Tara Mea - Regina Maria A Romaniei

Preseiited to the
LiHRARV oj the
UNIVERSITV OF lORONTO
by
I^s.Angela Uragan -Dlma

hRIh R^GIMh ROnhNl^
p
-^Tv
hRh n^h
AVEL SURU. BUCURETI

1!M9
MRIA
AEGINA ROMÂNIEI
TARA MEA
TRADUCERE DIX ENGLEZETE
DE
N. lORGA
EDIIA III
EDITURA LIBRRIEI PAVEL SURU, BUCURETI.

- SIBIIU, 1919 —
TIPARUL TIPOGRAFIEI ARHIDIECEZANE.
ceasta carte a fost scris la epoce deo-
I
seblte.
|j Partea întâia a vzut lumina
întrûn ceas când simlam c
rsboiul se apropia
de hotarele noastre i, tiind în ce parte ne vom
hotrî, am pregtit oserie de schie uoare pentru
a fi trimise în Anglia când ne vom fi declarat
aliaii ei.
România e puin cunoscut marii împrii

de peste mri, i doriam s fie condeiul mieu
acela care va vdi unele din frumuseile ei terii
mele de natere. Ca intenie nu am pomenit în
volumul întâiu nume, cu intenie am trecut atât
de repede dela una la alta, cutând ca în cât
mai puine cuvinte s
vrjesc atmosfera esurilor
noastre întinse, a nesfâritelor noastre drumuri
prfoase, a munilor i
pdurilor noastre, a sa-
telor noastre smerite, a pitorescelor noastre bise-
rici i a panicelor noastre mnstiri, a lunilor
noastre de cldur i de frig. Mai voiam i
aceia : s
fac a se cunoate sufletul, de o me-
lancolie stranie, al poporului nostru.
Intr'un timp cu totul deosebit a fost scris
partea a doua. Grozava depresiune a înfrân-
1*.
— 4 —
serii a retragerii, zeea ca o povar asupra
i
noastr a tuturora. Trei sferturi din ara noa-
str ni fuseser smulse; ca o ceat de oi pier-
noastre.
dute fuseserm gonii din adposturile
Simindcât de desndfduit era ncazul
poporului meu, intrebaiu pe profesorul lorga ce
pot face pentru sufletele lor în acest ceas de
in-
^Descriei- le locurile pe care le-au pierdui^,

tunerec.
ia fost rspunsul. Âi scris o carte pentru
ara naterii Voastre; acuma e vremea s
scriei
una pentru ara & carii nenorocire o împriii,

îndemnat de cuvintele cuiva care credea c a
putea s mic inimile oamenilor cu condeiul meu,
i
le- am fcut
am fcut o a doua serie de schie,
la un ceas când toi rvniau s-i aminteasc,
s spere... ^44
Li-am spus numai despre ce-mi era tot
aa de scump ca i lor, i pot spune in s'au c
Fiind scrise ziU
cetit lorg crticelele mele.
drept inimile acelora
de ncaz, ele au mers la
pentru cari fuseser scrise, ajutând s
întreasc
acea simire de încredere între mine i
poporul mieu
pe care ndjduesc c
nimic nu o va putea nimici.
Er numai o biat ediie tiprit pe hârtie
de rzboia, dar în multe mâni a ajuns...
Mi s'a spus c
acei din Ardeal, aceia pe
care i-am ateptat aa
de îndelung i cari aa
de îndelung ne-au ateptat pe noi, ar vrea s
ceteasc i
ei cartea mea; de aceia se tiprete
o nou ediie în ara lor, care e i a noastr.
Cândva poate, dac Dumnezeu m ajut
s triesc, voiu scrie alt carte, o carte despre
— 5 —
acele scumpe teri care au umplut de dor toate
inimile româneti, despre acele teri pentru a cror
liberare atâtea viei tinere s'au jertfit, atâta
sânge s'a vrsat... Dar întâiu ca în peleri-
nagiu trebuie sle strbat, din loc în loc. Cci
pot descrie bine numai lucrurile pe care le- am
vzut, lucrurile pe care le-am siniit.
Dac aceast a treia parte va veni vre-
odat la lumin, simt ca i cum sufletele celor
cari au murit pentru idealul nostru ar sta lâng
minCj simt ca i cum manile lor de umbre mi-ar
cluzi condeiul. Ar fi scris pentru cei vii întru
pomenirea morilor.
Dar presentul singur e al nostru ; viitorul
zace în manile lui Dumnezeu. i, fiindc acea
carte visat nu s'a înfptuit înc, trimet aceste
dou crticele frailor notri de peste muni, spe-
rând c vor primi cu simpatie ceiace cu atâta
iubire s'a scris.
cJiOxx^
I.
Regina unei teri mici!

Aceia cari sunt deprini a vedea câr-
tnuitori ai unor teri mai mari îneleg prea
puin ce înseamn aceasta.
înseamn munc i griji i ndejde,
i mult trud pentru slab isprav. Dar
larg e câmpul, i, dac inima are voie
bun, mare e opera.
Când eram tânr, gândiam c totul
e munc, munc piepti în sus; dar anii
cari trecur au adus alt cunotin, o cu-
notin binecuvântat, i acuma tiu.
ara aceasta e mic, e nou, dar e o
ar care mi-e drag. îmi trebuie ca i
.altora s
li fie drag; de aceia ascultai
8 Mria Regina României
câteva cuvinte despre dânsa. Ingduiti-m

s zugrvesc câteva icoane, s
fac câteva
schie aa cum le-am vzut cu ochii în-
tiu, apoi cu inima.
Odat eram pentru acest popor o

strin; acuma sunt una dintre ei, i, pen-
tru c
vin de atât de departe, am fost
mai mult în stare si vd cu însuirile
lor bune i cu neajunsurile lor.
ara lor e o ar rodnic, o ar de
întinse esuri, de grâu învlurat, de codri
adânci, de stâncoi muni, de râuri care
în primvar vuiesc de ape spumegate i
care vara nu sunt decât lenee uvii de
ap pierdute între pietre. O ar
unde e-
muncesc supt un soare care arde,.
ranii
o ar neatins de murdria fabricelor, o
ar de extreme, unde iernile sunt deghia
i verile ard ca în cuptor.
Legtur intr Rsrit i Apus.
La început era o ar strin. Dru-
murile ei prea prfoase, prea fr de ca-
pt esurile ei. A trebuit
vedea frumuseile i
s m înv a-i
a-i simi nevoile cu
inima mea.
ara mea 9'
Puin câte puin strina a ajuns a fi

una din ei, i acuma i-ar plcea ca p-
mântul naterii sale s vad acestlalt p-
mânt cu ochii Reginei Iui.
Da, puin câte puin am învat s

îneleg acest popor i. încetul pe încetul,
el a învat s m
îneleag pe mine.
Acuma ne încredem între noi, i
astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, împreun
vom merge spre un mai mare viitor.
Iubirea mea de libertate i de zri

întinse, iubirea mea de aier liber i de c-
rri neclcate m'a dus la m.ulte descoperiri,
îmi plcea s clresc singur ceasuri în-
tregi ca s
ajung la vre-un sat pierdut,
ca sdau de vre-o biseric în ruine stând
între crucile ei rustice pe vre-un mal ori
s m aflu la cutare loc în vremea apu-
sului, când bolt i pmânt erau fie s
scldate în rou înflcrat.
O, apusurile româneti, ce minunate
sunt!
Odat clriam încet spre cas.
Ziua fusese arztoare, aierul era greu
de praf. In nesfârite valuri de aur ars
câmpiile de grâu se întindeau înaintea

mea. Nicio aburire de vânt nu mica ma-
turitatea lor; preau c ateapt ceasul
seceriului, mândre c sunt bogia terii.
Cât cuprindeam cu de
ochiul, câmpii
grâu i câmpii de grâu, pierzându-se
alte
'n zri într'o linie palid. cea alba- O
str plutia asupra lumii, i cu dânsa o
mireasm de rou i de smân
ce coace
se ridica uor din pmânt.
La captul drumului era o fântân,
cu cumpna-i lung intind ca un deget
uria spre cer. Lâng dânsa o veche cruce
de piatr hait într'o parte ca de obo-
seal, o cruce înnlat odat cu fântâna
întru amintirea cutruia care murise....
Pace m
înfur; calul mieu nu fcea
nicio micare: i el era supt farmecul de
amurg.
De departe, o cireada de bivoli venia
încet spre mine pe lungul drum drept:
un alaiu urât de bestii care puteau fi s
aparinut vremurilor înnainte de potop.
Unul câte unul înnaintau, acoperii
de noroiu, rbdurii, hâinând trupurile lor
hâde, purtând masiv capetele lor cu coarne
grele, ochii lor goi de înelegere zgâii
ara mea 11
spre nimic, de i, când i când, ridicându-i

feele, preau c-i caut ceva din ceruri.
De supt copitele lor se ridicau nouri
de praf, întovrindu-li orice pas. Soa-
rele apuind îl prindea, prefcându-1 într'un
fum aprins. Era un vl de lumin întins
asupra acestor dobitoace de povar, o
glorioas aureol de raze înnaintând cu
dânii ctre odihna lor.
Sttuiu pironit pe loc i m uitaiu
la dânii cum treceau pe lâng mine, unul
câte unul.... i în seara aceia o perdea
pare c a fost tras de 'nnaintea atâtor
taine. Prinsesem înelesul vastei i rodnicei
câmpii.
Douzeci i trei de ani am cheltuit

pan acum în aceast ar, fiecare zi adu-
când bucuria ei sau ncazul ei, lumina ei
sau umbra ei; cu fiecare an interesul mieu
pentru dânsa s'a fcut mai vast i înele-
gerea mea s'a adâncit; am ajuns s tiu
unde era nevoie de mine ca s ajut.
N'am s m apuc a povesti de ae-
zmintele terii mele, de politica ei, de nume
cunoscute lumii întregi. Alii au fcut acea-
sta CU mai mult pricepere decât a fi
putut. îmi trebuie numai s

vorbesc de
sufletul ei, de atmosfera ei, de tiranii i
ostaii ei, de lucruri care m'au fcut s
iubesc ara aceasta, care au fcut ca inima
mea s bat odat cu inima ei.
M'am purtat printre cei mai umili.
Am intrat în csuele lor, li-am pus între-
bri, am prins în braele mele pe pruncii lor.
Li-am vorbit limba cu stângcie, f-
când multe greeli, dar, de i strin, ni-
ciri, între erani, n'am întâmp'nat neîn-
credere ori bnuial. Erau bucuroi s-mi
vorbeasc, bucuroi
în
s
csuele lor i în deosebi s-mi vor-
m lase s întru
beasc de ncazurile lor. Totdeauna de

ncazurile lor au s
povesteasc cei sr-
man», dar acetia o fceau cu o demnitate
deosebit, vorbind de moarte i de sr-
cie cu o resignare stoic, numrând mor-
mintele copiilor lor aa cum altcineva ar
numra pomii sdii în jurul casei.
Sraci sunt, netiutori sunt eranii
acetia. Prsii sunt i plini de eresuri,
dar este o mare noble în Tnâ lor. Sunt
cumptai la mâncare i multmii cu puin,
puine sunt nevoile lor, dorinele lor sunt
ara mea 13
mrgenite; dar un vis mare îl hrnete cu

dragoste fiecare din ei în inima sa: el
dorete s
fie stpân pe pmânt, aib s
în sama lui ogorul pe care-l lucreaz; do-
rete s-1 poat numi al su. Aceasta mi-a
spus fiecare din ei i ei toi ; era cântecul
venic al tuturor cuvintelor lor.
*
« «
Când am vzut întâiu un sat româ-

nesc, cu colibele-i mrunte ascunse între
pomi, singurele coluri verzi pe nemrge-
nitele câmpii, abia de puteam crede c
familii întregi pot locui în case aa de
mici.
Preau casele pe care le schiam în
copilrie, cu o u
la mijloc, o ferestruic
de amândou prile i fum mergând un-
deva în rotocoale din coperiul buhos.
Adesea aceste coperiuri par prea grele
pentru asemenea csue; par le zdro- c
besc, i uile date în lturi li dau o înf-
iare de parc ar striga dup ajutor.
Seara femeile stau torcând din furc
pe praguri, pe când turmele vin spre cas
tropotind moale prin praf i dulii latr
furios, umplând de zarva lor tot vzduhul.
Niciri n'am vzut atâia duli ca în-

tr'un sat românesc, —
grea încercare pen-
tru cine clrete pe un cal neastâmprat.
Cât e noaptea de mare, cânii latr
îngânându-se. Nu se opresc nicio clip;
e un zgomot nedesprit de noaptea ro-
maneasc.
Totdeauna mi-a plcut s cutreier sa-
tele acestea. Am fcut aa în orice timp
al anului, i nu e lun care s nu-i aib
farmecul.
Primvara, sunt pe jumtate îngropate
'n pomi, o Mare spumegând de flori albe,
din mijlocul crora coperiurile rotunde
ale colibelor rsar ca nite nouri mari
cenuii.
Oalie, gâti i purcelui se joac ici
i colo pe praguri; zambile timpurii i p-
pdii galbene cresc' în voie prin curile
nemturate, unde oale de forme ciudate
i luminoase buci de scoare rupte zac
în pitoreasc neorânduial.
Printre toate acestea copiii cu ochi
negri se gsesc pe jumtate goi în feri-
cit libertate.
Niciodat n'am fost în stare s îne-
leg cum familii aa de îmbielugate, fr
ara mea 15»
s mai pomenesc psrile i atâia prie-

teni cu patru picioare, pot afla loc în cele
dou mrunte cmrue din care se alc-
tuiesc aceste colibe.
Iarna, satele sunt acoperite de zpad;
fiece csu (^ o alb grmgioar înv-
luit; toate colurile sunt rotunzite, aa
încât coliba pare s
fie împachetat în vat.
Nu-i d
nimeni osteneala s înlture
nmeii. Zpada rmâne unde a czut;,
sniuele sar peste ridicaturile ei, fcând
drumuri tot aa de învlurate ca o Mare
btut de furtun!
eranul român nu e niciodat grbit.

Timpul n'are niciun rost în socoteala lui
de via. Deprins cu zri nemrgenite,
el nu ateapt s
ajung într'o zi la ca-
ptul drumului.
Vara, carle, iarna sniile se mic,
de-a lungul acestor nesfârite drumuri, în-
cet, supus, cu o neobosit rbdare.
Trase de cai mruni, slabi, snii'e de
lemn trec peste zpada neegai; eranul
st pe jumtate ascuns între grmezile de
lemne i cpiele de fân ori de coceni,.
dup cum duce una ori alta dela un loc

la altul. Bun de zugrvit în asprul lui
cojoc, e tot aa bun de zugrvit vara în
cmaa alb, cu plria larg 'n mar-
lui
geni, culcat cu mulmire pe grâul cldit,

pe când boii lui rbdurii se trudesc înna-
inte, prând a fi tot aa de nepstori ca
i stpânul lor la lungimea drumului. Ce-
nuii boii acetia, —
slabi, vânjoi, cu
coarnele lung arcuite; ochii li sunt fru-
moi, cu o cuttur aproape ca a omului.
i
de-a lungul acestor drumuri ca-
rle eranilor se trudesc, unul dup altul,
în ir fr
capt, prin norii de praf. Dac
noaptea le apuc pe drum, boii sunt des-
jugai, carle trase lâng pân ce zo-an
rile rsrind amintesc tiranilor mai c
sunt multe pote pan s
ajung la int.
Când plou, praful se face noroiu;
drumul se face atunci numai o ap!
România nu e o ar de colori tari.
E o ciudat unitate în zrile-i largi, în
drumurile-i prfoase, în eranii ei îmbr-
cai în alb, în carle ei aspre de lemn.
Pan i boii i caiipar a se fi contopit
în cenuiu sau în coloare murg, aa în-
>cât s se fac una cu acel soiu de vis-
ara mea IT
toare negur ce zace asupra tuturor In-

crurilor.
Numai apusurile prefac toate aceste
îiuane de umbr într'o neateptat mi-
nune de coloare, revrsând asupra pmân-
tulul i cerurilor valuri de aur minunat.
Am vzut cli de fân schimbându-se în
piramide aprinse, râuri în panglici de foc
i fee sarbede, obosite aprinzându-s€ ea
de o miraculoas strlucire.
Un ceas fugar, ceasul acesta al apu-
sului, dar totdeauna el nvlete asupr-mi
ca o venic fgduial trimeas de Dum-
nezeu din ceruri.
Poate c, iarna i toamna, aceste apu-
suri sunt mai glorioase, când pmântul e
obosit, când munca lui de un an e ispr-
vit sau când ci doarme supt strlucrto-
ru-i giulgiu de zpad, pzind în sânul
su recolta ce va s vie.
Cu totul altfel decât satele de la câmp

sunt cele din munte.
Csuele sunt mai puin srccioase»
nu aa de mici, coperiurile de stuh sunt
înlocuite cu cele de tabl, care strlucesc
2
18 Mana Regina României
ca argintul soare.
în Mai bogate i mai
felurite sunt vemintele eranilor; colorile
sunt mai vii, i adesea o grdini plin
de flori încunjur casa.
Toamna e vremea potrivit ca cer- s
cetezi aceste sate din muncele toamna, ;
când copacii sunt o înflcrat strlucire»

când anul ce trage de moarte arunc o
ultim sforare de frumuse înnainte s 1
înving frigul i zpada.

De multe ori am fost primit din
inim în aceste stucene, eranii ieindu-mi
înnainte cu manile pline de flori. La cel
d'intâiu semn de apropiere a trsurii mele,
cete de clrei rustici vin în goan ca s
m întâmpine, sltând grbit pe cluii lor
zburlii, purtând stegulee ori ramuri în-
florite i chiuind de bucurie. Se in hojma
de trsur, ridicând nori de praf. Ca i
stpânii lor, caii mruni sunt nebuni de
aprini; totul e zvon, coloare, micare;
slbatec alearg bucuria pe pmânt.
Clopotele satului sun, glasurile lor
sunt pline de voioie i ele-i strig
;
bine-ai venit! Cete de femei îmbrcate

vesel i de copii se revars din case,
ara mea 19
dup ce i-au prdat grdinile ca s sa-

mene floricalea Reginei lor.
în
Biserica se afl 'n de obte în mijlo-
cul satului; acolo Doamna trebuie sai
lase trsura, i, încunjurat de o mulime
iute, fericit, e dus spre sfântul lca,
unde preotul o primete
în mân.
la u cu crucea
Ori încotro se duce, mulimea o în-

tovrete; nu e stângcie, nu e sfial,
dar nu e niciîmbulzeal ori strivire. e-
ranii români rmân plini de demnitate;
rare ori ei sunt glgioi în bucuria lor.
Li trebuie s se uite Ia cineva, s-1 ating,
si aud glasul: dar nu arat mirare i
curiositate, numai puin. De cele mai
multe ori expresia feei lor rmâne se-
rioas, i copiii lor se uit lung la om,
cu fee grave i ochi mari plini de ex-
presie.
Numai clreii aceia în goan ajung
a face zgomot în voioia lor.
Sunt curioase datini la erani, eresuri

ciudate. România fiind o ar
de secet,
e noroc s ajungi cu ploaie: e semn de
2'
20 •'
Mana Re({ina României
bielug, de rodnicie, e ndejde de burt

recolt, —
bogie.
Une ori, când mergeam prin sate, e-
rancele puneau donie mari pline de ap
înnaintea pragului; un vas plin e semn de
noroc. Ele vars chiar ap
înnaintea pi-
ciorului cuiva, tot din pricina acestui stra-
niu eres, capa e belug, i,, când vine
faa luminar între ei, trebuie se fac s i
cinste în tot felul.

Am vzut fete înnalte, frumoase, ie-
ind din casele lor ca sm
întâmpine cu
cofe pline ochi pe cap: la apropierea mea,
stteau pe loc, stropii lunecându-li pe fa
ca sarate bine c
vasele sunt cu ade-
vrat pline.
E bine s
întâlneti un car plin de
grâu sau de fân carei iese 'n cale; dar
un car deert e semn sigur de nenoroc.
De multe ori, pe unde am fost, lo-
cuitorii s'au strâns în jurul mieu, srutân-
du-mi manile, marginea hainei mele, c-
zând în genunchi parc ar fi voit s-mi
srute piciorul, i mai mult decât odat ei
mi-au adus pe copiii lor cari-i fceau
cruce înnaintea mea ca i cum fi fost a
o icoan într'o biseric.
ara mea 21
La început era greu s

primeti fr
a te înroi aa un omagiu, dar pe încetul
m'am deprins aceste manifestaii lo-
cu
iale; pe jumtate umilit, pe jumtate
mândr, înnaintam printre ei, fericit c
m aflu în mijlocul lor.
Ar fi cu neputin sv descriu tot

ce am vzut, auzit ori simit pe cale în-
tre acest popor simplu, cu inima cald;
atâtea priveliti vii, atâtea scene mic-
toare au rmas întiprite în inima mea.
Am rtcit prin sate pierdute în locuri
uitate, pe esuri fierbini; m'am crat
pan la umile csue cuibrite laolalt pe
coaste de muni. Am
ajuns la plcute s-
lauri mrunte ascunse între brazi uriai.
Pe ermuri de Mare pierdute am desco-
perit stucene unde Turci locuiau în singu-
ratec rzleire; lâng Dunrea larg am r-
tcit printre târguri puintele, locuite de
pescari rui, al cror tip se deosebete aa
de mult de al eranului român. De la întâia
vedere recunoti neamul lor: uriai înnali,
cu brbi frumoase i ochi albatri, cu c-
mile roi ce se vd cât de colo.
22 Mria Regina Româmet
Mai ales în Dobrogea aceste naii fe-

lurite îmbulzesc: pe lâng
se Români.
Turci. Ttari. Rui, pe alocurea i Nemi,
triesc panic unii lâng alii.
Am fost intr'un sat dm Dobrogea

care era în parte românesc, în parte ru
sesc, în parte nemesc, în parte turcesc
Am mers de Ia un capt la altul, cerce
tând atâtea csue, intrând în fiecare bi
seric, isprvindu-mi încunjurul la mica
moschee rustic, tapisat cu covoare vete-
jite, i acolo, într'o mulime de Turci de
rând, am ascultat slujba lor ciudat, din

care n'am îneles nimic. O
femeie care
nu e voalat n'ar^ drept s
între în sfânta
incint; dar un nume regal deschide atâtea
ui, i atâtea regule severe se calc în
bucuria de a primi un oaspe aa de ne-
obinuit.
într'oarztoare zi de var am venit
într'un orel locuit aproape numai de
Turci. Impriam bani mruni între sraci
i cei fr sprijin i m
purtam de ici
colo. Era acuma rândul poporaiei mu-
sulmane; de aceia cercetam locurile cele
mai nenorocite, cu manile pline de bani.
ara mea 23
Aa Ii-a de mare bucuria la ve-

fost
nirea mea, încât scopul cel adevrat al
visitei mele a fost aproape uitat. M'am
gsit încunjurat de un roiu de femei
aprinse, în ha'ne ciudate, ciripind o limb
neîneleas mie.
îmi ziceau Sultan, i fiecare-i simia
m
:
nevoia d^ a pipi; puneau degetele

pe hainele mele, m
atingeau pe spate,
ba o bahadârc btrân m'a apucat de
brbie.
din curte
M duceau din colib 'n colib,
'n curte. M'am gsit desprit
de tovarii miei, rtcind într'o lume pe
care n'o mai cunoscusem pân atunci.
târau cu ele printr'un labirint de mici co-
M
libe cldite din lut, de grdini ridicul de
mici, de ogrgioare dosite, fcându-m s
întru în locuinele lor, s pun mâna pe
copiii lor, sm aez pe scaunele lor. Ca un
zbor de cioare se certau i se bteau dup
mine, puindu-mi întrebri, copleindu-m
cu bune urri, la care nu puteam rspunde
decât cu o micare din umere i zâmbete.
Femeile musulmane mai srace nu
sunt de fapt voalate. Ele poart largi n-
dragi de bumbac i peste dânii un fel de
mantie ,pe care i-o tot in supt nas. Cro-
^ Mria Regina României
iala acestor mantii li d acea linie inde*^-

scnpibil, aa de plcut ochiului i
care
aparine numai Rsritului. colorile cei
aleg ele sunt totdeauna armonioase;
afar
de aceasta, ele sunt în concordan
cu
împrejurimea lor de soare i de praf.
Fe-
meile acestea poart ciudate colori al-
bastreterse i mauve, —
chiar i negruJ
hamelor lor nu e cu adevrat negru,
ci a
luat nuane ruginii, care se
amestec pl-
cut cu mediul în floarea
noroiului în care
locuiesc.
Când se îmbrac pentru drumuri mai
lungi, portul lor e în de obte negru, cu
o pânz alb ca zpada pe capetele lor
aa fel înfurat încât
ascunde toat fata
afar de ochi.
Nespus de pitoresce i de tainice sunt
aceste întunecate figuri când vin
ctre tine
atingând uor preii i purtând în de
un b obte
greu în mâni; este în ele ceva bi-
blic, ceva care duce
pe om îndrt spre
vremuri foarte deprtate.
In acea cald diminea de var de

care vorbesc, am cutat s scap o drp
de nvlitoarele mele din caleâfar de
ara mea 25»
prietenoase, aa încât s m pot furia în-

tr'o
chis.
colib mic a carii u era larg des-
Ispitit irezistibil de umbra-i tainic,,

am strbtut în tainia de lut, gsindu-m
într'un aproape desvârit întunerec. La
captul cellalt o ferestuic lsa strbat s
o slab raz de lumin.
Bojbindu-mi drumul, dduiu de un
ptucean de zdrene i pe acest culcu al
miseriei descoperiiu o femeie btrân-b-
trân, —aa de btrân, încât ar fi putut:
s fi trit pe vremea zinelor i a vrji-
toarelor, Vremi ce nu mai au a face ca
vlmagul i zvonul de astzi.
.Aplecându
în faa-i
m
boit, i
asupra ei, m'am
toate povetile tinereii
uitat
mele prur c-mi rsar înnainte, toate

istoriile pe care, în copilrie, încântat, le
ascultasem, istorii pe care nu le uii nici-
odat...
De-asupr-i, atârnând de un cuiu ru-
ginit la îndemâna ei, era o oal de lut
neagr, de o form ciudat. Toate în ju-
rul bahadârcei acesteia erau în floarea
pmântului faa ei, locuina ei, zdrenele
:
care o acoperiau, locul pe care sta. Sin-

gura pat de lumin în aceast taini era

un miel alb, culcat fr s-1 supre cineva
la picioarele patului.
Puind ceva bnui între cârligatele-i
degete osoase, am lsat pe aceast ciu
dat fiin btrân în sama tovarului ei
alb ca zpada, întorcându-m la lumina
i,
soarelui, avuiu simul c, o clip, mi-a fost
dat srtcesc prin veacuri fr numr
spre zilele de odinioar.
De
Ia început Romnia a fost o ar
supus nvlirilor. Un stpân tiranic dup
altul i-a pus manile grele asupra acestui
popor; el a fost deprins a fi stpânit, ap-
sat, maltratat. Rare ori i-a fost îngduit
s se afirme, s-i ridice capul, s fie ne-
atârnat, fericit ori liber; totui, în ciuda
luptelor i a robiei, n'a fost un neam sortit
s^ piar. A
biruit orice asprime a sorii,
a înfruntat orice miserie, a biruit orice sub-
jugare, i n'a putut fi strivit pan
la moarte ;
dar de aici a ieit c poporul romanesc

nu e vesel.
Cântecele lor sunt triste, încete dan-
surile lor, petrecerile lor rare ori aprinse.
ara mea 27
rar seaud tare glasurile Io-. In zilele de

serbtoare îmbrac hainele cele mai vesele
i, strâni laolalt în praful drumului, ei
dnuiesc în grupe sau în cercuri largi,
neobosii, ceasuri întregi; dar nici atunci
nu sunt voioi sau glgioi, ci solemni i
plini de demnitate, prând a i face cheful
cumptat, fr patim, fr grab.
Cântecele lor sunt plângeri îndelungi ;
ariilece cânt pe fluierile lor plâng fr

sfârit aspiraia lor i dorul care se pare
a rmânea venic nemulmit, a nu cu-
prinde nici ndejde, nici îndeplinire.
*
aceia sunt puine case

Tot pentru
foarte vechi abia de este vre-un castel
:
ori vre-un mare monument rmas din tre-

cut. De ce nevoie s
se cldeasc fru-
moase case dac în fiecare zi dumanul
putea s nvleasc asupra terii i s ard
totul pân la pmânt!
Una ori dou ciudate vechi cldiri s'au
pstrat din acele vremuri de nvlire: solide,
înnalte zidiri cu un cerdac deschis, tocmai
în vârf alctuit din puternici stâlpi scuri,
i, ici colo în imensa adâncime a zidu-
28 Mria Regina Român ei
rilor, ferestuici cu locuri de pând. Ceti

primitive, pe jumtate turnuri, pe jumtate
case terneti, ele stau de obiceiu cam
rzlee i nu samn cu nimic din ce am
vzut în alte teri.
Am
trit într'una din aceste ciudate
case. Cerdacul, care fusese odinioar o
întritur, s'a prefcut acum într'un simplu
balcon, i din mijlocul stâlpilor stârcii o
plcut vedere se putea cpta asupra
dealurilor i esului. Odile de dedesupt
erau mici, joase, neregulate, cu ziduri mari
groase; o scar de lemn dreapt ca una
de funie ducea la aceste încperi.
i
pe din afar i pe din luntru zi-
direa era dat cu var, i atât de primi-
tiv- era construcia, încât cptase în-
i
cânttoarea înfiare c
ar fi fost mode-
lat cu degetul unui olar. Nu erau un-
ghiuri tioase, ci ceva rotunzit i neegal
la coluri pe care nici o cas nu-1 poate
avea. Totul era încununat de un acoperi
lat de indil, cenuiu, cu lumini de argint.
Dar înnainte de toate vechile mn-

stiri ale acestei teri au pstrat comori d'n
trecut.
ara mea 2^
Chiar de la început, aceste coluri rz-

lee de frumuse m'au atras mai mult de-
cât orice; nedescriptibil e farmecul pe
care-1 arunc asupr-mi, aproape neîn-
eleas desftarea cu care-mi umplu su-
fletul!
Ca i în multe alte teri, clugrii i
maicele din România tiu cum aleag s
cele mai încânttoare locuri pentru lca-
urile lor de pace.
Am
cltorit dela unul din ele la altul,
descoperind multe tesaure ascunse, cerce-
tând pe cele mai bogate i pe cele mai
srace, pe cele de un acces uor i pe
cele ascunse departe în vi de munte,
unde piciorul cltorului numai arare ori
rtcete.
La unele am putut ajunge numai c-
lare, urcându-m peste dealuri i vi, peste
psuri pietroase, urmat de cete de erani
în veminte albe, pe clui zburlii, ciu-
fulii, dar având piciorul sigur ca al ca-
prei de munte.
Odat într'amurg, dupce o zi întreag
clrisem peste muni, dduiu pe neatep-
tate peste unul din aceste deprtate lca-
uri, cu preii albi, de un pitoresc stra-
30 Mria Rc(ina României
niu, pe jumtate ascuns între brazi i ve-

nerabili fagi cu trunchiurile ca uriai de-
odat împietrii, uriai cari în cel din urm
al lorspasm de agonie îi frâng manile
în zadarnic desperare.
La apropierea mea clopotele începur
s sune, glasurile lor clare i rsuntoare
proclamându-i bucuria ctre ceruri.
Trecuiu pe supt portalul acoperit în
'
curtea încunjurat de ziduri. Innainte de

a fi putut S m
cobor, am fost încunju-
rat de un negru roiu de maice schiând
smerite gesturi de salutare, fcându-i
cruce, czândghenunchi i apsându-i
în
frunile pe de jos, apucându-mi
pietrile
manile ori pri din îmbrcmintea mea,
pe care le srutau, pe când strigâu i
murmurau, optind vre o rugciune.
Uimit de aa o întâmpinare, am fost
luat de supîoar de maica starit, o ve-
nerabil btrân tremurând, a carii fa
era aa de încreit de vârst ca un câmp
brzdat de plug.
Pe jumtate ducându-m, pe jumtate
acându-se de sprijinul mieu, conduse m
prin ua deschis a bisericii. Din vreme
în vreme-mi sruta pe furi umrul i în-
ara mea 31'
tfun fel de smerit extas apsa faa-i b-

trân, btrân, de a mea.
Toate celelalte maice se îngrmdiau
dup noi ca un stol de psri cu penele
negre, vlurile lor întunecate plutind în
vânt, iar clopotele sunând într'una, în
zvon de bucurie.
In lcaul umbrit fcliile aprinse erau
ca roiuri de muti luminoase într'o p-
dure întunecat. Clugriele se aezar
de-a lungul zidurilor, vemintele lor ne-
gre fcânduse una cu umbra, aa încât
numai feele lor reieiau, fcute i mai
eterate prin tremurtoarea lumin a can-
delei.
Cântau, —bucuros a
spune erac
frumos cântecul lor, îns n'ar fi tocmai
adevrat. Nu ca în Rusia, cântarea în bi-
sericile româneti e departe de a fi me-
lodioas: ele bâzâiau pe nas cântri tr-
gnate, adesea repetate, de loc armoni-
oase i care nu par s
aib cuvânt de-a
ajunge vre odat la capt.
Dar, oarecum, în seara aceia, în pier-
duta mnstire de munte, departe de ca-
sele oamenilor, acolo, în paraclisul cu ta-
vanul jos, plin de aceste figuri îmbrcate
'n doliu, ale cror fee severe erau înge-

reti în mistica lumin, sunetele stranii
care se ridicau spre bolt nu erau ne ia
locul lor. Era ceva btrânesc în ele, ceva
arhaic, primitiv, înlegtur cu zugrvelile
î icoanele oarecum barbare, ceva care
prea c
a rtcit, venind din vremi tre-
cute, pan în lumea mai zbuciumat de
astzi. .
Mai pompoase erau primirile de care

m am învrednicit în mnstirile mai mari.
Acolo toi clugrii veniau în alaiu
s m
întâmpine: o procesiune de fiini
cu veminte negre i brbi lungi, de apa-
ren auster. întunecai la fa.
Luându-m de bra printele stare
m ducea solemn prin biserica bogat îm-
podobit, pe când o sum de copilai
aruncau flori cum treceam.
Nu sunt peste msur
de aspre re-
gulele mnstireti în România. Uile m-
nstirilor deschise vizitatorilor; în
sunt
zilele mai demult erau case de adpost
pentru drumeii ce cltoriau din Ioc în loc.
Sfintele ziduri ddeau gzduire de trei
-zile celor ce treceau pe acolo; aceasta
ara mea 31
«ra vechia datin; i acuma în multe lo-

curi clugrii i maicele au voie s-i în-
chirieze csuele la cei ce simt nevoie de
odihn pe o var. Aceasta îns e cu pu-
tin numai unde mnstirile sunt adev-
rate mici sate, unde, mai mult sau mai
puin, fiecare locuitor are csua lui!
Sunt dou feluri de mnstiri în acea-

st ar; ori o mare zidire, unde clugrii
i maicele sunt unii supt acela coperi,
orio sum de case mici adunate pe un
spaiu larg în jurul bisericii centrale.
Numai cele d'intâiu sunt interesante
din punct de vedere al arhitecturii, i unele
din cele pe care le-am cercetat sunt de o
perfecie aleas în proporie i form.
Mai presus de toate celelalte una din

acestemnstiri m
atrage spre sine, cci
cu adevrat e de neînvins farmecul ei.
O mnstire, alb, singuratec, as-
cuns departe în regiuni de pduri mai
verzi i mai dulci ca oricare altele în ar.
Perfect e forma bisericii sale, albe ca
zpada rândurile de stâlpi care-i încunjur
8
linitita curte. Un farmec i o tain o în-

fur, cum n'am mai simit aiurea. So-
bre-i sunt sculpturile, dar o armonie de
nedescris îi face liniile frumoase, i o pace
ca aceia strbate locul, încât aici am simit
de pare c a fi gsit cu adevrat casa
odihnei...
Oriunde merg, acolo clugriele
primesc cu o mictoare bucurie, pe
m
ju-
mtate mirate c
poate cineva care e aa
de sus s
se îngrijeasc de un loc aa de
simplu. M
duc adesea acolo, oricând pot,
cci a aruncat un straniu farmec asupr-mi,
i adesea trebuie s m întorc iari la
preii ei albi.
Cldirea alctuiete un dreptunghiu
în jurul bisericii, trei laturi din care, sunt
alctuite de o îndoit colonad, un rând
peste altul, cel de sus formând un cerdac
deschis mergând de jur împrejurul între-
gului. In dosul acestor stâlpi sunt chiliile
maicelor: mici boli, odi mici, date cu
var, nmile i tcute
Larg e biserica, nobil în linii, bo-
gat în sculptur, având în frunte un vast
pridvor acoperit care se sprijin pe stâlpi
de piatr bogat sculptai. Ca i interiorul
:
"'
WE^"^^'^-* «rTara mea 35
cldirii, acest pridvor e împodobit întreg

cu fresce,de o concepie fr
art, de un
desemn i
arhaic, armonioase, coloarea
fiind îmblânzit de mâna vremii.
In luntru, biserica e înnalf, întune-
coas, mistic, zugrvit întreag cu sfini
ciudai la fa, cari se uit fix la tine ca
i cum s'ar mira c
sunt tulburai din sin-
gurateca lor tcere i pace.
Multe comori zac între aceste ziduri
vechi icoane, lespezi de mormânt în ruin,
o catapeteasm minunat spat, aurit i
zugrvit cu o neasmnat îndemânare,
toate colorile fiind vetejite i armonisate
de meterul tuturor artelor, —
Timpul.
In coluri de umbr candele greu b-
tute cu ciocanul, atârnând de lanuri de
sus, rspândesc o lumin tainic asupra
icoanelor îmbrcate cu argint pe care l-au
lustruit atâtea evlavioase srutri. De fapt
un sfânt lca. îndemnând sufletul se s
ridicemai presus de lucrurile pmântului
acestuia...
Ultima lture a ptratului e închis
de un zid înnait, cu o u
la mijloc, care
se deschide asupra unei înguste crri ce
duce spre o a doua biseric, mai mic, tot
aa de perfect în formca i zidirea mar

mare din curtea interioar. Aici se în-
groap maicele: un col idilic, încunjurat
de ziduri zguduite, pe care le in holalt,
cu lungile lor brae spinoase, tufe de tran-
dafiri slbateci, acoperii cu gingae flori.
Crucile de lemn cu ciudate forme care
înseamn mormintele stau în mijlocul în-
naltei ierbi, învlurate i a venerabililor
meri pe cari vrâsta pare s
aplece milos i
ctr cele ce dorm supt brazd la picioa-

rele lor.
De jur împrejur, pduri de fag pe
dealuri joase, undulând; ca fond la acestea,
munii: albatri, înnegurai, cu neputin
de atins, alctuind o barier împotriva lumii
din afar. .
Un loc de frumuse, un loc de odihn,

un loc de pace... Multe de frumu rituri
set rsar înnaintea ochilor mici când m
gândes: la aceste ascunse case de rug-
ciune. Nenumrate sunt acelea pe care
le-am cercetat în cele patru coluri ale terii,
i iari îmi întorc pasul spre ele ori de
câte ori pot.
Ar fi greu de spus care sunt cele mai
interesante: comunitile monahale sau
ara mea 37
mnstirile; i unele i altele sunt de o

potriv de interesante, de o potriv de
gingae.
îmi aduc aminte de o mnstioar
cuibrit la picioarele unui munte amenin-
tor, încunjurat de pduri de brad, în-
tunecoase i tainice. Drumul într'acolo
era întortochiat, pietros, greu de fcut, dar
locul el însui era un mic raiu de linite,
încunjurat de livezi, verde i odihnitor ca
un vis de pace.
Ciudai clugri btrâni îl locuiau :
pustnici tcui, îngropai departe de lume,

stafii de umbr, aproape
sinitri în rzle-
irea cu ochii lor cari au luat cut-
lor,
tura locuitorilor de pduri nedeprinî s
se mai uite în ochii oamenilor.
Frzgomot ei m
urmau oriunde
mergeam, cu capetele plecate, dar urm-
rindum cu privirea de supt sprincenele
stufoase, manile fiindu-li ascunse în lar-
gile mâneci ce atârnau: pare c
umbre în-
tunecate îmi pândeau fiece pas.
M'am întors de am privit în feele lor
obscure: cât de departe preau a fi! Cine
erau ei? Care li era povestea? Care fu-
sese copilria lor, speranele lor, iubirile
lor? In cea mai mare parte, cred eu, erau

numai fiini umile, ignorante, ideale fr
mai vaste, fr
visiuni îndeprtate de mai
înnaUe lucruri. Unii erau aa de btrâni,
aa de gârbovi, încât nui mai puteau ri-
dica frunile s
priveasc sus spre cer;
brbile lor lungi, sure, luaser înfiarea
muchilor pe cresc pe copacii czui.
Dar unul era printre ei, înnalt i drept,
cu faa palid, 'uscat ca a unui sfânt. Nu
tiam numele lui, nimic din trecutul lui,
dar avea o fa
nobil, i mi s'a prut c
în ochii lui puteam ceti visuri care nu erau
numai visurile acestui pmânt.
Nu pot vorbi, vai! de toate mnsti-
rile ce am vzut, dar de una trebuie s
pomenesc, cci în adevr e un rar col-
ior de lume.
Ascuns în gura unei peteri, pierdut
in slbitec regiune dî munte,
cea mai
este o bisericu ciudat, aa de mic, dar
aa de mic, încât trebuie s-i pleci capul
c si pragul; pare
treci s
fie o jucrie,
lsat s
cad acolo de vre-o de mân
uria i uitat. E numai un paraclis de
lemn, mic, supirel, pzit de puini albi
clugri btrâni, fiine aa de vechi i de
ara mea 39
gârbove, încât par a fi prins muchiu ca

pietrele ce zac totdeauna în acelai loc...
Niciun drum nu duce la acest lca;
trebuie si
caui calea pan acolo pe jos
sau clare, peste prpstii de munte i
peste stânci piezie. Acolo zace, la in-
trarea întunecoas a peterii, singuratec,
sur i veche, ca o tain ascun:s ce ateapt
a fi descoperit.
Dincolo de bisericu prpastia se în-
tinde, întunecat i
întortochiat, mergând
în misteriosul întunerec, drept în inima p-
mântului. Când ajungi la capt, se aude
un gâlgâit de ap: un izvor, rece ca ghiaa.
iese aici bolborosind din adânc, curat i
rcoritor ca izvoarele din grdinile Ede-
nului.
Am aflat de îndrgostii cu patim
cari vin s fie cununai la aceast biseric,
în ciuda asprimilor drumului, în ciuda ba-
rierelor posomorâte, aa încât fie uniis
pe via în acest loc deprtat unde muli-
mile nu se pot aduna.
Pe calea la aceast biseric, nu de-
parte de gura peterii, st un mic cimitir
singuratec, plin de cruci de lemn. Aici
clugrii cari i-au isprvit viaa singura-
tec sunt aezai venica-

în sfârit spre
odihn. întunecate sunt aceste stând cruci,
ca spectri în potriva stâncii goale. Soa-
rele verilor le cojete, vânturile toamnei
Je bat i adesea zpezile iernii Ie dau la
pmânt. Dar, primvara, viorelele timpurii
i dedieii gingai se adun în jurul lor,
grmdindu-se în mirositoare mnunche Ia
picioare.
Mi se pare c, în ciuda singurtii,
n'ar fi trist s fii îngropat într'un loc ca
acesta. .
« *
Odat clriam prin zpada ce se

topia. Calea ce urmam, ca toate drumu-
rile romaneti, era lung, lung, nesfârit
de lung, pierzându-se în deprtare, f-
cându-se una cu bolta fr coloare.
Era o zi de depresiune, o zi de des-
ghe, când lumea e cum îi mai ru.
Jur împrejurul mieu câmpiile netede
se întindeau ateptând ceva care nu venia.
Peisagiul prea s fie fr orizont, s
n'aib margeni ; totul era monoton uniform,
fr via, fr lumin, fr veselie. T-
cere aps asupra pmântului, tcere i
4rist odihn.
ara mea 4tj
Cu lsat în voie i capul plecat

frâul
înnotam cu mieu prin noroiu. Nu
calul
mergeam niciri anume; un fel de toro-
peal sau nepsare venise asupra noastr,
în consunan cu melancolia zilei.
Ocea umed atârna ca un vl ve-
ted chiar de-asupra pmântului; nu era
o cea deas, ci flutura ca un abur.
Deodat auziiu un sunet jalnic ve-
nind spre mine din deprtare, ceva cum
nu mai auzisem înnainte.
Trgând frâul, sttuiu pe loc la mar-
ginea drumului, mirându-m ce o s vd.
De fapt neateptatera procesia care,
ca un vis straniu, venia spre mine din cea.
Innotând prin zpada în topire înna-
intau doi bieai purtând între ei o tav
rotund supire pe care se afla o coliv;
dup ei venia un preot btrân cu crucea
în mân, îmbrcat pompos în podoabe
vetede: roii, de aur i albastre. Ve-
mântui greu era tot stropit i murdrit,
prul lui cel lung i barba nepieptnat
erau de un cenuiu murdar, ca i drumul
pe care mergea. Un btrân trist, neavând
alt expresie decât a miseriei pe palida-i.
fa czut.
-42 Mria Regina României
îndat dup el urma un car aspru de

iemn, tras de boi ale cror nasuri atin-
greau aproape pmântul; rsuflarea lor
fcea nourai în jurul capetelor, prin cari
ochii luciau cu o nerbdtoare nelin'te.
Din acest car se auzise sunetul cel
trist. Ce putea s
fie? Atunci de-odat
am îneles!
Un sicriu neted era pus în mijlocul
carului; în juru-i sttea un numr de b-
trâne, gemând i plângând, ridicându-i
glasurile într'un cântec trist, care rsuna
ca o bocire prin aier. Pârul lor alb era
.zburlit i valurile lor negre fluturau în jur
ca smocuri de fum.
Dup car mergeau patru igani b-
trâni, cântând arii jalnice pe vioarele lor
iptoare, pe când glasurile femeilor luau
refrenul pe alt scar. Niciodat n'am
auzit un bocet mai trist, nici un zgomot
mai lugubru. îndat dup igani venia
•o ceat de rude descule, iind lumânri
aprinse în mâni. Flcrile ubrede preau
aproape ruinate c
ard aa de slab în
melancolica lumin a zilei.
Trecând, aceste fiini obosite ridicar
•fee palide, privindu-m cu ochii jalnici
. .
ara mea 43
cari nu artau nicio mirare. Prin ceaa în-

tunecoas preau a fi tot atâtea stafii,
venite de niciri, mergând spre nu tim
ce int. Ca umbra trecur i se pierdur.
Dar, prin ceaa ce se strânsese, bocetul
se întorcea s m
urmreasc, statornic,
i cum mortul
în chip ciudat, ca ar fi'
strigt, din sicriaul lui, dup ajutor. .
Mult timp dup ce aceast stranie

vedenie dispruse, am stat privind la dru-
mulunde urmele picioarelor lor rmse-
ser întiprite pe zpada topit. Fusese
totul numai o halucinaie, creat de me-
lancolia zilei?
La întorsul calului mi se înfi o
umbr rsrind mare la o distan scurt
pe drum. Ce putea s fie? Era o zi de
tristeapariii?
Nu fr
greutate fcuiu s se apropie
calul de acel Io:; zu cred c une ori caii
vd stafii! . .
Apropiindu-m, am bgat de sam

c aceia ce înspimântase calul meu nu
era decât o înnalt cruce de piatr. Mo-
numental, acoperit de muchiu i mi-
sterioas, sttea singuric, asemenea cu
un strjer ce ine venic paz asupra
drumului. De pe braele-i rstignite pic-

turi mari cdeau pe pmânt ca lacrimi-
grele
Plângea oare crucea btrân, plângea
pentru c o singuratec îngropare trecuse
pe acest drum?. .
*
In *
Trebuie s
vorbesc puin de aceste
ciudate cruci vechi pe care, pe toate dru-
murile ce le-am strbtut, le-am întâlnit,
în orice parte a terii.
Pan acum n'am dat bine de rostul
lor, dar mis dragi: ele par aa de bine
în consunant cu caracterul întru câtva
melancolic al terii
In de obte ele stau la marginea dru-
mului, une on în singurtate impuntoare,
une ori în grupe; une ori sunt din piatr
ciudat spat; une ori sunt de lemn, crud
zugrvite de figuri de sfini arhaici.
Fr îndoial aceste pioase monu-
mente au fost înnlate ca s
însemne lo-
curile unde s'a petrecut ceva: poate moar-
tea vreunui erou sau numai omorul unui
singuratec cltor care nu era menit s.
ajung la captul drumului su. .
.
ara mea 45
De cele mai multe ori stau lâng

puuri, purtând numele acelora cari, gândin-
du-se la drumeii setoi, au ridicat aceste
mijloace de adpat în locuri deprtate.
Ciudate la fptur, ele atrag ochiul
de departe; eranul îi descopere fruntea
înnaintea lor, optind o rugciune pentru
mori.
La rscruci, am dat une ori peste
dânsele strânse câte zece supt un coperi;
când se afl îa aa de mare numr, sunt
cioplite din lemn. Formele i mrimea lor
sunt felurite: unele, sunt grozav de înnalte
i de zdravene, acoperite original cu in-
dil; adesea desemnul lor e încurcat, i
mai multe cruci, ieind una din alta, fac
o alctuire curioas, zugrvit peste tot
cu colorile cele mai tari, pe carele soarele
i ploaia rpede le îndulcesc spre o pl-
cut armonie.
Ocrotite de tovarele lor mai mari,
multe cruciulie se grmdesc alturi:
cruci rotunde i cruci ptrate, cruci care
sunt supirele i
drepte, cruci care par a
se pleca smerit spre pmânt. .
Pe drumuri singuratece aceste dovezi

Tustice de credin au un farmec ciudat.
46 Mria Regina KomAniei
Te miri ce dorini s'aii ridicat când ele

au fost puse acolo de mâni evlavioase i
de inimi care credeau. . .
Dar, mai presus de toate, crucile de

piatr spat mispitesc. Le-am desco-
perit în tot felul de locuri: unele sunt de
o rar frumuse, acoperite cu inscripii
care erpuiesc în minunate desemnuri.
Amdat de ele pe câmpii pustii, pe
margeni de drumuri prfoase, la captul
pdurilor întunecate, pe singuratece cline
de munte. Le-am aflat pe ape pierdute
lâng Mare, unde porumbeii valurilor se
rotiau în jurul lor, desmierdându-le uor
cu vârful aripilor.
Multe leghi de cale am clrit ca s
am alt punct de vedere asupra acestor
simbole misterioase, pentru c
ele-mi um-
plu sufletul totdeauna cu o puternic do-
rin de linite; ele sunt aa de solemn
impresionante, aa de tcute, aa de lini-
tite. .
Una mai ales mi-a fost scump inimii.

Sttea singur singuric singurtate
într'o
demn, pe un câmp gol, privind amenin-
tor Ia un smoc de scai cari-i suciau
tulpinele spinoase în umbra braelor ei.
ara mea 47'
Nu-i povestea, nici de ce pzia

tiam
la un loc aa
de singuratec pare fu- ;
c
sese acolo de la însui faptul vremii.
Obosit de zadarnica veghere, se apleca
uor într'o parte, i în amurg umbra- s- i
mna straniu cu umbra unui om.
Nimic nu e mai mictor pitoresc

decât cimitirele de sate ; cu cât sunt mai
umile, cu atât mai mult desfteaz ochiul
artistului.
Adesea sunt puse împrejurul bisericii
de dar une ori se afl chiar de-o-
sat,
parte. Totdeauna le caut, plcându-mi s^
rtcesc prin poetica lor desolaie, sim-
tindu-m aa de departe, aa de departe
de zvonul i graba lumii noastre zgomo-
toase.
De sigur c aceste mici locuri de în-
mormântare nu sunt pzite i îngrijite ca-
în teri cu mai bun
rânduial. Gropile
sunt împrtiate între buruieni i urzici,
une ori scai cresc aa de des lâng cruci,,
c le ascund pe jumtate vederii. Dar,,
primvara, pan nu e nalt iarba, am g-
sitpe unele din ele aproape îngropate în.
ppdii i stânjinei alergând nebunete

peste tot locul. Crucile umbroase se uit
de sus la toat aceast bogie de colori»
parec s'ar mira c poate Dumnezeu în-
sui a împodobit gropile lor prsite.
eranul român e protivnic oricrii si-
lini fr folos. Ce trebuie s se întâmple,
se întâmpl, ce trebuie s cad, cade. Deci,
dac o cruce se rupe, de ce s ctm a
o ridica, —
las'o s zac!, iarba o va aco-
peri, florile se vor grmdi în locul ei.
In dimineaa de Vinerea Mare rtciam

printr'unul din aceste cimitire de sat. Spre
mirarea mea gsiiu c
aproape fiecare mor-
mânt era luminat cu o supire fclioar, a
carii flacr ardea palid, incapabil de a
se întrece cu lumina soarelui. Lâng aceste
luminie spectrale erau buci de oal pline
cu cenue înc puintel aprins, care tri-
mitea rotocoale fine de fum albastru în
linititul aier de primvar. In aceast zi
de jale, cei vii vin s. fac onoare mor-
ilor lor, dup datin, în consunan cu
Legea lor.
Ciudat privelite, de fapt toate aceste
jTiici flcri nesigure între mormintele 'n
ara mea 49
ruin. Adesea gsiam o candel înfipt în

locul unde orice rmi amormântului
însui fusese cu totul tears; dar sttea
acolo arzând vitejete, amintindu-i supt c
chiar acest deget de pmânt o inim a fost
pus spre odihn.
O btrân o gsiiu în dimineaa aceia
lâng una din acele fclii,
stând locului
— o fclie aa de umil i de supire c
abia putea s rmâie dreapt; dar mama
btrân o pzia cu braele încruciate parc
ar fi îndeplinit în tcere vre-un rit.
Apropiindu-m de dânsa, m'am uitat

s vd cât de mare era mormântul ce
pzia, dar nu putuiu descoperi nici un fel
de mormânt. Galbena lumini sta umil
lâng un mnunchiu de dediei. Tot ceia
ce fusese cândva un mormânt fusese de
mult fcut una cu pmântul.
Pânza din jurul capului btrânei era
alb, alb ca înfloriii cirei cari ddeau
veselie acestei grdinii a lui Dumnezeu;
albe erau i care creteau lâng pri-
florile
nosul de dragoste al btrânei.
—
«Cine e îngropat aici?>, întrebaiu.
—
«Unul dintre ai mei», rspunse ea.
«Era fetia fetei mele; acum se odihnete >.
— De
ce nu se mai vede mormân-
tul?», mi-a fost întâia întrebare.
Drept orice rspuns ddu
din umeri,
i ochii întunecai se uitar în ai miei; o
desvârit resignare era ceia ce cetiam
în adâncurile lor.
— De ce s
mai ii un mormânt
curat da'c preotul satului d voie boilor
s pasc între morminte?»
lui
M uitaiu la ea cu mirare.
poate opri o neorânduial ca aceasta?»
Nu se
iari ddu din umeri. «Unde e omul

care s
poat opri o neorânduial ca
aceasta ?»
Iari ddu din umeri. <Unde e omul
care s poat opri? Vita trebuie aib s
i ea s pasc».
unde
Vzuiu c socoate aceasta ca un lucru
firesc i c
acela ce zcea supt pmânt
putea fi cu adevrat nepstor la aceste
copite care treceau sus, atâta vreme cât
de Vinerea Mare este cine s-i aduc
aminte i s
aprind o fclie asupra inimii
sale
In noaptea de Vinerea Mare, se fac
lungi slujbe în orice biseric sau paraclis
din ar.
ara mea 51
Pline de farmec mistic sunt i aceste

adunri de erani în jurul umilelor case
de rugciune ale lor. Brbai, femei i copii
se strâng laolalt, fiecare purtând o fclie.
Cei ce nu afl loc înnuntru stau afar,
în mulimi rbdtoare.
Cu adevrat o frumoas privelite.
Din fiecare fereastr de biseric lumina
se revars, pe când triste cântece plutesc
ctre cei ce ateapt dincolo de ziduri. In
fruntea lcaului sfânt sute de mici flcri
btute de vânt, care lumineaz feele celor
ce, în extas, ascult sunetele slujbei ce se
svârete înluntru.
Datina cere ca în nopile de Vinerea
Mare flori sfie aduse de închintori, flori
care se aeaz cu evlavie pe o icoan bro-
dat a lui Hristos rstignitul, ce st pe o
mas în mijlocul bisericii.
Fiecare credincios aduce ce poate: un
mnunchiu de verdea, o ramur de flori,
o mân de zambile fcând noaptea dulce
de mireazma lor, sau numai câteva simple
viorele strânse la marginea drumului, cei
d'intiu dragi soli ai primverii.
Când slujba s'a sfârit, în lungi iruri
închintorii se întorc pe acas, fiecare i
4*
toi laolalt ferindu-i cu grij fcliile,

pentru c e cu noroc s
le aduc aprinse
înnapoi acas.
Nu mai strlucete acum lumin din
feretile bisericii; totul e cufundat în în-
tuneric, -biserica însi se desface ca o
uria mass de umbr de-asupra bolii.
Dar cimitirul de alturi e o grdin
de lumini! Au czut oare toate stelele
din ceruri ca s
mângâie pe cei ce zac
supt brazd? Ori sânt numai luminiele
care ard vitejete, ard necontenit pentru
cei mori ? . .
* *
Sânt unele minunate biserici vechi în

ar, impuntoare cldiri, bogate i vene-
rabile, pline de comori cu îngrijire pstrate
din trecut.
Le-am visitat pe toate bisericile ace-
lea, cercetând asupra istoriei lor, admirând
proporiile lor perfecte, examinând de
aproape scumpele lor broderii, sculpturile
lor, candelele lor de argint, crucile lor
smluite. Evangheliile lor legate 'n aur.
Dar, în ciuda frumuseii lor, niciuna
din zidirile mai mari nu atrage aa de
puternic ca aceste bisericue de sat pe
m
ara mea 53
care le-am vizitat pan i în cele mai de-

prtate coluri ale terii.
O
parte din ar
e mai ales bogat
în aceste gingae mici cldiri e o parte ;
care-mi e foarte drag. Nicio cale ferat

nu profaneaz vile ei linitite; nicio
îmbuntire modern n'a distrus simplul
ei farmec. Aici mâna civilisaiei n'a stricat
nicio frumuse original
niciun pictor bi-
;
nevoitor n'a atins vestejitele fresce de pe

vechii prei. Un col de pmânt i-a
pstrat personalitatea: fiind greu de atins
a rmas neschimbat, nedespoiat.
Securea n'a dat jos glorioasele-i p-
duri, speculatorul întreprinztor n'a cldit
hâde oteluri, nici locuri de distracie;
nicio întiinare monstruoas nu desfigu-
reaz verzile-i livezi, clinele-i roditoare.
De aceia i
mai mrunte bise-
cele
ricue au fost pstrate. Stau rspândite în
locuri cu totul de neateptat: crate pe
vârfuri de dealuri prpstuite, ascunse în
vi împdurite, adesea oglindindu-i gin-
gaele siluete în râuri ce curg la basa lor.
Innali brazi, ce se vd de departe,
înfipi ca strji înnaintea pridvoarelor,
sânt semnele ce arat locurile unde stau.
Bisericuele din urma lor sânt aa de miti-

tele, deprtare se vd numai copacii.
încât din
Aceti brazi preau c- mi fac semn
fgduind c
voiu gsi comori ascunse
la picioarele lor; ei se desfac lmurit,
întunecai, din peisagiu, pentru c
e un
inut unde pdurile sânt de fag, nu
de brad.
Adesea am cltorit leghi ca s ajung
peste crri pietroase, peste terenuri
la ele,
de mocirl, prin râulee pline de zvon i
peste povârniuri fr
de capt, i nici-
odat n'am înelat; întunecatele strji
fost
nu m'au chemat niciodat în zdar. Cele
mai drgue mici ziduri le-am descoperit
în aceste locuri cu totul rzlee.
Unele erau total de lemn, de o co-
loare cald, ca pânea neagr de curând
scoas din cuptor, coperiurile lor enorme
dându-li înfiarea de uriae muinoaie
crescând în pmânt rodnic.
In de obte este o clopotni de-
asupra, dar la unele clopotnia st de sine
în fruntea bisericii, i e de cele mai multe
ori de o fptur delicios de ginga.
De
nedescris e coloarea pe care o
iea lemnul vechiu. E totdeauna în armonie
ara mea 55
CU fondul, cu împrejurimile; fie pe o

livad verde, ori în faa unor brazi întu-
necoi, fie primvara, pe jumtate ascuns
dup meri în plin înflorire, fie toamna,
când copacii cari o încunjur sânt toi
numai aur i rugin i rou.
Pdurea e adânc întunecat, cu lumini
sure care sânt une-ori ca argintul. Muchiu
verde cptuete adesea deschizturile
dintre ramuri, dând întregului o moale
înfiare de catifea care mulmete
ochiul.
Inluntru, aceste lcauri rustice sânt
copii ca o jucrie a modelelor mai mari;
toate sânt mrunte, dar orânduite în
acelai chip. La bisericile ortodoxe altarul
e desprit de restul cldirii printr'un
prete spat i zugrvit care atinge aproape
acoperiul i e în de obte încununat cu
o cruce enorm. La partea de jos a
acestor despriri sânt chipurile sfinilor
celor mai venerai. Sânt trei uie în aceti
prei; în vremea unei pri din slujb
aceste ui rmân închise.
Femeile n'au dreptul s ptrund în
Sfânta Sfintelor dincolo de catapeteasm.
*
Frumoase icoane am gsit eu adesea

în aceste bisericui vechi, aduse aici fr
îndoial din altele mai mari, când aa nu-
mite îmbuntiri izgoniau dintre zidurile
înnoite comorile vechimii, care erau pri-
vite de 'acum înnainte ca prea src-
cioase ori prea terse.
îmi aduc bine aminte cum într'o sear,

dup ce m'am suit pe un drum frcapt,
am ajuns în sfârit la piciorul brazilor cari-mi
fceau semn de departe i cum am atins
ua deschis a sfântului lca în clipa
chiar când soarele scpata.
Ziua fusese umed, dar acest ceas din
urm înaintea întunerecului îi încerca fru-
museta ca s
rscumpere pentru posomo-
râri mai timpurii.
Stenii, gâcindu-mi gândul, trimise-
ser un eran btrân s
deschid biserica.
La apropierea mea, sunetul unui clopot
m ajunse, zvonindu-i salutarea în aierul
de sear.
Ultimele raze ale soarelui atingeau
auriicldirea când fuiu la u.
Ca nite
flcri ce joac, ele strbtuser înnuntru,
rspândind glorioasa lor lumin asupra
ara mea 57
umilului cuprins, încunjurând chipurile sfin-

ilor cu luminoase aureole.
Era o privelite minunat!
Pe prag sttea un eran btrân, tot
în alb, cu manile pline de ramuri de cire
înflorite, pe care mi le întinse când se
plec s srute margenea rochiei mele.
Inluntru, degetele iubitoare ale b-
trânului aprinseser multe lumini, i ace-
leai flori fuseser puse pios în jurul celei
mai sfinte din icoane, aceia pe care orice
credincios trebuie s'o srute intrând In
biseric.
Lumina soarelui biruia lumânrile, dar
ele preau s fgduiasc a-i urm dup
putin când marele printe se va
gloria
fi dus spre odihn... Stând într'un col
de umbr, lsaiu minunata pace a lca-
ului s-mi strbat sufletul, lsaiu far-
mecul sfintei case s m
încunjure ca un
vl de odihn.
Soarele dispruse; acum luminiele
reieiau,tari puncte de lumin împotriva
nvlitorului întunerec.
Greu îmi er cu adevrat s m smulg
de acolo; dar timpul, care nu respect
emoiile omeneti, mergea înainte!
Afar, lâng u, o cruce de piatr

enorm sta ca o staie, cu capul pierdut
între ramurile de zpad ale unui pom în
plin floare. Crucea era aproape aa de
înnalt cât i biserica...
Felurite de fapt sânt formele acestor

biserici erneti. Când nu sunt de lemn,
ca acelea pe care tocmai le-am descris,
ele sânt mai mult date cu var, linia lor
de cpetenie fiind solizii stâloi cari spri-
jin, înfa, pridvorul. Abia de va fi o
biseric româneasc fr acest pridvor;
el d caracter întregului, e izvorul de c-
petenie al împodobirii. Uneori stâlpii au
frumoase cpiele spate; uneori sunt nu-
mai zdraveni sprijinitori, dai cu var ca
i restul bisericii.
Gingae cu adevrat sunt cldirile pe
care vre-un meter cu inima smerit le-a
zugrvit de sus pân jos cu sfini slabi
la faa, în strlucite vetminte. vzut Am
cele mai ciudate podoabe de acest fel:
întregi procesiuni de figuri arhaice în ati-
tudini apene, ilustrând întâmplri din sfin-
tele lor viei. Atunci i stâlpii din sunt fa
ara mea . 59
zugrvii, adesea cu drgue desemnuri,

smnând de aproape cu broderii persane,
în vechi colori albastre i roii i brune.
Coperiurile sunt totdeauna de in-
dil, cu largi streini ce înnainteaz, de
cea mai caracteristic form.
Am vzut o biseric în mijlocul unui
câmp de porumb. Coperiul czuse în>
luntru, preii erau crpai, pe alocurea
czând în ruin, înnalt floarea soarelui
se iiia la feretile-i fr cercevele i p-
srile-i fcuser cuiburile între grinzile
bolilor drâmate. Era de plâns, cu a-
ei
devrat, spriveti aa o desolare; dar
niciodat n'arh vzut o mai magic pri-
velite.
Preii erau înc acoperii cu fresce,
colorile fiind aproape nevtmate; cata-
peteasma bogat spat arta înc semne
de auritur; abia erau stricate multele-i
chipuri de sfini. Zdravenii stâlpi cari des-
priau o parte de alta stteau tari i ne-
atini, afar numai c
pe alocuri înveliul
lor de tencuial czuse.
Unic în adevr era farmecul acestei
ruine. Albastra bolt de de-asupra-i era
coperi, i solemnii sfini se uitau de sus
60 Maria Regina României
de pe ziduri ca i cum ei ar fi întrebat

de ce nu s'a ridicat vre-o mân priete-
noas ca s ocroteasc frageda lor fru-
muse, de vifor i ploaie.
Nu .tiu de ce o comoar ca aceasta
a fost lsat s cad în buci, — poate
c nu e vreme s
se caute de vechi ruine
într'o ar unde aa de mult e de fcut!
In adevr, biserica era de o rar putere
de fascinaie,expus astfel luminii zilei
darsuprtor era gândul c, de nu va fi
rpede acoperit, drguele fresce vor c-
dea cu totul.
Era un chip al Maicei Domnului care
în deosibi mi-a atras atenia; se uita la
mine din fondul ei de aur cu ochi mari,
patetici. Pe genunchii ei sttea Pruncul
Isus, apn ridicat, cu o mân întins spre
binecuvântare; copilul era slbu, cu o
ciudat fa
palid i ochii cu mult prea
mari pentru aceast fa.
Nu mputeam smulge din acest loc
de închinare prsit: iari i iari o cer-
cetam de jur împrejur, sorbind în sufletul
mieu icoana ei.
La urm am lsat-o, dar de multe ori
m'am întors ca s
prind o ultim privelite.
ara mea 61
Floarea soarelui sttea în grupe în-

nalte, cu capetele plecate spre biseric de
parc voia sse uite înnuntru; un sbor
de porumbei albi ca zpada se rotiau în
juru-i, aripile lor fr pat scânteind în
lumin. Aceasta am vzut-o la urm; zi-
durile ruinate i, plutind asupra lor, aceti
porumbei albi ca zpada.
Mi-ar plcea mai mult s

vorbesc
despre aceste bisericue. Pentru mine acest
subiect e plin de nesfârit farmec; dar
sunt multe lucruri de care trebuie mai s
spun, aa încât cu prere de ru
torc la alte scene.
în-m
Cei mai singurateci locuitori ai Ro-
mâniei sânt ciobanii, mai singurateci i
decât clugrii în chiliile lor, cci clu-
grii se strâng în congregaii, pe când cio-
banii petrec luni întregi singuri numai cu
cânii lor pe pustii vârfuri de munte.
Adesea rtcind clare pe culmi am
dat de aceti paznici tcui, sprijinii pe
bâtele lor, aa de linitii de ar fi putut
s fie chipuri cioplite în piatr.
Marea bolt albastr era a lor, i mi-
nunata vedere asupra zrilor fr de mar-

geni; ai lor norii schimbtori plutind une
ori peste capetele lor, alte ori ridicndu-se
ca un abur din prpstiile de la picoarele
lor: ale lor erau i tcerea i apusurile»
rsritul i floricelele de munte cu minu-
natele lor nuane. Dar tot a lorera i
furtuna, i ploaia, dei zilele neptruns
cea; a lor era singurtatea fr cuvinte,
nemângâiat de glas omenesc.
Aceti singurateci locuitori ai munte-
lui ajung aproape de o coloare cu stâncile
i cu pmântul de care sunt încunjurai.
Poart mantii enorme, fcute dm
pieile oilor turmei, czute pe cale. Aceste
vetminte buboase li dau o înfiare sl-
batec, ce nu samncu nimic din ce-am
vzut vre-odat; i bieaii poart aceste
extraordinare veminte, care-i acopr de
sus pan jos, ferindui de ploaie i de
vânt i chiar de prea arztoarele raze ale
soarelui. Singurul lor adpost sânt bor-
deie, pe jurntate supt pmânt, ale cror
acoperiuri sânt fcute din brazde, aa
încât la o distan mic abia de le poi
deosebi. Aici, în tovria dulilor lor, ei
petrec lungile luni de var, pân ce frigul
ara mea 63-
toamnei îi trimite pe dânii i turmele lor

înnapoi la câmp.
Sunt fpturi cu aspre cutturi aceti
ciobani,aproape tot aa de nepieptnai
ca i dulii lor. Singurtatea pare li fi s
ptruns în sim-
ochi, cari te privesc fr
patie, ca i cumpierdut obiceiul
ei ar fi
de ai opri asupra feei oamenilor.

Grea primejdie pentru drumei sânt
aceti duli slbateci, i adesea stpânii
lor se uit la nvala ce dau nenorocitului
intrus, fr s mite un deget întru ap-
rarea lui.
De sigur c
adesea un suflet de pre
se poate gâsi între aceti strjeri ai mun-
telui înnalt. El va povesti atunci lucruri
vrednice de auzit, cci natura va fi fost
învtoarea lui, glasurile slbtciunilor
vor fi intrat în inima lui.
Mai puin nesociabile pstorul care-i

mân turma pe mai verzi.puni
Nu e atâta de singuratec; chiar când
nu triete cu un tovar, el primete vi-
zitele trectorilor; expresia lui e mai puin
posomorât, ochii mai puin aspri, i ariile
ce cânt din fluier au o not mai dulce.
^ Mria Regina României
Aici cojocul e înlturat, dar atitudinea

ciobanului e pretutindeni aceiai: ori pe
vârfuri pustii de munte, ori pe grase p-
uni lâng limpede râu, ori pe arztoarele
esuri ale Dobrogii, unde cale de mai
multe leghi împrejur nu se vede nici un
copac, ciobanul st, uneori ceasuri întregi,
cu amândou manile supt brbie, rzimat
în bât. Nu ine sam de vreme, se uit
int înnaintea lui, i ceasurile trec încet
peste capul lui.
Odat am avut o curioas impresie.

Clriam pe nite dune fr sfârit lâng
Mare. Nimic nu
peisagiul
m
putea încânta decât
ce se întindea înnaintea mea:
Marea era de o linite moart, smnând
cu o oglind de albastru stropit de puncte
luminoase; nisipul ermului era alb i scân-
teietor; valuri de cldur se ridicau din
pmânt, arzându-mi faa; lumea întreag
prea c gâfâie. Eu singur m
pe aceast imensitate; ale mele erau bolta,
micm
Marea i nisipul.
Cu toat cldura înnbuitoare, calul
mieu slta voios, fericit simtec nisipul
moale supt copite. Aveam simul c merg
printr'un pustiu.
ara mea 65
De-odat calul se împotrivi, sfori din

nrile lrgite; îl simiiu tremur suptc
mine; sudoarea-i rsri pe tot trupul; se
opri subit i, învârtindu-se pe neateptate
împrejur, nu mai voi s
înnainteze. Nu se
putea vedea nimic decât un ir de movile
de nisip joase, încovoindu-se, i ici i colo
având un smoc de iarb, tare ori o rd-
cin de levent maritim plecat supt covâr-
itoarea cldur. Dar i eu aveam un sim
nestpânit, ciudata impresie era un c
lucru care sufla, ca i cum pmântul în-
sui s'ar fi sbtut supt piciorul nostru.
Oarecum împrtiam temerea calului. Ce
putea s fie?
în ciuda împotrivirii calului, porniiu
înainte, iind strâns când la fiecare
frâul,
clip încerca s se întoarc împrejur.
Atunci vzuiu aprând în zare ceva
straniu: o linie misterioas care unduia
pe«îte una din movile, ceva care avea
via. Avuiu neteda percepie sufla, c
ba chiar c-i trgea suflarea.
De-odat un om rsri de undeva i
sttu, o pat neagr, în faa cldurii bol-
ilor ce preau a cloci lumea. Omul acela
er un cioban. Atunci pricepui i rostul
5
acelei linii ce se mica aa de ciudat:

erâ turma lui.
Copleite de cldura toropitoare, oile

se strânseser la olalt, cu capetele în-
toarse înluntru, cutând adpost una dela
alta. Neaflând uurare, gâfâiau suferina
lor tcut.
Ciobanul sttii nemicat, privindu-m
drept, cuo nepsare împietrit.
Cred c
niciodat pân atunci i nici
odat dup aceia n'am avut un mai p-
trunztor sim de nesuferit cldur...
Oriunde i-am întâlnit, pe muni ori

în câmpie, pe puni verzi ori în pustiuri
sterpe, aceti tcui pstori mi s'au prut
a fi adevrat întrupare a singurtii, a
tainei, a lucrurilor nespuse.
Prin singuratecele lor veghi între sl-
btciunile fr
rost, de sigur ei s'au c
întors la o mai de aproape înelegere a
naturii; poate c
au descoperit stranii taine,
pe care nimeni din noi nu le tie!
Toamna i la începutul primverii,
pstorii îi mân
turmele înnapoi la munte,
li afli cznindu-se încet pe drumurile mari:
ara MKa 67
O mas tcut cu un conductor btut de

vifore în frunte,omul i oaia de aceiai
coloare de praf: obosii la mers, stori,
supui, tiind c
drumul lor nu este înc
la capt.
Trectoare vedenii ale slbtciei, um-
bre întoarse din singurti, despre care
nu tim nimic. Oamenii cu feele duse
pe gânduri i ochi ce vd
departe, oile cu
capetele plecate vin ctre tine de departe,
trec, se deprteaz i au disprut, lsând
în urma lor pe cale mii i mii de urme
mrunte pe care vântul sau ploaia rpede
le terge...
•
« *
Este un neam rtcitor, cunoscut în

orice ar, un neam de tain,
încunjurat
a crui obârie n'a fost niciodat stabilit
limpede, un neam care i în zilele noa-
stre e nomad,
micându-se necontenit,
micânduse din loc în loc. Oriunde rt-
cesc, iganii sunt privii cu neîncredere
i bnuial; sunt tiui ca hoi; feele lor
negre i dinii scânteietori atrag i rsping
totdeodat. Este un farmec nume fr
în ei, i totui strini sunt oriunde merg.
5*.
Mâna ori cui este asupra lor; niciri nu

sunt binevenii, neîncetat trebuie s se
mite de colo, colo, fr cas, despreuii,
neodihnii cltori, de fapt, pe faa p-
mântului.-
Totui sunt locuri în România unde
aceti igani s'au aezat în margenea sa-
telor ori târgurilor.
Aici, în mijlocul murdriei de nedescris
i a neorânduielii, ei sunt adunai laolalt
în colibe gata s cad i în bordeie, pe
jumtate încunjurai de
goi, copii ce se
ciorovoesc i
de duli slbateci, Tainiele
lor sânt acoperite cu ce au putut prinde:
tinichele vechi, scânduri rupte, zdrene,
bulzi de pmânt, buci rupte de scoare;
nu sânt cuvinte pentru a înfi
murdria
ce-i încunjur, abjecta miserie în care
roiesc.
Niciodat n'am putut descoperi dac
totdeauna aceiai igani triesc în aceste
locuri ori dac, dup un timp, unii se duc,
lsând tainiele lor fr nume altor dru-
mei, cari se aeaz pe o vreme i apoi
pleac, fcând loc celorce vor mai vie. s
Sânt aplecat a crede c
uneori aceste
slauri sânt locuri de adpost, unde hor-
;
ara nea 69
dele rtcitoare caut ocrotire iarna, când

viscole i geruri aspre fac s
nu se mai
poat merge pe drumurile mari. Dar i
vara am vzut familii prsindu-se prin
aceste mahalale sordide.
Nesfârit mai pitoresce sunt taberele
de igani. Acest neam ciudat îi înfige
corturile în tot felul de locuri. Pe câmpii
întinse întrebuinate ca pune, pe malul
râurilor, adesea pe ostroave în mijlocul
albiei apelor sau în margenea pdurilor.
Pe cale vin, nu în trsuri acoperite,
cum îi vedem în teri mai blânde, ci în
car stricate, trase de cai slabi, pe jum-
tatemori de foame, uneori de catâri ori
de rbdtori mgari cenuii.
Pe aceste amestec
care, în mijlocul unui
nedescriptibil de de scoare, de
prjini,
acoperiuri de cort, de oale, de tigi i
de alte multe, întregi familii îi afl locul
mame i copii, bunice i monegi, bieai
i tineri mai de vârst, fr s
li pese de
nenorocitele dobitoace care mai c-i dau
sufletul de atâta povar.
Se opresc unde pot, uneori unde li
se impune, cci multe locuri sunt oprite,
i nimeni nu dorete s
aib pe pungaii
acetia prea aproape de cas.
Pentru mine aceste tabere au fost

totdeauna un nesfârit izvor de interes.
Oricând am zrit de departe siluetele cor-
turilor igneti, n'am lipsit s
merg acolo,
i am cules impresii fr
numr între aceti
strini vagabonzi. Adesea am ateptat s
se descarce carle; cu mult zgomot i
mult gâlceava, parii de cort sunt înfipi
în pmânt, zdrene descolorate de tot felul
sânt întinse asupra lor, fiecare familie ri-
dicând coperiul supt care va ocroti o
clip venicai neodihn.
De atâtea i atâtea ori am rtcit
printre corturile acestor horde flecare i
certree de ceritori, asediat de sutele
de mâni oachee care cereau gologani,
încunjurat de fee întunecate cu ochii
strlucitori i dini albi ca zpada. Pe ju-
mtate umili, pe jumtate arogani, ei ca-
licesc bani, rzând între acestea i dând
din umeri, scormonindu-mi hainele, stre-
curându i manile în buzunarele mele; une
ori mi se prea aproape c m'a nvlit
un roiu de albine.
Când eram clare, mai c m^ ddeau
jos de pe cal, copleindum cu stranii
binecuvântri, care adesea sunau ca bl-
stme sau imprecaii.
ara mea 71
Dar O dorin pe care o strigau dup

mine era totdeauna primit recunosctor
de inima mea: era dorina de «noroc bun»
pentru cal. Fiind nomazi, ei preuesc va-
loarea unui cal liun, i de oarece totdeauna
calul meu mi-a fost prieten, o astfel de in-
vocaie nu m putea lsa nemicat; în
zilele acelea gologanii ce i-am smnat
printre ei erau dai cu o mai bu- mân
curoas.
Cele mai frumoase tipuri leam de-
scoperit în mijlocul acestui popor; la orice
vrâst ei sunt neînchipuit de pitoresci, ba
chiar aa de mult încât une ori preau
c s'au pregtit cu gândul la efect.
Am vzut bahadârce
culcate în cor-
turile lor, plecate asupra oalelor în fier-
bere, mestecând mâncri misterioase cu
buci de bee rupte. Nicio vrjitoare
btrân din povetile de zine ale lui
Andersen ori din «Nopile arabe» nu
poate sta la întrecere cu aceste ciudate
fpturi btrâne înfurate în zdrene
vetede care odat au fost strlucitoare,
dar care acum erau tot aa de murdare
i de vechi ca i fiinele btrâne pe care
numai pe jumtate le acoperiau.
Falnice fii de stof erau rsucite

ca turbane în jurul capetelor lor i de
subt ele uvie de pr sur atârnau în
nepieptnat neorânduial peste ochi. In
de obte o lulea de lut alb era înfipt
în colul gurii lor, cci i brbai i femei
fumeaz de fapt, fumul strbate atmosfera
;
în jurul lor, mirosul tabacului ameste-

cându-se cu acela mai strbttor al fo-
curilor aprinse cât e tabra de mare.
Aceste btrâne vrjitoare sunt membrii
respectai ai triburilor. Blstmurile ce
strig fac rânduial între tineri, arunc o
oarecare team între copiii ce se ceart
glgios, cari alearg aproape goi, cerind
cu zgomot, fcând tumbe în praf, rosto-
golindu-se în picioarele trectorului. Aceti
pungai sânt o grea încercare pentru rb-
darea cuiva, dar în acelai timp un izvor
de nesfârit desftare pentru ochi, cci
neobinuit de frumoi sânt unii din aceti
mici slbateci, jimbai, urltori, în floarea
pmântului; mici statui de bronz cu capete
cree, buhoase, cu ochii mari încunjurai
de uvie indescriptibile, une ori aa de
lungi i de cârlionate, de par a pene fi
negre la pleoapele lor.

ara mea 73'
întâmpltor, o cma rupt îi aco-

pere prea puin, ori braele lor sunt
bgate în haine cu mult prea largi, mâ-
necile fluturând infirm pe manile lor,
dându-li înfiarea unor momâi chemate
la via. Niciodat nu sânt mai încân-
ttori decât când sar în sus cum i-a fcut
Dumnezeu, având ca singur podoab
un ir de mrgele strlucitoare la gât.
Aceti mici vagabonzi în floarea p-
mântului vor alerga pote întregi dup
trsur sau calul cuiva, caHcind bnui
cu palmele întinse, tânguindu-i necon-
tenit aceiai plângere.
Foarte frumoase sunt mai ales fetele
tinere: drepte, de o statur deplin, cu
olduri strâmte i gingae mâni i picioare.
Orice zdreani sucesc în jurul trupului
plin de graie se preface într'o podoab
care le prinde. Se vor acoperi cu orice
lucru de pre discalificat pe care-1 vor
culege pe drum. Une ori preioase vechi
buci de broderie îi vor isprvi zilele
pe trupurile acestor atrgtoare fiini,
crescându-li farmecul, dându-li înfiarea
unor regine ceritoare. Cingtori strlu-
citoare ce se învârt în jurul oldurilor i
boiului lorin laolalt toate aceste zdrene,

dând purttoarei lor înfiarea Egiptenelor
.ani cum le vedem zugrvite în frescele
de pe preii templelor.
Supt falnicele cârpe pe care le leag
de capetele lor atârn uvie de pr de
amândou prile feei, —
uvie care
sunt împodobite cu tot felul de bani, cu
bucele de sticl colorat i de metal
ori cu farmece de o ciudat înfiare
sau cu medalii sfinte care se ciocnesc la
micrile lor. In jurul gâtului lor atârn
lungi iruri de strlucitoare mrgele care
scânteie i lucesc pe pieile lor de coloarea
bronzului.
Fetele arat puin sfial.
acestea
Sunt zgomotoase i îndrznee, neruinate
ceritoare, crora puin li pas dac prin
cmile lor rupte gât i sân iese pe ju-
mtate goale la razele soarelui.
Cu dini albi strlucitori ele râd la
tine, cu manile 'n olduri, cu capul r-
sturnat, o lulea alb înfipt îndrzne în
colul gurii.
Nedescris de graioase sunt fetele
acestea când vin la tabr seara, ducând
mari cofe de lemn pe cap. Ele înnain-
ara mea 75
ieaz de departe, drepte, cu pai sltai

i legnate, pe când apa arunc stropi
mari pe obrazul lor. Soarele apuind la
spatele lor li d
înfiarea de umbre ce
vin de foarte departe din pustiu, unde
crrile n'au nici început, nici sfârit...
Brbaii nu sunt mai puin pitoresci

decât femeile: sunt acoperii cu zdrene
murdare, i mai adesea desculi. Dar am
întâlnit triburi mai puin sordide, în care
brbaii purtau cizme înnalte, bernevici
ÎTtfoiai i cmi cu mânecile largi atâr-
nând. Ei aparineau seminiilor mai pros-
pere, oamenii având o mai bun înfiare
deosebit, cu prul lung în cârlioni atâr-
nând de amândou laturile feei: fpturi,
cutturi urâte, de sigur, dar neînchipuit
de frumoi totui.
Muli igani sunt cldrari de mete-
ug, dar din instinct sunt hoi. Lsându-i
femeile s caute de corturi, brbaii vor
porni ctre sate, pentru a spoi oale i ti-
gi; dese ori îi întâlneti pe mai muli în
sir purtând strlucitoare vase de aram 'n
spate. Se strâmb la tine i nu uit nici
odat o
a întinde mân ceritoare.
Alii au studiat datinele, morala i <
drumurile iganilor; eu m'am uitat la ei

numai cu un ochiu de artist, i în acest
chip ei sunt un nesfârit izvor de bucurie.
De neînchipuit e harmalaia i zvonul

când tabra se ridic. Parii corturilor sânt
smuli din pmânt, pctoii cai cari au
cutat ceva hran în iarba veted dm
margenea drumului, sunt prini de copii
zgomotoi, cari au munc uoar, cci ne-
norocitele vieti sunt împiedecate i nu
pot scpa. Cu resignare ei se las legai
de car; parii corturilor, scoarele, oalele
i tigile sunt înc odat mutate de pe
pmânt în vehiculele care le vor duce
în alt loc, i astfel tot înnainte, fr sfârit...
Babele sunt aezate în fa, supt tot
buclucul acesta, i cu dânsele copiii prea
mici ca s mearg, btrânii slabi, nevol-
nicii i cei prea obosii ca s
se târasc
pe drumul greu.
Am vzut odat o încânttoare pri-

velite. Pe spatele unui rbdtor mgar
fuseser legai numeroi pari de corturi
cum putea si duc un dobitoc aa de
ara mea 77
mic, rmâne pentru mine o tain. Intre

aceti pari se fixaser câiva copilai goi,
ai cror ochi negri se uitau la mine uimii
de supt smocurile de cârlioni crei ne-
pieptnai.
Mgarul se mica din loc în loc ps-
când, parii grei se ciocneau unul de altul,
atingând pmântul i stârnind mici nori
de praf ca fumul.
Nici o grij nu se putea ceti pe faa
micuilor; acest mijloc de transport era
fr îndoial lucru obinuit. Preau mici
maimue oachee aduse din clime mai
calde...
Am întâlnitadesea prechi de btrâni

mergând laolalt, brbai i femei gârbo-
vii de vrâst, obosii, prfoi, acoperii
de zdrene, cu lulele în gur pctoi va-;
gabonzi, dar totdeauna perfect pitoresci.

Fr mergeau
îndoial, s
spoiasc în
vre-un cci brbaii purtau în spate
sat,
neapratele oale de aram, pe când baha-
dârcele aveau saci grei prini de umeri i
un b gros în mân. De-a lungul obra-
jilor lor de coloarea pmântului atârnau
moale uvii cenuii, care se micau în
mersul lor. Mi se prea c le-a mai fi

vzut adesea mai nainte; mi se prea c
recunosc ochii lor, privirea lor obosit, ba
pan i ghiocul, semnul gâcitorului, pe
care fem*eile-l purtau atârnând de o sfoar
la cingtorile lor; dar de sigur nu erau
decât exemplare din numrul cel mare al
cltorilor din acest neam cari, ad- fr
post i obosii de mers, rtcesc necon-
tenit pe pmânt...
«
Mai ales un meteug e al iganilor.

Sunt muzicani nscui, i vioara e instru-
mentul lor; i cel mai mic copil e în stare
s'o fac a cânta. Unii sunt lutari de pro-
fesie. grupe de trei i patru merg din
In
sat în sat, totdeauna unde e muzic de
nevoir, cântând rbdtor, neobosit, cea-
suri întregi, în soare sau în ploaie, noapte
i zi, la nuni, la îngropri ori la serbtori.
Când sunt cu taraful, aceti truba-
duri rtcitori au i alte instrumente pe
lâng vioar. Alute de o form ciudat
bine cunoscute la Români supt numele de
cobz, i un flaut alctuit din mai multe
guri, flautul clasic întrebuinat în vremi
trecute de tata Pan cel btrân.
ara mea 79'
De cele mai multe ori, btrâni va-

gabonzi cu ochii melancolici i spinrile
gârbove, cari sunt deprini a se umili i
ale cror slabe mâni oachee au obiceiul
de a ceri. Lsându-i zdrenele pitoreti,
aceti lutari rtcitori au adoptat hidoase
haine vechi, pe care alii le-au aruncat.
Sunt nesfârit mai puin artoi în acest
vemânt au pierdut acel farmec nedefinit
;
carei-i încunjur de obiceiu, nu mai sunt

decât biei btrâni îmbrcai în zdrene
urâte i nu mai alctuiesc o desftare
pentru ochi. Totui sunt bine vzui, cci
muzica lor e dulce i melancolic, stri-
dent i slbatec; e un dor straniu în
fiecare not i, cu cât sunt strunele
mai vesele, cu atât mai mult eti aplecat
s plângi!
Un neexplicabil strigt de patim
care cere, zace în melodia lor: e oare o
amintire a unor teri deprtate, care odat
erau ale lor i pe care nu le-au vzut
niciodat? Ori numai expresia venicei
nostalgii care-i mân fr odihn din loc
în loc ?
Intr'o sear de var am întâlnit un
tânr igan care venia ctre mine din pra-
ful drumului. Aezat cu picioarele goale,

blbnind pe spinarea unui mgar, cu
vioara supt brbie, fr
atenie pentru
orice alta, el cânta cânta bolii de sus,
;
stelelor care veniau una câte una, uitân

du-se cu o palid mirare la acest singura
tec vagabond, al cui era tot drumul..
Cânta pentru c era firea lui s
cânte
cânta inimii lui care înc nu se trezise
cânta sufletului lui pe care nu-1 putea
ptrunde.
* *
Inorae, iganii sunt întrebuinai ca

zidari. gseti în grupe oriunde se face
Ii
o cas: brbai, femei i copii aducând

cu ei neorânduiala lor fr nume i pito-
reasca lor murdrie.
Seara, când, dup ce i-au împlinit
lucrul, îi gtesc cina, stând în jurul oalei
care aburete, zdrenele lor de colori fe-
lurite ajung strlucitoare supt razele soa-
relui apuind.
Adesea un mgar rpnos e legat nu
departe, i, într'un paner, între vase de
metal amestecate, de toate mrimile i
formele, zace un copil adormit înfurat
în ceva cârpe rupte.
ara mea 8î
Mgarul
îi poart povara rbdtor,
gonind mutele cu coada lui puin.
In luna crinilor, frumoase igncue

merg pe ulii,ducând vase de lemn pline
de florile albe ca zpada, puritatea crinilor
fiind în straniu contrast cu feele lor arse
de soare. In lungi, mirositoare mnunche
vând aceste flori trectorilor. La fiecare
col afli, sau culcate în atitudini pitoreti,
pe pmânt, sau stând drepte supt um-
brosul unghiu al unui coperi, —
frumoase
fpturi cu feele oachee bucuros deschi-
zându-se în zâmbete care fac ca ochii lor
negri s
luceasc i dinii albi s fulgere.
Figuri pline de o mândrie incons-
cient, fee la care trebuie s
te uii i
înc s te mai uii. cci ele cuprind toat
-taina atâtor drumuri pe care picioarele lor
le-au lsat în urm!
<
Vremea seceriului arat România în

toat gloria ei, acea vreme când munca
omului îi afl rsplata, când, dup ce p-
mântul a dat ce poate mai mult, brbat,
femeie i copil merg s
adune bogia
•care face ara ce este.
6
Une ori, de fapt, e un ceas de desi-

lusie, cci ploaia, grindina ori seceta stric
adesea opera grea a omului. Uneori p-
mântul n'a rspuns celor mai scumpe spe-
rane ale lui, n'a fost în stare s dea-
road lui.
Am cunoscut ani când, luni întregit

n'a czut o pictur de ploaie, când, ca
acei din vechime, cercetam îndelung cerul
cu aprinsa ndejde c
norul mare cât mâna
omului se va întinde i se va revrsa în
ploaia aa de stranic necesar, dar norul»
trecea i nu da ploaia ce fgduise; ani
când tot ce fusese încredinat adâncurilor
pmântului se vestejia i usca pentru c
dela April la Septemvrie nu czuse o pi-
ctur, aa încât grmezi de nenorocite
vite periau de lipsa punii pe care s
pasc.
Grozave luni de încordat nelinite^
de ateptare fr
speran, care prea s-ti
usuce sângele în vine, precum pmântul
era uscat de nevoia ploii.
Râurile nu mai aveau ap; ara biel-
ugului ajunsese o ar
de suspine, praful
acoperind, parec, toate cu un giulgiu de
lips...
ara mea 83
Dar mari sânt, de fapt, anii de îm-

bielugare, când silina omului rodete.
In oceane de aur copt st grâul
supt
imensa fa
a soarelui, mândru de bog-
ia glorioas speran îndeplinit.
Iui,
i, din aceast vast câmpie de rod-

nicie, mâna omului e aceia care
culege
spicele coapte, care leag snopii,
care
strânge grunele. An de an, a trebuit
m minunez s
de rbdarea muncii omului,
s m minunez de extraordinara-i cucerire
asupra pmântului.
In cete, eranii lucreaz din
zori pân
m apus, fr s
le pese de cldura ce se
zbate czând asupra capetelor lor.
ile ca zpada ale brbailor contrasteaz
Cm-
cu orurile colorate ale femeilor, care
p-
teaz câmpia ars cu vii petece de albastru,
rou I portocaliu, pentruc la vremea se-
ceriului nimeni nu rmâne fr lucru, —
cei foarte btrâni singuri i nedestoi'nici
fiind lsai în urm spre a pzi casa.
Din ceas în ceas neîncetat muncesc,
pânce amiaza-i adun în jurul carlor'
pentru frugala hran de mmlig i ceap!
Priveliti de munc, de sntoas sforare
de simpl mulmire! Cât de adeseori n'am'
g4 Mria Regina Rumâniei
cu emoie, dându-mi sam ce scump

privit,
a ajuns a fi inimii mele aceast
ar!
Duli veghetori pzesc casele i pe
mici ca
aceia dintre copii cari sânt prea
s lucreze; în umbra acestor vechicule
o scurt odihn de un ceas,
plugarii îi iau
lâng boulenii lor cenuii, cari in placid
mulmire rumeg, pe când razele soarelui
se resfrâng,
enorme. Le-
în coarnele lor
nei ei îi mic
cozile dela o lture la
alta, îndeprtând mutele
care, prea mult
în treab, se adun pe
coastele lor slabe
ori lâng ochii lor mari, vistori. Cu
uoare întoarceri ale capetelor lor, ei ur-
mresc micrile stpânilor, tiind bine c
i silina lor va trebui s U reluat, [la
ceasul apusului, când plugarii merg

acas.
Numai pe moii bogate se întrebuin-
eaz mainele, i atunci mai mult pentru

e
btutul grâului; aproape tot seceriul
fcut cu mâna. Mici grupe de plugari
activi se adun în jurul
monstrului de fier,
al crui glas zbârnâitor se
poate auzi de
departe, necontenit se ridic 'grmada
i
aur
de grâu pân ce st, o piramid de
ars, supt marea bolt albastr.
Intr'amurg eranii se întorc pe acas.
ara mea 85
CU secerile pe umr, mergând lâng carale

lor pline vârf cu strlucitoare paie blane.
De-a lungul drumului scârie carele acestea,
într'o cea de praf. In serilevânt fr
praful rmâne atârnat în acoperind
aier,
lumea cu un uor înveli de tain, care
plutete peste oameni i vite, curind
zarea, îmblânzind toate colorile, îndulcind
orice contururi.
Adesea soarele apuind aprinde aceast
cea; atunci atmosfera se face straniu de
luminoas, ca i cum un foc grozav ar
fi arzând undeva în dosul valurilor de fum.
E de nedescris ceasul acela: plin de fru-

niuse, plin de nesfârita
de pace, plin
mulmire a operei credincios îndeplinite, —
ceasul când paii tuturora se întorc spre
cas. se întorc spre odihn.
In ir fr
de capt se urmeaz carle
trase de acei boi cenuii cu minunatele
coarne; vin dealungul drumului parc s'ar
mica într'un vis care trece încet într'un
nor de praf i dispare. Dar praful rmâne
atârnat ca un vl tras asupra unei vedenii
care nu mai este.
Recolta porumbului vine mai târziu;

une ori înOctombre eranii tot mai adun
rodul copt. Zilele sânt scurte, i, seara,

umezeal câmpia întins i
se ridic din
atârn ca fumul supt bolta luminoas. O
melancolie de nedescris plutete asupra
luminii; melancolia lucrurilor care au ajuns
la capt. O mare sforare pare îndeplinit,
i acum anul nu mai are ce face decât s
adoarm încet...
Dar nimic nu e mai glorios decât

toamna romaneasc. Natura vrea se îm- s
brace într'o ultim mantie de frumuse
înainte de a se mrturisi învins de înna-
intarea iernii.
Bolta se face adânc albastr; tot ce
se ridic spre dânsa pare s
capete o nou
valoare. Copacii se îmbrac în culori mi-
nunate, une ori ca aurul, alte ori ca rugina,
câte odat roii ca focul. Intre porumbul
nalt cât omul, uriaa floare a soarelui st
plecându-i capul, apsat de greutatea
roatei cu semine; ca nite stele prodigi-
oase, petalele-i ca ofranul strlucesc pe
fundul bolii de azur.
Am vzut câmpii întregi cu aceste
plante uriae, adevrate otiri de flori în
chipul soarelui, triumftor galbene supt
ara mea 87
•razele marii lumini pe care îndrznesc s'o

^mite. Dar adesea mise pare c-i întorc
faa ruinat, cu trista contiin nu c
sânt decât o biat copie a aceluia cruia-i
poart numele. Se face uleiu din seminele
acestor flori; de aceia eranii le cultiv
aa de mult.
Adeseaumbra acestor uriai am
în
vzut erani aezai în cerc împrejurul gr-
r
mezilor de porumb, al crui fruct îl cu-
calii,
de frunze.
grunele coapte
In piramide pitice porto-
zac risipite în largul
câmpilor vesteji, i coloarea lor glorioas
atrage ochiul de departe. Adesea nfr-
mile femeilor sânt de aceiai coloare.
îmi plac aceste pete înfocate de co-
loare în mijlocul imensitilor aride ale
câmpilor culei; cu dragoste ochiul arti-
stului se oprete s le priveasc i numai
fr voie se întoarce dela ele.
O
privelite frumoas e i aceia a
eztorilor erneti, sau în uri largi ori
curi, pentru a desface gruntele porum-
bului din tiulete. Sunt prilejuri de mare
i)ucurie, când tinerii se adun, când râs i
munc se amestec voios, când se pove-
^ Mria Regina Roinânrei
stesc lungi poveti i se cânt cântece de

dragoste. Babele stau la un loc, torcând'
sau esând, cu capetele tremurtoare asupra
sfaturilor, tcute, cu ochiul asupra flcilor
i fetelor, cari, îmbrcai cu ce au mai bun,
cu o floare ochioas dup ureche, se pri-
vesc pe supt ascuns, i glumesc, i se s-
rut, i sânt fericii.
Btrânul lutar igan sau trubadur va-
gabond nu lipsete niciodat dela aceste
întâlniri De unde-o fi, e sigur vine. c
ontâcind, despreuit, o figur,
perpelit,
sordid, cu vioara sau cobza lui subioar.
Dar muzica lui e minunat i face ca toate
inimile s râd, ori s joace, ori s plâng.
A evoca prea multe scene;

prea multe
vedenii rsar înnaintea minii mele. N'am
nici vreme, nici talent. Deci trebuie s m
deprtez cu prere de ru i acests las
popor simplu la munca lui i la jocul lui,
ia bucuriile i la ncazurile lui, la speran-

ele i la temerile lui. li las la casele lor,.
— panice odat, — un vl de praf ap-
sând asupra lor.
T ^=-^^ ' '^^ ' ^^' ' ^^ '-^^ ' "^ ' ' ^^ ^'
' "-^ = ' ""^ -^^ ' '^' ^^- ' ' ''^-=^ "^^ "
vflr
€^'
II.
Nu departe de locul unde triam eu

era un mare câmp gol, unde soldaii
fceau exerciiu, i aproape zilnic mergeam
clare si vd la lucru.
O curioas legtur de simpatie m'a
prins de la început chiar de aceast
viteaz oaste mic, ajuns acum a fi a
mea. Avuiu simul puternic niciodat c
n'am fost pentru ostaii miei o strin,,
c ei ineau la mine; i cu voie bun
clriam printre rândurile lor, de-alungul
regimentelor, bucuroas sunt cu ei, bu- c
curoas c in calul în frâu, bucuroas c
este
în mijlocul lor;
via
mine!
n'aveam
purtam
nevoie
în M fr
nici
sfial
de
vorbe, nici de lmuriri; zimbiam la ei, i
ochii lor m urmreau cu priviri de prie-
tineasc mulmire, dinii albi fulgerându-li

între buze când aclamau.
Am fost în mijlocul lor când soarele
strlucia în toat puterea lui asupra câm-
pilor uscai i pârlii; prin ploaie i furtun
am fost în mijlocul lor i suptzpada ce
cdea; multe leghi de cale am clrit în
flancul lor prin valuri de noroiu fr nume...
I-am auzit câte-odat râzând, i i-am
vzut i cum joac. Dup
obositoare mar-
uri m'am uitat la ei îndelung cum se în-
torceau într'amurg, cântau laolalt, cu flori
vetede la ureche.
Adesea mi-am oprit calul în marginea
drumului, ca s-i vd trecând, i praful ce-1
ridicau picioarele lor m învluia unde stm.
Un fel de magnetism trecea dela mine
•la ei : m înelegeau pe mine i pe dânii
îi înelegeam eu.
In de obte, soldaii sunt dresai la
automatism, ca nite ppui care trebuie
^ se uite, simt, s s
lucreze întocmai
aa... Dar pentru mine ei erau oameni, oa-
meni cari i aveau casele i micuele lor;
fiecarei avea speranele lui, avea un lucru
pe care ii cerea inima, —
un lucru de care
doria; lucrul acela îl simiam eu, i de
ara mea Ql
aceia, când treceam printre dânii, aclama-

iile lor mergeau dupmine, crei înele-
geam ca oameni, i pricepeam c
fceau
aa pentru c
ineau la mine, nu pentru
c li se dduse porunc s
fac aa.
Multe a avea eu de spus despre o-

staii miei; mult am avut a face cu dânii
i mai mult decât un prieten am numrat
în rândurile lor.
Când eram tânr de tot, btrânul
Rege m'a fcut colonel onorific al' unui
regiment de roiori, — cinste la care am
fost foarte simitoare i care mi-a dat unele
din ceasurile cele mai plcute ale vieii.
In atâtea maruri, mi-am urmrit re-
gimentul, în atâtea manevre l-am cutat
peste dealuri i vi, clrind leghi întregi
pân l-am gsit, undeva, într'o poziie as-
cuns, i, cum ddeau cu ochii de mine,
soldaii mei m salutau cu strigte bucu-
roase, rûine sensaii în via miau umplut
sufletul de o emoie aa de adevrat ca
urrile îndreptate spre mine de roiorii
miei viteji.
Niciodat nu m'am simit mai mândr
ori mai fericit decât clrind prin rându-
4>2 Mria Regina României
rile ascultând aclamaiile lor, simind

lor,
c au simire pentru mine, eram una c
cu ei, gata i de aceia ca, la o întâmplare,
s împart viaa lor aspr, riscurile lor, pri-
mejdiile lor. i
o tiau i ei, o intuiie oare-
care Ii-o spunea, i de aceia trecea între
noi ceva puternic i adevrat, ceva mai
mult decât omagiul convenional ce se
datoria Doamnei lor. Reginei lor.
Dintr'o foarte deprtat am venitar
eu! Dar am tiut cum s-i iubesc i s-i
îneleg pe ostai. Eram mândr clresc s
în fruntea lor; parc aveam o convingere
puternic în inima mea c a în stare
fi
s-i conduc la datorie, c li-a putea in-

sufla curaj, ambiie, i c dup mine i la
moarte s'ar duce...
Nu m s
mrturisesc aprinsa
sfiesc
mulmire ce mi-o da acest sentiment de
putere, de putere amestecat cu bucuria
de a fi tânr i voinic i sntoas!
Cei ce n'au încercat aa ceva nu pot
cunoate aceast mândr sensaie. Bucuria
de a-i simi soarele deasupra capului de
a-i ti un cal bun ca sprijin, unit cu con-
tiina c
toate inimile se întorc spre tine,
fiindc ai tinere i via i lumea ii
drag
Tara mea 93
Nu spun
vreau s numai fiindcc
puteam clri ca un osta i mi simiam
inim brbteasc btnd puternic în piept,
-firea mea nu era gata s
îndeplineasc da-
toriile femeii.
Am cunoscut i cellalt curaj, care e
de nevoie la cptâile celor ce mor; am
avut prilej s
dovedesc c
pot împr-
ti cu alii î zile de boal i ncaz, între
scene între care doar iubirea i mila s-i

aib locul.
Nu-mi erau dragi ostaii miei numai
în zile de przi i steaguri
desfurate 'n
vânt, în zile când îmi umpleau inima de
mândrie i plcere, ci i în zilele de întu-
nerec i de grea încercare, când aripa morii
flutura asupra lor i când i cei mai
viteji
tiau ce este jertfa.
* *
Da, am fost cu ostaii miei, când o

crud încercare a înduplecat vigoarea lor,
«nergia lor i speranele lor. Am
fost cu
ei când erau strâni laolalt, ca o turm

într'un lagr, unde holera-i fcea de cap,
smulgând vieile lor tinere aa cum o fur-
tun smulge puternicii stejari.

Am împrit cu ei aceste zile de sur-

gun, când ei erau desprii de oamenii-
ceilali ca printr'o dung de foc pe care
puini cutezau s'o treac. Am mers Ia ei
pentruc muli se feriau de dânii, am
mers la ei pentruc muli se temeau...
Erau închii, ca nite prisonieri, ca
s nu poat întinde o molim fatal terii
celeilalte.
înelegând groaza numelui de holer
l pentru inimile cele mai viteze, dându-mi
seam de mizeria, de singurtatea, de chi-
nul i suferina ostailor miei i
de cât
de puini erau aceia cari s
voiasc a r-
mânea cu dânii, m'am crezut datoare s
fiu eu aceia care s
rmân i am simit
c acuma sosise vremea s li dovedesc
iubirea mea, s-mi chem un curaj care
tiam bine c
nu-mi va lipsi niciodat când
ceasul primejdiei va fi btut.
Fric mie ? O, nu, nu Nu-mi era fric,
!
i de aceea-mi era mai uor decât cum li

se prea altora în ce-i privete, dar, fiind
sntoas i plin de via, deprins cu
lucruri frumoase i curate în jurul micu,
carnea i sângele mi se cutremurau in'
stmctiv la gândul c
trebue întru în s
ara mea 95--
atingere aa de groaznic i s vd lucrun

aa de triste la privire.
Oarecare ajutor am putut s li aduc,
pentru c
pân la venirea mea lipsia.
iNimeni nu fusese pregtit pentru acest
crud biciu al lui Dumnezeu pe care
ostaii miei îl aduseser cu ei din ara
duman. Totul se inuse gata pentru rni
i accidente, dar, dac lumea-i aduce a-
minte, Românii notri n'au întâlnit la 1913
o împotrivire înarmat, ci au fost atacai
de spectrala boal care ddea jos omul
în câteva ceasuri, bgând groaz în rân-
duri i oroare între cei cari trebuiau s
li poarte grija. Molima s'a întins cu o aa
de înspimânttoare iueal, încât muli,
prini de panic, fugiser.
Am strâns lâng mine medici i su-
rori de caritate; cum era firesc, prezena
mea acolo unde infecia era mai mare mi-a
dat încredere i a dovedit cprimejdia nu
putea s fie aa de mare. Îndat am fost
încunjurat de inimi credincioase, gata de
orice jertf, i lupta ce am purtat a fost
o lupt bun, de i piedecile împotriva
noastr erau mari.
M aezasem într'o tabr lâng Du-
nare. pe calea ce trebuia s'o ieie oastea

mea întorcânduse din tara duman.
Era numai un câmp gol, unde se ri-
dicaser lungi brtci de lemn, fr niciun
confort, ima lâng alta.
Întunecate erau acele colibi de lemn,
joase i pustii, cldite pe pmântul gol]
cu o crru ca un an
la mijloc, i, cum'
ploua din bielug, crruele se fceau no-
roiu i de pe asprele coperiuri de
lemn
apa curgea în pâraie, udând paiele pe care
ostaii mei erau întini. Unul lâng altul
stteau murind, murind vitejii miei ostai
tineri, cari aa de veseli se duseser,
cu
speran în inimile lor.
La început oriice lipsea, i ploua în-
luntru din toate prile. Dar în curând
avur i cearafuri i medici din
paturi
destul, icâteva devotate surori de cari-
tate, care pas cu pas se luptau
cu boala
crud, care stteau în umil jertfire zi i
noapte lâng paturile celor în suferin.
Intre alii, câiva medici indieni îi
oferiser mrinimos ajutorul. Veniser din
Turcia, unde fcuser, i acolo, isprav
bun. Deprini cu o astfel de epidemie,
asistena lor era foarte preioas, pentru
ara mea Q7
c muli puteau fi salvai dac li se ddea

îndat o îngrijire necontenit i neobosit.
Aa rpede e cursul acestei boli, încât
de
e esenial s'ocombai chiar la cel d'intiu
semn al ei. Aceti medici indieni au r-
mas cu noi cât timp am avut nevoie de
dânii, i ni aducem aminte recunosctori
de ajutorul ce niau dat cu neobosit ener-
gie pan ce am biruit. Afar de aceasta
era pentru mine îndeosebi mictor pot s
vorbi englezete într'un loc aa de nea-
teptat!
Soul mieu, care avea comanda asupra
tuturor trupelor, venia zilnic s inspecteze
ce fceam noi. Prezena lui ni-a fost o
mare încurajare, i toi bolnavii notri sa-
lutau sosirea lui ca un semn c
nu s'a
lsat la o parte nimic din ce putea les
fie de folos. i fiul meu er cu mine,
fiul meu cel mai mare; el mi-a fost mâna
dreapt, tovarul de munc, energia lui
tânr întrând în aciune unde zimbetele
mele nu ajungeau.
Multe zile am rmas în mijlocul sol-
dailor mei. i Dumnezeu mi a îngduit
s pot fi de vre-un ajutor; zile de stra-
nic trud, zile de întunerec, când ce ve-
7
deam erau lucruri pe care niciodat nu

voiu mai putea s
le uit.
In vremea aceasta m'am apropiat foarte
mult de inimile ostailor miei. Ei tiau c
nu m'am ferit de ei când muli se temeau;
ei tiau c
am rmas cu ei aa încât s
nu se simt prsii, s
nu fie tratai ca
nite lepdturi, când aa de crud li a fost
partea.
Pe deplin fuiu în stare atunci le s
dovedesc c
strina nu mai er strin,
ci cu toat inima i sufletul întreg, dintre
ai lor una!
O, bieii mei ostai tineri! I am vzut
cu umflatele fee vinete, cu ochii czui
în cap, sângerai, spectrali, i-am vzut în
spasme groaznice, când orice ajutor ome-
nesc li lipsia, am vzut apeni i mui
i
când îi sfâriser ultima lupt; am stat

lâng paturile chinului lor, rugându m
tcut pentru umilele lor viei fragede. Cele
dintâiu zimbete ale lor eu le-am cules,
când, dup zile de tortur, ei se strecurau
iari pe încetul spre via.
Nici în mormintele lor ei nu se pu-
teau simî, astfel, uitai. Am îngenunchiat
lâng ele, acolo unde ar fi îngenunchiat
ara mea 99
mamele lor, soiile, copiii lor, i pe fiecare

movilit pustie am smnat flori de mi-
reasm, ca i ce cresc în jurul ca-
florile
selor pe care nu le vor mai vedea. Noi
n'am vrut s lsmca ei s
fie aruncai
în groapa comun, ci am dorit ca fiecare

din tinerele lor trupuri s
fie însemnat cu
crucea lui.
Zilnic cercetam de jur împrejur coli-

bele mele, odat, de dou, de trei ori, cum
cerea, ne voia.
Uneori soarele ardea de nesuferit de-
asupra capetelor noastre, prefcând ad-
posturile de lemn în sobe înclzite peste
msur, din care ieiau desgusttoare du-
hori de boal, amestecate cu mirosul an-
tisepticelor, în aburi pe cari cu greu pu-
teai s înfruni.
i
Dar i mai rele au fost zilele de ploaie:

pmântul nostru românesc fiind bogat, tot
lagrul s'a prefcut într'un râu de noroiu
curgtor! Prin coperiurile crpate ale co-
libelor noastre picurau reci pârâiae în pa-
turilecelor în suferin; pân h genunchi
înnotam prin noroiu. In acestea de
zilt-le
depresiune trebuia smi îndoiesc silinele

i zimbetele...
Simiam lmurit cum cdea curajul

fiecruia odat cu cderea barometrului.
Cu cât mai grea aprea sarcina noastr;
cu cât mai imposibil sperana; cu cât se
fcea maî desperat lupt cu moartea!
Cci cu adevrat cruda boal prea c
turb cu creterea umezelii i murdriei.
In zilele acestea aveam gri' smi fie
manile de dou ori ma< pline, fie florile s
ce aduceam cele mai frumoase ce puteam
gsi. Mictoare er plcerea betegilor
mei i pentru cea mai umil crengu; fe-
ele lor nenorocite e
luminau ca prin mi-
nune, i ceice erau prea slabi ca i s
ridice capetele îi întindeau spre mine tre-
murtoarele deget^, nerbdtori s pri-
measc i cel mai mic dar.
Li aduceam i lmâi i bomboane
acrioare, cci nestins li er parc
setea,
foc li-ar fi ars în gâtlej. N'o s uit nici-
odat cutn sugeau lmâiele acelea, întinzând
manile ca s
mai aib!
Celor ce erau mai bine acuma ni er
îngduit a li da vin, i mare bucurie er
când apream în prag cu braele pline de
sticle, altele fiind aduse în urma mea de
aceia cari cu credin m
întovriau în
ara mea 101
toate aceste drumuri. De sigur c eram

binevenit, cci cu manile goale nu
veniam niciodat.
Dar era una din aceste colibe unde
zceau gemând cei mai greu bolnavi dintre
toi i creia îi ziceam «gura iadului»:
a într între preii ei de lemn era parc
ai fi pjitruns în cuprinsul vre-unui vis grozav.
De fapt aici nu puteam face
decât alta
s stau cu manile încruciate, ridicându-mi
cugetul în fierbinte rugciune ctre Dum-
nezeu!
întunecate scene de miserie a noastr,
i acum rtcesc prin mintea
muritorii, care
mea, vedenii de moarte i de spectral
suferin, la care nici iubirea nici tiina
n'ajut la nimic.
Dar am i alte amintiri din aceste zile,

amintiri de o spe mai puin jalnic.
Am vzut multe regimente întorcân-
duse ara strin, nebune de bucurie
din
când piciorul atingea din nou pmântul
de natere.
Veneau peste Dunre, pe poduri de
luntri. Stteam pe ermul care era pentru
dânii «acas>, i am fost cei dintâiu s

primim bucuria lor cea mare. chiotele lor,
nebuna lor desftare. I-am vzut trântin-
du-se jos, rostogolindu-se în praf, cci i
praful acela tot ara lor era, ara inimii lor!
Cruni erau i obosii de cale, unii
din ei în zdrene, dar toi cântau; rsunau
cerurile de cântecele bucuriei lor.
Inima mea rspundea acestor mani-
festaii de entusiasm, când veniau în cete
lâng mine, aa d^ bucuroi, parc-mi era
fiecare un prieten al meu de aproape.
N'a fost dat la multe princese i re-
gine sfie într'o atingere aa de apropiat
cu ostile lor, dar, tocmai pentruc aceasta
e o ar mic, i cei de pe tron iau parte
la fapta cea adevrat. Poate este în c
firea mea ceva care m
face s
pot fi de
ajutor când se cere neaprat curaj i ener-
gie; atunci puterile mele pare sunt de c
dou ori pe atâtea i forele mele nu se
isprvesc niciodat. Cât vor fi fost ele
de grozave, binecuvintez acele z'le de mo-
lim deslnuit, cci m'au dus mai aproape
de cum putea face orice alta de inima
poporului meu. Lor li se prea vin cs
eu la dânii Ia un ceas ca acela er o
ara mea 103
silin dincolo de ce se poate atepta de

la o princes!
Ce tiau ei pân atunci decât dra-
goste sunt eu în stare, decât ajunsesem
a fi una cu ei în inim i în suflet...
* *
*
Aa de decorativ nu e soldatul ro-

mân, dar e hotrît, e gata s
ajute, e cum-
ptat, ba e i vesel la locul lui.
N'are nevoie de mult confort; poate
merge mult în cldur i în frig. Mul-
mit cu puin, se poate hrni cu o bucat
de mmlig i poate dormi cu capu în
manta la un col de an.
Oachei erani mruni, cu ochii negri,
nu aa de artoi, nu prea bine rânduii
la îmbrcminte, nu prea cochei dar, ;
iat, eu sunt sigur nu ec cu mai ar

buni oteni decât România. Soldatul e
aici neobosit, e rbdtor, e credincios;
el merge pân cade; ara lui, Regele lui,
cpetenia lui se pot rzimâ pe el, siguri
c nu va lipsi dela datoria lui.
Cu mândrie scriu aceste cuvinte, i
mândr sunt aducându-mi aminte c, din
ziua întâia a venirii mele între ei, prieten
li-am fost!
Deoarece aceste pagini au fost scrise

ca scene vzute de ochii Reginei lor, bu-
curos le-a sfâri cu o vedenie a ostailor
mei pe care mi-o aduc aminte într'un amurg.
Tot în vremea aceia de holer. Dou
sptmâni le petrecusem între ei, i fusesem
chemat într'un sat departe, unde locui-
toriiaveau nevoie de ajutor.
Soarele apunea pe Dunre; cer i ap
erau aprinse de un rou înfocat. Multe re-
gimente cantonaser pe malul râului i înc
mai multe de ceia parte a drumului, pe
câmpul gol. Din cauza molimei trupele
acestea fuseser inute în bivuacuri, grea —
încercare pentru oamenii nerbdtori de
a se gsi iari la casele lor.
Drumul îmi era între cele dou tabere.
Ca piramide pitice, desfceau
corturile se
pe bolta înflcrat; o linite ca de minune
se aternuse asupra lumii cum înnaintâ ve-
hiculul mieu spre soarele apuind.
Ziua fusese cald, aprig lupta cu
moartea; eram obosit, cam deprimat; i
de aceia slava cerului era ca o minunat
vdire dup atâtea priveliti dureroase. De
departe îns ostaii m'au vzut
apropiiu; din amândou laturile ei alergau
c m
1^5
ara mea
bonetele
spre mine, chiuind, aruncându-i
în sus, îmbulzindu-mi calea cum treceam.
Eram îmbrcat sor de cantate,
ca
picioare, h
numai în alb. Ridicândum în
fcuiu cu mâna ca rspuns la salutare.
Nu li puteam vedea fetele, cci soa-
rele-mi era în ochi, dar li auzeam
chiotele,
strigtele de bun
venire; tiam li pare c
bine c mvd, simt cprietenia mea
pentru dânii.... .. + i
trecuiu prin mijlocul lor, motorul

, ,
Aa
mieu ducându-m departe de vederea lor
spre alte
spre alte drumuri de suferin,
de glasuri
suspine i lacrimi, dar sunetul
ale ostailor miei nu
prsiâ, im el mi-a
rmas totdeauna ca o binecuvântare ce
pstrez în adâncul însui al inimii mele!...
18 August 1Q16.
Partea a Il-â.
Vara trecutam scris câteva foi me-
nite rii mari care mia dat naterea.
celei
Simiam nevoia ca ara aceia s
vad ara
care e a mea acuma prin ocinii cuiva care
a învat s'o iubeasc adânc i s
simt
adânc farmecul ei.
Nu numai în acea ar
mare de din-
colo de Mri schiele mele uoare au în-
tîmpinat bun primire, i de aceia în aceast
vreme de triste naional m'am îndemnat
ca înc odat s
ieau condeiul, i anume
pentru a vorbi despre locurile ce mi-au
fost dragi aice.
Cu trezirea primverii un dor nemr-
genit, pe care nu-1 pot stpâni, îmi umple
sufletul. Ca prinsul care caut prin zbre-
lele feretii s descopere un col din cerul
care-i e mai cunoscut, m încerc a deo-

sebi mai limpede vedenii din locurile care
din inima aceasta s'au rupt.
Scoas din slaurile mele, ele-mi rsar
mai scumpe decât oricând, acele locuri de
unde cu sabie i foc am fost surgunit.
Ele au ajuns pentru mine Raiul pierdut
spre care toi tindem cu dor. De aceia
m'am gândit c, în aceste zile de încer-
care, mcar condeiul mieu ar putea sv
îndrepte, pe câiva din cei ce suntei ca
mine, înnapoi spre locuri de care tânjii.
Sarcina ce am luat-o asupr-mi va fi
i amar i dulce, i, dac poate vorbele
mele v vor atinge sufletul, unii vei în-
cerca s v amintii cadesea mi s'a prut
a scrie cu însui sângele inimii.
1.
Dac sânt mai mult aplecat s vor-

besc de munte, de câmp i de esuri de-
cât de orae i ulii i s descriu sate, bi-
serici i locuri singuratece, e poate i pentru
c artistul din mine m'a fcut întâiu a iubi
aceast ar. Dar totdeauna ctre cei umili,
ctre erani m'am simit mai puternic în-
ara mea 111
dreptat, datinele i obiceiurile lor, bucu-

riile i jalea lor m'au micat uimitor.
Simiam o dorin de a-i cunoate
pentru a-i înelege, de a fi primit ne- fr
încredere în mijlocul lor.
îmi era drag de spaiile largi în care
locuiau, de mireasma bunului pmânt în
care-i înfigeau plugul i am îneles astfel
;
i poezia prafului care li acoperia munca,

neîncetatele lor silini spre un ideal înf-
urat în umbr, pe care nul înelegeau
înc deplin.
Nimic nu este în ara aceasta româ-
neasc pe care s nu-1 fi iubit eu. Mai
adânc i decât copiii nscui pe brazda ei
m'am împrtit eu sufletete cu esurile
cu nesfâritele-i drumuri, cu apu-
ei întinse,
surilede soare, cu pajitele-i umede de
rou zorilor, cu pdurile-i adânci i câmpii
de grâu copt luminând ca aurul. Mia fost
drag i de spinul uria care în vre-un loc
sterpi pietros întindea spre ceruri fru-
museea fr folos a epoaselor lui brae.
In cursul rtcirilor mele am ajuns la locuri
aa de singure încât preau a fi la captul
lumii, i am stat acolo de am privit
gloria ultim a soarelui pân se coborî
spre odihn, i mi-a plcut de singurtatea

din jurul mieu. Mia plcut de bolta aprins
a cerurilor, de strania melancolie a nopii
ce cade, de mirosul roui ce se ridica din
ierburi, de vlul prafului ce atârn asupra
lumii. Miau fost dragi toate, adânc i cu
adevrat dragi!
Acuma cea mai mare parte din ce am
avut, a trebuit s rmâie în manile celor cari-i
vor fi fiind stpâni aspri i fr mil, ale
celor cari vor fi gsind mijloc de a scoate
sânge i din pietre. Dar Dumnezeu vrea
de sigur ca aceasta s
fie numai o încer-
care fr
trinicie, ce s'a trimis asupr-ni
ca s
înelegem mai bine cât am iubit acea
ar i ce scump ni-a fost.
N'aveam nevoie s se rup de la mine
ca s-mi dau sama cât mi se legase de
inim acest pmânt; totui dela fereastra
adpostului mieu, orice icoan ce zcea
adormit în sufletumi, mi se înnal în-
nainte, limpede, minunat. Ci aa sunt de
multe, încât abia de tiu pe care s'o schiez
mai întâiu....
Dar, cum gândurile mi se întorc aa

de firete mai degrab decât oriunde la
ara mea Iii
iloculunde mi-am lsat micuul cel din

adânc i aa de mult iubit, stau o clips
•ca s v
spun despre casa care aa de
•clduros m'a adpostit atîia ani.
Drag cas a Cotrocenilor goal eti

acum.
De m întorc la voi, Cotrocenilor, cum
o s v gsesc ? Cu bucurie m veivzut primi
voi ori tremurând înc de tot ce ai ?
C tare mi-ai fost dragi voi, Co-
ftrocenilor!
Iarna, vedeam din pat cum rsare soa-
rele asupra oraului. Deprins, cum eram,
s m scol din vreme, aceast serbtoare
a colorii a mea era în fiecare diminea,
împotriva înfocatei ei strluciri copacii goi
îi rchirau ramurile, negre i de tot stolul
ciorilor. La anume clipe se ridicau toate
în vzduh dintr'o dat, trgând mictoare
ilinii de negru pe bolta portocalie.
Primvara, m
trezeau psrile cu chis-
cuitul lor trâmbiele casrmilor che-
ori
mândum la primblarea mea clare din
fiecare zi. O, cum Ie cunoteam de bine
•pe aceste trâmbii toate, de puteam spune
dup sunetul lor deosebit care er regi-
mentul ce pornia în mar. In tinerea mea,
114 Mina Regrna RoBâaiei
regimentul care era al mieu cânta totdeauna

o anume bucata ca s m Întiineze c
el îmi iese in cale.
Sunetele acelea din Cotroceni! Pe
toate le tiu, i, de aud acum de-odatâ ceva
care samân cu ele, imi bate inima i lacrimi
imi rsar pe gene.
Primvara i în vara timpurie nopile
rsunau de chemarea trâmbielor: le umplea
i deprtatul ltrat al câinilor; iar de Pati
auziam glasuri de fete cântând in cor
<Hri5tos a înviat din mori . i
apoi de
os din ora sunete vesele de valsuri ve-
niau plutind pân la panica noastr gr-
din ca s amestece frivole note cu cân-
tecul privighitorilor ce se îngânau pân
adânc în noapte. Plin er vzduhul de mi-
reasma florilor. Dar astzi toate aceste
lucruri nu mai sunt, nu mai sunt aa!
Tot mai aud grbitul pas al copiilor
miei alergând spre mine prin crrile a-
coperite cu nisip.— cu manile pline de flori
si pletele frumoase fluturând in vânt Tot-
deauna, la orice vrâst, îmi alergau astfel

innainte cu manile pline de flori, tiind cât
in eu i Ia cea mai umil dintre plante.
Iivd cum vin unul dup altul, i
totdeauna era unul mai mititel ca iea s
ara mea 115
locul aceluja care crescuse... Anul trecut,

micuul Mircea... i tot cu flori în mân
veniau lamine.
Altele erau florile dup vreme ; întâiu
timpuriile apoi ghiocelul, ori un
viorele,
subirel topora alb pe urm vin curpenii
;
de pdure, luminoi ca soarele, apoi la-

lelele i stânjineii, liliacul i trandafirii,
pân ce miezul verii îmi aducea crinii albi
ca zpada, cu strpungtoare mireasm i
mari aproape cât i copilul care-i aducea
spre mine.
sau dus, s'au cam dus...
Dar astea
Mircea zace în mormântul lui rece, i
ostai cari nu sunt ostaii notri stau de
sentinel la ua casei noastre...
Q)trocenii erau odat o mnstire

ascuns pduri, care o despriau cu
'n
totul de ora. Btrâna-i biseric tot st
dreapt la mijlocul curii, încun jurat de
castani, cari, când sunt în floare, par îm-
podobii cu mii de fclii înfipte 'n ramu-
rile lor. Iar, toamna, frunzele li se prefac
în scump aur, pe când iarna arborii se

sprijin goi i înfiorai de zidurile lcaului.
8*
Nicio restauraie greit

n'a profanat
stilul bisericii. St înc
neatins, pstrân-
du-i farmecul de odinioar, dar, din ne-
norocire, când s'a rezidit casa din juru-i,
nimeni n'a avut gândul de a o face la
ioc dup frumoasele modele ale btrânelor
mnstiri din alte pri ale terii.
Simiau nevoie s ni cldeasc un
^ palat nebnuind mcar c Domnia
>,
venit din locuri aa de deprtate va fi

cândva cea mai înfocat admiratoare a
unui stil pe care muli l-au uitat, de pe
urma importaiilor mai nou din strin-
tate. Astfel arhitectura casei n'are frumu-
se, afar de o mic parte pe care, târziu,
am adugit-o noi.
De i am cheltuit multe ceasuri feri-
cite acoperi, unde atâia ani
supt acest
mi-a fost casa, acum dorurile mele toate
spre biseric merg, unde zace însângerat
o parte din însi inima mea.
Inluntrul tainicei tceri a lcaului

mai mult decât un oaspete nobil i-a aflat
odihn. Nobili oaspei ale cror nume
sunt spate pe vechile lespezi sepulcrale.
Dar, pe lâng acele morminte, este acolo
ara mea 117
O piatr pe care nici un nume nui scris.

Mic i nespus de singuratec este acela
ce zace acolo, ateptând întoarcerea celor
ce n'au avut timp s-i sape numele în
marmor.
Cândva ne vom întoarce; atunci o
inscripie se va pune acolo, dup vechea
datin, — i
nu vor trebui multe cuvinte
cci numai patru ani, aa de scuri, a
fost el oaspete pe acest pmânt când
Dumnezeu 1-a chemat aiurea, în mai feri-
cite inuturi.
Chiar lâng mormântul cel fr nume
este o piatr pe care scrie:
«In floarea tinereailor, în vrîsta voi-
niciei, cumplita moarte au rpit din cinstea
boieriei pre Constandin, odrasla
tinerel
cea aleas a Radului biv Vel Sptar. Oh
jale tânguioas! Din rodul cantacuzinesc
trgândui nemurirea, aici cu cinste
astrucat, ca pentru pomenire. Douzeci i
doi de ani fiind, pre a lui maic a lsat
ptimind. Leatul cel de la Hristos o mie
apte sute trei întregi i doaozeci. Lsând
suspinuri multe neamului su, i maic-sa
intristciune mare i lacrmi de a pururea,
fr încetare. Hristoase Dumnezeule, vars-i
Î18 Maria Regina României
milostivirea de-i odihnete sufletul, dându-i

Tu mântuirea; 1729 .
Duioase vorbe, pline de rsunetul

vechilor dureri, de pot sta deocamdat i
pentru celalalt mormânt, unde numele nu e.
Pe unul îl chema Constantin, Mircea
era celallt; unul i-a atins al douzeci i
doilea an, cinci veri n'au trecut peste
cretetul celuiallt ,
—
dar aceiai e durerea
de mam din veac în veac; oricât de în-
delung i oricât de scurt a fost i
dinuirea, nu cu anii se poate i msur

suferina.
In primvara aceasta, Mircea nu-mi
va aduce flori; în zdar ni va înflori
grdina; se vor vesteji curpenii, lalelele
se vor trece, vor rspândi trandafirii;
se
locurile iubite nu vor duce crini pe mor-
mântul care nume nu are.
Tot vor cânta privighitorile, i mi-
resme vor pluti iari în aier, dar trâm-
biile ce vor suna, nu vor mai fi ale
otirii noastre.
i de aceia spune Scriptura, <eu
<
,
slvesc pe morii cari sunt acuma mori,

mai curând decât pe cei vii... Cci ei
n'au vzut fapta rea care s*a fcut supt
soare >.
ara mea IIQ
Pentru ochiul celui indiferent, este

'numai puin frumuse în câmpiile din
jurul Bucuretilor. Ele sunt uniform plane,
prfoase, fr arbori, i când se topete
2pada, adesea ori nu-s decât mari lacuri
de mocirl.
Nu dintr'odat am învat eu s le
in în sam. Venisem doar dintr'o ar de
verzi puni i de copaci largi în ramuri,
i seaca goliciune a acestor câmpi mi-a
•fost greu dintru'ntâiu s
li-o sufr. îmi
era dor de pajiti, însetat eram de umbr.
Jncetul pe încetul mi s'au deschis ochii s
vd frumusei de care la început nu tiam.
Fr s in în sam neîndurrile vremii,
am cltorit în lungul i largul lor, în
ioate anotimpurile. Nu-mi psa nici de
cea, nici de vânt, nici de ploaie; i nici
viscolele nu m
puteau inea acas, nici
fierbintele soare de var.
Îmi plcea s
rtcesc departe de
-drumurile btute, s
descopr locuri pe
•care puini le-nu fost vzut vre-odat. Iarna,
treceam în saltul calului peste întinderi
nemrginite de zpad, când cer i pmânt
rse fceau una, când nu preau a mai fi
nici hotare, nici zri, ci numai o nesfârire

pierdut de alb, care tot mergea i mergea-
i mergea.
Copitele calului mieu lsau o uoarj
urm dup mine, i adesea-mi prea ru
c profanez astfel sfinenia giulgiului de
omt fr pat. iatât de adânc era în
juru-mi tcerea, c-mi apsa pe cap ca o-
povar, m copleia cu puterea ei i
aproape m fcea s m
tem. Când i
când un zbor de cioare plutiau jos supt
boli, i croncnitul lor fcea i mai pu-
ternic singurtatea ctre care cltorisem,
departe aa de mult de locuinile oamenilor.
Dup lungi luni de iarn, mare-mi
era bucuria de primvara ce se trezia.
tiam unde se pot afla cele mai timpurii-
dintre flori ; drum lung fiaclrit
pentru a culege cei d'intâiu clopoei gal-
beni, pentru a avea bucuria vre unui covor
albastru de viorele într'o pdure ht ht
departe; îmi era drag de cea d'intâiu nlu-
cire ceoas de verde pe slcii, i cunoteam
locuri singuratece unde ele stteau în cete,,
lsând ca plângtoarele lor crengi se s
târasc peste apele cu mers iute, crescute
de zpezile în topire. tiam de cutare-
ara mea 121
bisericu la mal de râu, aa de btrân

i de rustic de se ineau abia'n încheie-
turile lor pre'i de lemn. Sta cu totul
pierdut în mijlocul unui cimitir smnat
cu cruci joase de piatr, ieind din pmînt
ca nite uriae buruieni necunoscute.
Vechiu era lcaul, vechi erau i crucile
mai mult fr nume, dar clopoeii galbeni
i vinei ce se luau la lupt între ele erau
tineri de a primverii tinere.
Stteam privind îndelung smerita fru-
muse a locului, i sufletul mi se mic
straniu la farmecul atâtor mândrei neme-
teugite, temându-m totui frvoie c
erau menite s piar i întrebându-m cu
mirare dac acei ce ridicaser lcaul îi
dduser sam cumva c liniile lui erau
neasmnat de gingâe i aezarea lui o
bucurie pentru ochiul artistului.
In ani mai noi, adesea am cutat bi-
sericua aceasta în ruine; dar ea nu mai
era pe faa pmântului, cum cele frumoase
sunt din nenorocire menite s
dispar,
cci vremea merge înnainte i nui pas
de lucruri a cror osând e s se fac
buci i s piar, i mai ales de asemenea
smerite lucruri ascunse departe, în locuri
'i22 Mria Reg[ina României
ale cror nume abia de-1 cunoate cineva.

Ca atâtea altele, bisericua e acum numai
o amintire ce-i are locul în inima mea,
cu amintirile altor lucruri care i ele s'au
"fcut buci i nu mai sunt....
Ammai avut vedenia atâtor sate cu

copaci roditori în cea mai deplin înflorire.
Vd gloria ramurilor lor pline de flori în-
tinzându-se pe fondul luminoasei bolti,
magice ziduri albe peste nesfârita bolt
de albastru...
Intr'o zi-mi aduc aminte c am mers
din sat în sat numai s sorb în sufletul
mieu acea minunat încântare de alb i de
vânt. Psrile cântau, se auz<â glasul
'mieilor, vzduhul er plin de foile florilor
ce cdeau plutind pretutindeni ca fulgi
mari de zpad.
Uncioban veni încet, sltre, ducân-
•du-i înnainte oile. Ca un nor în micare
mergea cu el un ceos vl de praf, aa
incât trecii de mine cum trece un vis, cu
'dulii lâng dânsul i cu mgruul sur
purtând desagii goi pe spate i solemn
«mânând pe cele din urm.
ara mea 123
Se apropia atunci de mine o iganc

btrân, pitoresc i murdar, cu toiagul
în mân, înfurat în zdrene, chioptând
i despletit. Btrân ca dealurile era i-
ganca, dar sordida ei siluet pstra înc
•ciudate contururi de frumuse. O lulea
de lut alb-i era înfiptcolul gurii; ea
în
se rânji la urm i o
întinse mân
ciol-
fioas în ndejdea s
capete un ban.
Baba trecîi, i alii venir la rând pe
drum; car trase de boi cenuii ca piatra,
plugari mergând la munca lor i copilai
cari cântau i râdeau i erau bucuroi.
O mam rsri acum, purtându-i pruncu'n
brae, un bieel târându se lâng dânsa,
iar îndat dup aceia un flcu cu dinii
strlucitori pe spinarea calului fr
ea.
Pe drumul cu praf alb ei îi întindeau
irul, bolta zimbind asupra lor, i de jur
împrejur arborii erau în floare i în fie-
care ramur psrile cântau. Lumea era
-tânr, i inima-mi fericit.
Dar oale acestea s'au dus... S'au ca
mai dus!....
III.
Toate ruinele au pentru mine un far-

mec deosebit. Cum le vd de departe^
totdeauna caut s
rsbat la ele, cât de ru
s fie drumul. Cunosc una, nu departe de
Bucureti, care a pstrat linii de cea mai
mare frumuse btrâna mnstire Comana.
:
Zidit între 1601 i 1611 de Radu

erban Voevod, biserica, înnoit, pstreaz
înc osmintele acestui Domn, care a fost
urma vrednic al lui Mihai Viteazul. Ca
i acest mare înnainta, în Ardeal i-a dat
el luptele. A cunoscut amarul înfrângerii
i a murit în exil, —
dar cenua s'a adus i
tocmai din catedrala Sfântului tefan la

Viena ca s zac în rsîeaa mnstire pe
care o înlase la un erm de ap, pe loc
aa de singuratec.
Acuma e o ruin, ale carii nobile linii
se ridic pe neateptate spre ceruri; ma-
siv i drpnat zace ca un balaur ador-
mit într'un inut de lacuri i mlatini. Un
râu cu undele încete se mldie supt te-
meliile ei, i marea zidire îi oglindete
vechea frumuse în apele ce par a se
opri o clip din mersul lor ca s
cuprind/
ara mea 125
•CU iubirebtrânele ziduri, odat mândru

lca de Domn.
Aproape uitat e calea ce duce acolo.
Dup topitul zpezilor e aa de adânc
noroiul, încât numai carle cu boi dac
îi încearc norocul pe acolo, i aceasta
adauge înc la melancolica tain a locurilor.
Am fost acolo într'un amurg înflcrat

de var; vzduhul era aa
de linitit, c
prea atârnat asupra capetelor noastre,
iar apele atât de odihnite încât rsfrân-
gerea zidurilor prea o alt cldire rstur-
nat în ele. Vechii prei i malul pleuv
.pe care stau, erau în aceia coloare; nici
un copac, nici un pâlc de umbr departe
împrejur, dar în râul de jos doi boi albi-
cenuii cu puternice coarne intraser pentru
a-i potoli setea de sear. Stpânul lor
sttea de se odihnia lâng dânii, în mul-
tmire lin la apusul soarelui; munca zilei
"i-o fcuser; pace i uitare se lsaser
asupra acestui col de lume tihnit.
M'am crat prin toate prile ruinei,
strecurându-m prin crpturile zidurilor,
tircând pe rpezi povârniuri, înfruntând
scri de lemn, putrede, pân am

ajuns în
foiorul, deschis, care, cu stâlpii lui sup-
irei. e o adevrat comoar de art veche.
Pe jumtate czute sunt treptele care
duc -la dânsele, înluntrul zidirii în chip
de turn care-i alctuete baza, dar din
mijlocul stâlpilor se deschide o nemrge-
nit vedere asupra râului i a multelor
mlatini de dincolo, care se pierd în de-
prtarea nelmurit a esurilor.
Primvara, aceste mlatini se aprind
de irisaii ca aurul, nenumrate ri sl-
batece se slluiesc prin trestii, ispitind
vântorul.
«
Biserica, din luntrul curii, a fost

refcut, pierzându-i astfel frumusea i
farmecul, dar vechile ziduri ce o încunjur
au pân aziminunatele proporii ale cl-
dirilor din acele vremuri. Pe alocurea în-
doitul pridvor de stâlpi, unul de asupra
celuilalt, s'a pstrat înc fr
intrerupere-
dar prin alte pri mândrele construcii
de odinioar nu mai sunt decât, un mal,
dr inform de crmizi i pietre; ierburi,
flori slbatece i mrcini leau luat în
stpânire, natura acoperind milostiv cu
ara mea 127*
îrumusea ei nemeteugit ceia ce omul

a lsat s
cad în praf; astfel neîngrijirea
lui i bielugul ei de drnicie au prefcut
aceste drâmturi îngrmdite într'un col.
de vraj.
De proporii urâte, vpsit în cenuiu
i fudul, biserica, odat de un gust ales,
stric, vai!, o armonie, care, altfel, ar fi
desvârit. Inluntru, nimic interesant

decât lespedea veche care înseamn locul
unde Radu- Vod
erban îi doarme ve-
nicul somn.
Deunzi o btlie mare s'a dat de

jur împrejurul ruinelorde la Comana. La
priveliti de moarte, de zbucium rsboi-
nic i suferin a cutat de sus mnstirea
mândr pe vremuri, ruinat i plin de
groaz înnaintea nscocirilor de astzi ale
omului.
i
rmâne acum din draga veche
ce
mnstire? Au nimicit oare bombele cul-
turii ultima ei frumse, care ca un vis
ce se pierde se inea numai pe jumtate
de vremile noastre? Czut-a foiorul pe
stâlpi, cea mai scump podoab a zidirii,,
împreun cu atâtea altele care s'au pr-
"128 Maria Regina României
buit în acest rsboi mai neîndurtor ca

toate ? Cu sfâiere de inim m întreb
câi fii de mame care plâng au murit sin-
guri i nemângiai
supt umbra zidurilor
ei. A
înroit sângele lor apa care aa de
panic oglindia faa rnit de vremi a l-
caului? Aceiai ap
pe care în sar ceia
de demult am vzut-o înroit de ultima
strlucire a soarelui, aceiai care p- ap
rea ca un adaus al fantasiei unui pictor
la o icoan de pace i tihn...
din mormântul su, Radu-
Auzit-a,
Vod erban
glasul unor tunuri cum pe
departe nu erau în zilele lui i i-a rupt
el oare odihna? Sau poate singur în mij-
locul haosului a zâmbit de un zâmbet
cuminte înaintea sgomotelor fr
folos ale
acestei lumi, el care a gsit dincolo de
Marea Umbr
un adevr pe care nimeni
din noi nul tie? C
doar o vedenie mai
grozav decât toate bombele nvlitorului
n'o fi rupt i patul unde dup
atâtea r-
tciri Vod
a crezut în sfârit s-i afle
rpausul
întrebri fr rspuns înc, Co-
fiind
mana astzi între locurile care nu mat
sunt ale noastre...
ara mea 129
i e acum vremea când stânjinei gal-

'beni auresc rtcirile multe ale apelor;
dar nu vine una s-mi spuie cum e chi-
pul pe care astzi râul cu mers încet îl
•oglindete în apai care deunzi în alt
rou s'a aprins decât de-al soarelui murind.
Nu Comana este un loc

departe de
al crui numel tie orice Român Clu- :
>grenii, lâng apa Argeului. Cci aici în

-zilelede mult trecute Mihai Viteazul a
câtigat btlia-i asupra Turcilor. Povestea
spune apriat c
vitejia însi a marelui
voinic a dobândit biruina: cu securea în
mân s'a aruncat el îrt vlmag, rspân-
dind groaza prin rândurile dumanului.
Munteni, Unguri, Ardeleni, ba pân
•i Cazaci erau sub porunca viteazului Mi-
hai, i toi boierii rii luptau lâng dânsul.
Jn aceast neuitat btlie muli Turci de
ranguri mari i-au perdut viaa, între alii
Paa de Caramania, iar Marele-Vizir Sinan
care era mai mare peste dânii, a fost
rnit i doborât jos de pe cal.
Dar o alt lupt, cu atât mai uciga,
s'a dat ieri în jurul Clugrenilor. N'au
y
avut înc vreme istoricii s povesteasc^

amnuntul frmântrilor sângeroase care
zac înc ascunse în tain i în durere.,
nici nu putem spune astzi câi dintre
vitejii notri i-au lsat vieaa pe locul
acesta.
O cruce veche st aici, înnegrit i
btut de vremi, de proporii uriae:,
sumbra ei frumuse m'a chemat adesea
s-i privesc laturile pline de slove spate.
Sunt rânduri scrise de sus pân jos, pe
o parte i pe alta, i cuvinte pe braele-
rstignirii, —
dar nu s'a scris înc i po-
vestea btliei ce am dat-o noi la Clu-
greni. i
eu nu tiu cine va fi s'o scrie,
nici în ce cuvinte, dar un lucru, pe acela
îl tiu; povestea pe care un neam întreg'
a însemnat-o aici cu sânge i cu lacrimi...
IV.
Peste dealuri i vi, peste câmpi.

pduri i esuri. peste tot ce am iubit i
am pierdut, Primvara va fi smnând
acum înflorit ei mantie plin de fg-
duini. i pe locurile pe unde au czut
viteji va fi rsrind iarba, înc mai verde
poate pentru c
pmântul a fost hrnit
ara mea 131
acolo cu atâta sânge. Aproape aurii în

strvezia lor tinere, cele d'intâiu fragede
frunze vor fi umplând gradinele noastre
prsite cu farmecul frumuseelor ce in
doar o singur zi. Flori, flori multe vor
fi ieind la lumin pretutindeni, cci nu
le-or fi smuls doar pe toate, din rdcin,
dumanii!
Cât de mult sai fi dat drum urii
lor asupra terii noastre, i tot nu vor fi
putut opri de a-i desfura

stînjineii
floarea de un rou desvîrit, nici lalelele
de a ini ca flcri ctre soare. Greoiul
lor picior nu va fi putut striveasc s
toat frumuseta de pe lume; distrugerea
lor trebue s
aib un capt; vre-un col
va fi fost cruat, i cutare panice locuri
tot vor mai fi crezând c
Primvara aduce
cu dânsa obinuita-i solie de bucurie!
Este o grdin de care mi-i dor, una

care mie drag, o grdin în care i
înnainte de a fi a mea obinuiam r- s
tcesc. Lungilc-i crri umbroase, pote-
cile- crescute cu iarb, apele-i adormite
i
aveau pentru mine atracia lucrurilor din

vise. M
bucuram în singurtatea ei, în
vraja adâncurilor frunzoase care m

um-
pleau de simul odihnei.
Un boier btrân pe care nu l-am în-
tâlnit niciodat era stpânul grdinii; când
era tânr, îi plcuse locul, i va fi visat
'
vre-un vis aici, în taina copacilor umbroi!

O
veche cas trist se înnal în
mijlocul grdinii, una ce-mi prea stpâ-
nit de ciudate amintiri care o umplu de
întunerec. Când boierul acela btrân a
murit, el mia lsat casa si grdina:
îndemnat de gândul c-mi era drag de
singurtatea ei, a vrut mai bine s
fie a
mea. Copii n'avea, i se temea c

alii
nu vor îndrgi locul scump tinereelor sale.
Astfel parcul cu frumoii lui copaci
vechi i cu crrile crescute cu iarb al
mieu ajunse a fi, cea d'intiu bucic de
pmânt pe care în numele mieu însumi
lam stpânit!
Un sim de mândrie-mi cuprinse su-
fletul, i cu el minunate vedenii de fru-
muse. Vzuiu grdina prefcându-se pe
încetul într'un raiu de colori venic-schim-
btoare. Fiecare anotimp cu floarea lui,
aa de larg sdit, încât locuri întregi s
fie numai flori.
ara mea 133
Mi-ar fi plcut fi s
rtcit prin
câmpii roii cu stânjinei de toate nuanele,
smnai cu atâta bielug pân i pe c
crri s'ar fi Întrecut a crete în strlucirea
lor glorioas. Cât despre trandafiri, erau
s fie atâia, încât i- ar fi întins crengile
pline de flori pân
de-asupra apelor, tr-
când malurile cu pete largi de rou.
Maci ca focul în mândre pâlcuri ar
fi chemat ochiul de departe, i mai de
vreme zarnacadele fr
de numr ar fi
acoperit margenea pdurii, dând închi-
puirea unei zpezi trzii, pe când curpenii
de aur ar fi umplut crângul cu o str-
lucire ca i cum pmântul tot ar fi fost
aternut cu lumin.
Cât despre casa cea veche, faada ei
era s fie schimbat într'o mai dulce
simplicitate, cci, de i prsit într'o
grdin npustit de buruieni departe de
vuietul lumii, cutase a-i da un aier de
importan pe care nu o avea cu adevrat.
Aveam de gând s-i armonisez liniile, în-
deprtând toate sforrile de fals deco-
raie, prefcând-o într'o locuin simpl,
alb, cinstit, aa cum în mai vechi veacuri
era datina s
cldeasc aceast ar.
Joas, larg i zdravn, aa mi-o vedeam

eu, plin de tihn, urâtu-i coDeri subire
fiind înlocuit cu altul de indil, cu stre-
inile larg întinse.
*
Plnuisem i tainice grdinie cp-
tuite cu piatr i încunjurate de ziduri
ca nite curi de mnstire. Le i vedeam
pline de flori în jurul adâncilor iazuri,
reci i recoritoare în cldurile de var.
Planurile-mi erau toate gata, zilnic m
plecam asupra lor, cldind vis peste vis.
Dar nu începeam lucrul mieu, i venic
vorba mea era aceasta: Va fi dup
rzboiu».
i alte hrâniam eu cu drag,
visuri
mai practice i
poate puin egoiste. Eram
s desvolt iubirea grdinritului printre
steni, orânduind premii pentru cei ce vor
cultiva mai credincios vegetale i fructe.
M
pmântul
gândiam s
împrumut pri din
li
mieu, dac se vor arta harnici

i destoinici la lucru. Smeritul mieu Co-
pceni, aa mititel cum este, era s ajung
un col de civilizaie, unde orice om s'ar
fi bucurat de munca manilor sale. Dar i
aceasta era s fie dup rsboiu..., dup
rsboiu ...
ara mea 135
Acuma, grdina mi-a fost smuls, i

nu mai rmân decît visurile... Cu gîndul
rtcesc ling dragile mele slcii pletoase
i în jos prin pdurice la podul ernesc
de pe malul apei. Acolo rmân cu ochii
la care i duce pân dincolo de
Argeul
margenile vederii tulburile valuri.
Aud glasurile privighitorilor, zumzetul
miilor de albine. Pace este pretutindeni,
.î linite. Eu stau singur cu visurile mele...
îmi aduc aminte o noapte cu puini

ani urm, o cald noapte de var,
în
adevrat noapte româneasc, rsunând
de ltratul deprtat al cânilor. Eu cu alt
cineva din ai miei ne coborâsem la malul
apei s
ne uitm la Argeul argintat de
razele lunii.
De un cenuiu ca al porumbelului
•era lumea, i tot aa i bolta însi. Ca
stafiistteau slciile în iruri, întingându-i
crcile lungi în apa care curgea încre-
indu se peste rdcinile lor.
Palid de paliditatea morilor, privia
'de sus luna la tcerea noastr. Deprins
cu vraja în care totdeauna ea cuprinde
^36 iMaria Regina României
inimile oamenilor,rspândia, linitit ;-

nepstoare, lumina ei asupra noastr,,
privitoare venic a unor simiri la care
nu iea însi nicio parte.
. Cu ochi de foc se uitau stelele la mai
înalta ei rspândire de raze, smânândt
cerul cu puncte de lumin. Noapte de
frumuse, noapte de pace... ce de- i
parte-mi era gândul de vedeniile rzboiului...
S'au schimbat toate..., toate s'au'
schimbat. Ce rmâne acum din grdina
mea? Parc tiu eu!
turburat tcerea adormit în
l-a fost
iarb de sunetele luptei? Mândrii ei copaci
btrâni au fost ei rupi în buci de bom-
bele dumanilor? S'au cutremurat apele-i
adormite de vuietul cel mare al btliei?
Cci aceasta o tiu: chiar pe drumul ce
trece pe lâng grdina mea singuratec
s'au aruncat ostile de nvlire asupra ora-
ului nostru.
Topindu primvara, ce icoan
se cu
de pustiire vdit zpezile iernii?'
vor fi
S'a prefcut în pustiu adpostul visului

mieu? Ori prin vre-o neauzit minune a
fost cruat de furtun? Ce tiu eu!
M voiu întoarce odat în tainica-i-
ara mea 137'
umbr, m voiu mai cobori Ia apele ce

curg încet în hotarul ei, ca s
aud în crâng
cântând privighitoarea i s
privesc din
nou supt luna de argint Argeul ce curge
alturi? îmi voiu mai smâna eu florile,
imi voiu îndrepta casa pentru a face din
grdina mea un col de pace i progres?'
Ori toate vor fi fost numai un vis pe
care ca atâtea alte lucruri îl va fi înghiit
în adâncurile ei traged'a cea mare? Ce
tiu eu?
fi gândind aa de casele ce
Câi vor
ie-au prsit, de grdinile ce leau iubit,
de visurile ce le-au visat, minunându-se
pe urm dac lucrurile se vor face din nou
ce au fost, dac inimile vor avea tria ce
trebuie ca s ridice iari ce a czut...
Dar atâta tiu : Dac ni e scris s
ne întoarcem vre-odat la vetrele noastre
cele prsite, vom fi ca o ceat de dru-
mei, cari, trecând un râu mare, s'au splat
de atâtea care le împiedecau paii i le
fceau ochii orbi. Vom înelege mai bine
preul lucrurilor ce am avut, le vom iubi
mai bine, fie i în ruinele în care le-am gsi.
Greu e de sigur s
cldeti din nou,
dar ce lucru binecuvântat este dac o facem
CU manile curite de focul suferinei i

jertfeiprin care am trecut! Eu socot c
încercarea cea mare care a venit asupra
noastr ne-a ridicat la o culme de pri-
vighere, artându-ni o cale mai larg i
mai curat.
Aa s ndjduim, pentruc doar Cre-
dina munii mic din loc i de
îi . aceia
s avem i noi Credina!
Pânâ nu închid acest capitol, vreau

-s vorbesc de o sear neuitat, sear de
var, chiar înnainte de declaraia rz-
boiului.
Dei cldura er copleitoare, Regele
i cu mine rmsesem în ora, neputând
prsi Capitala noastr în clipa când nori
de furtun se strângeau tot mai negri la
hotarele noastre. Un sentiment greu de
intunerec se întindea peste toate, inimile
erau nelinitite; tulburi, sufletele. inima i
Regelui nu era cea mai puin tulburat
din toate.
Erau zile de ateptare în tremur de
inim. tiam bine c
aripa rsboiului
plutia acum în preajma terii noastre, ;
ara mea 13Q
ca doi prini cu grij ctam spre zri,

simind c apropie Ceasul Ursitei,
se c
nimic nu poate opri acum furtuna
mai
care era s se sfarme asupra terii noastre
Fr odihn erau nopile Regelui
somnul fugia de dânsul, sufletu-i era sfâ
iat de îndoeal. —Era acesta oare mo
mentul cel bun? Dac trage sabia, va f
oare pentru binele rii? Cuvântul ce are
s spuie, cuvânt care trebuia s taie toate
legturile lui cu ce i-a fost drag odat,
cuvântul acesta va duce oare poporul lui
la împlinirea Visului de Aur?
Aceasta era problema înalt ca munii
care-i pzia patul noaptea, sarcina grea
ca lumea care-i apsa pieptul i pe care
avea s'o duc, oriunde mergea, împreun
cu dânsul...
Ca s facem zilele acestea de nel-
murire chinuitoare mai puin ucigae, pro-
puneam drumuri lungi spre sear, la cea-
sul când soarele se apleca spre Apus.
Amândoi aveam un dor ciudat s
mergem departe în adâncul Teri', s r-
tcim pe ci multe, s
atingem multe lo-
curi, parc ni-ar fi fost fric de a nu le
mai vedea, - toate acele locuri pe care
Î40 Mria Regina României
Ie descoperiserm în fericitele zile ale ti-

nereei noastre.
Ne amintiam aici de o biseric, din-
colo de o ruin, de stucene pe mal de
aoe, de esuri ce unduiau pân la rmuri
dunrene, de lungi drumuri capt fr
strbtând atâtea aezri, de umbroase
coluri, de panice lunci unde ciobanii îi
pziau turmele. Toate ni erau nesfârit
de scumpe, i îndoit de scumpe la ceasul
când aa de aproape simiam primejdia.
In sar aceia de care-mi aduc aminte
cldura era apstoare, de te înbuia
aproape, nici o suflare de vânt în aier.
Praful ridicat de noi i de carle ce în-
tâlniam, atârna ca un vl de-asupra p-
mântului; peisagiul întreg era acoperit
astfel de cea ca un pastel de pe care
praful colorilor a czut pe jumtate.
Era în vzduh ceva care gâfia, care
se sbâtea, în consunan deplin cu ne-
linitea inimilor noastre, ce se simiau
apsate de emoii prea amestecate ca s
se poat rosti în cuvinte. Ne durea de
marea dragoste oentru ar i de nesigu-
rana chinuitoare a lucrurilor ce erau
s vie.
ara mea 141
eranii îi strângeau seceriul, carle

veniau ctr noi, unul dup altul, prin
praf, ca stafii rsrind dintr'un vis, unele
pline pân sus cu tremurtoare piramizi
de paiu aurit, cu ptlgele roii ca
altele
focul, lucii i strlucind ca nite uriae
pietre scumpe. Copilai stteau pe proa-
pul scâriitor, pocnind bucuroi din bice,
pe când brbai i femei mergeau alturi
cu feele pârlite de statornica trud sub
arsura soarelui. In ir fr
de capt veniau
spre noi, rbdurii i panici, —
icoan de
belug i mulmire.
Maina noastr mânca o leghe dup
alta, i, totui nesfârit ni se întindea dru-
murile în lungimea lor prfoas. Prea c
vânam vremea însi. Nu vorbiam un cu-
vânt, dar ochii notri sorbiau orice vede-
nie drag, i sufletele noastre erau lacome
de lucrurile ce am iubit. Innainte, tot îna-
inte înamurgul de aur; înnainte, tot înna-
inte spre apusul soarelui...
Umbrele se fceau tot mai lungi; sim-
eam noaptea de var tot mai aproape;
niciodat praful nu apsase mai des aierul
nemicat. Se rotocolea asupra pmântului,
atârna din ceruri ascunzând zarea; înf-
ura i pomi, apsa plmânii, orbia

vite
ochii, înnbuia gâturile, de nu puteam r-
sufla. Dar înainte, tot înainte ca în delir
grbiam, tot înainte spre apusul soarelui.
Drum fantastic, drumul acela prin
praful care avea în sine ca apsarea unui
vis ru, de o potriv cu prevestirea care
ne chinuia sufletele.
De odat prin ceata care fcea din
lumea întreag o tain, soarele se vdi,
mare i stranic de aproape. Un bulz de
foc uria, grozav i amenintor, ca o ve-
denie din visurile frigurilor.
Ne-am oprit o clip
în alergarea noa-
str tot înnainte, s
privim roia-i frumu-
se fantastic, copleii de o aa de stra-
nie privelite, — când iat c din praf
un glas se ridica lâng noi: Soare de
rsboiu, soare de sânge, —
semn de lupt».
Cine vorbise? Gândurile noastre sin-
gure? Ori glas de om?
Neam uitat prin valul prafului. Un
teran btrân preajma noastr, ar-
sta în
tând soarele cu degetul Iui care tremura:
«Soare de rsboiu >
iam simit c
btrânul spusese tare
însui gândul ce era în noi...
ara mea 143
V.
Deocamdat trebuie s-mi întorc pri-

virea de Ia esuri ctre înnlimi, ctre ve-
deniile marilor muni posomorâi în um-
bra crora Regele vostru de pân ieri i-a
cldit cuibul. Sinaia! Numele i-e plin de
sunetul frumuseei, de sunetul bucuriilor i
al durerilor mai apropiate. Sinaia.' Locul pe
care Regele Carol 1-a creat, locul pe care
î-a iubit i de care era mândru, locul în
care s'a svârit.
Odat numai un stucean lâng o sin-
guratec mnstire
din Carpai unde
Domnul terii obinuia s
capete adpost
înnaintea arielor verii, e acuma un înflo-
ritor orel, plin de vile i în care atâia
i-au înnlat plcute locuine. Ispitit de
strlucirea codrilor ei, de puritatea aerului
ei de înlimi, de gloria culmilor ei stân-
coase, Suveranul României s'a hotrât s-i
zideasc acolo castelul. i el i-a avut vi-
sul, dar un vis pe care 1-a îndeplinit în-
cetul cu încetul, în ani îndelungai.
Sinaia e frumoas vara, cu grdinile
ei strlucitoare de flori, mai întinse i
mai trufae în colori dec^t oriunde aiurea.
Dar nu mai puin mândr este ea toamna,
când pdurile de fagi îmbrac fantastice

nuane de aur.
Iarna, tcut i solemn, ea doarme
supt un acoperi alb de zpad, aa de
orbitor în scânteiereai uniform, încât
abia de-i poate urmri ochiul strlucirea.
Rsrind din tot acest alb nesfârit,
brazii stau ca uriai, purtând rbdtori
pe umerii lor o povar ce ar strivi pe
oricari alii, i numai cei mai tinerei, când
prea mare li este sarcina, se pleac pu-
intel înnainte, îndoindu-i vârfurile.
Pdurile sunt, primvara, o minunat
biseric înnalt de frunze strvezii. Ade-
sea am rtcit clare sub fermecatul ame-
stec de aur i verde al foilor ce abia se
desfac din muguri. Psrile cântau. Jos
era un singur covor de smarald, ptat de
brebenei i palide viorele vinete, adu-
nânduse cu miile supt copitele calului
mieu.
Cum îmi plcea mie s
clresc pe-
ste esuri larg întinse, tot aa îmi pl-
cea s sui muchi de muni, silindu-mi ca-
lul pe crri pe care puini le-au strb-
tut vre-odat. M'am crat pe drumuri
prpstuite, care nu erau decât urme de
ara mea 145
•pdurari, i am ajuns la locuri de o aa de stras-

Tiic singurtate, de pare cmi luau suflarea^
Nu tiu dac mi-a fost mai drag de
codrii cei mari primvara, vara sau toamna,
cci totdeauna ei au fost plini de o
mreie care nu se poate asmna cu
nimic ce afi cunoscut aiurea.
Nicio secure nu lovise puternicii lor
brazi, i, când furtuna ddea jos un
'trunchiu, el zcea unde czuse, putrezind
în bielugul pmântului, temelie glorioas
a florilor ce vor veni. departe de nvala
sfrâmate.
^ciupercilor asupra puterii lui
Mia plcut de dimineile de toamn,
•când munii înali alctuiau un fond de
albastru închis pentru desfrâul de galben
,palid, de armiu i rugin, când bolta era
atât de curat. încât prea un steag flu-
turând asupra cerurilor într'o zi de bu-
curie naional i când pdurea de-asupra
era aurie, i tot aurit jo^.
Mândr era simirea de a putea
merge drept înnainte în galop prin toat
aceast serbtoare a colorii, departe, de
parte de locuinile oamenilor, departe în
singurtatea unde eram singur cu natura
:i singur cu Dumnezeu!
ij
lAt Mria Regina României
De O mreie mai auster erau dru^

murile mele pe culmi de
munte, când^
dup lungi ceasuri de sui drept, atingeam
vârful i puteam s m
uit de sus la
lumi pe care mi se prea c
le-am cucerit,
de câte silini fcusem ca s
biruiu în-
nlimi ca acestea.
Mi s'a întâmplat s-mi pierd drumul
prin nouri i s
clresc ceasuri întregi
minunându-m unde eram, a vedeafr
înnaintea mea alta decît fantastice cldiri
de neguri. Bucuroas eram de simul sin-
gurtii desvârite, în cunotin atât c
de aproape îmi erau bolile încât cu ne-
putin mi-ar fi fost s
nu le vd. Mâ
simiam ca omul d'întiu pierdut în
cel
lumi care nu-i cptaser înc liniile lor
hotrîte. Ceaa care plutia în jurul mieu
prea aburi ce nu s'ar fi inut nici de cer,
nici de pmânt, apoi deodat se ridica, i
m treziam uitândum la priveliti cu-
noscute, care se întindeau atât de departe
supt picioarele mele, încât smnau
a fi
visuri de care slab îi mai aduci aminte
când te trezeti din somn.
Une ori sriau la mine duli slba-
teci, lâtrând turbat în jurul calului, i t-
ara mea 147
pstor de care am vorbit adesea se

cutul
deodat, ieind din nori ca vreo
tot uita
fptur preistoric aparinând slbtciu-
nilor.
îmi aduc aminte de un drum ciudat,
cînd norii erau mai jos decât mine i c-
ltoriam încet între dou lumi. Tocmai
sus m urcasem aproape de ceruri, dar
colo jos lumea oamenilor era ascuns
vederii mele de o deas perdea de
negur. Singur eram. la o parte de cei
ce triesc, necunoscute pmânturi desf-
urându-se tot înnainte la dreapta mea, la
stânga mea, în nesfârite valuri, cît îmi
vedeau ochii.
Bolta deasupra era un nesfîrit co-
viltir de albastru, dar în adânc erau
oameni cari-i fcuser case, cari trudiau
i iubiau i urau; în adâncuri, acolo toate
erau înfurate în aburi.
Silindumi calul care tremura, drept
ia margenea prpstiei, am aruncat o
privire în fund. Un sim de spaim m'a
copleit: lumea în care trisem se pre-
fcuse într'o imens cldare din care aburi
uriai se ridicau ca fumul...
Calul sforia i se invârtia împrejur.
prins de fric: prea neînchipuit, grozav

i tainic era lumea aceia de dedesupt.
'
Aceasta e Sinaia de care mi a fost
drae, Sinaia mea! Sinaia muntelui, a
pdurii, a râului în spume, a farmecelor
de primvar, a gloriilor de toamn,
lumea clopoeilor albatri învlurai, a uri-
aelor deprtri, a puternicelor stînci care
sfideaz pe oameni, a tcutelor adâncuri
pline de umbr i de întunerec; lume de
—
frumuset adevrat lume a lui Dum-
nezeu !
Dar era i alt Sinaie, uurateca Si-

naie cuttoare de plceri, de rochii fru-
moase, de plrii i de ghete moderne.
Sinaia care n'avea decât grija adune s se
în cete, mai bucuroas de vorba zadarnic
i de scandalul strzilor de unde plecase
decât de singurtile cele mari unde
Dumnezeu era aproape. Une ori obinuiam
s m cobor i
la Sinaia aceasta, zimbind
de micile ei plceri în care se desfta,
amestecându-m uneori între cei în ve-
nic serbtoare cari veniau de jos din
ora psntru câte o zi. Aveam un sim de
ara mea 149
blând înelegere fat de dânii, pricepând

bucuria lor de a respira aierul curat al
muntelui i nu-i despreuiam, dar cu ade-
vrat ei nu tiau nimic din tainica lume
care e a mea.
hîrtiuele cu care
M suprau numai grozav
pângriau potecile mele
de pdure, cci omul, cu felul lui de a-i
petrece vremea, adesea pte?z opera cu-
rat a naturii.
Dar era i o a treia Sinaie, Sinaia

btrînului Rege Carol, marca Sinaie
mândr pe care o fcuse el bucat cu
bucat dea lungul a muli ani, Sinaia
care era mândria lui, bucuria i odihna lui.
De obiceiuri sobre, îngduindu-i lui
însui numai puine plceri, el gsise o
uoar oprire din lucru în acest singur
/oc care era mai drag pe lume. Acesta
i
era lcaul inimii lui: atâta o îndrgise,

jncât numai cu greu se putea smulge
dintr'însa ca s mearg aiurea. Cltoriile
iiind grele în zilele tinereii lui, el nici-
odat n'a fcut parte d'n acei cari se
Tiic uor dintr'un loc într'altul.
Odat pe an se strmuta de'a Bu-
cureti Ia Sinaia, i acolo rmânea pân
'
ce în Noemvrie se întorcea iari în ora,

afar numai dac vre-un drum undeva
nu-1 silia s prseasc iubitul lui castei
pentru vre-o câteva sptmâni.
In cei douzeci i doi de ani câi
i-am trit împreun, am vzut castelul din
Sinaia schimbându-se la mai mult fa
decât odat. Necontenit Regele nscocia
vre-o îmbuntire, cu bucuria cu care
printele se bucur de sporul copilului
su. Ceasuri întregi era el în stare s
rtceasc prin mândrele încperi unde an
de an grmdise comori nepreuite. Picturi
de maetri vechi, mobile btrâne, pre-
ioase vase, covoare rsritene i arme
de felul cel mai rar. O
via i-o chel-
tuise ca s
strâng toate aceste nepre-
uite lucruri, cci era un om care tria
pentru alii, cheltuind numai puin pentru
el însui.
Regîna lui btrân îi tot îndemn s
cldeasc cci este un eres:
necontenit,
c acela carei isprvete casa moare în
anul când a isprvit-o.
Tot aa de scumpe ca i castelul i
comorile de multe feluri erau grdinile
pe care le sdise i odurea dincolo de
ara mea 15t
dânsele. Nu era drum pe care s

nul fi
tras el, nu era teras care s
nu fi ieit
din gîndul lui, nu era fîntîn pe care el
s n'o fi plnuit. Mai de mult fceam
preumblri lungi împreun, i multe crri
le-am descoperit noi suindu-ne i cobo-
rândune pe povârniuri de muni. In anii
mai târzii, când sntatea-i era zdrobit,
se mulumia s
se primble pe teras ori
mergând încet, btrânete de-a lungul po-
lecilor din apropierea caselor.
Dup ideile mele mai libere de via,
(Regele btrân avea puin înelegere a
simului adevrat al vieii de ar; pentru
lucrurile neprevzute, pentru capricii ori
gusturi mai deosebite el n'avea înelegere
plcându-i mai bine de ce se fcea în
fiecare zi exact în aceia ordine. Era un
fel de mreie solemn în datinele dela
Sinaia, care m supra puintel cîte odat
în tinerea mea; ciuda
în splendorii lu-
crurilor care m
încunjurau aveam une-
ori ca un sim c a
trebui s-mi destind
aripele i s zbor intr'o mai vast lume,
cu zri mai unde mai mult drum
largi,
Ca una care nici-
s'ar deschide fmtasiei!
odat n'am avut plcere pentru restricii.
erau zilecând o viea mai simpl s ar fi-

potrivit mai bine cu gusturile mele. Cu-
cât înnaintam îns în vârst, cretea
rjbdarea mea ca i înelegerea, i astfel'
m'am deprins spreuiesc valoarea acelor
lucruri care adesea m
obosiser la începute
Am ptruns mai deplin în ceia ce interesa.
ot btrânul cuminte; atâtea cunotini
puteai s cît'gi dela experiena lui, u
dac judecata lui era une ori strin de
felul mieu mai aprins de a înelege lucru-
rile, multe le-am învat din vorbele lui,
i înc mai multe din pilda ce mi-a datOi
N'a fost niciodat un om mai auster,
mai simplu, mai fr
gând de sine, trind'
pentru opera lui. Un sfânt nar fi trit
o viea de mai mare abnegaie. Nu eram
totdeauna de aceiai prere, dar fiecare
an ne împrieteniam mai mult.
Când m gândesc la btrânul Rege

Carol, totdeauna la Smaia ii caut întiu.
gândurile mele: acolo, între lucrurile care-i
erau dragi.
Reginei se îngduise numai o mica
i
parte în chibzuirea planurilor castelului;

ideia ei de via fiind înfocat romantic>
er consultat rare ori în ce privete luc-
ara mea 153-^
ruri cari aveau s fie fcute din crmid

i piatr. De fapt mi s'a prut totdeauna
c ea, Carmen Sylva, n'a avut vreodat o
iubire real pentru sumptuoasa m-
castel;
reie a zidirii prea c
o apas, cci alte
vedenii, mai dulci i mai simple, rm-
seser în ochiul ei de poet.
Ea visa de zilele când er tânr i
plin de visuri, când îi adusese copila ca
s triasc în smerita mnstire alb de
pe culme. Castelul, în frumusea lui ne-
contenit crescut, n'a înlocuit niciodat
pentru dânsa acele deprtate zile când o
bucurie de mam tria în inima ei!
Acum s'au trecut toate!... Mreul

castel al Regelui Carol a czut în manile
dumanilor, care respect, cred eu, pentru
1
c i el a fost unul din seminia lor... Dela

moartea lui n'am mai locuit noi într'ânsul
ca unii cari ne ineam strâns de datinele
casei noastre mai mici i mai vesele; tre-
buie doar câiva ani pân s
i deprinzi
viaa în lcauri pe care alii leau prsit,
i nu într'o zi te învei a tri împreun cu
spiritele celor cari au fost.
Acuma îns dumanul o ne ajute s
s întindem pod peste zile, între trecut,

prezent i viitor, —
iar celelalte stau în
manile lui Dumnezeu.
Ursita a îngduit Regelui Carol s

moar îji casa pe care a iubit-o. Obosit
i uneori desgustat, el a putut se în- s
tind linitit în patul su, a închis ochii
spre somn i nu s'a mai trezit, prsind
pentru totdeauna aceast lume de oste-
neli i turburare, în care nu avuse decât
un singur ideal: gloria terii sale i binele
poporului su.
îmi aduc aminte de faa lui în dimi-
neaa aceia când zcea mort în pat. Palid,
dar extraordinar de neschimbat, era tocmai
cum fusese în totdeauna, numai cât, când
am venit lâng dânsul, pentru întia oar
n'am primit prietenosul zîmbet de bun
venire. El se odihnea: fapta lui era în-
deplinit, i, la un ceas când el i poporul
su nu mai puteau urmri acelai vis, marele
Rege i a închis ochii i a pstrat venica
tcere, lsând altora s deslege ultima în-
trebare, singura care se luase din manile Iul
M'am uitat lung la frumoasa-i fa
btrân stând acolo în linitea de mar- i
ara mea 133
mur, deprtând mai mult de noi ciT

tot
vintele pe care obinuia
înelepte le s
spuie. Nu era în faa lui nicio mustrare,
numai un linitit sentiment al sfâritului,
o îndeprtare de greutile i problemele
care nu mai aveau a face cu locurile în
care el se dusese.
Sinaia a plâns toat ziua în care cre-
atorul ei a fost dus pentru totdeauna din
casa lui. Cerul era acoperit, copacii pi-
curau de ploaie...; încet pe un afet de tun
îl coborau de pe munte. Steagul în trei
colori, pe care-1 onorase, îi înfur sicriul
i deasupra sttea severa coroan de oel
pe care o câtigase pe câmpul de lupt...
Sinaia se va fi trezind acum la fru-

musea celui mai fraged verde al prim-
verii dar, când am vzut-o mai în urm,
er îngropat în zpad, parc ar fi vrut
s-i ascund gloria în coviltir.
Era puin înnainte de cdei'ea Bucu-
retilor. Îmi murise copilul, i, în cea d'in-
tiu agonie a durerii mele, am mers din
loc în loc, cercetând pe rnii, sârguin-
du-m s gsesc mângâiere la suferina
mea prin aceia c aduceam puin ndejde

i puin îndemn celor cari i ei se gsiau
în patim.
Auzisem c erau câiva rnii la Sinaia
i în alte locuri dea lungul drumului, i,,
cu toat asprimea vremii, într'o diminea
de Novembre am pornit spre muni, ajun-
gând acolo cu mult greutate, cci, dup
ce m luptasem anevoie prin noroiu fr
nume, maina a fost prins la jumtate de
cale într'un stranic vifor de zpad, a mai fr
spune c
toat calea era cuprins de mii de
transporturi care o zugrumau.
militare
Numai în sanie am ajuns în sfârit
acas; omtul er aa de adânc, încât abia.
de au putut sui muntele cei doi cai iui.
De sus de pe culmi, bubuitul tunului
se auzia la intervale regulate, întovrire
sinistr la gândurile mele melancolice. In-
doindu se sub greutatea zpezii, ramurile
îmi atingeau aspru capul, cum treceam.
Neschimbat supt înveliul de iarn,,
castelul Regelui Carol prea c doarme
panic. Indiferent fa de lupta care se
purta în vale jos, el sttea parc ar fi a-
teptat senin întoarcerea acelora a cror
mândrie fusese....
;
ara mea 157
Apsat de ncazul pe care-l duceam

pretutindeni cu mine, m
simiam ca un
spectru care cerceteaz adposturile ti-
neree! sale. Toate erau aa de grozav
de familiare, numai eu m
simiam aa de
•crud schimbat! Când la pragul uii mele
n'am vzut pe nimeni care smi
deschid,
mi se prea csunt numai o parte din-
tr'un vis ciudat prin mijlocul cruia trecea
glasul tunului care chema spre o solie
:grozav, pe care numai pe jumtate o în-
elegeam. Servitori ncjii, cari abia m'au
recunoscut, aa de puin se ateptau
gsasc stând ca un drume înnaintea u'i
s m
mele însei, mi au dat în sfârit drumul,
întorcând cheia cu mâni ce tremurau.
Casa era cum fusese totdeauna; ni-
mic nu fusese luat, dar o groaznic lini-
te se întindea asupra tuturor acestor lu-
cruri care fuseser cândva voioase. De
ce venisem eu oare? Ce ndjduisem s
mai gsesc ? Ce folos s te întorci astfel
într'un loc care va fi curând predat, într'o
cas prea plin de amintiri despre lucruri
care au fost odinioar?
Ca un strin m'am strecurat prin gan-
guri cu vuetul pailor miei înii în urm
m'am uitat de departe prin odi, am pri-

vit de pe fereti, am deschis fiecare u.
Tcere pretutindeni, tcere, dar nicio urm
de neîngrijire.
In odaia care-mi era mai aproape,
am sttut o clip; mi-am apsat inima cu
mâna: parc auziam un glas subire,
drag mie odat, i un picior mrunel ca-
re-mi venea în cale!
i de-odat s'a fcut iar var. In flori
se prefcuse zpada de afar, i acolo,
supt fereasta mea, micuul se juca în bu-
curie nevinovat. Pe cap purta o înnalt
coroan de pene, o mic secure de lupt
o inea în mân, cum se prea lui
i c
e un Indian Rou, groaznic, care cu stri-
gte de îndemn nvlia s
atace coliba
în care stteam supt copaci. i neconte-
nit, cum venia iute spre mine, din ochii
lui scapr un zimbet de mândrie copi-
lreasc, iar de pe buzele roii se des-
prindeau aceste cuvinte: Mircea vine la
mama; vine la mama».
Atâta via era în vedenia mea, în-
cât a trebuit s
trec degetele mele pe
pleoape ca s-mi dau sam c
era un lu-
cru din trecut! Ceva care niciodat, nici-
ara mea 15Q
odat n'o s
mai fie iari. Orice lucru
se poate întoarce..., orice lucru... Numai
nu aceia cari au murit!...
i de sus de pe muni tunurile m
ameninau, m
ameninau cu glasul lor.
Intorcându-m, am fugit de tot ce
fusese i numai poate s fie !...
Am pornit-o repede pe scri, afar

din cas, departe, departe! ,. Mai bine în-
tre rnii i mori decât în casa pe unde
umbl stafii ! Departe, departe Departe !
de acel picioru care suna clcând pe

rana deschis din inima mea, departe de
raza acelui zimbet de copil pe dini albi
ca zpada; departe, departe la cei nc-
jii... Locul mieu nu mai era aici... Toate
acestea erau ale trecutului, ale vremurilor
de pace i de mulmire... Acuma era r-
zboiu, rzboiu!
i de de-asupra culmilor tunurile ur-
mau s m amenine, i glasul lor era
glasul Peirii.
VI.
Dup ce am vorbit de locul unde

Regele Carol a trit, a iubit i a lucrat,
simt acum nevoia de a m întoarce spre
linititul col de frumuse pe care 1-a

ales pentru odihna lui venic, locul unde
zace alturi de aceia care ia fost tovar
.pe lungul drum al vierii.
Ca i cei cari erau s-1 urmeze, Re-
gele Carol a iubit adânc vechile monu-
mente ale terii sale. In zilele d'intâiu ale
Domniei lui, el îndat care
a descoperit
erau cele mai mari comori de art i s'a
pus pe lucru s le restaureze pentru a le
pstra, a le scpa astfel de cderea în
ruine.
Mare clre în tinereea lui, fcea
distane nesfârite clare, mijloc de cl-
torie care adese ori. în zilele când oselele
erau rare, forma singura cale pentru a
atinge locuri deprtate. Alte ori mergea
ceasuri întregi peste dealuri i vi într'o
caret tras de opt sau zece din clueii
voinici ai terii acesteia.
Cât de dese ori nu mi-a povestit de
asemenea rtciri, când cerceta cele mai
deprtate coluri ale acestui pmânt! Atunci
ochii scânteiau, descripiile lui ajungeau
îi
vioaie, un zimbet lumin gravitatea obi-

nuit a feei sale, —
aa de drag îi era
amintirea acelor zile de cltorie i des-
ara mea 161
scoperire în ara în care venise pentrtr

a o iubi.
îmi vorbise de primiri pitoreti în de-
prtate mnstiri de munte, unde clug-
rie sau clugri îl primiser cu veselul su-
net al clopotelor, când, peste covoare cu
colori vii, esute de manile lor însei, îl
duseser în bisericile lor pentru ca s
aud nesfârite cântri în cinstea lui, în
timp ce ranii din satele vecine se adu-
nau din toate prile ca s-i dea flori i
s-i srute manile, cum trecea.
Arta cum cete de clrei din sate,
pe aspri clui, alergau clri s-1 întâl-
neasc, cu steaguri în mân. Sltând cu
strigte de bucurie lâng careta lui, ei îl
acopereau de praf, pe când surugiul lui
însui biciuia din rsputeri caii cei muli
dai în sama-i, încercând sîntreac pe
cei ce se luptau alturi ca s-i ias înna-
inte. îi aducea aminte cum a trecut prin
vad râuri fr punte, cum a fost scuturat
pe drumuri abia începute, — i-i plceau
aceste amintiri, vorbind de dânsele cum
vorbete omul de bucurii ce se in de un
trecut pierdut pentru totdeauna.
Când i eu, mai târziu, am cerce-
ii
tat multe din chiar aceste locuri depr-

tate de drumurile mari, îmi veniau în
minte cuvintele lui, i-mi înfiam acele
.scene care fuseser scumpe zilelor tine-
reei sale.
Cu cât înnaintez în via, cu cât mai
mult simt preul emoiilor i sensaiilor
care învie sufletul, cu atât mai adânc se
face înelegerea mea pentru lucrurile pe
care le-au simit alii.
Iubind aceast ar, cum o iubesc,
îmi dau sama, recunosctoare, de faptul
c el, care a fost înnaintaul nostru, nia
artat calea.
Firete c fiecare vrâst îi are gustul
ei, i cineva poate sadmire i s
pre-
uiasc fapta altuia fr a fi pe deplin
îneles cu metodele prin care ea a fost
îndeplinit, in zilele noastre, de pild, ni
place mai bine s pstrm vechile monu-
mente în fiin decât s le cldim din nou
piatr cu piatr, cum s'a fcut cu unica
bisericu de la Curtea- de Arge, recon-
struit în desvârirea ei fr
preche de
Andre Lecomte.
Eu, care-s o înfocat închintoare a
tuturor lucrurilor vechi, sunt de prere
ara mea 163
c nicio reconstituire a unei zidiri mân-

cate de vremi, oricât de priceput s'ar face,
cu oricât rbdare i cunotin de lucruri,
nu poate înlocui farmecul zidurilor pe care
veacurile le-au atins cu buzele lor.
Este ceva în patima veacurilor pe care
no poate atinge nicio îmbuntire mo-
dern; o armonizare de linii i coloare, o
dulce rotunzire a unghiurilor, o îmblânzire
a tot ce e crud, pe care numai vrâsta o
poate produce.
O
cldire care a stat în curs de ani
fr numr se face una cu pmântul pe
care se sprijine, i ea pare s
se ie de
însei lucrurile crescute din mijlocul na-
turii, s fi rsrit din pmânt fr
ajutor
de om, s fi prins rdcin
ca pomii i
plantele ce o încunjur, potrivindu-i chip
i coloare dup cer i loc.
Adesea am încercat s m
lmuresc
eu însumi de ce o zidire veche, chiar
fiind în ruin, d
o mulmire aa de de-
svârit ochiului, i am ajuns la înche-
ierea c tocmai din cauza acestei armo-
nizri între natur i zidire i a îndulcirii
acesteia neimitabile a conturului i unghiu-
rilor. Sunt prea hotrâte coluri în casele
ir
de curând cldite, — i de aceia o bise-

ric restaurat, cât de frumos s fie fcut,
nu m mulmete niciodat pe deplin,
i pstrez toat dorului
setea pentru
vechile zidiri cum
erau înnainte de a fi
drese i fcute din nou.
coala noastr cea nou este s
schimbm cât se poate mai puin din
edificiul btrân, s
pstrm cu scumptate
fiecare veche piatr sau crmid. Cutm
a împiedeca zidurile cele vechi de a cdea,
a pzi frescele originale de umezeal i
mucegaiu, dar totui ni place mai bine
s pstrm patina btrîneei, nu ter- s
gem opera îndeplinit de praful veacurilor,
care, cu un meteug neimitabil, face, cum
am spus, mai blând ceia ce odinioar
va fi fost crud i mult mai puin ar-
monios.
Dar Andre Lecomte, cu o rbdare
nebiruit, studiat documentele de odi-
a
nioar. cântrit serios, de ajunsese a
Ie-a
fi nesfârit de învat în ce privete stilul,
forma i gustul, apoi, când tot sufletul îi
era plin de ceia ce avea de gând s fac,

se apuca s
dea jos lucrurile vechi i s
ridice pe cele nou, cu o perfecie extra-
*
ara mea 165
ordinar, dar nepstrând nimic din edi-

ficiul original.
Cei mai învierunati protivnici ai lui
Lecomte n'ar zice c
nu ajunsese a fi un
deplin miestru în meteugul Iui. Nu era
linie, nu era podoab, nu era amnunt,
care s
nu fi fost studiat adânc i adânc
meditat; el întrebuina numai materialele
cele mai preioase i mai adevrate; fie-
care parte, i din luntru, i din afar,
era adus la îndeplinire cu o subtil pri-
cepere, dar pretutindeni ce era vechiu
fusese înlocuit prin ceva nou!
Eu n'am vzut niciodat biserica de
la Curtea-de-Arge cum fusese înnainte
de restaurarea ei. Se spune în jurul ei c
sttea o btrân mnstire, din care nu
rmân urme decât în vechi stampe de la
începutul veacului trecut. Acuma biserica
se înnal în desvârirea ei singuratec,
juvaier rsritean de alb, albastru i aur,
pe un fond de umbroase dealuri. De sigur
o cldire minunat i straniu de frumoas,
dar tiu pe muli cari jlesc forma de
odinioar...
Regele Carol i Regina Elisaveta
ineau Ia acest sfânt lca mai mult decât
la oricare altuldin ar: totdeauna vorbiau

de dânsul ca de locul în care doriau s
fie aezai pentru odihn, cândva.
Acuma se odihnesc unul lâng altul
acolo, aceti doi tovari, aceti doi mun-
citori din greu, aceti înnaintai cari au
trecut prin multe furtuni i vicisitudini ale
vieii. De dânii cu adevrat se pot spune
cuvintele Scripturii: «Zilele vieii noastre
sunt de trei ori douzeci, i zece; dar,
dac omul e aa de tare încât s
ajung
i la de patru ori douzeci de ani, puterea
lui nu mai este decât munc i ncaz, i
curând trece din via, i ne-am dus».
Btrânul rege Carol a fost cel d'intâiu
aezat în lcaul care a fost pentru dânsul
comoara ostenelilor. Nu s'a spat o bolt
supt biseric, ci sicriul su a fost lsat
numai supt lespezile de marmur, chiar
lâng aceia cari au fost întii ctitori ai
lcaului în al XVl-lea veac; Neagoe
Basarab i, poate, soia sa Milita.
S'a orânduit a se face o piatr pentru
mormântul Regelui Carol, o piatr în
stilul acelor vechi lespezi care înseamn
unde se odihnesc Voivozii mori cu atâia
ani în urm. Modelul era gata, dar rzboiul
ara mea 167
cel mare care se învieruna pretutindeni

a împiedecat s se aduc marmura ce
trebuia spat, aa încât flori singure arat
loculunde Marele Rege zace.
acum numai cununile puse de
Vai,
duman îi acopr mormântul, cci Curtea-
de-Arge, cu atâtea alte, comori, a czut
în manile lor lacome!
Adesea m'am minunat eu ce vor fi
simit cei doi adormii în mormintele lor
când sunetul otirilor nvlitoare li-a tur-
burat linitea, sunetul otirilor oamenilor
chiar cari odinioar fuseser frai i veniser
acum s distrug toat opera celor cari
se odihnesc! S
ndjduim somnul li c
va fi fost aa de adânc, aa de venic
pacea lor, încât nici vuietul btliei care
se înfuria de jur împrejurul scumpei lor
biserici n'a putut s li turbure odihna.
Dumnezeu, în mila lui, i-a lsat s închid
ochii înnainte vzut o aa de în-
de a fi
tunecat zi i
cruat lupta pe care
li-a
vrâsta lor nu iar mai fi îngduit s'o
poat sprijini. Au închis ochii la vreme,
lsând pe cei mai tineri i mai tari s
întâmpine furtuna care, lor, li-ar fi zdrobit
inimile.
Adese ori binecuvintez pe Cel de sus,

care a îngduit celei ce a fost Carmen
Sylva s
întâlneasc din nou pe soul ei
"înnaintede a bate ceasul fatal.
Aade deplin credea ea în nezgu-
duita putere a neamului ei, în dreptul dat
lui Dumnezeu de a fi stpân al lumii,
încât în adevr prea crud iar fi fost
lovitura
s'a dat totui s treasc un an de
I
frumuse, dând din bielug la toi cei în

nevoie, cum fusese totdeauna bucuria ei.
Incunjurat de atâia cari venerau no-
bila ei btrâne i cldura unei inimi
mari, ea a pus astfel cununa unei lungi
viei de munc i abnegaie. O mrea
figur de demnitate i mil, aa a rmas
ea în mintea celor cari au cercetat-o, i
în adpostul ce-i alesese pentru sine
lâng mormântul soului ei.
Femeie de o puternic pasiune în tot
ce iubia i ura, având atâta entuziasm
cât acei cari încep abia viaa, mare mun-
citoare, gânditoare mare, ea avea adesea
nevinovia copilului. Impresionabil i
idealist înfocat, ea nu vedea totdeauna
lucrurile sau oamenii potrivit cu adevratul
ara mea 169
lor pre, i de aceia adese ori cdea prada

celor cari tiau s speculeze prea marea
buntate a inimii sale.
Tria pentru alii. Mânai era totdeauna
gata s
dea, urechea s asculte, ochiul s
verse lacrimi pentru durerea altuia.
Era într'însa ceva din furtunile naturii;
avântul ei era tot aa de vijelios ca i
desperarea ei trecând de la o emoie la
;
alta, ea tara pe alii dup dânsa, înflc-

rânduli închipuirea, turburându-li gîndul.
Adesea eram ispitit s o asmn cu
un, râu mare, ale crui ape aveau nevoie
s fie aezate în albia lor, — imens
putere prea puin ermurit i risipind
astfelmult din ceia ce ar fi putut fi în-
trebuinat mai cu folos. Prea plin de fan-
tazie, prea înalt în cursul su îi era
sufletul pentru aceast lume de proz a
oamenilor. Adesea îi cheltuia ce avea
mai bun pentru oameni nevrednici, pier-
zândui cuvintele în urechile celor cari
nu erau în stare, nici a le preui, nici a
le pricepe.
De sus pan jos în negru, o vd cum

era în anul din urm al vieii, impuntoare
figur plin de demnitate, care avea în ea

ceva din vremea veche i aproape de
legend. Abia ai fi crezut c
face parte
din vrâsta noastr de maini i materialism.
Dei dândui mai mult odihn de la
moartea btrânului Rege, ea tot strbtea
odaia pind ca într'o cuc, aa cum îi
fusese pasul în toi anii vieii sale. Simiai

c, dei btrân, trist, obosit i aproape
oarb, era în ea un izvor de via care
se inea de lucrurile venice, o fântân de
tinere pe care nici ncazul, nici anii n'o
putuser seca.
Legat, în toat viaa ei, de un to-
var i auster i sever, fusese necontenit
silit a-i înfrâna impetuozitatea, a-i pre-
face ideile i gusturile dup normele
aceluia cu care tria. Regele ca i Regina
erau amândoi harnici, muncitori, dar el
avea rbdare, metod i plan, pe când
Carmen Sylva era numai impuls i aprins
dorin de lucru, gata s se arunce în
orice întreprindere fr cea mai uoar
pauz de meditaie.
dup o lung via de abne-
Când,
gaie, ea i-a pierdut în urm cluzul i
domnul, era însi tocmai la captul dru-
ara mea 171
mului ei, cu puterea i sntatea

zdrobite;
deprins cu legturile ea nu mai tia ei,
ce s
fac dintr'o libertate pe care n'o
mai putea întrebuina.
Cu mictoare simplicitate de suflet
ea s'a întors spre cei mai tineri cari-i
luaser locul în luptele vieii. Mulmitori
am fost c i s'a dat s fie între noi anul
acela, de i-am putut arta iubire, grij
i atenie, încunjurândui zilele din urm
cu tot ce-i putea da mângiere sau pl-
cere.
li era drag biserica unde doria s
se odihneasc odat lâng Regele Carol,
în fiecare diminea mergea la mormîntul
lui, pe cînd preoii cântau sfânta slujb.
Ca un chip spat în marmur neagr
sttea ea în largul je lâng mormântul
acoperit cu flori, deschizând larg ochii
si aproape fr
vedere, nedeosebind nimic
din lucrurile în jurul ei, ci urmrind numai
vedeniile lungii viei ce avuse pe pmânt;
odihnit acum, cu manile încruciate pe
piept, ateptându-i sfâritul... Credin-
cioas înfocat, ea privia moartea ca o
zi de izbvire.
Palatul episcopal unde dorise ai

face locuina, îi ajunse drag mai presus

de toate.
Ea sdi trandafiri în jurul lui i începu
s* viseze de tot binele ce era fac lo- s
cuitorilor de acolo. Ca una care niciodat
n'avuse voie a-i face planurile ei, era ca
un copil care, gsind de-odat o des-
chis, sare în lumina razelor care-i orbesc
u
ochii.
Cu iubire micat-i urmriam ideile.
Strâni în jurul ei lâng larga-i vatr, îi
ascultam visurile cci, btrân i obosit

cum era, ea tot visa de
minunile ce ar
voi s fac. Captivândune prin farmecul
glasului ei venic tânr, ea ne ispitia s i
urmm vedeniile de poet, în ce-i msur

cldia palatele din nouri, unul mai pre-
sus de altul, tot mai sus, tot mai fru-
mos, cci nimic nu-i era cu neputin i
nimic prea vast! Cu adevrat de mirare
era sufletul ei, care o ducea dincolo de
toate suprrile, într'o lume unde nu mai
fiinau piedeci, margeni sau hotare. O
lung via de prsire a speranelor i
iluziilor n'o învase s
se îndoiasc de
puterea ei însi i nici s
piard încre-
derea în inimile oamenilor.
ara mea 173
Tot o vd aezat lîng foc, în fa

cu btrânul stare al lcaului, amândoi
în jeuri cu speteze înnalte; dou impu-
ntoare figuri în veminte negre. Cri
erau risipite în jurul ei, i oricine v^nia
s'o vad era dator s lucreze ceva, cci
cu manile încruciate nu putea sufere s
pe nimeni. Ori o vd în nopile cu lun
stând supt portal i privind la liniile de
vis ale bisericii, pe care o argintia mistica
radiare a lunii. Cu manile pe piept, ea
îi rostia extazul, spuind adesea necon-
tenit aceleai cuvinte, chemându-ne i pe
noi ca s împrtim cu dânsa aceiai
bucurie peste fire. Inima ei venic tânr
se rspândia, anii nu mai aveau greutatea
lor, într'un nesfârit val de rapsodie
poetic cuvintele se revrsau din buzele
ei, i iari pornia s
cldeasc necon-
tenit palatele ei din vzduh, a cror n-
ruire n'o fcuse niciodat a se descuraja
în silinile de a le începe din nou i
iari din nou.
Parc ar fi fost ispitit de glasul
poetului ei, luna îi tot lungia razele pan
atingeau locul unde sttea ea inând pe
asculttori supt farmecul închipuirii sale;
razele lunecau pe vemintele ei, îi srutau

manile, se opriau ca o binecuvântare pe
zpada prului ei, umplând ochii ei întu-
necai înc odat de lumina tinereii.
iiari o vd cum sta în prag
ateptând sosirea noastr. margeni Fr
era bucuria ei de oaspei i, când te
primia, parc niciun alt musafir n'ar fi fost
mai binevenit decât tine.
Aruncândui braele înnainte cu un
gest larg pasionat, ea te înfur în îm-
briarea ei: aa ar putea cineva s-i
închipue pe mama noastr râna strân-
gându-i copiii la ea ceva.
piept. Era în
de o sete venic, o flacr ardea în su-
fletul ei, pe care nimic din apele vieii nu
fusese în stare s
o stîng!
Aa vd eu pe femeia aceia mare

care a fost întâia voastr Regin. inea
mult la voi, chiar dac
erau ceasuri când
prea c de voi, având alte
se desparte
gânduri i alte visuri. Inima ei era vast
i plin de furtuni, iar acum se odihnete.
Lung ia fost drumul, tragedia prea
c-i urmrete paii. «Caracterul este
ursita. Nu-i psa de lucruri panice i
>
ara mea 175
line; pe sine însi se vedea ca pe una

ce sufere i de aceia atrgea suferina
ctre dânsa adesea prefcând în ncaz ce
ar fi putut s
fie o bucurie!
Acuma se odihnete supt povara
florilor pe care mâni de duman le-au
presrat pe mormântul ei. Unul lâng
altulzac în locul acela Regele btrân i
btrâna Regin; tcui zac în locul acela,
având cununile dumanilor pe mormin-
tele lor...
Eu nu tiu ce poate s
fie asemenea
cu simirea celor ce se odihnesc supt
florile prietenilor de ieri cari au venit
îns ca un râu negru s
înnece toat
opera manilor tale. Dar mi se pare c
povara aceasta trebue s
fie nesuferit i
c în faptul nopii trupurile lor trebue s
se ridice ca s
arunce acele cununi ce i
înnbu, acele cununi care sunt muiate

în sângele voinicilor czui, fii ai lor de
odinioar...
VII.
Atâtea amintiri se strâng în mintea

mea, atâtea icoane, de nu tiu la care s
m opresc.
Drag ar! Te vd în strlucireai

felurit, i scump-mi este fiecare vedenie,
pe orice cale m
întorc s vd
locurile
ca;e s'au inut de inima mea, locurile pe
care doresc s
le chem înnaintea acelora
cari ca i mine sunt surgunii pe o bucat

de vreme din ele.
Vd esurile voastre, pdurile voastre,
munii votri, dealurile i vile voastre.
Vd lungii^ voastre drumuri, cu car în-
cete, care se mic de-a lungul lor în rb-
dtor ir fr sfârit. Vd
luncile voastre
pline de farmec lâng râuri i ape, vd
verdeaa ierbii supt slciile unde nenum-
ratele turme vin s iganii
pasc. Vd
rzlei aezându-i corturile în amurg,
când fumul dela focurile lor se ridic în
albastre fichiuri spre cerul de un rou
auriu.
Vd ceaa de praf care în linitite
amurguri de var
plutete asupra lumii
seceriului ca o întins negur înnlân-
du-se din singuratece lagune. btrâ- Vd
nele cruci de piatr la coluri de drum,
strji pzind rbdtor anume locuri ori
asemenea cu pustnici foarte btrâni cari
nu mai au nimic a face cu fiii oamenilor.
ara mea 177
Vd
pe plugari întorcându-se dela
munca lor cu albele cmi scldate în
sudoare, pe când copilai în haine trcate
alearg lâng dânii prin praf, iar de-
asupra tuturora bolta desfur colorile
ei cele mai minunate înnainte de a se lsa
spre odihn. Aud necontenita btaie a
cânilor rspunzândui, cu struitoare
chemri, ltrând într'una pân departe în
noapte. Prin uile deschise ale csuelor
vd focul vetrelor, ca de vraj în str-
lucirea lui roie. Vd pe erani strâni
în jurul lor, umbre care se odihnesc dup
ce fapta zilei a fost îndeplinit.
Simt strbttoarea mireasm a pdu-
rilor, ca în vremile când în amurg str-
bteam clare umbra lor, i vd covorul
de vinete flori slbatece care acopr cu
farmec pasnicile lor luminiuri. Aud în
ramuri freamt de aripi turburat de înna-
intarea mea neateptat. Simt ptrunz-
toarea pace din amurg, cînd acei cari au
muncit se întorc încet la lcaurile lor...
Îmi place mai bine s m
gândesc la
esurile din var, când li este mai mare
bogia, când auriile mri de grâu se
întind în bielugul coacerii supt imensa
12
fa a rspuns i rsplat pentru

soarelui,
opera credincios îndeplinit. Dar mai
dragi îmi sunt pdurile primvara, când
frunzele lor sunt strvezii ca vitraliile
unei catedrale, când viorelele i dedieii
acopr pmântul cu mii de stele, ori
toamna când colorile lor sunt mai minu-
nate decât în orice vis ai unui poet...
Vedenii dup vedenii se desfur
înainte-mi acuma când scriu. La fiecare
îmi place s
opresc; m vrea zu a s
grvesc un nesfârit ir de icoane; dar
trebuie s
aleg în mijlocul lor pe una sau
pe alta, ca tcesc s capt, neo- fr
prindu-m nici ia râu, nici la vale, nici la
Mare . .
Marea, Marea! De es, de deal, de

munte, am vorbit; lsaim odih- s m
nesc o clip pe malurile ei, ale Mrii!
Ca una care am fost nscut într'o
insul, Marea pstreaz pentru mine o
atracie pe care nimic n'o poate întrece.
Drag mi este orice înfiare a ei; cu
însui sufletul dintr'ânsa sunt deprins.
Pe corbii cu pânze am plutit pe valurile
ei, cu puterea aburilor am strbtut-o, am
;
ara mea 17Q
înnotat în apele Mrii. Drag îmi e plân-

gerea ei venic, vuietul undelor ei por-
nite împotriva ermurilo'^ ca se sfarme s
de dânsele.
Iubitul port mic al Constanei mi-a

fostodat plcere i mândrie, între multe
ncazuri amare, i pierderea lui a fost una
din cele mai dureroase pentru noi. Doar
numai printr'ânsul aveam atingere cu ne-
sfâritele ape spre care tinde orice ar.
Una care nu atinge niciri Marea triete
numai pe jumtate! Constana nu e mare
sau escepional de larg, alturat cu alte
porturi, dar nou ni a fost de însemntate
deosebit; cu interes, cu mulmire ne-am
uitat zi de zi la creterea ei. Ii cunoteam
corbiile, ofierii, marinarii; îi cunoteam
sunetul fiecrui semna), rostul fiecrui steag
i în cele mai încurcate coluri am str-
btut ca s
le cercetm; pe vreme linitit
i în vijelie am pornit de acolo spre luciu.
Marea noastr mulmire era vedem s
cum într i pleac vasele, i un venic
interes era s descoperim ce steag poart
pe dânsele.
Btrâna Regin Elisaveta împrtia
12*
iubirea noastr pentru Constanta. Un mic

pavilion fusese ridicat pentru dânsa în jos de
ora, pe d'g, unde cheltuia în anii din urm
multe din zilele odihnit mulmire.
în
M
csua
întreb
ei
dac
mai st în picioare
cea iubit unde i eu am trit în
atâtea rânduri. Apele se bteau de teme-
liile ei, goelanzii zburau în nori albi în
jurul coperiului, soarele fcea s scapere
scântei din geamuri, i în zilele de furtun
vântul urla, dând târcoale zidurilor.
îmbrcat toat în alb, btrâna Re-
gin putea fi vzut
totdeauna pe teras,
într'un je comod, cercetând cu ochii obo-
sii zrile largi, pe când un dor tot aa
de larg ca i dânsele îi umplea sufletul
acela care prea totdeauna neîmpcat.
Vuietul Mrii îi întovria gândul, i al-
bele pânze plutind pe ape se preau
i
atâtea iluzii care-i prsiau sufletul una

câte una...
Noaptea, ea se ridica de mai multe
ori din pat ca s
salute corbiile în ple-
care ori s întâmpine pe cele care-i fceau
intrarea în port. Marinarii cunoteau bine
figura ei alb ca zpada, i Constana era
mândr de iubirea pe care io pstra ea.
ara mea 181
Purtând grija unei viei mai active,

eu nu stteam necontenit în acela loc ca
s cercetez cu ochii Marea. Pe vastele
întinderi de nisip lâng Mamaia m luam
clare la întrecere cu vântul, silind adesea
împotrivirea caluluis între adânc în ap,
pân ce valurile iniau asupra mea ca
asupra unei stânci singuratece. M des-
ftam în furia lor nepotolit, i adesea era
pentru mine o adevrat veselie însi
forfotitoarea spum alb în care stteam,
înfiorat, calul sforia, cutând s scape,
pe când zborul de goelanzi albi ne în-
cunjura, ipând în jurul capetelor noastre.
In zilele de mare linite apa era al-
bastr ca floarea de cicoare, vast câmp
de azur pe care razele se sfrâmau într'o
scânteietoare mas de diamant.
Aa de lung e ermul dela Mamaia,

de nu i-am ajuns niciodat la capt; se
tot întindea înaintea mea ca un nesfârit
drum de argint.
Atâtea crue îi învârtiau încet roa-
tele pe ermul acesta, mânate de neamu-
rile amestecate ce locuiesc în Dobrogea;
Turci cu largi turbane i supuse fee rb-
datoare. Rui brboi cu ochii albatri,

fcând o pat din cmile lor stacojii,
Komâni oachei, aducându-i lucrurile de
vânzare la ora. Se tot trudiau prin nisip
cruele cu o roat în ap, veselele co-
lori ale vemântului ernesc resfrângân-
du se cât erau de lungi în Mare.
Dobrogea e o ar
cu aa de vaste
întinderi, cu drumuri aa de nemrgenite,
încât caii, firete, trebuie s-i aib un rost
mare, i de aceia se. întâlnesc atâia dintre
ei deosebit de frumoi în acest col al
terii, zdraveni, bine clii i focoi. Soa-
rele se în prul lor luciu, bine
rsfrângea
îngrijit. Cu
ochi cari cunosc minunamm
de netedele lor forme, de oldurile lor
puternice, de frumoasele lor picioare sprin-
tene. Ptrunztoarepriviri de preuire arun
cau i
eranii la calul mieu pur-sang în
plin galop; fiecarei întorcea capul cas
urmeze i s
admire cum putea merge.
De atâtea ori am schimbat zimbete de
fireasc simpatie cu aceti necunoscui mie.
Mai mult decât odat am întâlnit lungi
iruri de crue care purtau femeile Tur-
cilor, înfurate în hainele lor întunecate,
care-i descopeiiau o clip faa ca se s
i
ara mea 1S3
uite la femeia liber, necunoscut lor, care

putea clri pe un cal frumos. Ca o ceat
de psri ciudate, albastre, negre i sure
stteau laolalt în cuiburile lor ce se scu-
turau gemând, i asupra tuturor acestor
icoane soarele-i cobora privirile întiprind
feluritele lor colori neobinuite în mintea
mea, pe când Marea plângea venica-
jlanie, splând malul cu îndrtnicile-i
silini de a scpa odat din lanuri.
Fierbini, vântoase, pustii i fr
capt
cum sunt, esurile Dobrogii au un farmec
de melancolie pentru acei cari le cunosc
bine. Noi toi aveam o deosebit grije
pentru firea lor neobinuit i rtciam
prin multe unghere, descoperind cele mai
neauzite stucene, fcute din lut, cu sprin-
tenul turn al moscheilor ânind ca sgeata
spre cer.
De Dobrogii
felurii ce sunt, locuitorii
in necontenit viu cltorului,
interesul
care nu tie nici odat ce chipuri poate
întâlni, nici la ce neateptate locuini poate
ajunge.
Am strbtut în sate deprtate, unde
Ruii dintr'o sect bizar îi cldiser m-
nstiri singuratece, la care btrânii obtii

slujiau ca preoi. Mi-au dat pane i sare,
pitele lor fiind întunecate, acre i ciudat
împodobite cu neînelese desemnuri m'au ;
dus înnaintea icoanelor lor grosolan zu-

grvite, ca s srut chipurile sfinilor la
cari se închin mai mult.
O curioas impresie mi-a rmas din
aceste adunturi de case uitate de lume:
o impresie de praf i de salcâmi înflorii,
de clopote ce sun i de mulimi trcate,
cu feele cele mai puin potrivite între
ele. Un amestec de bordeie de pmânt
i de bisericue încunjurate de umbr, de
csue albe, cinchite, de câni ce latr i
de cai cari trezesc zvârlind din picioare
nouri de praf.
Un drum larg trece de obiceiu prin
satele acestea; sure, uscate i crpate de
cldur, casele se întind pe amândou
laturile în mijlocul dumbrvilor acelor sal-
câmi cari sunt singurul copac în stare a
prinde rdcini prin locuri aa de seci i
fr ap. In luna când sunt înflorii, aierul
e numai un balzam care îmbat; copleii
de greutatea florilor lor, arborii se pleac
supt ploaia alb.
ara mea 185
Mult îmi place mie Turcul tcut pe

care-1 întâlneti în cele ma»i multe locuri
din Dobrogea, care te primete puind mâna
întâiu pe inim, apoi pe frunte, care se
uit lung la tine cu o bunvoinlin,
fr o curiozitate,
nici fr
nici o mirare
care st pe pragul casei i nu pare vre-
odat saib ceva de fcut; prietenos,
simpatic i pitoresc, mie de sigur mi-ar
prea ru s^l vd c a disprut.
La o distan respectuoas, lumea lui
femeiasc st în aceiai atitudine, cinchit
ca nite cioare de-a lungul pretelui, pri-
vind de departe scene în care nu cuteaz
s-i iea partea; dar, dac te apropii de
dânsele, ele te întâmpin cu o zgfomotoas
plcere, încunjurându-te cu strigte care
iese aade adânc din gât, de nu le poate
prinde o ureche european. Dar copiii se
amestec laolalt cu cercettorii i merg
dup tine oriunde te miti; mai ales sunt
încânttoare fetiele cu alvarii lor largi
de bumbac, cu codiele lor supirele i
unghiile vpsite frumos în rou.
Satele prin aceste pri sunt rare i
departe unele de altele, drumurile sunt
poate cele mai nesfârite din toate dru-
murile româneti, i de pe cea mai mic

înnlime le poi vedea unduind fr capt
ca un arpe uria fr cap i fr coad.
Uneori în margenea lor sunt ogoare, dar
adeseori ele se tot înir prin pustieti
sterpe, spinoase, pietroase i seci. Ins,
la anume timpuri din an, florile Dobrogii
sunt felurite i alctuesc o plcere pentru

ochi.
Pe aceste drumuri nesfârite de atâtea

ori am strbtut în acel inut care fusese
al nostru numai de puin vreme; i dou
locuri îmi rmân
amintire ca în deosebi
în
atrgtoare i pline de farmec.
Unul a fost orelul Balcic i cellalt
îngusta peninsul Caliacra, un col singu-
ratec de pmânt înnaintând în Mare.
Balcicul este un târguor pitoresc,
despre care ai zice c
se rostogolete în
valuri. In grupe murdare csuele lui tur-
ceti se car pe povârniurile rpezi, ca
i cum ele ar sta s lunece pe încetul,
atrase de apele de desupt.
O strad prpstuit scoboar la un
port în miniatur; stânci pe amândou
laturile, stânci de piatr cenuie, ciudat
ara mea 187
rotunzit, alctuiesc un mic golf în care

orelul zace în panic rzleire.
Numai odat am fost acolo, dar am
o amintire vie a înfirii lui neobinuite,
a mulimii îngrmdite de fee din toate
speele, a locuinelor ei mrunte, încânttor
suite Lina în capul celeilalte, aa încât p-
reau cnumai cu greutate stau sprijinite
pe nite coaste atât de rpezi i rupte.
La Caliacra am ajuns în amurg;
soarele se cobora de o parte în Mare,
pe când de cealalt se ridica luna, un
corn subire, rsfrângându-i venica pali-
ditate pe unda în micare.
Aici pmântul cade în ziduri drepte
ca stâncile, dar zidurile acestea sunt de
pmânt, nu de piatr. Sunt roii la coloare
i, în lumina soarelui ce scdea, prea s
ard de vreun foc din luntru, care fcea
din ele o frumoas privelite ce nu se
mai poate uita.
Pmântul e pietros, flori necunoscute
rsrind din mijlocul bolovanilor i aco-
perind locurile goale dintre dânii cu co-
loare ivia. O crâru duce prin
aceast lume stâncoas la un far, care, în
singuratec mândrie, privete de sus larga
întindere a Mrii. In pretele de desupt

cutare Sfânt îngropat într'o peter
era
îngust, unde cu greu puteai ajungi.s
O singur fclie st acolo aprins lâng
mormântul Sfântului, i aceleai mâni îi
trezesc lumina care, în timpul nopii, dau
via lampei ce st ca un semn pentru
cei ce pornesc pe valuri.
Locul acela, ceasul, singurtatea au
lsat o adânc întiprire asupra sufletului
mieu. Visam s
cldesc o cul alb ca
zpada, tocmai sus pe cel mai deprtat
col de pmânt, acolo unde uscatul nu
mai era decât un cap îngust, splat pe
amîndou laturile de ap.
Parc vedeam forma ei fr pat r-
srind pe venic schimbtorul albastru al

bolii i al Mrii, închipuire de apusuri i
rsrituri de soare care ar fi partea mea
în acest loc i de nopi când valurile ar
o tain de argînt supt recea lucire a
fi
lunii. M închipuiam privind de sus în-

tr'un cerdac cu stâlpi la miile de goelanzi
învârtejindu-se în jurul zidurilor mele,
amestec de aripi albe pe bolta de safir,
ori, noaptea, ca nite umbre micându-se
în fuga lor nesfârit i umplând întune-
ara mea 189
recul cu strigtele lor slbatec de triste

care s'ar amesteca în glasul vântului!
Deocamdat, stând pe o stânc, cu
faa ctre neastâmprul venic al Mrii,
triam în aceast iluzie, tiind totui bine
c era unul din acele visuri pe care le
visezi într'o sear, când frumusea s'a
furiat în inima ta. ..
Alt loc plin de poesie chiar lâng

Constana este insula creia i se zice: a
lui Ovidiu.
Legenda crturarilor pretinde c
poetul surgunit care cunoscuse tot felul
de cinste Curtea împratului August,
Ia
a venit s-i mângâie inima în acest
ostrov acoperit de slcii i uitat de Dum-
nezeu, care nu e decât o frâmi de
pmânt pierdut în mijlocul unui lac întins
pe care-1 desparte de Mare numai o în-
gust linie de nisip. Un loc singuratec
mai trist decât acesta nici în visuri nu
se poate înfia: slciile mari, care au
prins rdcin în trâmul lui, îi sunt sin-
gura podoab, iar singura frumusea o
vast privire asupra valurilor.
Am adus pe Carmen Sylva în acest
loc unde un poet a v'sat, cu atâta vreme

în urm. de glorii trecute i de ambiii
fcute praf. Cu adevrat niciri n'ar fi
putut el s
cugete mai amar asupra nesi
guranei trecerii la Curte i asupra zdar
niciei ndejdii omeneti; aici de fapt sur
gunul era desvârit i întreg.
Regina cu prul alb rtcia pe cr-
rile pe care se presupune a clcat c
omul acela marele în veacuri trecute, cer-
când s-i închipuie cum vor fi fost gân-
durile unuia care de pe culmea faimei
sale fusese aruncat departe de orice cinste,
trecere i
dragoste. Inchipu'rea ei uoar
de înflcrat cldia din nou trecutul; cu
ochii plini de lacrimi ea tria din nou
ncazul a'êluia al crui noroc îl înnecase
aa de crud Soarta.
O mare roat de lemn, pe care cre-
scuse ieder era odat întrebuinat pen-
tru a aduce ap. Chiar acuma, în putre-
ziciune înceat, st în mijlocul ostrovului,
dând o neobinuit înfiare de prsire
locului acestuia. Fr
îndoial roata c
este de dunzi numai, dar, aa prsit
i plin de mustrare cum este, ea te-ar
face screzi c
se ine de o vreme când
ara mea IQl
insula, care st acum trist i uitat supt

toanele schimbtoare ale bolilor, a fost
însi casa nemângiatului poet. Pescari
vin din când în când pe lacul plin de
ierburi, prinzându-?i luntrile negre printre
burueni i aprinzând uneori foc pe maluri.
Dar afar de acestea sufletul lui Ovidiu
poate rtci supt umbroasele slcii fr
s-1 tulbure glas de om...
In zilele lui Ovidiu, Constana purta
numele de Tomi, i era o cetate însem-
nat, în legtur strîns cu coastele Asiei
Mici. Mai târziu un episcop sttea aici,
i unul din irul lor, loan din Tonr, a
fost un scriitor latin cunoscut la începutul
evului mediu. Din aceast Tomi au ple-
cat într'ozi la Roma clugri cari aveau
despre rosturile Mântuitorului preri deo-

sebite de ale Bisericii din Bizan si cari
mergeau la Scaunul credinei drepte pen-
tru a cere acolo s se recunoasc ade-
vrul dogmei lor celei nou; Sfântul P-
rinte nu voi s-i aud, silit la aceasta i
de plângerile Împratului rsritean de
care atârnau, dar atunci monahii de la
Marea Neagr avur cutezana s
spuie
c vor chema poporul roman el însui ca
1Q2 Mria Regina României
s îneleag cugetul lor i s i apere de

prigoniri.
Numele de astzi al oraului, de Con
.stana, din Constantia veacului al IVlea,
i-a venit poate prin Constans, împrat din
Rsrit care a cldit-o din nou în acest
veac, i, în al Vl-lea ea era cunoscut
înc drept un centru însemnat al provin-
cieiScythia Minor, stpânit de lustinian.
Mai târziu e pomenit numai întâmpltor
de Genovezi în portulanele lor maritime,
ca o schel de oprire.
inutul din jurul Constanei, creia

Turcii îi Chiustenge, e bogat în ruine
zic
antice, dintre care unele au fost desgro-
pate abia dunzi.
Una din localitile cele mai însem-
nate care au fost descoperite sunt rm-
iele unei ceti cu poeticul nume de
Istros, de curând scoas la lumin între
Constana i gurile Dunrii.
Istros trebuie s
fi fost un important
port de Mare; puternice cheiuri de mar-

mur au fost scoase din pmânt acum de
curând acolo, dar astzi locul e desprit de
Mare printr'o vast întindere de pmânt.
ara mea jga
încetul pe încetul, un om cu
price-
pere scoate aici interesante temelii
vechi
de puternice ziduri, de temple
i bi. o
lume mtreag de veche civilizaie, bucurie
adevrat pentru aceia crora li place s
rscoleasc m trecut.
Am cercetat Istros într'o aprins zi
de toamn — drum lung, foarte lung —
ca s ating o vast întindere de
pmânt
cu o supire linie de Mare tot
mai de-
parte, un loc nisipos, mltinos,
pe alo-
curea fr ridicaturi, acoperit trist
de o
ciudat buruian mic roie, care o p-
teaz ici i colo cu pete mari de
sânge
bala de poesie melancolic, singuratec
ters, expus nemilostiv j soarelui i vân-
tului, fr case, fr pomi la patru leghi
deprtare de jur împrejur, ci numai
dune
de nisip invlurându-se tot înnainte
la Mare.
pân
^
In cldura arztoare m'am

crat pe
rume, cluzit de entusiastul om de tiin
care a pornit s fac spturile în acest loc.
Eu nu sunt o mare cunosctoare a
vechilor pietre, cunotinele mele
tiinifice
nu sunt adânci, dar închipuirii mele
vioaie
n place s-i cldeasc din
nou lucrurile
13
care au fost, i, când in în palm un vas

ori un pahar sfrâmat, pe care cine tie
ce fiin omeneasc întrebuinat cu
le a
mii de ani în urmn, m
sârguiesc a trezi
înaintea ochilor mei pe acel care le a fcut,
le-a stpânit, a but din ele, simind din
nou mirarea cum de triesc veacuri întregi
lucrurile neînsufleite mai mult decât aceia
cari li-au dat o form
Istros! Pare c
numele are în el un
sunet de veche splendoare, un ecou care
în deosebi farmec urechea. Vd
pânze
mari plutind spre dânsul pe Marea albastr,
la ceasuri când soarele cade. pânze de
toate colorile i de toate formele, ca nite
psri fantastice care vâslesc încet d'n
aripi întorcându-se spre cuiburile lor. Nu
tiu care au fost comorile pe care le-au adus
ele în port, dar îmi place s
visez c'n
umbra ruginit a pânzelor acestora erau
îngrmdite în movile grâne aurii i por-
tocale pe bord, c
oameni cu fata întu-
necat aduceau scumpe mtsuri din R-
srit cu colori strlucitoare
care ne-în
vestele i fetele bogailor negustori îi
înfurau frumusea care numai prea re-
pede va ajunge lucru al trecutului! îmi
ara mea _195
place sâ-mi închipuiu strzile pline de mi-

care ale înfloritorului orel, vlmagul
de colori i zvonul, strigtele vesele la
vederea corbiilor, paii muli grbindu-se
spre cheiuri, atâtea glasuri, râsete tari,
porunci i, pretutindeni, copii cu picioarele
goa'e. cu ochii mari privind mirai fr
s aib nimic de fcut; iar, noaptea, îmi
place s m gândesc la matrozii cari cânt
arii ciudate când se odihnesc dup ce
fapta zilei a fost îndeplinit.
Dar toate acestea sunt numai vedenii
de artist! Cci eu nu tiu mai la urm
nimic despre Istros, ci numai ruinele ce
am vzut: câteva zdravene ziduri pe care
lea acoperit pmântul, câteva coloane
czute dintr'o biseric ori templu de odi-
nioar, temelia bilor romane, câte un
mândru bloc de marmur care a trebuit
s fac parte din cheiu i ici i colo un
hârb de pmânt pe care l-am inut în
manile mele, câteva ncue
de sticl pe
care îns?îi mi le-am cules de pe pmânt
i care stteau în palma mea irizate, mi-
nunate i fragede ca aripa sfrâmat a
unui fluture...
*
*
13'.
Unul din monumentele cele mai bine

cunoscute, care s'a gsit nu departe de
Constana, e Adamclisi sau Biserica lui
Adam, «a Omului», un uria monument
de marmur fr
valoare artistic deose-
bit, dar de proporii enorme, ridicat în
amintirea cuceririi lui Traian asupra Da-
cilor. Pietrele lui sculptate, cum e obi-
ceiul în asemenea monumente, înfieaz
tipuri de lupttori, Daci i Sarmai, cari
svîresc eroice fapte de rsboiu. Era o
mare zidire rotund încununat de o gi
gantic plato i de un coif. cam gro-
solane din punct de vedere al artei, dar
destul de interesante ca s
fi trezit multe
discuii cu privire la însemnarea ei i epoca

în care a fost ridicat. Profesorul german
Furtvvngler era de prere ar fi fost c
un monument din veacul al IV-lea, ridicat
în amintirea unei biruini asupra Goilor.
Dar teoria aceasta n'a fost admis.
O cetate crescu în nmbra impun-
torului monument, i liniile ei pot fi deo-
sebite înc, precum i temelia marii ba-
silice, care trebue s fi fost cândva o fru-
moas zidire mai nou.
ara mea 1Q7
Ca una care n'am fost la AdamClisi,

nu pot decât s
trec rpede asupra de-
scrierii unui loc pe care nu iam avut
supt ochii miei chiar, i s m
grbesc
spre un alt punct de lâng Mare, unde
spturi de drumuri au -^cos dunzi la
iveal alte monumente care se in toate
de acele vechi vremuri: orelul Mangalia.
Acuma un locuor încurcat i prsit,
ea a fost odat un port de Mare în zi-
lele btrâne. Mai puin înfloritor decât
Istros, era totui o localitate însemnat,
cunoscut în acele zile de demult supt
nume'e de Kallatis.
i aicis'au desgropat ruine vechi,
rmie de temple sau biserici, de case
care odat trebuie s fi fost bogate. Urne
de o ginga fptur i vase pentru ap
au ieit la lumin, precum i enorme oale
de pmânt, masive i impuntoare, care
de bun sam se întrebuinau pe vremuri
pentru a pstra untdelemnul; ba s'au gsit
chiar mici figuri de teracot, asemenea
cu acelea din Tanagra, de i mai puin
bine i artistic lucrate.
Un Muzeu mic lîng Mare adpo-
stete ce s'a gsit mai de pre: numai un
1Q8 Mria Regina României
s'ab început; cci nu se poate face totul

dintr'odat ! Dar simte fiecine c aceast
ciudat ar Dobrogii cuprinde înc
a
atâtea comori ascunse care într'o zi vor
fi scoase de asupra; dac în zilele noa-
stre ni va fi îngduit s
o facem aceasta,
se va vedea pe urm!
Mangalia este un ora dobrogean ca-
racteristic: aduntur de case de piatr
joase, cu acoperiuri de olane în neorân-
duial, ea se deir pe un pmânt neegal,
pan jos pe erm, care este es i fr
sfârit, mrgenit de partea uscatului cu
lacuri ce se pierd în zare. Lacurile ace-
stea au izvoare sulfuroase, i unele bi
rustice au fost ridicate în apropierea unuia
din ele, cci apele au însemnate puteri de
însntoare.
M'am purtat cu luntrea ceasuri în-
tregi pe acest lac care se sucete i se

învârtete. E când îngust, când lat, i
capt atâtea înfiri deosebite, încât la
început crezi c
este o aduntur de la-
curi deosebite; dar la un capt nu ajungi
niciodat, ci luntrea poate luneca necon-
tenit fr oprire ori piedec.
Sterpe i goalei sînt ermurile. amin-
ara mea 199
tind cuiva de povetile din Vechiul Te-

stament, i mai c
i ai închipui pe fiul
risipitor pzindui porcii supt o bolt
de nemiloas ari.
Ici i colo un smochin pitic rsare
dintre pietre, smochin pe care vântul ce
nu se oprete niciodat, nu-1 las s se
ridice la vreo înnlime,ci rmîne stropit
asupra pmântului, ca i cum el ar cuta
dureros cu crengile lui ca erpii un sprijin
în mijlocul pietrelor rostogolite. O în-
treag lume de tain singuratec prsit
i uitat de Dumnezeu, trezind în minte
icoana pustiilor ce încunjur Marea Moart.
Chiar lâng malul Mrii se înnal o
btrân moar de lemn cenuiu, linia ei
cinchit ridicându-se singuratec i rbd-
toare pe fondul bolii. In zilele de linite
e numai o cutie de lemn putred fr
viea i fr
înelegere, dar, când bate
furtuna, viaa se trezete în roata ei, i
atunci pare o uria floare a soarelui fr
coloare, sucindu-se i învârtindu-se neo-
dihnit. Pentru c
în aceste inuturi de
lâng coast, roile morilor de vânt nu
sunt din aspru lemn mort, ci alctuite
din nenumrate mici pânze ca aripile,
dând întregii cldiri o încânttoare înf-

iare de via i energie. Este ceva
aproape fantastic în aceste mari roi mi-
ctoare alctuite din atâtea buci; sunt
aa de largi, încât moara ea însi se
pierde aproape cu totul, i nu se mai
vede decât enorma floare rotund învâr-
tinduse într'una, par'c iar plcea se s
mite i ar faceo din însi voia ei I
Astfel, uneori, prin însi simplicitatea lor

uneltele fr meteug oamenilor ajung
ale
o bucurie pentru ochii acelora cari pot
s vad. Uor pare în adevr treci pe s
lâng lucruri i s
nu le vezi, dar este un
dar binecuvântat al zeilor i se fi dat s
ochii prin mijlocul crora orice frumu-
se care trece s
o poi sorbi în sufle-
tul tu.
Am vzut odat ermul de la Man-
galia la ceasul apusului. Priviam spre
Mare; lumea era aipit de Mnitea nopii
apropiate; numai Marea se zbtea la pi-
cioarele mele în venica ei frmântare
neînduplecat. La spatele mele soarele
cdea tot mai jos, razele lui din urm
aprinzând o strlncire mmunat valurilor
în nvala lor. întunecat era fiecare um-
ara mea 201
br, dar asupra fiecreia sttea cununa

spumei roii-aurii supt srutrile soarelui
ce muria. O uria privelite de trec-
toare glorie pe acest deprtat erm jos,
menit s
ie numai câteva clipe pline de
strlucire ca s
piar în umbr i ajung s
doar un lucru al trecutului, dar, în acela
timp, înc^ o icoan adaus la atâtea pe
care mintea mea de artist nu le poate
uita niciodat.
Apoi amurgul veni, i toate se fcur
cenuii; noaptea înnainta, tergând supt
paii ei orice coloare.
Dihanie ciudat, moara de vânt st-
tea singur de mal, cu odihn în roata
ei, lucru întunecat, fr
via, ateptând
îns apropiatul ei ceas de munc...
una
Astfel dup
alta, icoanele felu-
rite coastei noastre de acolo se ridic
ale
înnaintea ochilor minii mele, i prea multe
le vd cd s fiu în stare a vorbi de ele
de toate.
Une era numai o trectoare sen-
ori
saie, pe care o crease lumina sau umbrn,
uneori numai o neateptat vedere de fru-
muse descoperit între pietrele rosto-
202 Mria Rejîna României
golite sau rpede tears de norii prafului.

Une ori era numai un mnunchiu de si
batece flori pe un povârni, sau
vinete
un scaiu uria sucindu i spinoasMe co-
toare, o siluet uoar pe nemrgenirea
bolii, sau poate i vre-un cimitir turcesc
prsit, care nu mai era decât un câmp
singuratec acoperit de buci neregulate
de piatr, strânse una lâng alta ca nite
strji obosite pe care nimeni nu va veni
s le schimbe în veghea lor.
Une ori era vre-un apus strlucitor
colorând cerul întreg cu flcri de sânge,
sau o furtun care rsria asupra Mrii
încreind apele, biciuind valurile pân la
culmi de mânioas spum neagr, ori o
îngânare de vuiet dup vijelie, când toat
lumea era de plumb, când pmânt i mare
preau stoarse în odihna dup lupt.
Ca într'un vis de departe îmi aduc

aminte de o noapte cu lun. Ziua îmi
fusese turburat, ncazul venise asupra
mea într'o form neateptat, i, ca i cum
i ea ar simit împreun cu mine. Marea
fi
însi era rscolit, i faa ei care se ri-

dica în suspine era ca o in'm mare,
ara mea 203
rupt de durere. Asupra nelinitii mele

însei iasupra neodihnei apelor luna se
uita de sus, nemicat în gloria ei de
argint.
l mi- a venit pofta s plutesc pe
înflorata mass scânteietoare de ap, s
merg într'o luntre mrunt departe, de-
parte ctre Mare, înnaintând pe crarea
de argint însemnat de lun asupra un-
delor.
Cu adevrat fantastic a fost aceast
cltorie pe barca suindu-se pe
valuri,
creasta fiecrui asalt pentru a se cufunda,
parc n'ar mai fi voit s
se ridice din
adâncul de ap^ coaj de nuc pe ge-
ei
nunea care se ridica. Nicio lumin la
cârm, niciun hotar, nicio îndreptare, nicio
margine, ci numai de desupt, fermectoa-
rele ape frmântate, spumegtoare, vuind,
cu un fel de irizare opac i greoaie;
de asupra, vasta imensitate a cerului, de-
prtat, palid i senin, o cupol de un
cenuiu ters, cu luna atârnat în mijloc,
ca o uimitoare candel, i luntrea mea
cea mic mergând înnainte, tot înnainte pe
drumul însemnat de raze...
iaa mi a fost mie drag Marea!
VIII.
Dac nu suntei obosii de rtcirile

mele de la es la Munte, din muncele la
Mare, v'a duce puintel colo jos, pe er-
mul Dunrii, acel râu mare i nobil care
este una din mândriile Terii.
Apele nu-i sunt chiar aa de albastre
cum spune cântecul, dar sunt largi i curg
mre, ducând atâtea corbii, rostogolin-
du-se pe lâng atâtea sate i atâtea orae.
Am plutit în toat întinderea ei, cât
se ine de o singur aiâ, de Ia Porile-
de-Ficr pân în acea ciudat regiune plan
care este gurile ei. Un inut de lacuri i
de mlatini i de ape venice, de canaluri
i de trestii i de btrâne slcii, un inut
care pe alocurea face pe cineva ses
gândeasc Ia ce va fi fost lumea înnainte
ca apele s fie desprite de uscat. i,
pentru aceast nebiruit ispit pe care o
simt totdeauna fa de slbatece locuri,
singuratece i întinse, mai mult coluri de
acestea m'am pus eu s
Ie înfiez.
Nicio hart precis a acestor ape în-
curcate n'a rmas în mintea mea, dar o
vd întreag în icoane, cum îmi este obi-
ceiul. Vd scânteieri iui ale locurilor care
ara mea 205
mi-au umplut ochii de bucurie, nesfârite

întinderi de ape, joc de lumin i umbr.
Vd linia cutrui copac stând rzle ca
un suflet pierdut, în negur, ori o ne-—
sfârit turm de bivoli clcând într'un
singfur ir pe-o îngust uvi
de pmânt,
trupurile lor botocnoase rsf'-ângându-se
în apa de desupt, ori vd un cal alb
ce rtcete, pru-i rsfrângând lumina
soarelui ca faa mrgritarului, - - vd
atâtea mlatini acoperite cu nuferi care-i
deschid larg stelele ca zpada ca se s
umple de vedenia bolilor.
In iahtul nostru am plutit prin mij-
locul Dunrii fr a ne opri în locuri mai
fericite, ca s stm numai acolo unde
lumea era aa de linitit de preai a fi
ajuns la captul ei.
Când m
gândesc la acestea, o sim-
ire de vistoare mulmire vine asupra mi
i pentru o bucal de vreme alung orice
gând de btlie i de lupt, orice tiin
despre aceia c
i aici s'a înfuriat tunul,
c pentru o clip aceste locuri ca i atâ-
tea altele nu mai sunt ale noastre, ca s
rtcesc mcar în gând de-a lungul ace-
stor canale sure verzii, mrgenite de sure-
verzii slcii.
De fapt aceasta este o lume de slcii;

ele sunt stpânele aici; le gseti cu miile;
inând la rveneal, place s creasc li
unde n'ar prinde rdcin nici un alt co-

pac. Pe vremuri din an când ara încun-
jurtoare este înnecat, ele stau, ca s
zic aa, pân la genunchi în ap, de nu
li se mai vede nimic din trunchiu.
Luntrea mea a fost vâslit ceasuri
întregi prin aceste canale mrgenite de
slc'i, în umbra frunziului tremurtor,
pân la lacuri aa de largi, încât smnau
cu Marea.
Pretutindeni slci', btrâni strjeri,
pzitori ai acestor ape singuratece, ve-
ghetori tcui ai anotimpurilor care trec,
sura linie de nomol pe trunchiurile lor
artând ridicarea i cderea valurilor. De
multe feluri în alctuire i
noduroasa lor
vechi de z'le, ele par i strâng manile c
ciolnoase într'o desndejde împietrit de-
asupra apelor care venic curg asupra
picioarelor lor.
In toate atitudinile, ele se apleac
asupra acestor ape, parc ar cuta rs
frângerea însi pe care micarea curen-
tului necontenit o turbur. Unele se în-
I
ara mea 207
tind larg ca nite stejari, adpostind atâtea

cuiburi în ramurile altele se lefiesc
Jor,
ca nite uriai ce dorm, iar cutare trunchiu
czut, ciudat croit i stângaciu, samn
cu o dihanie d'innaintea potopului, as-
cuns în noroiu. Când vîntul trece peste
frunzele lor, ele se fac asemenea cu ar-
gintul, cu vre-un nor de toamn, dar
odat cu amurgul se transfoarm într'o
oaste de stafii care s'au coborît ve- s
ghezf" asupra locurilor unde tcerea clo-
cete.
E i o lume de fpturi înnaripate,
cci toate felurile de psri se slluesc
în mijlocul acestor bli. Când apele sunt
înnalte, poi strbate cu luntrea prin um-
bra pdurilor innecate, care în anume
timpuri sunt pline de viaa psurilor cei
cldesc cuiburile: rae slbatece i pes-
crui, cocori suri, albi i bruni; psrele
cu pene scumpe, solemni vulturi tcui i
psri de prad de toate felurjle. Babie
stângace, cu mersul încet, se cuibresc
în nmol alturi cu lebede slbatece, care
la lsarea serii plutesc din aripi încete
de-asupra bolilor, aducând înnapoi în
minte basmele lui Andersen.
Lunecând din aceste cana'uri nesfâr-

ite umbra plin de tain a pdurilor
în
înnomolite, adesea am tulburat pacea ace-
stor colonii înnaripate. Cea dintâiu de-
tuntur a putii vântorului face sse
ridicepsrile cu miile din cuiburile lor,
umplând vzduhul cu btaia aripilor i
fricosul sunet al ipetelor ce scot. Atmos-
fera întreag se face vie de pe urma bie-
telor fiine înspimântate care se învârt
i se sucesc pe sus, fugând încoace i
încolo în spaim fr nume, lume a—
tcerii al carii sfânt farmec a fost sfrâmat
pe neateptate de apropierea omului.
Canalurile mrgenite de slcii duc,
precum am mai sous, spre întinse lacuri
acoperite în parte de papur i de nuferi,
iar în parte, fiind aa de întinse, asemenea
cu Marea.
Razelmul este cel mai larg din aceste
lacuri: când vântul din cutare parte sufl,
faa lui este aa de aspr, încât luntrile
mai mici nu îndrznesc si înfrunte va-
lurile, apele acestea pescarii au
in toate
prad bogat. Pe alocurea Statul a or-
ganizat pescrii cu cele mai bune rezul-
tate,pe lâng aceea c
petele este ne-
preuit ca hran pentru sraci.
ara mea 209
Incea mai mare parte, pescarii sunt

Lipoveni, Rui dintr'o anume sect. Molâi
uriai cu prul blan, au un tip care nu
se schimb niciodat; pretutindeni îi cu-
noti uor dup ochii lor albatri, dup
brbile lor în floarea mierii i dup c-
mile lor roii care se vd
pretutindeni
fluturând ca nite maci gigantici în lun-
trile lor negre cu fundul lat.
mai aduc aminte de o primire

îmi
minunat de pitoresc undeva, prin aceste
pri pline de vis ale Dunrii.
Iahtul nostru s^ oprise cu seara odat
în panicele ape unui lac.
largi ca ale
Soarele se apropia de margenea zrii;
departe un rând albstriu de muncele mr-
genia cerul; o moscheie alb ca zpada,
cu sprintenui turn sârguinduse ctr ce-
ruri, se rzima de fondul tabloului ca du-
hul unei cldiri; enigmatic i plin de
tain ca o rugciune în linitea serii.
Cu miile eranii vâsliser în luntrile
lor ca s
ne întâmpine. Râul prea viu
de atâta lume! i, cum eranii se îm-
brcaser în colorile cele mai vii, apa
smna cu o grdin de flori enorme
14
care se strângeau cu toatele spre acelai

punct.
Era un vuiet de glasuri, o fluturare
de luminoase nframe, strigte de bucurie
i zgomot i un zumzet al aârii sufle-
teti.
Luntrile erau vesel împodobite cu flori,
unele dintre care czuser în ap, i aceasta
le ducea înnainte pe valurile ei, tcut,
hoete.
Iahtul nostru se oprise; mrunta flot
de luntri se grmdi spre noi, plin de
brbai, de femei i de copii de felurite
neamuri, dar mai ales Lipoveni, ale cror
femei poart cele mai strlucitoare cituri
pe care le-au esut vre o dat rzboaiele.
Asupra acestei priveliti pline de atâta
coloare, de voie bun i de bucurie ?e
întindea putern cui aur al soarelui apuind,
care lumina toate cu o strlucire aproape
de spaim, în puterea ei. Pe urm, de-
odat, din toat acea-^t fluturare, micare,
îmbulzire, o luntre se desfcu, având la
cârm o figur curioas. Innalt,
în picioare
într'un lung vemânt negru, un om cu
crucea în mân, un om cu prui lung,
care strlucia ca un metal brunat în Iu-
ara mea 211
mina ce pieria. O uimitoare figur care

ar putut
fi s ias dintr'o legend. o —
figur care se inea de Cartea sfinilor.
Pe ap el plutia ctr noi în luntrea
'ui cu fundul lat, i lumina prea cla
ales pe dânsul anume, opr'nduse cu dra-
goste asupra lui; tot mai aproape venia,
iind sus crucea care strlucia i scânteia
ca un juvaier magic în mâna lui.
A:east ciudît fiin atinse iahtul
nostru: el nu vorbia vreo limb ce am
fi putut înelege, dar îmi întinse crucea
s o srutm, binecuvântându-ne întru
aceasta cu dulci cuvinte ruseti. Crucea
nu mai sâmna acum s fie un strlucitor
juvaier, dar i de aproape prul acestui
om era minunat; în valuri mari se des-
i
fura pe umeri o bogie de aur lucios:

nici înnainte, nici pe urm n'am mai v-
zut plete cu atâta strlucire în ele.
Ori încotro se ducea, mergeau cu
dânsul doi erani în cmi roii, cântând
fiecare imnuri; adânci i sonore li erau
glasurile, ridicânduse solemn spre ceruri.
Unul ducea o cuie pe care o mica în-
coace i încolo, cellalt apsa pe inim o
Biblie, o Biblie cu paftale de argint...
ir
Soarele scdea pe încetul, umbrele

celor trei ciudai oaspei se întindeau lungi
i negre cum e cerneala de-alungul co-
pertei. Pe amândou malurile râului, ca
nite strji uriae, slciile sure-verzii st-
teau de paz...
Din am fcut multe in-

iahtul nostru
cursii, i acolo am
adunat neterse prive-
liti, pe care niciodat nu le voiu uita.
Supt copaci, unde umbra era mai
deas, unde taina plutia, ca un lucru de
fa pe care simi, dar nul vezi, cre-
1
teau ciudate flori, înnalte, de o coloare

ca a soarelui; din sumbre adâncimi i-
niau stele de aur tinzând lacome ctre
lumina care cu scumptate se strecura
prin ramuri. O
lume fermecat, o lume
de tcere, în care frumusea domnia sin-
gur, aproape de temut, în pacea ei ai
pit.
Nesfârite erau aceste pduri de slcii
în ap, cci ceasuri întregi luntrea mea
luneca prin umbra care prea venic;
cântecul psrilor plutia cu mine, ames-
tecându-se cu muzica din oapta frunzelor,
i pretutindeni, în ap, aceste înalte flori
ara mea 213
galbene, tinind în cete, —

florile lor pline
de lumin, pe când rdcinile zceau toc-
mai în fund, ascunse în nomol.
Pe urm luntrea-mi într în lacuri
largi, din cea mai adânc umbr într'o aa
de mare strlucire, încât era aproape o
durere pentru ochii, în vaste întinderi de
ap, tiate ici i colo de înguste limbi de
uscat, în care arbori uriai se înrdcina-
ser, i aceti erau locuina rega-
arbori
lilor vulturi cu aripile roietece, cari-i
puseser scaun în ramurile cele mai înnalte,
tcui domni ai vzduhului i spaiului.
Aceti singurateci monarhi ai lumilor
de ap m fermecau mai mult decât toate;
ceasuri întregi a putut s m
uit la
fi
dânii, marea lor austeritate inându m

supt un farmec uria.
Era ceva în zborul lor, ceva în felul
cum îi destindeau aripile mari, lsând s-i
duc aierul fr vre-o silin sau micare
din partea lor, care mi prea mie însi
întruparea graiei, puterii i maiestii unite,
-- fiind aa de tcut, aa de uor, aa de
extraordinar de puternic.
îmi aduc aminte c am vzut o p-
reche dintre aceti Voevozi înnaripai, al
cror cuib atârna ca un col de umbrei

adânc între cele mai înnalte ramuri ale
unui copac uria. Copacul acela era pe
moarte; sttea fr frunze, un schelet
înnlbit de ploi, întinzândui fantasticele
brae pe albastrul bolii, pe când rsfrân-
gerea lui îl crea din nou în ape ca un al
doilea trunchiu, crescând cu vârful în jos.
De jur împrejur ap, numai ap: uvia
de uscat pe care sttea copacul cel b-
trân era aa de îngust, încât de departe
nu se mai vedea de loc.
Tulburat de apropierea noastr pe
neateptate, prechea înnaripat se ridi-
case din cuib i tia cercuri largi de jur-
împrejurul copacului prpdit, dar fr
grab ori vre-un semn de fric în afar.
Micrile lor rmâneau pline de maiestate,
i totodat era în ei ceva blând i cati-
felat, ceva mre de calm, ceva care se
inea de înnlimile venice ori de zrile
fr hotare în care frica n'are îneles i
vremea nu se mai socotete.
Cum luneca luntrea mea, vzuiu cele
dou mari psri aezându-se pe captul
cel mai deprtat al unei crengi uscate, i
linitea lor se fcu de odat asemenea
I
ara mea 215
CU linitea statuilor; dou figuri heraldice

de maiestate, turnate în bronz. Intr'o ne-
micare desvârit tronau, privind fix
zarea cu ochii lor frclipire, capetele
amândou întoarse spre acelai punct, —
fpturimree ale singurtii, în mândr
tcere plin de veghe, regali pustnici ai
slbtciei...
Pe alte înguste limbi de uscat, cru-

ate de nvala apelor, am vzut cete de
vite sure care preau a cltori pe faa
apelor una dup alta, pretutindeni urmate
de rsfrângerea lor, care mergea pe ace-
lai drum, ceat de stafii la picioarele lor.
Nedeprinse cu nvala omului, îi ridicau
capetele s ne priveasc trecând, pe când
soarele smulgea scântei din imensele lor
coarne, larg desfurate.
Am vzut ostroave verzi, acoperite
cu slcii pe care le tiau întinderi de iarb
îmbielugat, din care ciobani slabi, ne-
pieptnai, îi mânau turmele, îmbrcai ei
inii în cojoace mari, cari-i fceau ssa-
niene cu oile pe care le pziau; fiine
omeneti pe jumtate slbatece, ai cror
ochi nu preau s vad decât deprtrile
la care se tot uit venic, fiine poso-

morâte, tcute, crora nici de frig nu li
pas, nici^ de cldur.
Stând drepi ca statuile, cu manile
amândou încruciate pe captul toiegelor
înnalte, ei se uitau lung fr
mirare sau
curiositate la strinii cari dduser busna
într'o singurtate ai carii stpâni erau sin-
guri ei.
Uimitor de ursuzi erau aceti ciobani,

cu faa tbcit de intimperii, cu pletele
încâlcite supt largile plrii de pâsl, abia
binevoind s rspund dac-i întrebai, de
preau s fi pierdut i pofta i puterea
de a vorbi.
Oile erau mai prietenoase decât paz-
nicii lor; se întâmpla adesea c, având
încredere în gândul mieu bun, ele îmi
prindeau iarba din mân, pe când omul
slbtciilor se uita lung ursuz, anost —
i botos, —
neschimbându-i niciodat
atitudinea, apn
de parc ar fi crescut
din pmânt.
Noaptea, ciobanii acetia se strâng
în jurul luminii focurilor. De departe am
vzut umbra feelor lor trecând încoace
i încolo înnaintea flcrilor. Buci de
ara mea 217
cântece melancolice, grele de dor, plutiau

asupra apelor spre locul unde stteam
pe bord, i-mi umpleau sufletul de o do-
rin grea de purtat ctre o via mai
liber i mai simpl iar privighetorile r-
;
spundeau din toate prile cu triumftoa-

rele lor glasuri pline de iub're, ridicânduse
sus, tot mai sus, pân rsuna vzduhul
de cântecul lor.
Noaptea parc-i inea suflarea s
asculte, i tremurau sus, unde nu
stelele
le atinge nimen', minunându se de acea
not stranie de dor nestins care se lupt
în tot ceia ce cânt pmântul!
Alt bucurie pentru mine erau nuferii
cari creteau cu miile în aceste lacuri ui-
tate de lume. Flori de basm, albe, fr
pat i tainice, deschideau stelele lor mari
înmiit întru venica închinare a soarelui.
Dar, în zilele nouroase, ei rmâneau strâni,
închii, plini de ciud, nevdind nimic din
frumusea lor norilor cari ascundeau de
la dânii lumina cea mare de care doriau.
Noaptea, pe lun plin, nici nu-i vedeai.
Soarele fiind acela pe care-1 iubiau,
ei nu voiau si dea farmecul în braele
vre-unei alte lumini, ascunzând auster pe-
talele lor ca zpada într'un snop verde,

de se fceau una cu frunzele late pe care
plutesc.
i-i gsiam pretutindeni, ca nite gr-
dini de farmec fcute de Firea singur:
tcute i tinuite, locuri de
între trestii
desvârire ca în vis, pe care le cuprin-
deam numai într'o clip ce zbura i apoi
pieriau, dup ce fcuser s ptrund în
sufletulmieu vedenii nou de frumuse
i pace, pe care zgomotul i ostenelile oa-
menilor nu le pot turbura.
Adesea prsiam iahtul nostru pentru

lungi excursii înluntrul terii, trecând prin
sate cu totul necunoscute, cu nume care-mi
atrgeau urechea prin neobinuitul lor su-
net turcesc: Anadolchioiu, Casapchioiu,
Sofuliar, Caramnrat, Bairam Dede i aa
mai departe, ca — s
cercetm departe de
cale mnstiri în care clugrie i clugri
triau în desprire de lume.
singuratec
i aceste inuturi, altfel
în via, fr
asemenea obti sfinite gsiau mijlocul de
a-i alege locuri în care toat frumuse
terii prea s
se fi adunat, fcând din
—
ara mea 219
aceste lcauri de închinciune mici os-

troave de verdea i umbr.
Nu se poate spune bucuria i vioi-
ciunea cu care eram întâmpinai Ia sosirea
neateptat Ia vre-una din aceste mnstiri
Din toate prile, ca psri negre
maicile alergau prsindu-i csuele, clo-
potele erau puse în micare, flori se cu
legeau i, cu multe dovezi de mulmire
cu mult zgomot i cu deosebit ceremonie
eram dui îndat la biseric, unde se a
prindeau lumânrile, i bâzâitul nesfârit
al cântrilor începeau în cinstea noastr
monotone melodii nasale îngânate în col
uri întunecate de clugriele însi.
îmi aduc aminte de primirea într'o
mnstire care poart numele straniu de
Cilic-Dere i unde maicile românce i ru-
soaice triesc alturi. Un loc ht departe,
la care am ajuns dup un drum lung pe
întortochiate osele prfoase, prin multe
sate dea lungul lacurilor i mlatinilor,
loc plin de umbr în scorbura unui deal.
In timpuri de primvar, revrsrile
de ap nimiciser multe din mruntele lo-
cuine ale sfintelor femei, i in mijlocul
vuietului de triste tânguiri am fost dui
noi la locul dezastrului, unde csuele joase

se prefcuser, în grmezi de drâmturi
Grdinie voioase înfloriau totui
risipite.
de jur împrejur, încercând acopere cus
colorile lor tristele ruine.
Maicile îi frângeau mâinile, lmurind
vorbre nenorocirea lor, dar bucuria sosirii
noastre era balsam pentru ncazul lor, cci
necontenit îi întrerupeau tânguirile cu
cuvinte de extatic muimire. Aceast vi-
sit neateptat era aproape plata suferin-
ilor de mai înnainte!
Am fost dui astfel cu solemnitate la
o mare biseric nou de piatr, care sttea
singuratec într'o mreie cam rzlea. O
greoaie cldire înnlat pe un povârni
gol de deal i zidit în aa chip încât supt
lcaul de deasupra era al doilea, ca in
form de cript, dar mai larg i mai înnalt.
Nu pot s-mi aduc aminte de ce s'a chel-
tuit atâta grij pentru o biseric într'un
loc aa de deprtat. Pentru mine aceast
impuntoare cldire nu prea avea farmec :
prea era nou i avea înfiarea unui îm-

bulzitor pe care nu 1-a primit înc tot ce 1
încunjur. Clugriele erau îns mândre

de ce mare li era b serica, de i se plan-
ara mea 221
geau c n'au fonduri cu care s complec-

teze i interiorul.
Mult mai drag-mi era bisericua la
care am fost întâiu; un paraclis de lemn,
de o cldire primitiv, lunguie, jos, cu un
coperi greoiu i cu cupole, vpsite în
verde aprins peste tot, iar înluntru prea
mult împodobit cu icoane indigntor de
crude în colori, cci maicile ele însele f-
cuser acele chipuri sfinte, ca unele ce
aezaser o coal în cuprinsul mn-
stirii.
Trebuie s recunosc c nu era frumu-

se adevrat în acest lca, dar era ceva
drgu în silinile cam barbare de împo-
dobire. O întreag oaste de sfini de treab
erau ca la ei acas; cei în deosebi
aici
venerai purtau vesele podoabe de flori
i de perdelue de horbot, ori beteala pe
care o pun pe cap miresele peste vlul
de cununie i pe care o druiesc apoi
sfântului la care in mai mult.
Din coluri de întunerec aceste chi-
puri zugrvite se uitau la mine ptrunztor.
Fr zgomot, ca nite umbre negre, clu-
griele se tot purtau, aprinzând lungi fclii
supiri înnîintea sfintelor moate, pe când
unele din surori bondniau monoton cân-

trile lor fr
sfârit.
O doamnvenerabil era staria: o
Rusoaic, vorbind limba noastr curgtor,
dar cu dulci intonaii slave crei sunt
strine. Caucul ei smna cu acela
pe care-l
poart clugriele la noi, dar de o croial
mai potrivit; un lung vl negru se lsa
din el pân jos la pmânt. Nalt i sup-
ire, avea micri demne, plecându-se când
ni vorbia i fcând evlavioase cruci de
câte ori rostia numele noastre.
Printr'o grdin voioas de aprinse
flori de toamn, ea ne duse la locuina ei
alb ca zpada, unde o cmru tapn,
fr gust, atepta sosirea tuturc^r oaspeilor,
prea numai. Aici, cu multe plecciuni
rari
care erau aproape îngenuncheri clu- — ,
grie, ale cror picioare lunecau zgo- fr

mot, ni-au dat îndtinatele dulcei cu ap
i pe urm cafeaua care aburia în cecue,
dar, când am spus c
a venit ceasul des-
pririi, protestri ncjite se ridicar, pri-
mitoarele femei încercând mii de chipuri
spre a ne opri. Ni s'.iu adus flori tran- —
dafiri, astre i busuioc cu mirosul dulce,
lucrri cu acul, ginga fcute, dar în colori
ara mea 22S
ru potrivite.Ba ni s'au druit i scoare

lucrate de clugriele însei. Dar ceia ce
a pus vârful la toate a fost o icoan cu
îngrijire zugrvit: Maica Domnului pe un
fond de aur, într'un vemânt albastru ca
Marea; stranic de mari îi erau ochii, cari
se uitau la mine ca i cum cu durere s'ar
fi înspimântat c
e supus astfel criticei
celor de pe pmânt.
Astfel bogat împovrai am cptat
voie în sfârit s plecm, întovrii de
atâtea binecuvântri, femeile în rochii negre
aezându-se în rând lung ca s ni spuie
rmas bun. Pe urm o pornirm înnnooi,
pe lungile drumuri prfoase, spre iahtul
nostru de pe Dunre.
Ori pe unde treceam, eranii îi îm-
podobiser porile i uorii, precum i ca-
rle, podurile de lemn, luntrile i pân i
stâlpii de telegraf cu mnunche uriae de
crie galbene, aa de strlucitoare ca
soarele: înc de departe coloarea lor tri-
umftoare prindea ochii.
N'cim vzut niciodat o împodobire
erneasc mai desvârit, fr ca oa-
menii s fi avut contiina lucrului; ei
fcuser ce puteau mai bine, nedându-i
•224 Mria Regina României
sam c
putea fi aa de drgu ceia ce
îndepliniser cele mai mari silinti ale lor.
Din când în când ni opriau vechiculul
ca s
înfieze buchete luminoase, pline
de mireasma grdinielor din jurul caselor
mrunte. Odat ni s'a pus cu sila în mâni
o grmadde floarea-soare'ui de un fel
deosebit, foarte mare i grea. ca nite
crisanteme uriat,e, care ar fi crescut anume
pentru vre-o expoziie; ca nite largi dis-
curi de lumin, mi-au stat pe genunchi
tot timpul pân m'am întors acas.
Soarele apunea —
ceasul care mi-e
mai drag, —
i când ajunserm la luntrea
noastr, apa era roie ca un lac de sânge.
Apoi iahtul ne-a dus înnainte în amurg,
trecând pe lâng bnci de nisip argintii-
verzi de slcii; ghiolcind se mica apa,
i de pe amândou malurile glas de pri-
vighetoare ne întovria cum înnaintam
prin noapte i întunerec, în tcere i pace...
De aceast Dunre mi a fost drag
mie...
IX.
Dup ce v'am dus Ia acea deprtat

mnstire din Dobrogea, vederea altei
mnstiri se ridic iresistibil înnaintea
ara mea 225
ochilor miei, o mnstire de o rar fru-

muse într'o parte cu totul deosebit a
terii.
In cel d'intâiu volum din «ara mea»,
am descris atâtea din aceste sfinte lca-
uri de închinare, aa încât n'a voi s
obosesc urechile repetând, dar un dor pe
care nu-1 pot birui m
târte spre vile
Vâlcii. Din toate muturile frumoase ale
pmântului nostru, acesta e cel mai scump
sufletuluimieu de acum.
Icoana pe care stau s
o zugrvesc
este cea mai plcut i în acelai timp
cea mai ciudat pe care au vzulo ochii
miei; m
tem c
vorbele nu mi vor fi în
stare a reproduce farmecul ei.
In aceste Dri de muscele ale Vâlcii,
omul i Natura au lucrat mân în mân,
cu o unire rar. Aa
de deprtate sunt
acesle panice locuri de vârtejul vieii de
astzi, încât prefaceri prozaice n'au str-
btut înc pentru a-i distruge frumusea;
farmecul ia rmas neatins: de aceia a
pstrat ceva din zilele de odinioar.
Bisericile ce se gsesc pretutindeni
în aceste vi pduroase sunt zidiri din
cea mai bun epoc, atunci când aproape
15
incontient fiecare linie pe care o înfp-

tuia omul era o linie de frumuse. Pân
i cel mai mrunt paraclis are proporii
de care i-e drag; une ori aa de ciudate
i neateptate sunt formele zidirii, de stai
înnaintea ei uimit minunându-te de ce oa-
menii din zilele noastre nu mai pot face
comori de cldiri aa de desvârite.
Era poate în vremurile acelea credina
cu mult mai mare? Mai simpl era inima?
i inspiraia mai strâns legat cu rug-
ciunea ? Ori-care ar fi lmurirea, arhitecii
din zilele noastre au pierdut acea art,
acea art incontient, umplând i lcaul
cel mai umil de o frumuse care înnal
sufletul ctre Dumnezeu.
Din fericire este acuma o puternic
mica^ê în ara noastr pentru a ne în-
toarce înnapoi la acele forme deprtate,
o micare pe care o îndemn cu vorba i
cu fapta. Ce e frumos nu trebuie s
moar! Naturalismul vrâstei noastre nu
trebuie îngduit s-1 calce în picioare! Ca
într'o oaz de odihn tr^^buie s
se poat
întoarce sufletul nostru chinuit dela munca
i zbuciumul lui la aceste vedenii care-1
împrospteaz.
ara mea 227
Un vis de drglie panic sunt

prile acestea ale Vâlcii, spre care nu m
pot opri niciodat de a m întoarce, pre-
cum cltorul la un izvor de
se întoarce
rcorire din care a apucat bea.s
Aici eranii i-au pstrat vemântul
lor îndtinat; fetele tot mai lucreaz iile
pe care la cstorie le vor duce în casele
lor cele nou, i care vor trece apoi la
fete i la fetele fetelor, comori care se in
de cas de alungul mai multor generaii,
cât de umil s
fie casa aceia.
Plini de demnitate sunt eranii aceia;
cel mai srac chiar nu tie ce înseamn
a ceri.
Par s-i fi gsit mulmirea în stu-
cenele lor cuibrite supt copacii umbros»,
pe povârniul muncelelor împdurite. Ca-
sele sunt adesea foarte împrtiate, i vezi
une ori csue cucuiate într'o singuratec
atitudine pitoresc pe margenile codrului,
pe malul râului ce spumeg sau pe alocuri
pierdute pe un vârf de deal, ca o oaie
care i a pierdut turma.
Cele mai înclate sunt acoperite cu
indil argintie-sur, dar cele mai umile
sunt covârite de uriaele acoperiuri de
15*.
paie, aproape mai înnalte decât cldirea

ea însi.
Acestea îmi plac mie mai mult; sunt
atât de nespus de mrunte i primitive,
încât îmi aduc aminte de povetile de zine
din copilria mea, i totdeauna atept m
s vd vre o bizar vrjitoare btrân des-
chizând ua ca s
între cu mân strain
asupra ochih^r în lumina soarelui....
Neobosii i fr grab eranii coste-
livi caut de lucru în tcere; feele
îi li
sunt rbdtoare, micrile pline de o dem-

nitate de care nui dau sam. Femeile
care stau torcând pe prag se ridic la tre-
cerea ta: drepte i fr
un cuvânt, ele stau
acoperindu-i buzele obosite cu mâna,
nobile figuri de smerit munc, mame ale
multor copii, purtându-i plângere fr
greaua soart.
Une ori, gâcind cine sunt eu, aceste
femei îngenunchiau înnaintea pragului, în-
chinându se cu fruntea pânâ la praful dru-
mului, fr
îndoial o rmi
a obice-
iurilor rsritene ori a zilelor când, trup
i suflet, omul era în stpânirea boga-
ilor terii.
Aceste gesturi umile m'au deconcer-
!
ara mea 229
tat totdeauna totdeauna doriam

: s întind
pare-c mâna i s
le ridic de jos, prân-
du-mise c
e greu s
lai a î tratat ca un fel
de divinitate care s'a coborât pe pmânt
A tot povestidespre aceste vi i

despre locuitorii despre csuele albe
lor,
lâng biserici si lâ^g pdurile umbroase,
despre înnaltele ferege car^ cresc pe acolo
i despre florile care se învlmesc ne-
bune pe câmp; aa de neobinuit de dâgi
au fost inimii mele, încât îmi trebuie o si-
lin uria pentru a- mi da sam c
nu
mai pot rsbate la dânsele scum!
Când aveam nevoie de odihn i de
recreaie, totdeauna într'acolo se ducea
dela sine piciorul mieu
Ba ale'êsem chiar un ioc pe margenea
unei pduri de fagi, unde ferega crete cât
statul omului, lâng o mnstire cu zidu-
rile albe ca aripa de înger, un loc în care
cândva ndjduiesc s
fiu aezat întru
odihn, cci mi se tot pare c somnul ar
fi dulce supt aceti arbori: dintre orice 'o
curi ale t^rii, este acela care-mi e mai drag.
Întâmplri crude au rupt dela noi
acest loc, dar simt cva veni ziua când
m voiu întoarce....
umbra
Nu se poate s nu calc
din nou în codrilor acelora!
Dar astzi n'am de gând s

descriu
Hurezul, mnstireaaceasta mai iubit de
cât toate, cci aiurea am mai vorbit de
dânsa; astzi, în ciuda dorului care-mi
umple sufletul la gândul ei, nu voiu m
opri sîntru în sfântul cuprins, nu voiu m
sui pe crarea dintre brazi care duce la
poarta de intrare; ca una care am fost
scoas din raiu, voiu trece pe lâng în-
naltele ziduri tcute cu un suspin...
Vreau s v astzi cu mine la
ieau
mnstirea Polovraci. Nu e departe de fru-
mosul Hurez cu înnaltele ziduri albe, dar
se ascunde în alt vale, la captul unui
podi ridicat, larg desfurare de loc drept
care se sfârete de odat într'un ir de
muni ridicându-se ca o aprare cldit de
manile uriailor.
Un drum plcut duce acolo. Trecând
peste deal i vale, el strbate minunate
pduri de fag^, pline de ferege i de clo-
poei de pdure, cari-i pleac fragedele
capete în suflarea uoarA a vântului.
Bfrâne cruci de lemn mrgenesc
ara mea *231
calea ciudate la fptur i de înnlime

;
deosebit, ele sunt împodobite cu strlu-

citoare icoane pe care vremea ce trece,
rpede le terge. Singuratece i btute de
furtuni, ele stau, fiecare ascunzând în
inima-i veche povestea cldirii ei, pe care
nu o împrtete acelor cari grabnic trec
pe lâng dânsa. Dar vântul, ei îi tie în-
elesul, vântul, ploaia i viscolul, care, dup
ce li au smuls tainele, adesea trântesc
le
fr mil la pmânt, unde zac apoi cu faa
în jos, neajutate, ca nite ostai czui, pe
cari nimeni n'a alergat s i ridice.
Mi-e drag de aceste cruci btrâne,
mictoare icoane, care înseamn în deo-
sebi înfiarea terii noastre ele îmi re- :
vars în suflet o stranie simire de reve-

ren, pentru c inimile care ieau dus aici
trebuie s fi fost inimi credincioase, având
vre-un pcat care s li se tearg, vreo
fiin iubit pentru care s plâng, ori
vre-un drume plecat departe, pe care cu
gândul si ocroteasc...
Multe inimi credincioase trebuie s
se fi purtat dea
lungul drumurilor Vâlcii,
cci pe fiecare din ele întâlneti aceste
cruci, stând ca nite strmoi obosii ale
cror nume au fost uitate de generaiile

de acuma.
Nicio aezare nu poate fi mai pl-

cut decât a Polovracilor. Mânstioara
veche e cuibrit chiar la picioarele mun-
ilor ca o pasre uria ascuns între
pomi. i aici, ca i la Hurez, zidurile sunt
înnalte i albe, dar cldirea e mai srac,
mai umil, de i bis*^rica în cuprinsul ei
nu e în nicio privin mai nuin frumoas:
forma i stilul sunt tot aa de perfecte,
zugrveala tot aa de potrivit i de bogat.
Aici, în locul brazilor întunecai, o
crare de cirei ce duce la clopotnia ne
supt care treci o intrare
: joas boltit, în
curtea din luntru.
Ultima dat când am fost acolo, cireii
erau în floare, i atât de des înfloriser,
încâtpomii preau cA se pleac supt o
povar de zoad. O adevrat armonie
în alb: flori albe, ziduri albe încunjurând
o biseric alb ca laptele; deasupra capului
largi nouri albi plutind pe bolt, subt pi
cioare un covor alb de clopoei, i, stre-
curândumi privirea prin ua bisericii, z-
riam înluntrul lcaului o ceat de erani
ara mea 233
în albe veminte, stând în deosebite ati-

tudini ale închinrii. Umbra-i înfur, dar
îmbrcmintea alb a brbailor i mara-
mele albe de pe caoul femeilor rsriau
ca nite pete largi de lumin
Nimeni nu-mi atepta sosirea. încâtAa
am putut s m
strecor nevzut în bi-
seric, i atunci am fost martur a ciudatei
priveliti pe care stau s
v'o spun.
Era o zi de serbtoare, i se fcea

un felde slujb, pe care, la început, mul-
imea m
împiedeca s
o vd. eranii erau
în haine de Duminec, brbai i femei,
purtând asprele veminte de lân alb care
deosebesc inutul: maramele de pe capul
femeilor erau tot aa de fr
pat ca i
zpada czut de curând.
Biserica este una din cele mai drgue
pe care le tiu. Nite proporii desvârite;
frescele ei vetejite de vreme n'au fo^t
pângrite prin vre-o încercare de prefacere
i, cu toate c
sunt crpate i terse pe
alocuri, se afl, de alminteri, în stare bun;
de o coloare cumptat^ ele se desfac p^î
un întunecat fond de albastru; tâmpla în-
nalt care ascunde altarul f un model de
sptur, cu scumptate aurit, în care se

prind preioase icoane vechi de sfini, de-
asupra crora în vârf se ridic o cruce
mare zugrvit, de o form aleas, pe ju-
mtate încunjurat de umbr. Tocmai sus,
o bolt larg, din care uriaul chip al lui
Hristos pe fond de aur privete, într'o
înfiare de demnitate blând, dar cu ne-
putin de atins, mâna lui fiind ridicat
într'o venic micare a binecuvântrii.
Pe prei, în dosul catapetesmei, un
alaiu de sfini i de mucenici rsar încet
din umbr, chipuri de schivnici slabi, cari
se adun lâng jeul Maicei Domnului.
Feele lor sunt înglbenite, dar aureolele
fr numr li fac un strlucitor fond de
aur. Numai
chipurile din fa
sunt întregi;
ceilali din mulime sunt indicai numai
prin acele cercuri luminoase care se ridic
unul asupra altuia ca nite pai ducând
spre Dumnezeu.
Pe genunchii Maicii Sale st copilul
Isus, apn i drept, ca un idol micu, cu
ochii peste msur de mari, într'o melan-
colic fade coloarea cerii.
Toate figurile colii bizantine au a-
ceste fee de schivnici fr sânge; ve-
ara mea 235
mintele lor sunt zugrvite cu o deosebit

grij i acopr trupurile lor supiate în
falduri cu de-amnuntul îndoii, dar cape-
tele sunt împovrate peste msur
de au-
reolele pe care venic sunt osândii le s
poarte ca semn de sfinit mreie.
Cuvintele nu pot zugrvi minunata
armonie a acestor luntrun de biserici pe
care veacurile le-au îmblânzit pân la colori
înjumtite, i în ziua aceia mulimea care
se adunase înnaintea tâmplei de aur dela
Polovraci n'avea n'mic din trivialitatea
gloatelor care în de obte se in de paii
regali, ci era numai o umil aduntur
de erani, ale cror datini aveau în ele în-
sele ceva aproape medieval, potrivindu-se
bine cu atmosfera, din alte vremuri, a bi-
sericii.
Câtva timp sttuiu în dosul mulimii

credincioilor, sorbind în sufletul mieu
farmecul celor ce m
încunjurau. Muli
dintre erani ineau fclii în manile lor;
flcrile care tremurau încununau lumân-
rile, aruncau licriri palide pe aureolele
de aur ale sfinilor i ddeau o înfiare
eterat feelor multe, care erau îndreptate
toate în aceiai pTte. spre ceva care dela

început nu putea vzut.
fi
Rzbtând prin mulime, pe scrile

nltarului am zrit o femeie stând pe un
pat portativ: o femeie cu faa de stafie,
galben ca pergamentul, o femeie tânr
cu un aa de slbit trup, de prea un le
toat viaa semna s
se fi strâns în
i
ochi, — cari, mari i p!mi de vedenii, se

uitau speriai la preot, pe când aceasta
rostia încet asupra ei rugciuni.
Preotul era aproape un uria, cu un

patrafir lung fluturând pe vemântul rou
cu flori de aur îi deprtase patrafirul
cusut cu fir pentru a-1 pune asupra capului
f'-meii, i greutaten stofei era aa de mare.
de prea czdrobete trupul fraged.
Câteva btrâne în veminte albe în-
genunchiaser lâng dânsa, boscorodind
rugciuni cu ascuite glasuri de plângere,
btând lespezile cu fruntea i aruncându-se
adesea asupra trupului nenorocitei in su-
ferine, de parc ar fi vrut s
smulg.l dela
dânsa boala cea crud care, în afar de
lumina ochilor, o fcuse asemenea cu
morii...
Un cerc de credincioi sttea în jurul
ara mea 237
acestui grup straniu, i, cu o nelinite

care icuprindea cu totul, ei priviau cu
luare aminte faa femeii. In cmi
albe,
toi ineau fclii în mân; tcui i palizi,
i ei ar fi putut s
fie un sobor de stafii...
Glasul preotului se ridicn mai sus de
bocetele femeilor, umplând biserica de
focul lui: ca în zilele Bibliei, prea c
poruncete duhului celui ru s prseasc
trupul pe care aa de grozav îl chinuia.
mut ca de un farmec, m'am uitat
o bucat de vreme la aceast ceremonie
neobinuit, apoi, smulgându-m, am trecut,
prin poarta deschis a bisericii, în lumina
soarelui de dincolo, i mi s'a prut ca i
cum de odat m'a fi trezit dintr'un vis
urât...
X.
Vorbind demnstirile noastre, un

subiect care
la m
tot întorc, cu deosebit
plcere voiu povesti o scen, straniu mi-
ctoare, a carii martur am fost cândva.
Venisem pentru puine zile în inu-
turile care mi erau dragi, i triam într'o
ciudat cas veche asemenea cu un turn,
lâng mnstirea Hurezului. Cea mai mare
parte din timpul mieu o cheltuiam în sfin-

itul cuprins al mnstirii, umblând prin
vechile ei comori, sorbind în mine far-
mecul ei strin de lume, cldind vis peste
vis: dorina mea era necontenit aceia de
a face cândva pentru mine o cas în acest
Io: de pace.
Tovara mea statornic era maica
stare, o femeie btrân, frînvtur,
dar istea, care nu cmoscuse niciodat
ce este viaa în afar de zidurile mn-
stirii: în copilrie înc ea fusese crescut
în mijlocul sfintei obti, înnlându-se ne-

contenit pân la situaia pe care o avea
acuma, — pas cu pas, de-a lungul atâtor
ani teri de rbdare, de uitare de sine i
de rugciune. Acuma era numai o b-
trân obosit, cu un trup slbit de mul-
tele ponturi, i o fa d"^ cear cu och'i
stâni se aprmdea de bucurie la venirea
mea. Ori încotro m duceam, umbla dup
mine, atârnându-se de braul mieu i ade-
sea apsând capu-i crunt de umrul mieu.
cu ochii triti plini de lumina iubirii. Ici
colo ea mergea dup mine cu pai m-
runi: nu erau scri prea grele de suit,
nici drum prea lung, nici soare prea fier-
ara mea 239
binte. dac numai inâna mea era în mâna

ei. nou, anii se rostogoliau
Intineria din
în urm, piciorul ei uita toat oboseala,
uimindu-se cât de mult preuiesc lucrurile
în mijlocul crora ea trise totdeauna,
pân ce deprinderea cu dânsele îi distru-
sese strlucirea, i le zimbea cu indul-
gen de câte ori cdeam în aextaz înna-
intea lor, scuturândui capul btrân cu
acea resignaie pe care o are cine a bi-
ruit i bucuria i ncazul.
Totui iubirea mea pentru frumoasa
ei locuina o mgulia: ea prindea limb,
aa încât încetul cu încetul culegeam de
la dânsa, una câte una, amintiri din trecut.
De i Doticnindu-se i lipsite de me-
teug, cuvintele ei chemau înnaintea ochi-
lor miei icoane veted^, icoane ca po-
vetile btrâne esute pe tapierii pe care
anii cari au trecut le-au acoperit cu praf.
Asupra unora din aceste icoane ea
se opria înde'ung cu iubire, cuvintele ei
ajungând mai plme de îneles, aa încât
aveam trectoare vedenii ale acelor zile
care nu mai erau, vedenii ca nite n-
prasnice scprri de lumin într'un gang
întunecos a crui cheie a ruginit.
Un nume îmi rsuna necontenit din

tot ce povestia: al Mamului, deprtata
mnstire în care a fost crescut.
Amintirile ei despre acest loc erau
piine de o frumuse care cret'â cu de-
prtarea în care se scufundau. Strlucirea
tinereii se opria înc asupra acestor amin-
tiri ale ei, care nu erau mai puin vioaie
pentruc tears fusese tinerea ei, cci

tinerea este tinerea, pune-o unde vrei,
într'o grdin de palat sau între zidurile
mnstirii, i lumina ei are o strlucire
pe care n^ci disciplina monastic nu poate
s o distrug. Glasul i se fcea dulce
când vorbia de acest loc, i atât de ispi-
titoare icoane trezia el, incât umpleau m
de dorina de a vedea acest vechiu lca
pe care toi afar de dânsa preau al fi
uitat.
i de-odat am format planul de a
lua cu mine vechea inim plin de dor,
dând astfelbtrânei starie înc odat
prilejul de a clca pe crrile tinereii sale.
Astfel, într'o diminea de var plin

de soare, ea a plecat s caute trecutele
glorii dela Mamul.
ara mea 241
Poate c
niciodat pân atunci fe-
meia aceasta închis departe de lume nu
fusese într'un automobil; deprtrile erau
pentru dânsa o nebiruit greutate pe care
nici nu gândise s
o poat supune. Zilele
ei erau fixate într'un cerc anumit: aa
hotrâse Ursita, i numai întâmplri de
pomin ar fi putut s o duc aiurea!
Dureros de nerbdtoare era btrâna
s mai vad odat ce-i plcuse; cu atâare
încordat, care ar fi prut comic, nu s
fi fost atâta patim într'ânsa, sttea ea în
trsura nvlitoare, care în ea însi era
un lucru mai presus de înelegerea ei.
Cum era cu puiin s bimi altfel de dis-
tana, înghiind leghe dup leghe într'o
singur zi! Dar aa de mare era neli- i
nitea de a ajunge od^t la locul visu-

rilor sale, încât cu eroism îi stpânia
toat nervositatca fa «ê iueala neobi-
nuit, ochii intmd zarea cu un Hor atât
de mare încât se apropia de frica însi.
Dea lungul esurilor fugiam, prin
pduri umbroase, dmcolo de panice sate
prin n<âtea vi; calea era lung i întor-
tochiat, m?rgenit ici i colo cu înnalle
curi de lemn, care preau aproape jignite
16
de iueala cu care treceam

pe lâng puc
dânseie; bolta era albastr, psrile cân-
tau, flori de var umpleau
de lumin gr-
dinile csuelor,
—
i btrâna clugri
se grbia. se tot grbia, ctre adpostul
tinereii sale!
Nici prin gând s-mi treac de ce
era aflm la captul drumului. Nimeni
s
dintre noi nu fusese vre odat la
Mamul.
Se tia doar c
mnstirea nu mai era
dela
locuit i c, împreun cu biserica
cea
Hurez, biserica de acolo se inea de
mai bun epoc a arhitecturii.
Vile se tot lrgiau când coboram de
peisaîul
prin muncele; încetu' pe încetul
prefcea într'o vedere a câmpurilor
se
mari cât desfurându-se m
esul tot,
plin rodire de var, vast privelite de

ce
bielug, plin de ateptarea seceriului
era s Tot mai largi drumurile, care
vie.
puin în-
se fceau mai prfoase i mai
aierul îi pierduse lîmpeziciunea,
grijite:
i
spaiul.
ne tot aruncam înnainte, înghiind
Btrâna clugri se fcu tcut cu
totul în msura în care ne apropiam de
inta noastr; manile le inea încletate,
iar obrazul era aa de încordat, încât
I
ara mea 243
aproape îi fcea ru s
o vezi; simiai
c-i btea inima, c
o mare bucurie i o
fric mare erau asupra ei...
Apoi, deodat, în deprtare, conturul
unei biserici i, în jurul ei, ziduri, —
care i
de departe aveau înfiare desndjduit
a lucrurilor prsite care cad în ruin...
In sfârit ne oprirm i, plini de a-
teptare, prsirm automobilele noastre.
Un sentiment de desiluzie s'a strecurat

asupra sufletului mieu. Locul unde
sttea
biserica era lipsit de farmec, mai
ales când
îl alturai cu frumoasa mnstire Hurez,
de unde venisem. Puine câmpii neorân-
duite de porumb ptau ici colo
drumul,
împreun cu înnalte floarea soarelui, ale
cror fee scânteietoare preau c atrag
fiecare raz de lumin; drumul mare tre-
cea chiar pe lâng cldire: nici
copaci,
nici grdm n'o încunjurau, ci numai r-
miele puternicelor ziduri ce se drâmau.
Floarea soarelui singur fcea ce
putea ca
s umple de lumin locul.
iVlâna btrânei clugrie se strecu-
rase în mâna mea. O simiiu cum tre-
mur, i piciorul ei se poticni de o gr-
;o'
mad de moluz, care înnmolia arcada

crpat pe supt care treceam. Ne aflam
acuma în cuorinsul odinioar sfinit, pri-
vind de departe la biseric; în jurul no-
stru totul era ruin. Lcaul singûr sttea
mândru i tare, schivnic nobil h care de
atâia ani nimeni nu venise.
Fr graiu er;i btrâna stare, o
emoie neobinuit strângândui grumazii.
Se ui'alung în jurul ei, ochiu-i obosit r-
tcind de la o grmad de drâmturi Ia
alta i rrinunându-se nelmurit ce a putut
s se petreac. Unde
sunt casele de odi-
nioar? Numai zidurile mari! Unde sunt
grdinile He care-i aducea aminte? Ce
se petrecuse? Visa?... Ii erau aa de în-
tuneciti ochii, de nu mai putea s
vad
lucrurile care fuseser odinioar?
Sunete slabe de ncaz se strecurau
d'n buzele ei, pe când degetele strângeau
convulsiv pe ale mele: cu pai cari deo-
dat începuser a fi ovitori, ea m
duse
din col în col, tot ateptând s
desco-
pere ce venise aa de departe s
caute.
Nimic! Toat gloria se dusese! Toat
frumusea! Numai pe alocurea z'durile
înnalte inuser piept vremii i neîngrijirii
ara mea 245
omului ; tria lor czuse buci

în altele,
i zcea înmuuroaie acoperite cu iarb,
din care rsria floarea-soarelui, minunân-
du-se c e în stare s priveasc într'un
loc aa de tainic, dar mândr c
e destui
de înnalt ca s
poat face o rugciune
acuma în cuprinsul odat cu atâta grij
pzit de toi nvlitorii...
Printr'una din sparturile zidului un
dovleac îi trimisese lugerul uria, care
coperia pietrele czute cu frunze de fan-
tastice dimen^îuni; florile în chio de potir
erau aurii-ealbene; c^ un lung arpe verde
cotorul puternic îi fcuse drumul în curte.
Uriau i rod încreit, rotund se întrecea
în coloare cu strlucirea florii soarelui.
Uitând toate celelalte, lsiu ca ochiul
mieu s se opreasc o clip asupra ace-
stei armonii de colori galbene: sufletul
mieu era multmit de ce vedeam, cci
pretutindeni, în toate locurile, creterea
unei plante sau flori m
bucur de mi-e
greu s'o spun prin cuvinte. O uoar
atingere la mâneca mea m'a adus înnapoi
spre ncazul ce era lângâ mine.
Nu-mi pot gsi casa >, murmurA b-
trâna. Totui aici am trit eu odinioar!
A fo^ît CU adevrat aa de departe în trecut!
Era un loc atât de frumos, dar atât de

frumos! De ce s'a drâmat aa?>
i iari începurm de jur împrejur
plimbarea noastr patetic, zadarnic tru-
dindu-ne s
cldim din nou trecutul.
Locuinele odat drgue, vruite alb,
erau lipsite de coperi, stând pe loc ca
nite schelete ale cror guri rânjite ar fi
uile; buruieni coperiau toate; ele creteau
înluntrul cmrilor care erau puse fr
mil împotriva vântului i a ploii ; scai
mari fcuser s plesneasc podolele, i,
din vârful zidurilor crpate, mici flori gal-
bene ni fceau din cnp în bucuria lor
nesocotit. Nu era nimic mre
în aceste
ruine, cci doar ^rau prea de curând
ele
ca s fi cptat vre o demnitate; ddeau
numa' dovada jalnic a unei neînelegeri
patente. Simiai c
lipsa de privighere,
lipsa de dragoste erau rspunztoare pen-
tru aceast ruin, c, aa rustice cum fu-
seser, chiliile maicilor ar fi putut r- s
mâie. Ceva din aceasta o pricepea i
btrâna stare, i cu atât mai amar se i
fcea durerea.
«S'a dus cu totul-, mormi ea. Tot
ara mea 247
s'a dus! S'a schimbat, s'a stricat! Nu mai

e locul ce a fost!...» i
inima mea simtia
cu o înelegere aproape dureroas adânca
ei desperare.
Acum îmi prea ru c am adus-o
aici, cci nimicisem vedenii din tinereele
ei, mai ales c eu însumi m'am temut
totdeauna s m întorc dup ani muli
la locurile care mi-au fost dragi...
Cea din urm ndejde a noastr era

acum biserica, i, deci, lsând ruinele tri-
stei lor soarte, ni întoarserm paii ctre

biseric.
Fusese o nobil cldire, cu linii i
proporii armonioase, de i strict însem-
nat de neîngrijire; varul era plesnit i
murdrit pe alocuri, feretile sparte, cope-
riurile cu neputin de dres i totui —
mândr i trufa sttea ea
în mijlocul
încunjurimii de drâmturi, ca un monarh
btrân care a trit mai mult decât neamul
su.
Tot agându se de mâna mea, b-
trâna calc odat cu mine praful lcaului
unde atâia ani în urm cele dintâiu ru-
gciuni ale ei se suiser ctre Dumnezeu.
Aveam o nelinite în ce privete ceia

ce s'ar putea gsi înluntru, temându-m
ca nu cumva noi desiluzii copleeasc s
smerita tovar
de lâng mine.
Ce am gsit, a fost haosul
Sfinita ordme a lucrurilor fusese r-
vit; obiectele mari i mici erau Îm-
prtiate într'o neorânduial fr bun cu-
viin, icoanele cele mai vrednice de în-
chinare fuseser smulse din cadrele lor i
îngrmdite în coluri întunecoase, cu faa
la prete ori zcând în praful podelelor.
Uile care duc la altarul tinuit erau c!5s-
cate, ca i cum pai profanatori nu s'ar
fi sfiit nici de Sfânta Sfintelor. Biserica
în starea ei de acum prea s
fi fost des-
poiat de înelesul ei mistic i s fi fost

pus crud înnaintea ochilor profan», ca
viaa unui om ale crui adâncuri mai as-
cunse au fost de odat aruncate ca prad
setei de cunoatere a mulimii. Un vuiet
de mânie mut prea c
se suie din zi-
durile ptate, din uile altarului date m
lturi, chia'- din stâlpii de lemn crora ni-
mic nu putea li s
rpeasc demnitatea,
columne puternice care ineau sus casa
lui Dumnezeu, în ciuda neîngrijirii omului.
:
ara mea 24Q
Fr cuvânt, copleit de durere, sta-

rea privind îndelung la acest haos
sta
pe care nu era în stare s-1 deslueasc.
Frângându-i manile, ea spunea într'una:
«Drag, drag, ce au fcut!» i tot dela
capt: «Ce au fcut' ce au fcut!»
Apoi, de la un capt la altul al bi-
ea se âra cu picioarele obosite,
sericii
cu aceiai frângere de mâni zadarnic des-
perata, tot cutând între lucrurile sfinte
grmdite cine t'e cum, fr
ca vre unul
s fie la locul su, i la fiecare pas stri-
gte nou în cuvinte pe care ncazul le
amesteca împreun.
N'am mers dup dânsa, ci m'am tot uitat
la ea trist, gândindu-m
nimicnicia visu-
la
rilor omeneti, pe când ochi-mi se bucu-
rau de impuntoarele proporii a ceia ce a
trebuit s fie cândva o biseric frumoas.
Dar încetul cu încetul mi-am dat sama

c btrâna mea tovar caut un lucru
anume pe care nu putea afla, cci plân-
1
gerile ei se prefcuser într o tânguire

«unde e? unde e?>. Acestea erau cuvin-
tele, i iari: unde e?>, repetat în to-
nuri sfâietoare.
Luându-i mâna în mâna mea, am în

trebat-o ce tot caut. -Pe sfântul Nicolae
i-a fost rspunsul. Era cel mai vrednic
<
de închinare din toi, i tot sfântului Ni

colae îi spuneam rugciunile mele, iar el
fiind cel mai cuminte, le asculta mai bine..
Imi era drag, i acum niciri nui pot afla
chipul». i tot înnainte mergea cu pa
mruni, cutândul mai departe.
De odat czu în genunchi i un ton
de extaz ptrunse prin jlania ei; «iat-1!
iatl!:.
Prosternându se înnaintea unui chip
pe care-1 scotocise din cutare unghiu de
umbr, o vzuiu scoând nframa din sân
i tergând cu grije tot praful de pe faa
mult dorit, apo', ciocnind pmântul cu
fruntea de trei ori, îi fcu mai multe
cruci una dup alta. optind rugciuni pe
care nu puteam urmri, i, înc odat
le
btându-i fruntea de lespezile de jos cu
evlavioas înfocare, ea srut chipul celui
mai vrednic de închinare dintre sfini.
Fr s M'e, ea i aducea prinosul
unei icoane de un adevrat pre artistic;
aceasta o vzuiu îndat ce ajunseiu la
locul unde îngenunchiase. Dar pe dânsa
ara mea 251
n'o micase frumuseta zugrvelii, nici chiar

fina fa veche pe fond de aur, nici deli-
catele colori ale draperiilor atât de pl-
cute ochiului, ci aceia ce sruta era tine-
rea speranele ei i, împreun cu ele,
ei,
dragile zile de pe vremuri!

Aici, în biserica prsit, de care alii
nu se îngrijiser, pentru o clip btrâna
se fcuse din nou tânr, tânr, pe când
cu buze de iubire ea sruta tot ce fusese
odinioar ..
XI.
Rbdtori m'ai urmat în multele mele

rtciri prin ara drag mie. V'am dus
din es la munte, de la munte la Marc,
de la larga Dunre la muncelele Vâlcii,
unde am zbovii în linititele mnstiri
aa de scumpe inimii mele, i acum simt
c trebuie s
închid aceste pagini, de i
atâtea vedenii înc plutesc înnamtea ochi-
lor miei. A
tot scrie necontenit, cci bo-
gat i plin de minuni este ara mea pi-
toresc, poetic, strbtut de un ptrun-
ztor farmec i îndoit de scump la acest
ceas de restrite. Dar, ca s nu v obo-
sesc, îmi dau sama c deocamdat trebuie
s las condeiul, pstrând înnuntrul su-

fletului mieu alte icoane pe care poate
c vre-odat voiu
vi !e zugrvi, acum
îns nu.
Toate lucrurile de care am vorbit în
aceast carte sunt dm acelea de care sun-
tem desprii acum prin o crud soart,
dintre acelea unde dorim s
ne'ntoarcem:
locuina ce a trebuit s
prsim, câmpii
în care secer dumanul. inuturi pe care
le-am lsat în urm; de a
dar, înnainte
v prsi de fapt, vreau vorbesc des
oraul care ni-a deschis braele în rt-
cirea noastr de drumei cari cu jale au
plecat de la vetrele lor.
Mult am cerut de la dânsul, dar el
a fost mrinimos i ne a luat la sânul lui,
de i muli dintre noi nu l-am inut în
sam în zilele de bielug i pace.
laul! Numele acesta are un sunet
deosebit în urechile noastre! Mai ales
clipacând primejdii nou i nemai auzite
ne privesc în fa.
Când trebui s fugim din Bucureti,
laul a fostoraul unde alergarm cu
toii, — odat el însui o mândr cetate
de Scaun, care fusese jertfit gloriei alteia
ara mea 253
i care de-odat avu adposteasc pe s

aceia cari o ignoraser atâia ani. laul
fcu tot ce era cu putin ca ne pri- s
measc, dar Duinele lui mijloace au fost
greu încercate!
laul! Ora de soart schimbtoare,
ora scump oricrii inimi moldoveneti,
odat centrul îngrijit cu dragoste i în-
floritor, iar în anii din urm foarte ne-
glijat, foarte trind numai din
prsit,
amintiri'e sale, dup
plecaser chiar
ce
i aceia la cari inuse mai mult. Numele
lui a pstrat dulceaa lucrurilor odat în-
drgite, ca numele unei femei pe vremuri
iubite pentru frumusea ei, dar pe care
anii trecând au dat-o uitrii cu r.tâtea
altele.
Aezat pe mai multe dealuri, între
verdea i grdini, încunjurat de regiuni
roditoare, laul are toate motivele f:e s
mândru de situaia sa pe care multe orae
iar invidia o. Bisericile lui sunt nenu-
mrate i. vzut de departe într'un amurg,
când ceaa plutete ca un vl de-asupra
neajunsurilor sale, laul pare o cetate fer-
mecat din mijlocul creia turnurile i
cupolele de multe feluri ale lcaurilor
sale se înnalt ca stafiile gloriilor trecute

T3e care nimic nu poate s
le tearg.
Dar în toate vremurile aezarea geo-
grafic a laului a fost nenorocit, i de
aceia a cunoscut invasia în toate formele
i, odat cu invasia, schimbarea i dezas-
trul, foametea i teama.
focul,
Aa de felurite au fost fasele soartei
sale, aa de multipli stpânii cari îi în-
semnau drepturi asupra oraului, urmân-
du-se unul pe altul cu o aa de amei-
toare rpeziciune, încât, cetind vechii le-
topiseti, mintea se încurc i e greu pen-
tru cel nedeprins s
urmeze o aa de în-
vlmit poveste. Dar, stând noi astzi
înnaintea unor împrejurri mari i grozave,
nu pot decât s
arunc o privire în urm,
asmuind ziua de astzi cu ziua de ieri
i minunându-m cum acest ora neno-
rocit a fost necontenit supus la toate for-
mele de dezastru. Totui el dinuete i
se afl în via, nesupus de restrite, i
nicio prefacere n'a fost în stare si smulg
de la neamul al crui este.
Am încercat s triesc în trecutul

laului ca s îneleg mai bine starea lui,
ara mea 255
dar azi, m'ar duce prea departe de ar fi

si înir tot acest trecut.
La intrarea oraului pe drumul Nico-
linii, se afl o înnalt cruce de piatr.
Btrân, înnegrit i venerabil, ea pare
s fie un strjer pzind asupra siguranei
cetii, strjer în inima cruia dorm anume
vechi poveti. Adesea m'am mirat eu ce
împrejurri o fi amintind; acum tiu: nu-
mai de puine zile tiu. pot io ieau s
numai ca o bun prevestire c trecutul
vdit tocmai acum.
crucii acestea mi-a fost
Ea poart numele lui Feren i în-
seamn un loc unde zac îngropai du-
mani cari au czut în lupt.
Intre anii 1716 i 1717, în Domnia
lui Mihai Vod Racovi, Germanii au-
striaci, cari se luptau cu Turcii lâng ho-
tarele noastre, fcur nvliri în Moldova,
luând stpânire pentru un timp
în mn-
stirile Neamului i Cainului.
Unele din trupele lor, cluzite de
trdtori prin Valea Oituzului, strbtur
pan la lai, dar fur btute i rspinse;
muli fur prini într'o ciocnire sângeroas,
între Cetuia întrit i mnstirea Fru-
moasa. Trupurile celor czui, cu cape-
ten'a lor, Feren, fur îngropate lâng Nico-

lina, -i au pus pmânt peste dânsele, i au
fcut movil >, zice letopiseul, i acei cari
au cercat s-i vând ara au fost ucii i
ei i îngropai un loc cu dumanul.
la
i acum crucea veche st de straj
sus deasupra oraului, faa ei mâncat de
vreme întoars spre soare rsare. Astfel .
i la port le unei ceti poate fi gonit

dumanul, spre ruinea lui!
A tiut laul si ali dumani, de altfel.

In Domnia lui Miron-Vod Barnovschi
(1626 — 1629) a fost o iarn grozav, care
i acum se pomenete ca iarna lui Bar-
novschi»; lumea murii pe ulii de frig i
de foame, i se spune lupi veniser c
pân la margênea oraului. Câiva ani
mai târziu, supt tefni Vod
Lupu,
foametea prpdia laul, i povestea um-
bl c
oamenii, neavând ce mnânce, s
se hrniau din papura mlatinilor de lâng^
ora, aa încât acest stpânitor a cptat
porecla de Papur în Vod
iarna . i
anilor 1684 —
5 a fost foamete, i se mai
p.lstreaz întunecate povestiri despre ace-
ste vremuri.
ara mea 257
Stpânirea lui Miliail Grigore Sturdza

—
(1834 49) a fost însemnat prin mai
multe nenorociri. De dou ori laul a
fost ars pe alocurea, aproape pân la p-
mânt; la 1849 holera a fcut crude pu-
stiiri între locuitori, i grozava epidemie
a fost urmat de o iarn ucigtor de
aspr, apoi de foamete i de mizerie de
tot felul, cci tie toat lumea «o ne- c
norocire nu vine niciodat singur».
Dar i oaspei mai puin jalnici se

tiu a fi venit între zidurile laului.
In anul 1711, Petru cel mare a fost
primit aici cu pomp
mare i cinste fe-
lurit de Dimitrie-Vod Cantemir, care a
fost cunoscut în largul lumii prin scrierile
sale. Cu acest prilej, spune letopiseul,
boerii moldoveni au gustat întâiul «vin
de la Franuji», — adec: ampanie.
Stanislav Leszczynski,
regele Polo-
niei, a fost i el odat
oaspete aici în
Iai; venind cu gândul de a întâlni pe
regele Carol al XlMea Suedezul, el a trit
deocamdat în casa unui boier. Când
Domnul terii afl despre sosirea lui, el
17
fcu toat cinstea regelui strin i-1 aez

mre Curile de la Trei-Ierarhi.
în
Mai de mult, Sultanul Mohamed al
IVlea, care se lupta cu Polonii, într în
Iai. unde-i fcu alaiul cu pomp mare,
fiind întimpinat dup cuviin de Gheorghe
Vod Duca, a crui primire a fost regal.
Dar oraul a fost greu jignit de porunca
sultanului ca un muezzin s
cânte rug-
ciuni turceti din clopotnia de la Sf. Ni-
colae, una din cele mai iubite biserici ie-
ene, i de aceia mult vreme biserica a
fost privit ca spurcat i n'a mai putut
fi întrebuinat pentru slujb înnainte de
a fi din nou sfinit.
La 1769 Ecaterina-cea-Mare a luat
în stpânire Moldova, i generalul Rumi-
enov a fost aezat ca guvernator. Ocu-
paia ruseasc a inut cinci ani. Favoritul
cel mai inimos al Ecaterinei, Patiomchin,
a murit în lai, i se pomenete c trupul
su a fost expus solemn în frumoasea
veche biseric a Goliei.
Supt Domnia lui Origore Alexandru
Ghica, Austria a pus deodat mâna asu-
pra Bucovinei, fr
ca poarta s ridice
vreun protest din potriv, Turcia a
; fcut o
ara mea ^9
convenie cu Austria, prin care ceda o parte

din aceste provincii asupra crora avea nu-
mai un drept de ocrotire. Orice protest din
partea Moldovei a fost zadarnic, i Grigore
Vod a pltit cu capul silinile ce fcuse
pentru a scpa interesele terii sale.
De la 1828 la 1834, Ruii mai ocu-
par odat Moldova, i laul a fost câr-
muit de contele Chiselev, un organisator
priceput, a crui plecare definitiv au i
avut de ce s'o priveasc oraul cu prere
de ru. Intre 1849 i 1856 iari Ruii îl
luar în stpânire, apoi Turcii i Austriecii.
Vicisitudinile ieene au fost, cum se
poate vedea, fr capt, pan ce, la urm,
în ziua de 5 lanuar 1859 st. v., Alexandru
loan Cuza a fost ales într'un singur glas
Domn al Moldovei i în aceiai lun
ajunse i Domn al erii-Româneti, unind,
în sfârit, astfel amândou prile terii
supt un singur sceptru. Odat, la 1600,
marele erou naional Mihai Viteazul în-
deplinise i el acest vis, dar numai pen-
tru scurta vreme de cinci luni!
Cuza-Vod a domnit întâi cu dou
Guverne; unul în lai, altul în Bucureti.
La urm. Bucuretii au fost alei ca ree-
17V
dina, Domnul i Guvernul aezându-se

definitiv în acestora. De acum înnainte
laul avea s priveasc la însemntatea
crescând a altuia, pe când el însui era
lsat s-i plâng trecuta glorie. Domnia
lui Cuza-Vod a inut epte ani.
Am schiat numai, aspru, câteva din

schimbtoarele ursite ?le laului, prinzând
câte-o poveste ici i colo, fr
vre-o si-
lin de urmare ori de rânduial, — ace-
stea nefiind decât pagini uor schiate, o
carte de icoane, plin de vedeniile locu-
rilor iubite, fr
mai mari pretenii: de
aceia acum m
voiu îndeprta de trecut
ca s ajung la laul cel de astzi...
Tristele întâmplri ale toamnei trecute
au smuls laul din aipiteie visuri de i
trecut. Strzile Iui, care de atâia ani erau

aa de prsite i de tcute, au fost ia-
ri pline de mulimi grbite, casele lui,
dintre care atâtea fuseser de mult în-
chise, avur s-i deschid larg uile ca
s primeasc oaspei de s
nu poat în- i
cpea. Pacea-i prfoas a fost scuturat

în cele patru vânturi de tuturor
afluxul
acelora cari, trebuind s plece din Capi-
ara mea 261
tal, veniser la adDOst între zidurile ce-

tii pe care o dduser în sama uitrii
i prerilor de ru.
Aproape brutal a fost aceast n-
vlire, care nu ia plcut cu totul laului;
el ar fi vrut mai bine o monopolizare mai
puin violent a singurtii sale; dar dorin-

tile nu i-au fost întrebate, ci el afostînda-
torit, pur i simplu, s-i încoarde cât putea
mijloacele puine i s gzduiasc pe aceia
cari nu mai aveau casele lor însei.
Oraul cel linitit a simit dintru în-
ceput o oarecare amrciune ncjit; de
ce s fie luat astfel în stpânire, dup ce
aa de mult timp fusese trecut cu vede-
rea? De ce pavagiul lui ubred fie s
zguduit de mii de automobile? De ce
aceia cari-1 lsaser a se ruina de odat
se aezau ca stpâni, atunci când în zi-
lele de b'elug nimeni nu se gândise la
dânsul? Pe de alt parte, cei ce prsi-
ser Capitala se simiau ca pribegi în
acestlalt ora, i numai pe încetul s'au
impcat cu ce hotrâse soarta.
i
eu am gsit dintru'ntiu e greu c
s m aez într'un centru nou în astfel
de împrejurri, cu o aa de covâritoare
durere în inim: nu-mi lsasem unul dintre

ai mei acolo.., când nu m'am mai putut
întoarce?... i apoi primejdia nu trecuse;
dumanul era pe urma noastr; armata
ni se retrgea, aliaii notri nu s<^ tia
câi sunt. Fcea oare s
mai munceti,
luând lucrurile dela capt? Ce-am fi cl-
dit, era sdureze? Ori silinele noastre
înnoite iari aveau s
cad în manile
nvlitorilor?
Tragice ceasuri! Ceasuri de îndoial
i suferin, ceasuri de crud stare în cum-
pn, când silina prea zadarnic i când
noi toi ascu'am urechile, ascultând
ni
la ce înnainta, al dezastrului, i
piciorul,
inimile noastre bteau, sufletele ni erau
împovrate de groaz!
i totui cei cu ncazul nu puteau
atepta; flmânzii cereau hran, goii îm-
brcminte, rniii îngrijire, cei fr ad-
post un acoperemânt de asupra capetelor!
Cu slbatecul bubuit al tunurilor în urechi,
avurm sne apucm de munca noastr,
fr a privi Ia greuti, ori de era rmâie. s
ori ba ce clâdiam trebuia
: s
se fac!
Astfel puin câte puin munc grea ajut
pe fiecare s-i biruie ncazul, s-i în-
ara mea 263
coarde nervii pentru o silin care zilnic

prea din nou c
este mai presus de pu-
terea Iui.
Nu
voiu înira tot ce lipsia, tot ce
avea s creat în împrejurri pe care
fie
abia de aflu cuvinte s
le descriu. Gro-
zvia ultimei noastre ierni e spat cu
litere de foc în mintea fiecruia. Era
trud piepti, i adesea ori sperane fr
nedesvârit, dar acei cari plângeau ca-
sele lor pierdute i acei cari, la început,
simiau neplcut aa o nvlire la o ase-
menea vreme, îi biruir ncazul i sup-
rrile în silinile spre bine ale tuturora.
Cunoscusem laul în ali ani — în

ani pace. Venisem aici une ori,
de —
prea arareori de i nu din vina mea; i
totdeauna oraul m
primise loial, cu ma-
nifestaii de mare bucurie.
Acuma venisem la Iai, cu — mam
inima rupt, Regin cutând adpost, ca
atâia alii, pribeag dela vatra mea, i
laul m'a primit în ceasul meu de sufe-
rin i m'a ajutat, ajungând astfel puin
câte puin casa mea.
Totdeauna avusem simiri duioase
fa de ora, cci, în zilele celei d'intâiu

a mele tineree, când am venit ca tânr
mritat în aceast ar, se svonise c
noi, tinerii, ne vom aeza în a doua Ca-
pital a terii. laul o doria, i, dup cea
d'intâiu cercetare a singurtii lui pito-
reti, mi a fi fcut bucuroas locuina între
zidurile lui. Dar btrânii Suverani aveau
nevoie de noi; atât de mult dori^êr ei de
copii, încât nu puteau primi gândul de a
tri noi departe de dânii. Astfel laul
ne-a vzut rar, dar totdeauna cu bucurie!
îmi aduc aminte ci:m strlucia soa-
rele întâia oar când am venit la lai
îmi aduc aminte de feele voioase care
înesau strzile pentru a ni ura bun ve-
nire, de aclamri, de florile, de multele
flori ce ni se aruncau în trsur. Îmi
aduc aminte caveam numai optsprezece
ani i eram plin de speran...
Când am venit în urm, era cu totul
altfel! In doliu eram, si nici lumin de
soare, nici flori, nici vestle strigte de bun
venire, ci numai fee cercettoare, pline
de nelinite, i niciun alt sunet decât al
deprtatelor tunuri care ni sunau osânda!
Fr s fiu anunat, m'am furiat în
ara mea 265
ora — pribeag, fr
vatr, fr
cas,
fr celmai mic copil al meu... i
iarna
se apropia, i ceva asemenea cu desn-
dejdea zcea la rdcinile inimii mele.
Dar nebiruit se ridica din nou spe-
rana, —
sfioas întâi, dar pe fiecare zi
mai puternic, încetul pe încetul biruind
lacrimi, ncaz i prere de ru.
O laule! Vom uita noi vre-odat
lunile ce au trecut cheltuindu-se în cu-
prinsul tu! De nedescris sunt suferinele
crora li-au fost martore strzile tale ; z-
pada sttea ca munii lâng castle tale,
Cete de ceritori îi bteau pietrele, i
atâia dintre ei, biruii de nevoie, se cul-
cau pe dânsele ca s
moar.
Te-am vzut, icoan a mizeriei, zgu-
duit de groaz, tremurând de frig; i în
cele mai întunecate i nenorocite coluri
ale tale am rsbâtut, cutând pe cei în
nevoie de ajutor, dând tot ce Duteam.
Dar era totdeauna prea puin; toat iu-
birea mea i toat mila mea puteau s
uureze numai o prticic din restritea
ce o întâmpinam la fiecare pas!
Cu adevrat sumbr i era înfiarea
în acele luni de iarn, o, laule! Simiai
cum fiece cas adpostete suferin as-

cuns; crude taine preau c plutesc din-
colo de orice zid. Mâncarea era puin,
i mai puine lemne; spitalele erau pline
cu vârf, aa încât cei ce nu se îndrep-
taser cu totul trebuiau s
fac loc altora,
ale cror nevoi preau a fi mai grabnice,
i de aceia fee aa de palide rtciau pe
strzile tale.
Ca nite stafii, notri neîn-
soldaii
destultor hrnii rtciau dela un ad-
post la altul, adesea neputând gsi niciri
unde s-i plece capetele chinuite de fri- I
guri. Munciam, ne trudiam, încercam s
facem minuni, dar mijloacele de transport
erau neîndestultoare, comunicaia era în-
trerupt; pretutindeni zpada sttea ca
nite bariere crude care ne împedecau s
ajungem unde voiam!... i
a venit o
clip grozav, când nu se gsiau scânduri
destule pentru a face sicrie morilor!
O, jalea acestor îngropri care se
furiau pe strzi! Câte nu le-am întâlnit!...
Un btrân cal alb înhmat la ceva fr
nume, asemenea cu o cutie de coloarea
nopii, hodorogind, înnapoi i înnainte
rtcia pe zpada plin de gropi calul —
ara mea 267
de zi mai obosit, mai ciolnos,

cel alb zi
mai asemenea cu o stafie. i atâia dintre
aceia cari întâlniau acest macabru vehicul
îi întorceau feele, nebiruind s-i poarte
vederea, pe când deasup'-a cioarele în-
negriau bolile cu fuga lor sinistr...
Uneori cutam s ies din ora ca s

ajut restritea în alte pri, dar necontenit
viscolele m ddeau îndrt, împiedecân-
du-m de a ajunge satele pe care por-
nisem s
le caut.
Trist m
întorceam acas, dar nu
fr s fi privit marile pustieti ajunse
acumfr crri, pline de trupurile cailor
mori, cu apenele picioare întinse, i în
zri colibe de miserie ascunse în zpad.
i tiam c
mai departe, unde nu puteam
ptrunde, erau alte nenorociri, pe care
eram însetat de a le ajuta, dar trebuia
s le sama Soartei i pretutindeni
las în !
corbii fceau osp de serbtoare numai :
ei aveau ce s mnânce
din destul...
Aa
a fost iarna, singura iarn ce am
petrecut în lai; dar, fr
sfârit cum era,
i tot a ajuns la un capt...
De dou ori scump, pentruc dorisem

cu atâta foc de dânsa, primvara a r-
srit în sfârit strlucitoare asupra res-
tritii noastre, —
i atunci, o laule, ce
deosebit i- a fost înfiarea, i, pentru
ncazul ce împrisem cu tine, de odat
niam dat sama ce aproape de inimile
noastre ajunsesei!
Intr'o clip, te-ai fcut frumoas, o
cetate a lacrimilor! Grdinile tale s'au
umplut de care mi se aduceau în
flori
mnunche mari de aceia cari doriau s
nu plâng prea mult grdinile ce pierdusem.
Smocuri de liliac imi fceau semn
peste ziduri roase de vreme, nnri straturi
de stânjinei vinei invoioau i colul cel
mai umil; oriunde mergeam, necontenit
flori mi se aruncau în trsur; pân i
tramvaiele aveau mnunche de flori al-
bastre prinse de felinarele lor; nu era om
care s treac fr
a inea o floare în mân...
Ca un vis râu ce se împrtie, se
pierdur în zare ceasurile întunecate; i
cei mai nenorocii, cei mai prsii sim-
iau c tot mai poate fi o ndejde!
Nu mai oviau soldaii notri pe
strzi, drumei rtcitori cari n'aveau unde
ara mea 269
merge; pasul li se fcuse mai uor, mai

puin împovrat, pân ce iari ei clcar p-
mântul ca nite oteni ce cred în biruin,
ca nite eroi gata de lupt i de izbând...
Dei opera mea nu era mai puin
grea, ea se fcuse mai dulce: zrile se
deschiseser, zpada se topise; acum eram
liber s
cltoresc în larg departe. Atunci,
dragi cu adevrat mi s'au fcut împreju-
rimile tale, laule. Am descoperit frumu-
sea pretutindene. Undultoarele tale dea-
luri erau acum o strlucire verde, fraged
i minunat; plm de viaa cea nou era
pmântul cel bun al lui Dumnezeu; moartea
prea s înfrânt
fi fost dar într'un—
col linitit tiam o m\e de cruci i mai
bine care purtau mrturie grozvia tre-c
cut nu fusese un vis!
Srman pdurice de cruci, fiecare
însemnând mormintele a zece oameni,
umil i neîndestultoare pomenire a celor
cari pltiser vama rzboiului, movile —
goale supt cruci nenumrate, pe care în
zdar cutnm s
le acopr cu dulcile flori
luminoase ale primverii. Dar prea erau
multe crucile, de nici nu le puteam nu-
mra Copleit stm înaintea lor cu capul
!
plecat... i tiam c era numai un mic

numr din acele cruci, c
în toate patru
unghiurile terii erau locurile tcute unde
aceste semne aspre de lemn nu purtau
mcar numele celor mori
Cunosc multe cimitire ascunse de jur
împrejurul oraului, unde câmp a trebuit
s se adauge câmpului, locul între vechile
împrejmuiri ajungând a fi prea îngust.
Atâtea drumuri pioase le-am fcut la aceste
grdini de pace i, stând între movilele
fr nume, cu lacrimi în ochi am privit
spre oraul înfurat în valuri de cea,
—
cugetând la cellalt mormânt mic pe care
a trebuit s-1 prsesc dincolo cu atâtea
altele! Fierbini rugciuni am optit pen-
tru aceti fii mamelor care nici-
czui ai
odat nu-i vor mai vedea înnapoi... Dar lili-

acul era în floare, psrile cântau, i viaa
nou rsria pân i din gropile morilor...
*
* *
Totul se fcuse mai lesnicios de când

zpada nu mai trgea o barier între noi
i lumea din afar. Eram acum prisonieri
scpai din lanuri; ceva ca o bucurie
sfânt umplea sufletele noastre, care fu-
ara mea 271
seser aa de ncjite, i mult isprav

se savaria. De fapt ne trudiam
împo-
triva aa de întinsei
epidemii de tifus o •
parte dm tara noastr era

nvlit, i alte
grozavii ne urmriau pas cu
pas. dar Pri-
mvara biruise iarna; i nu era oare un
semn c Viaa trebue s biruie Moartea^
:;)i asttel mergea mai uor la lucru
fiecare
l încredere nou
umplea fiecare inim!
Cu adevrat era o înviere, i
toi
munciau laolalt ca s'o fac mai
deplin,
dup mijloacele ce avea fiecare.
In
orice sar, când îmi
isprvisem
munca, fceam s
mi se puie eaua pe
cal l clriam departe
printre dealurile
ce incunjur laul, mergând
ceasuri întregi
pe crri necunoscute pân
la locuri de
pace înverzit, minunate, în
cu toate fa
grozviile ce vzusem. Fiece
frumuse
nou era ca un balsam pentru inima
plin de ncaz, dar ea trezia
mea
în mine un
dor grozav de casa ce am
pierduto»
1 line de o emoie aproape
dureroas
erau aceste ceasuri de
amurg în tcut
împrtire cu învierea pmântului:
sim-
iam o pace mare i tot odat
o nem-
surat triste: Dumnezeu
fcuse lumea
aa de frumoas, i omul o prefcuse în-
tr'un Iad ca acesta!

pe aceste înnlimi învlurate,
Aici,
departe de zgomot, de munc i suferin,
am recunoscut iari pmântul cum la
fcut Firea, fr
vlmagul pe care omul
i l-a spat pe fa.
O, strlucirea amurgurilor de-asupra
acestor coluri linitite! Neatinsa lor co-
vârire era un rspuns la atâtea întrebri
care mi apsau sufletul,

— dragi mie peste
cât se poate spune, mi s'au
fcut aceste
inuturi ce mi se vdiser odat cu noua
trezire la ndejde a anului.
Mai târziu, când terenul se fcu prea
tare pentru clrie,automobil mi-am
în
prelungit rtcirile de amurg în lung
i
în larg. Necontenit locuri
nou desco
al su
periam, fiecare plin de un farmec
deosebit; încânttoare sate. adânci
pduri
pline de umbr, râuri ca panglici
de ar-
gint erpuind prin câmpii
acoperite cu
cea, singuratece biserici,
îndulcitoare
vechi mnstiri ascunse între pom'. In
fiecare stior copiii mi se fceau prie-
teni; manile nu-mi erau niciodat goale,

oriunde mergeam, fee bucuroase de a
ara mea 273
m vedea m întimpinau, i atâtea bine-

cuvântri fcuser calea mai dulce.
Zi de z', vedeam smntura care la
început era ca o livad de iarb verde,
fcându-se tot mai înnalt, ca s se coac
supt cldura în cretere a soarelui, pân
ce a venit ziua când câmpii de grâu aco-
periau în strlucit bielug dealurile joase
cu noianele de aur învlurat.
Cu zilele tot mai lungi, i drumurile
mele se lungir, i tot mai prietenoase
mi se preau aceste inuturi. Am prins
s le am adânc iubite.
Un lucru ce nu-1 mai vzusem
uimia uriaele ogoare de floarea soarelui,
m
:
stângeni întregi de aceste uriae flori, o

Mare aprins de coloare, care nu smna
cu nimic alta. Le am aflat în multe locuri:
mireasma lor de rin aromia aierul, pe
când feele lor late preau s caute venic
marea lumin care Ii-a dat numele : str-
lucitoare petrecere a colorii, care desfta
ochiul meu de artist.
Am fcut i alt descoperire: laul

era oraul crinilor! A venit vremea când
locul acesta care pân dunzi fusese o
18
lume de întunerec i de ncaz se pref-

cuse într'o s^rdin mare, unde aceast
floare a florilor stpânia împrtete.
Pretutindeni îl aflam, în smocuri înalte
de alb neptat, dând o înfiare sfinit
i celui mai srac colior i o stranie
demnitate celei mai umile csue, când
mândrele lor tulpine se plecau uor supt
desmierdarea vântului.
Cum crinii mi-au fost totdeauna floarea
cea mai iubit, acest bielug de frumu-
se era o vdire deosebit trimeas pentru
ca mai drag s
fie oraul inimii mele, i
de-odat odile mele care în iarn fuseser
aa de pustii, se prefcur într'o dumbrav
plin de mireazm a florii pe care am în-
drgit-o mai mult!
Frumusea are o ciudat putere asupra
inimii omului; îl ajut s
treac peste
multe dureri, cluzindu prin aceast «vale
1
de lacrimiv ctre tainele lui Dumnezeu.

Când pe neprevestite dau de un strat
de crini carii înnal mândra strlucire
dintr'un pmânt crpat i setos, parc-mi
vine s cad în genunchi i s m închin
Mânii aceleia Mari care face astfel de
minuni, in asemenea clipe, pare c de-odat
ara mea 275
îneleg taina adevrurilor ascunse care

sunt în de-obte prea adânci ca s le pri-
ceap omeneti. In asemenea cea-
inimile
suri nicio triste nu mai pare însemne s
ceva, ndejdea rsare în triumf; chiar i
mormintele îi pierd groaza, i nesfârita
lui Dumnezeu mil se întinde ca o bine-
cuvântare asupra pmântului...
Dar stângaciu pot vorbi eu de ase-

menea minuni, cuvintele mele sunt prea
slabe, emoia sufletului nu poate fi cu-
prins în graiu de om Totui adesea o
!
vdire a Frumuseei mi a ridicat inima,

mai presus de ncaz, spre o mai adânc
înelegere care se afl supt praful de care
ochiul omului se orbete. Nu pot spune
limpede în ce fel! Dar în asemenea clipe
am priceput subit c
suferina e înv-
torul cel mare, i ca vedenie lim-
într'o
pede am simit c
un popor care a tiut
cum s
sufere, are i dreptul la viat.
Niciun foc nu cur
ca focul jertfei ;
nicio flacr nu se suie mai drept pân

în inima Dumnezeirii!
De aceia, o ara mea, nu te gândi
niciodat care iau fost încercrile, nici
18*.
276 Mria Regina României, ara mea
care pot s mai fie. Prin flacr trebuie

s treac oelul înainte de a fi o bun
sabie tare. Fie i nezguduit credina i
susine-i sperana; mai mare eti prin
suferinile tale i prin felul cum le ai pur-
tat,mai vrednic eti de biruin!
Sufletele eroilor notri mori i-au
fcut drum spre faim; izbânda pmân-
teasc n'are îneles decât numai dac cin-
stea rii st înnalt ca o culme.
i, dac tu, micuule Mircea, m'ai
prsii la ceasul de întunerec, a fost poate
aa pentru ca acei eroi czui afle pes
unul dintre copiii miei care si întâmpine
în cerurile largi de sus ale lui Dumnezeu!
Mai sunt înc destule ceasuri care
ne despart de biruin, dar jertfe aa de
mari i suferini aa de grele nu pot fi
toate în zdar. ara i poporul mieu au
trecut prin foc, i eroismul lor, care se
face necontenit din nou, va aduce ziua
când, micuule Mircea, întorcându-m, sunt
sieur, din pribegie, voiu îngenunchia în
extasul recunotinei i voiu sruta piatra
mormântului vostru...
Amin
Cri aprute în Editura Librriei
PAVEL SURU
BUCURETI, CALEA VICTORIEI 85 =
Maria Regina Koniflm\.-i, Gânduri i Icoane din vre-
mea rzboiului Lei 5.~
Maria r<egina RomAniei, Gânduri i Icoane din vre-
mea rzboiului, ediie fin S.-
N. lorga, Drumuri i orae in România, pe liArtie
cronio 10.—
N. lorga, Sate i Mnstiri în România, pe liArtie
cronio IO.—
L Agârbiceanu, Cuvinte ctre Oastea Trii . 2.—
l)r. I*. Barbu, isus CtirisloSy Viaa Mântuitorului. „ 2.50
1. U. Soricu, Doinele mele din zile de lupt
Diaconul N. M. l'opescu, Prin linatul Timioarei. ,
COLARE
N. lorgn, Istoria Lumii, 476— 1G48. ci. II i a Via ,.
'
U. lorga, . „ de]ln Ludovic al IV-lea pftn

azi, clasa lll-a i a Vll-a
N. I()rga. Istoria Românilor, pentru clasa IV-a i a
Vlll-a
V. (Jr. Borgovan'j, Istoria Pedagogiei
I. Ciciiica, Praktischc Grammatik dcr Runidinsi iu n
Sprachc fiir den Srhul und Sclhstunter-
ric/il I
J O
AUG 1 7 1988
PLEASE DO NOT REMOVE

CARDS OR SLIPS FROM THIS POCKET
UNIVERSITY OF TORONTO LIBRARY

Tara Mea - Regina Maria A Romaniei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tara Mea - Regina Maria A Romaniei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Preseiited to the

I^s.Angela Uragan -Dlma

AVEL SURU. BUCURETI

EDITURA LIBRRIEI PAVEL SURU, BUCURETI.

România e puin cunoscut marii împrii

^Descriei- le locurile pe care le-au pierdui^,

una pentru ara & carii nenorocire o împriii,

Regina unei teri mici!

câteva cuvinte despre dânsa. Ingduiti-m

Odat eram pentru acest popor o

Puin câte puin strina a ajuns a fi

Da, puin câte puin am învat s

Iubirea mea de libertate i de zri

câmpiile de grâu se întindeau înaintea

spre nimic, de i, când i când, ridicându-i

Douzeci i trei de ani am cheltuit

sta CU mai mult pricepere decât a fi

putut. îmi trebuie numai s

beasc de ncazurile lor. Totdeauna de

mrgenite; dar un vis mare îl hrnete cu

Când am vzut întâiu un sat româ-

Niciri n'am vzut atâia duli ca în-

s mai pomenesc psrile i atâia prie-

eranul român nu e niciodat grbit.

dup cum duce una ori alta dela un loc

geni, culcat cu mulmire pe grâul cldit,

toare negur ce zace asupra tuturor In-

Cu totul altfel decât satele de la câmp

când copacii sunt o înflcrat strlucire»

înving frigul i zpada.

bine-ai venit! Cete de femei îmbrcate

dup ce i-au prdat grdinile ca s sa-

Ori încotro se duce, mulimea o în-

Sunt curioase datini la erani, eresuri

bielug, de rodnicie, e ndejde de burt

cinste în tot felul.

La început era greu s

Ar fi cu neputin sv descriu tot

Mai ales în Dobrogea aceste naii fe-

Am fost intr'un sat dm Dobrogea

rând, am ascultat slujba lor ciudat, din

Aa Ii-a de mare bucuria la ve-

nevoia d^ a pipi; puneau degetele

iala acestor mantii li d acea linie inde*^-

In acea cald diminea de var de

prietenoase, aa încât s m pot furia în-

Ispitit irezistibil de umbra-i tainic,,

mele prur c-mi rsar înnainte, toate

care o acoperiau, locul pe care sta. Sin-

gura pat de lumin în aceast taini era

dar de aici a ieit c poporul romanesc

rar seaud tare glasurile Io-. In zilele de

ariilece cânt pe fluierile lor plâng fr

aceia sunt puine case

ori vre-un mare monument rmas din tre-

rilor, ferestuici cu locuri de pând. Ceti

Dar înnainte de toate vechile mn-

Chiar de la început, aceste coluri rz-

niu, pe jumtate ascuns între brazi i ve-

curtea încunjurat de ziduri. Innainte de

tfun fel de smerit extas apsa faa-i b-

'n doliu, ale cror fee severe erau înge-

Mai pompoase erau primirile de care