NOI TENDINTE IN METODOLOGIA DIDACTICA

In cadrul unui sistem de instruire, metodologia didactica trebuie sa fie in consonanta cu toate
modificarile survenite in ceea ce priveste finalitatile educatiei, continuturile invatamantului, noile cerin
te ale elevilor si societatii.
O metoda nu este buna sau rea in sine. Calitatea metodologica este un aspect ce tine de
oportunitate sau adecvare la o anumita realitate, dozaj, combinatorica intre metode sau ipostaze ale me
todelor.
Exista o serie de exigente si cerinte spre care ar trebui sa evolueze metodologia de instruire:

 punerea in practica a noi metode si procedee de instruire care sa solutioneze adecvat noile
situatii de invatare (ex. brainstorming-ul);

 folosirea pe scara mai larga a metodelor activ-participative, prin activizarea structurilor cogni
tive si operatorii ale elevilor si apelarea la metodele pasive numai cand este nevoie/ maximiza-
rea dimensiunii active a metodelor (in mai toate metodele identificam aceasta potentialitate) si
minimalizarea efectelor pasive. Metodele activ-participative implica elevul cu resursele sale
(intelectuale, afectiv-volitive, motivationale), privesc elevul ca pe un constructor al
personalita-tii sale, promoveaza invatarea activa, se bazeaza pe curiozitate epistemica, pe
initiativa, asocia-za efortul de gandire cu efortul practic, pun accent pe studiul independent, pe
tehnicile autodi-dactice, imbina munca individuala cu cea in echipa.

 renuntarea la o metoda dominanta in favoarea varietatii si flexibilitatii metodologice, care sa

vina in intampinarea nevoilor diverse ale elevilor si care sa fie adecvate permanent la noile si-
tuatii de invatare; utilizarea unor combinatii si ansambluri metodologice prin alternari ale unor
caracteristici (in planurile activitate- pasivitate, abstractizare- concretizare, algoritmizare-
euris-ticitate etc);

 instrumentizarea optima a metodologiei prin integrarea unor mijloace de invatamant

adecvate care au un aport autentic la eficientizarea predarii- invatarii; nu e vorba de o simpla
adaugare a unui mijloc de invatamant, oricat de sofisticat ar fi el, ci de o redimensionare, o
pregatire a acestuia in perspectiva metodologica (ex. programe structurate explicit pentru
invatarea asistata de ordinator);

 extinderea folosirii unor metode care solicita componentele relationale ale activitatii
didactice, respectiv actul comunicational pe axa profesor- elevi sau pe directia elevi- elevi;
atenuarea tendintei magistrocentriste a metodologiei didactice; intarirea dreptului elevului de a
invata prin participare, alaturi de altii (se tinde sa se revitalizeze metodele clasice, bazate pe
comunicare ca reactie la tendinta de tehnologizare, de dezumanizare a invatamantului);

 accentuarea tendintei formativ- educative a metodei didactice; extinderea metodelor de

cautare si identificare ale cunostintelor, si nu de transmitere a lor ; cultivarea metodelor de
autoinstructie si autoeducatie permanente; promovarea unor metode care ii ajuta pe elevi in
sen-sul dorit; adecvarea metodelor la realitatea existenta, “pragmatizarea” metodologiei.