cu comportamentul
antisocial, nici cu delincvența, nici cu devianța și nici cu infracționalitatea.
În concluzie agresivitatea este "o forma de conduită orientată cu intenție către obiecte,
persoane sau către sine (autoagresivitate), în vederea producerii unor prejudicii, a unor răniri,
distrugeri și daune".

1.3. Obiectivele proiectului de cercetare


Luând in considerare teoriile și diferitele opinii care reprezintă punctul de plecare al
studiului, subiectul lucrării va fi abordat experimental având drept scop principal analiza
modului în care factorii principali, precum stima de sine si autocontrolul influențează intenția
comportamentului agresiv al subiecților. În acest sens cercetarea de față își propune să identifice
dacă există această influență.
Primul obiectiv al cercetării a fost de a vedea dacă nivelul stimei de sine influențează
intenția comportamentului agresiv.
Un al doilea obiectiv al cercetării este acela de a studia influența autocontrolului în
prezența sau absența intenției comportamentului agresiv.

1.4. Consecințe științifice și practice pentru date relevante


Proiectul de cercetare este important în determinarea influenței pe care stima de sine o are
asupra impulsivității și a agresivității în comportament și modul în care aceste variabile au un
impact asupra stresului, asupra experiențelor individuale în trafic
Analizele statistice au arătat că există este o relație moderată între stima de sine și
impulsivitate, iar impulsivitatea și agresivitatea servesc ca mediatori independenți între stimă de
sine și stres. Se concluzionează că în evaluarea unei persoane, stima de sine va avea o influență
asupra controlului pe care îl are asupra impulsivității și agresivității în comportament, iar acest
efect are o influență asupra cantității de stres pe care îl are în timpul conducerii unui automobil.

2. Designul cercetării
2.1. Plecînd de la observațiile de ordin teoretic am formulat următoarele ipoteze:
I. În cazul primei ipoteze am plecat de la premisa că există diferențe semnificative între
subiecții cu stimă de sine ridicată și subiecții cu stimă de sine scăzută cu privire la intenția
comportamentului agresiv în sensul că subiecții cu un nivel ridicat la variabila predictor stima de
sine vor prezenta un comportament sociabil cu foarte puține reminescențe agresive, iar subiecții
care obțin scoruri ce indică un nivel scăzut al variabilei predictor stima de sine vor avea mult mai
pregnantă componenta agresivă.
II. Cea de-a doua ipoteză se referă la existența unor diferențe semnificative între subiecții
cu un nivel ridicat la a doua variabilă predictor autocontrolul și subiecții cu un nivel scăzut la
variabila autocontrol în sensul că subiecții cu un nivel ridicat de autocontrol vor avea un
comportament echilibrat, neagresiv, neavând prezentă intenția de comportament agresiv iar
subiecții cu un nivel scăzut de autocontrol vor prezenta un comportament impulsiv, componenta
agresivă fiind prezentă și marcând o mare parte din comportamentul acestora.
III. În cea de-a treia ipoteză vom analiza un efect de interacțiune al celor două variabile
predictor asupra prezenței intenției comportamentului agresiv în trafic..

2.2 Lotul de subiecți investigat


Cercetarea s-a realizat pe un lot de 116 subiecți, prin participare voluntară,structura lotului
fiind eterogen însă cu vârsta între 25 si 30 ani.
În prima etapă a studiului, pentru a măasura variabila dependentă a studiului am tradus
chestionarele, deoarece forma lor originală era în engleză. Testarea propriu-zisă a avut loc ăn
mediul online, acestea trimițându-le fie via e-mail, fie pe rețelele de socializare.
Subiecților li s-a aplicat un număr de trei chestionare standardizate, acestea fiind create cu
ajutorul aplicației Google Forms. Înainte de distribuirea acestora, subiecților le era explicat
consemnul și erau asigurați de confidențialitatea răspunsurilor, acestea fiind folosite strict în
scopul cercetării. Atunci când apăreau anumite neînțelegeri, acestea erau explicate fără a
influența răspunsul subiecților.

Etapa următoare include modalitatea prin care datele obținute sunt centralizate si analizate.
În acest sens, s-a folosit programul SPSS, cu ajutorul căruia au fost înregistrate răspunsurile date
de subiecți și ulterior analizate în funcție de ceea ce dorim să măsurăm. Astfel, a fost introdus în
baza de date conținutul instrumentelor, după care au fost efectuate operațiile necesare aflării
relațiilor dintre elementele menționate anterior.
2.3. Variabilele studiului
Ținând cont de obiectivele cercetării și de ipotezele anterior formulate, variabilele utilizate
în studiu sunt următoarele:
Variabila independentă numărul 1 – stima de sine Scăzut

Ridicat

Variabila independentă numărul 2 –auto-controlul Scăzut

Ridicat
Variabila dependentă intenția comportamentului agresiv

2.4. Instrumentele folosite


1. Pentru variabila independentă stima de sine s-a utilizat Scala Rosenberg ( Rosenberg
Self-Esteem Scale, 1965)
Chestionarul a fost elaborat în 1965 de sociologul american ( de origine evreiască) Morris
Rosenberg și publicat în același an în ” Society and the adolescent self-image” Princeton NJ:
Princeton University Press. RSES are o bună consistență internă, coeficientul Alpha Cronbach
fiind de 0,89. Scala are 10 itemi care măsoară stima de sine, prin măsurarea sentimentelor
pozitive cât șij a celor negative. Este un instrument de auto-raport utilizat pe scară largă,
considerată a fi unidimensională, inițial concepută ca o scală Guttman, este acum marcată
frecvent ca o scală Likert.
Modelul de funcționare al itemilor a fost examinat în ceea ce privește conținutul lor, și
observațiile sunt oferite cu implicații pentru validarea și dezvoltarea instrumentelor de
personalitate viitoare. ( Gray-Little, B., Williams, V.S.L., & Hancock, T. D. 1997, p.443-451).
Pentru acest intrument noi am obtinut o valoare a coeficientului Apha Crombach=0.87
2. Pentru cea de-a doua variabilă independentă autocontrolul s-a utilizat Scala Grasmick
(1993).
Grasmick și colab. (1993) au elaborat o scală pentru a măsura șase aspecte separate ale
autocontrolului. Scala este alcătuită din douăzeci și patru de itemi, împărțite uniform în
"impulsivitate, sarcini simple, căutarea de riscuri, activități fizice, auto-centrare și
subcomponente temperamentale. Respondenții au fost rugați să raporteze dacă sunt "cu tărie
sunt de acord "," sunt de acord "," nu sunt de acord "sau" nu sunt de acord "cu fiecare
element individual.
Pe baza testelor extinse și a sprijinului empiric pentru această scală, este atractiv pentru
utilizare într-un eșantion din această grupă de vârstă. Poate că argumentul cel mai convingător
pentru utilizarea acestei scale vine de la Piquero și Rosay (1998: 170), care au concluzionat că
"se pare că scala poate fi o scală acceptabilă în ceea ce privește atingerea componentelor alocate
de Gottfredson și Hirschi".
Scorul de fiabilitate pentru acest eșantion nu este la fel de ridicat cum a fost găsit în
cercetările anterioare. (de exemplu, Grasmick et al., alfa =0.81).

3. Pentru variabila dependentă intenția comportamentului agresiv s-a utilizat Chestionarul


BPAQ (Chestionarul de agresiune Buss-Perry, 1992)
Chestionarul de agresiune Buss-Perry a fost proiectat de Arnold Buss și Mark Perry,
profesori de la Universitatea din Texas, Austin, într-un articol din 1992 pentru Jurnalul
Personalității și Psihologiei Sociale. Acesta este un chestionar de 29 de itemi în care participanții
clasifică anumite afirmații de-a lungul unui continuu de 5 puncte de la "extrem de necaracteristic
pentru mine" la "extrem de caracteristic pentru mine". Scorurile sunt normalizate pe o scară de la
0 la 1, 1 fiind cel mai înalt nivel de agresiune.
Analizele factoriale replicate au dat naștere la 4 scale: agresivitate fizică, agresiune
verbală, furie și instigare. Analiza corelațională a arătat că furia este puntea dintre agresiunea
fizică și cea verbală și ostilitatea. Scalele au arătat consistența internă și stabilitatea în timp.
Aceste constatări sugerează necesitatea de a evalua nu numai agresiunea generală, ci și
componentele sale individuale.
Pentru acest intrument noi am obținut un coeficient Alpha Crombach = 0,81.

2.5. Interpretarea rezultatelor cercetării.

I. Pentru ipoteza nr.1 (există diferențe semnificative între subiecții cu stimă de sine ridicată
și subiecții cu stimă de sine scăzută cu privire la intenția comportamentului agresiv în sensul că
subiecții cu un nivel ridicat la variabila predictor stima de sine vor prezenta un comportament
sociabil cu foarte puține reminescențe agresive, iar subiecții care obțin scoruri ce indică un nivel
scăzut al variabilei predictor stima de sine vor avea mult mai pregnantă componenta agresivă)
am analizat Testul Levene pentru asumarea egalității varianțelor celor două eșantioane (F=0,265;
p=0,607 ≥ 0,050) și am observat că eșantioanele au varianțe egale, ceea ce ne permite citirea
corectă a datelor.
În urma rezultatelor testului t pentru eșantioane independente s-au înregistrat diferențe la
nivelul intenției comportamentului agresiv în funcție de nivelul stimei de sine
( t(118)= -2,492, p=0,014≤0,050). Astfel, subiecții cu un nivel ridicat al stimei de sine
(M=18,2317) au o medie semnificativ mai mare comparativ cu subiecții cu un nivel scăzut al
stimei de sine(M=13,2614), prin urmare ipoteza noastră se confirmă iar subiecții cu nivel scăzut
al variabilei predictor au componenta agresivă prezentă în aproape orice manifestare
comportamentală.
II.Pentru cea de-a doua ipoteză (diferențe semnificative între subiecții cu un nivel ridicat la
a doua variabilă predictor autocontrolul și subiecții cu un nivel scăzut la variabila autocontrol în
sensul că subiecții cu un nivel ridicat de autocontrol vor avea un comportament echilibrat,
neagresiv, neavând prezentă intenția de comportament agresiv iar subiecții cu un nivel scăzut de
autocontrol vor prezenta un comportament impulsiv, componenta agresivă fiind prezentă și
marcând o mare parte din comportamentul acestora) s-a procedat la fel: s-a analizat Testul
Levene pentru asumarea egalității varianțelor celor celor două eșantioane (F=0.288;
p=0,592≥0,050) și am observat că eșantioanele au varianțe egale, ceea ce ne permite citirea
corectă a datelor.
În urma rezultatelor testului t pentru eșantioane independente s-au înregistrat diferențe la
nivelul intenției comportamentului agresiv în funcție de nivelul autocontrolului
( t(118)= -2,0121, p=0,018≤0,050). Astfel, subiecții cu un nivel ridicat al autocontrolului
(M=19,0154) au o medie semnificativ mai mare comparativ cu subiecții cu un nivel scăzut al
stimei de sine(M=14,2124), prin urmare ipoteza noastră se confirmă iar subiecții cu nivel scăzut
al variabilei predictor au componenta agresivă prezentă în aproape orice manifestare
comportamentală prezentând un comportament impulsiv.
III. Ipoteza trei presupune analiza unui efect de interacțiune între cele două variabile
predictor asupra variabilei dependente. Pentru testarea acestei ipoteze s-a aplicat ANOVA
UNIVARIATE. Efectele principale s-au confirmat, existând diferențțe semnificative între cele
două nivele ale stimei de sine și între cele două nivele ale autocontrolului; în urma analizării
efectului de interacțiune am descoperit un puternic efect de interacțiune între cele două variabile
asupra intenției comportamentului agresiv.
În ambele condiții (nivel scăzut, nivel ridicat) la variabila stimă de sine există diferențe
diferențe semnificative în ceea ce privește intenția comportamentului agresiv în funcție de
autocontrol, la fel se intâmplă și în cazul condițiilor la variabila autocontrol unde există diferențe
semnificative în ceea ce privește intenția comportamentului agresiv in fucție de stimă de sine.
3. Concluzii
Mulți cercetători au stabilit o legătura evidentă între nivelul stimei de sine și tendințele
agresive, în sensul că cu cât stima de sine, încrederea în forțele și capacitățile proprii, este mai
scăzută cu atât componenta agresivî este mai pregnantă.
Conceptul de stimă de sine este corelat cu sentimentul de competență și conștientizare a
propriei valori. Indivizii cu un grad scăzut de stimă de sine se concentreaza de obicei să-i
impresioneze pe alții, au o încredere scăzută în propria persoana, au dubii asupra valorii și
acceptării lor sociale, nu-și asumă riscuri și încearcă să evite eşecul. Caută confirmarea propriei
valori, a propriilor decizii la alții și sunt ușor influențabili.
Autocontrolul este capacitatea de a te controla singur. În mod normal aproape orice om
este înzestrat cu autocontrol, cel puțin în ceea ce privește unele funcții ale organismului.
Majoritatea oamenilor își pot controla funcțiile excretorii, pot să-și controleze foamea și setea,
într-o măsură mai mare sau mai mică, pot să-și controleze pană la un punct vorbirea, gesturile și
chiar gândurile. Acest autocontrol este însă foarte vag, deoarece el se manifestă doar atât timp
cât ființa se păstrează în limitele unor stimuli obișnuiți. În momentul în care suntem nevoiți să
flămânzim cateva zile (pentru unii sunt de ajuns cateva ore) este posibil ca atunci când ne aflăm
din nou în fața mâncîrii să nu ne mai putem controla deloc.
Această lipsă de control sau mai exact de autocontrol este evidentă la majoritatea
oamenilor. Autocontrolul trebuie verificat în situații critice în care ființa trece prin anumite
încercări care depășesc limitele obișnuitului. Mai ales în fața neprevăzutului se poate verifica
autocontrolul.

4. Anexe
4.1. Instrumente folosite
4.1.a. Scala Rosenberg
Nr. Item Acord De Dezacord Dezacord
Crt. puternic acord Puternic
1, Simt că sunt o persoană de valoare, cel puțin pe
plan de egalitate cu ceilalți.
Item Acord De acord Dezacord=1 Dezacord
Puternic=3 =2 Puternic=0

2, Simt că am o serie de calități bune.


3, Per total, înclin să cred că sunt un eșec.
4, Sunt capabil să fac lucruri, la fel de bine ca și
cei mai mulți dintre oameni.
5, Simt că nu am prea multe de care să fiu mândru.
6, Iau o atitudine pozitivă față de mine însumi.
7, Pe ansamblu, sunt mulțumit de mine însumi.
8, Aș vrea să pot avea mai mult respect față de
mine însumi.
9, Uneori simt că sunt inutil.
10, De multe ori cred că nu sunt bun la nimic.

4.1.b. Chestionarul de autocontrol Grasmick


1.Mă descurc adesea in funcție de impulsul momentului.

2. Mă gândesc mult la pregatirea pentru viitor.

3.Adesea fac ceea ca îmi adduce placer și acum.

4. Sunt mai preocupa de ceea ce mi se îbtamplă pe tremens


lung.
5. Încerc frecvent să caut proiecte care știu căvor fi dificile.

6. Când lucrurile se complică am tendința să renunț sau să


mă retrag.

7. Lucrurile din viață care sunt cele mai ușoare îmi dau cea
mai mare placere.

8. Îmi place sarcinile foarte grele care îmi întind abilitățile


până la limită.
9.Simt nevoia să mă testez făcând ceva puțin riscant.
10.Uneori mă risc pentru totă distracția.
11. Nu găsesc entuziasm în a face lucruri pentru care aș
putea avea probleme.
12. Excitarea și aventura sunt mai importante decât
securitatea.
13. Aproape că aș face mai degrabă ceva mental decât
fizic.
14.Mă simt mai bine când sunt în mișcare, decât să stau și
să mă gândesc.
15.Îmi place să citesc sau să contemplu ideile mai mult
decât îmi place să ieșesc și să fac lucruri.
16.Am mai multă energie și mai multă nevoie de activități
decât majoritatea oamenilor învârstă.
17. Incerc sa caut pe altii mai intai, chiar daca inseamna a
face lucrurile dificile pentru mine.
18. Sunt simpatia celorlalti cand au probleme.
19. Dacă lucrurile pe care le fac ,supără pe oameni,
problema lor nu este a mea.

20. Voi încerca să obțin lucrurile pe care le doresc chiar și


atunci când provoacă probleme altora.
21.Nu-mi pierd prea ușor controlul.
22. Când m-am supărat mă simt mai mult îndurerat decât
să vorbesc despre ce mă supără.
23. Când sunt foarte supărat, ceilalți oameni mai bine stau
departe de mine.
24. Când am un dezacord serios cu cineva, pot să vorbesc,
de obicei liniștit despre asta, fără a mă supăra.

4.2.c. Chestionarul pentru măsurarea agresiunii Buss-Perry


Utilizând scala de 5 puncte prezentată mai jos, indicați cât de neobișnuită sau
caracteristică este descrierea fiecăreia dintre următoarele afirmații. Plasați răspunsul dvs. în
caseta din partea dreaptă instrucțiunii.

1= extrem de necaracteristică pentru mine

2= oarecum neobișnuită pentru mine

3= nici necaracteristic, nici characteristic pentru mine

4= oarecum caracteristică pentru mine

5= extrem de caracteristică pentru mine

Utilizând scala de 5 puncte prezentată mai jos, indicați cât de neobișnuită sau
caracteristică este descrierea fiecăreia dintre următoarele afirmații. Plasați răspunsul dvs. în
caseta din partea dreaptă instrucțiunii.

1= extrem de necaracteristică pentru mine

2= oarecum neobișnuită pentru mine

3= nici necaracteristic, nici characteristic pentru mine

4= oarecum caracteristică pentru mine

5= extrem de caracteristică pentru mine


1.Unii dintre prietenii mei cred că sunt un om furios. F

2. Dacă trebuie să recurg la violență pentru a-mi proteja drepturile, o voi face. AF

3. Când oamenii sunt deosebit de drăguți cu mine, mă întreb ce vor ei. O

4. Spun prietenilor mei deschis când nu sunt de acord cu ei. AV

5. Am devenit atât de supărat încât am spart lucruri. AF

6. Nu pot să intru în argumente atunci când oamenii nu sunt de acord cu mine. AV

7. Mă întreb de ce uneori mă simt atât de amar cu lucrurile. O

8. Din când în când, nu pot controla nevoia de a lovi o altă persoană. AF

9. Sunt o persoană temperată. F

10. Sunt suspect față de străinii prietenoși. O

11. Am amenințat pe oameni pe care îi cunosc. AF

12.Mă enervez repede, dar mă calmez repede. F

13. Fiind destul de provocat, aș putea lovi o altă persoană. AF

14. Când oamenii mă supără, pot să le spun ce cred despre ei. AV


15. Uneori sunt mâncat de gelozie. O

16. Nu mă gândesc la nici un motiv bun pentru a atinge vreodată o persoană. AF

17. Uneori simt că am obținut o afacere neprelucrată din viață. O

18. Am probleme cu controlul temperamentului meu. F

19. Când am fost frustrat, mi-am lăsat iritarea să se arate. F

20. Uneori simt că oamenii râd de mine pe la spatele meu. O

21. Adesea nu sunt de accord cu oamenii. AV

22. Dacă cineva mă lovește, lovesc înapoi. AF

23. Mă simt uneori ca un butoi de pulbere gata să explodeze. F

24. Alți oameni par întotdeauna să obțină pauze. O

25. Sunt oameni care m-au împins atât de departe încât am ajuns la lovituri. AF

26. Știu ca prietenii vorbesc despre mine pe la spatele meu. O

27. Prietenii mei spun că sunt oarecum argumentativ. AV

28. Uneori îmi ies din fire fara a avea un motiv. F

29. Merg spre violență mai mult decât o presoana obișnuită. AV

Scorul total pentru agresiune este suma scorului factorului.

Agresiune fizică ( A F)

Agresiune verbală A V)

Furie (F) și Ostilitate (O)


4.2.Bibliografie

Adina, P.; Irina ,M., Dr. I.D., (2013) Manifestations of agression – Risk factors
and therapeutic solutions.

Amanda N. Stephens, John A. Groeger (2009). Situational specificity of trait


influences on drivers’ evaluations and driving behaviour.

Amanda N. Stephens (2013) .A comparison of the Driving Anger Scale and the Propensity
for Angry Driving Scale.

AN Choi, MS Lee, JS Lee (2010) Group music intervention reduces aggression and
improves self-esteem in children with highly aggressive behavior: A pilot controlled trial

AP Goldstein - School Psychology Quarterly, (1999) Aggression


reduction strategies: Effective and ineffective.

Avery, S. , L. , Cascardi, M., O'leary, K., D., (1997) Efficacy of a dating


violence prevention program on attitudes justifying aggression.

Bahar Öz, Türker Özkan, Timo Lajunen (2013). An investigation of professional drivers:
Organizational safety climate, driver behaviours and performance.

Bahar Öz, Türker Özkan, Timo Lajunen (2014). Trip-focused organizational safety
climate: Investigating the relationships with errors, violations and positive driver
behaviours in professional driving.

Benjamin P. ,Papps, R., E. O'Carroll, (1998) Extremes of self-esteem and narcissism


and the experience and expression of anger and aggression.

Brosnan, J. , Healy, O., ( 2011) A review of behavioral interventions for the


treatment of aggression in individuals with developmental disabilities.

Buss, A.H., & Perry, M. (1992). The Aggression Questionnaire. Journal of


Personality and Social Psychology.

Cantor,J., Wilson J., B. , (2003) Media and violence Intervention strategies for
reducing aggression.

Carol Holland, Jennifer Geraghty, Kruti Shah. (2010) Differential moderating effect
of locus of control on effect of driving experience in young male and female drivers.

CS Dula, ME Ballard (2003) Development and evaluation of a measure of


dangerous, aggressive, negative emotional, and risky driving
Demakakos,P. , Tzamalouka G. , ( 2002) Aggressive behavior while driving as
predictor of self-reported car crashes JE Chliaoutakis.

Dragan, J. ,Krsto L. , Predrag S. , Dragana S. , ( 2011) The effects of personality traits


on driving-related anger and aggressive behaviour in traffic among Serbian drivers.

Dukkipati,N. , Terzis,A. , Raghavan, B. , (2013) Reducing web latency: the virtue of


gentle aggression.

Embry, D., Flannery, D., Vazsonyi A., (1996) PeaceBuilders: A theoretically


driven, school-based model for early violence prevention.

Gabriel Dorantes-Argandar1 & Javier Ferrero-Berlanga2, Journal of Psychology and


Behavioral Science (2016) Impulsivity and Aggressive Driving as Mediators between Self-
Esteem and Stress in Mexican Drivers.

Hilde Iversen, Torbjørn R., o(2011) Attitudes towards traffic safety, driving
behaviour and accident involvement among the Norwegian public.

Jerry L. , Deffenbacher , (2016) A review of interventions for the reduction of driving


anger.

Lajunen, M., Corry, A., Summala,H.,Hartley, L. , - Personality and individual ,(


1997) Impression management and self-deception in traffic behaviour inventories.

Mazen D. , Maya A., z., Isam K., (2015) Modeling anger and aggressive driving
behavior in a dynamic choice–latent variable model.

Miyaji, M. , Danno,M., Oguri, K.,( 2008) Analysis of driver behavior based on


experiences of road traffic incidents investigated by means of questionnaires for
the reduction of traffic accident.

Natália K. , Timo L. , Eva R. ,(2016) Aggression on the road: Relationships between


dysfunctional impulsivity, forgiveness, negative emotions, and aggressive driving.

NA Vietor , (2002) A motivational model of driving anger and aggression C


Neighbors.

Orit T. , - Ben, A. , Dalia Y., ( 2012) Driving styles and their associations with
personality and motivation.

Pisano,R. , Taylor, S., P. , - Journal of Personality and Social Psychology, (1971)


Reduction of physical aggression: the effects of four strategies.

Rajesh P. , Naveen E. , Chandra R. B., (2010) Examining the influence of aggressive


driving behavior on driver injury severity in traffic crashes.
Schreer, G., E., (2002 ) Narcissism and aggression: Is inflated self-esteem related
to aggressive driving?

Steven J. Ellwanger1 and Travis C. Pratt2 (1990) Self-Control, Negative Affect, and
Young Driver Aggression: An Assessment of Competing Theoretical Claims.

Stucke,T., S. , Sporer S., L., (2002) When a grandiose self‐image is threatened:


Narcissism and self‐concept clarity as predictors of negative emotions
and aggression following ego‐threat.

Yaoshan, X. ,B. , Yongjuan L., Li Jiang,(2014) The effects of situational factors and
impulsiveness on drivers’ intentions to violate traffic rules: Difference of driving
experience.

(http://www.t-times.ro/categorii/rutier/agresivitatea-in-trafic-sanctionata-dur-de-
codul-rutier).